unq_flipmo

In ultima etapa jucam acasa cu Zaragoza, era un meci de totul sau nimic pentru noi. Inceput foarte slab insa desi in aceeasi formula deja consacrata. Minutul 5 si Milosevic ne baga mortul in casa. A fost un meci in care Zaragoza s-a aparat cu dintii, cu tot ce avea. Au terminat meciul cu 9 galbene si un rosu (minutul 83) iar spre comparatie durii mei au avut doar un galben. Prima repriza desi atacam in valuri-valuri am terminat-o 0-1. La pauza pe un ton calm dar apasat le-am cerut un ultim efort, trebuia sa castigam meciul asta si apoi sa vedem pe ce loc ne clasam dar trebuia sa facem tot ce ne sta noua in putinta. Argentinienii mei m-au salvat inca o data, in min 59 Pellegrino se inalta la un corner si o baga in ate iar 10 minute mai tarziu El Piojo aduce bucuria. 2-1 fiind si scorul final. Imediat dupa meci am aflat ca am terminat sezonul pe 3. Deportivo castigase cu 2-0 si termina cu 69 de puncte campioana, pe 2 noi si Barcelona cu 64 de puncte. Barcelona 2-2 acasa cu Celta, echipa ce ne incurcase si pe noi etapa precedenta. Real pierdea acasa cu Valladolid iar Alaves pierdea afara la Athletic. O etapa de vis care ne aducea de pe 6 pe 3, la egalitate cu locul 2. Titlul La Coruniei pe deplin meritat si intre noi fie vorba un campionat castigat cu 69 de puncte nu stiu cand se mai vazuse in Primera. Terminam din nou cu a doua aparare a sezonului depasiti doar de revelatia Alaves, noi 39 goluri primite ei 37. Betis si Sevilla la brat in Segunda ca si Atletico. Trofeul Pichichi acordat lui Salva Ballesta de la Racing, castigator cu 27 de goluri insa 11 din acestea din penalty. Catanha de la Malaga pe 2, Hasselbaink pe 3. Pentru mine castigatorul moral era Roy Makaay care inscrisese 22 de goluri dar toate din actiune. Urma marea finala. Uriasa finala. Si noi si Realul incepusem campionatul dezastruos. Madridul il schimbase pe Toshack din mers si in locul sau fusese pus del Bosque. Acesta a si fost motivul revirimentului lor in campionat (unde au terminat totusi in spatele nostru) si in Champions League. Era un antrenor pe care il respectam. Un antrenor ce impunea respect. Discursul catre jucatorii mei cuprindea diverse aspecte: concentrare in primul rand, sa nu le fie frica de adversar, de numele pe care le vor intalni in al doilea si altele de ordin tactic. Nu stiu daca faptul ca finala se desfasura la doar 4 zile de la ultimul nostru meci (prima finala din istorie intre echipe din aceeasi tara), nu mai imi amintesc daca Realul isi odihnise din jucatori cert este ca a fost un meci in care scorul final cu toata onestitatea de care sunt capabil a reflectat realitatea din teren: 0-3. Noi in formula maxima (mai putin Carboni care era suspendat) Canizarez Angloma Pellegrino Djukic Gerrardo Mendieta Farinos Gerard Kily Angulo Claudio Lopez n-am reusit mai nimic impotriva unui Real cu Casillas Salgado Karanka Ivan Campo Carlos Helguera McManaman Redondo Raul Morientes Anelka. Au fost mai buni. Un alt sezon se incheia si din nou sentimente contradictorii ma incercau. De bucurie-tristete. Eram parca blestemat sa ajung acolo sus dar sa-mi mai lipseasca un pas pana a putea sa infig steagul in varful muntelui. A fost o dezamagire mare si pentru mine si pentru jucatorii mei carora le-am multumit pentru tot ce au facut mai ales pe sfarsitul acesta de sezon, pentru cele 19/21 de puncte de pomina, pentru meciurile cu Lazio, cu Barcelona... mai mult stiam in sinea mea ca n-ar fi fost drept poate sa obtin. Realul avea tot in acel an. Antrenor, tinerete, valoare. Noi aveam antrenor si - poate, doar poate - jumatate din valoarea lor. Pentru cealalta jumatate de valoare aveam de gand sa am o discutie extrem de serioasa in termeni directi, cu intrebari inchise cu presedintele nostru. Era inacceptabil din punctul meu de vedere sa mai joc un sezon cu Djukic si Bjorklund titulari in aparare si chiar n-aveam de gand sa las ca lucrul asta sa se intample. Cu acestia reusisem sa iau Super Cupa (partial era meritul lui Ranieri, repet), sa ma clasez pe 3 in Primera si sa jucam finala Champions League. Dar nu era de ajuns, doream sa fiu acolo sus, sus de tot. Sa ating cerul. Planul de bataie a fost facut. Desigur mi s-a spus ca nu sunt bani (desi intrasera destui bani dupa parerea mea din drepturile de televizare, surplusul de spectatori fata de anul precedent, sponsorizari...) asa ca am fost nevoit sa autofinantez aceasta campanie de achizitii. Care oricum n-a fost nicidecum faraonica. Am reusit sa-l pastrez pe Mendieta dar n-am reusit sa-l pastrez pe Claudio Lopez. Un argentinian mai putin si un mare minus la capitolul eficacitate. Anul precedent Mendieta inscrisese 13 goluri (6 din penalty) si Claudio Lopez 11. Aveam ochii pe un varf norvegian, ramanea de vazut daca-l voi putea lua. Si am inceput. Plecarile in paralel cu venirile. Vlaovic l-am lasat sa plece liber de contract, nu jucase mult si si cand o facuse rezultatele fusesera neglijabile. In locul sau a venit Zahovic de la Olympiacos Pireu. In locul lui Lopez l-am adus pe John Carew, un jucator in genul lui Tore Andre Flo - paluga celor de la Chelsea de care insa intre timp ajunsesem insa sa ma indragostesc, nu de acesta in mod special ci de tipul de jucator, jucator ce poate (re)distribui baloane sau poate inscrie el insusi, jucator care sta cu aparatorul in spate fara sa-i pese. Genul Heskey. Aveam mare incredere in Carew. Era doar un pusti, avea 20 de ani dar deja aratase lucruri interesante la Rosenborg. In aparare l-am adus pe Ayala, visul meu s-a indeplinit, l-am adus pe o suma mizera fata de valoarea sa. A venit de la Milan si eram absolut incatat de el. El il va inlocui pe suedezul Bjorklund care mi-a albit parul si mai rau... in urma sezonului exceptional si a meciului fantastic pe care l-a facut impotriva lor pustiul Gerard - mijlocasul adus de mine sezonul trecut de la Alaves - a plecat la Barca pe o suma ametitoare, mai mare chiar decat cea platita de Cragnotti pentru Lopez. A mai plecat la fel pe bani foarte buni Farinos la Inter. Moratti si Cragnotti erau doi presedinti care bagau mana pana la fundul sacului, il rupeau si scoteau bani din pamant numai sa aduca cei mai buni jucatori din lume... erau anii de aur ai fotbalului italian cand luau ce era mai bun pe piata. Intentionam sa ajung si eu acolo - in Il Calcio - cat de curand. Cu aceste trei transferuri OUT mi-am finantat campania de achizitii si au mai si ramas vreo 15 milioane. De plecat s-a mai dus Oscar. I-am mai adus pe Fabio Aurelio, fundas stanga brazilian ce putea sa joace si mijlocas, pe Diego Alonso de la Gimnasia din Argentina (mijlocas ofensiv, varf chiar) si tot din Argentina pe Pablo Aimar, una din marile sperante ale fotbalului argentino. De la River. Pe acesta am reinvestit aproape toti banii luati de pe Lopez. A mai venit Baraja, visul meu de asta vara de la retrogradata Atletico. Tranzactie facuta posibila de retrogradarea madrilenilor. I-am mai adus pe batranul Deschamps de la Chelsea (31 spre 32) si pe pustiul Vicente din Segunda de la Levante. 18 ani avea. Inaintea sezonului am avut discutii individuale cu fiecare jucator. Lui Canizares de exemplu i-am spus ceva de genul Jose, Palop este un portar foarte bun si sezonul trecut ati aparat amandoi cam acelasi numar de meciuri. Dar stiu ca tu esti mai bun. Insa n-ajunge, trebuie s-o si demonstrezi pe teren. Vreau sa joci atat de bine incat Palop sa n-aiba nicio sansa, sa joace doar in Cupa Regelui. Lui Palop nu i-am spus acelasi lucru pentru ca in fotbal se intampla un lucru ciudat. Portarii vorbesc intre ei, chit ca unul il tine pe celalalt pe bara tot sezonul nu stiu cum dar de obicei sunt prieteni la catarama. Cu Baraja, Ayala, Pellegrino, Mendieta, Kily, Carew... cu totii am vorbit individual si le-am spus ca sunt in ochii mei titulari de drept si le-am explicat expectativele pe care le am de la fiecare, responsabilitatile pe care le au. Pe Sanchez la fel l-am responsabilizat, i-am zis ca a plecat Claudio si ca e sansa lui, ca el reprezinta in viziunea mea unul din cei doi atacanti cu care doresc sa joc... pana si cu pustiul Vicente am discutat, poate cel mai mult. I-am spus ca l-am observat multe meciuri si ca stiu ce poate si ca e atat de bun in viziunea mea incat se poate impune in formatia asta inca din primul sezon, ca din partea mea va avea sanse dar depinde de el cat de pregatit este sa le fructifice. I-am dat exemplul lui Luque de la Mallorca, jucator la fel cu un mare talent dar care nu mi-a demonstrat nimic asa ca m-am vazut obligat sa-l trimit la echipa a doua... Aveam sperante mari de tot pentru sezonul care urma si nici nu concepeam sa avem un inceput de rahat ca in anul precedent. Scurta vacanta a trecut destul de repede si putinele zile libere pe care le-am avut le-am petrecut cu familia in casuta din Palma pe care o cumparasem cand mi-am incheiat contractul cu Mallorca. Tare mult imi placuse zona linistita in care era amplasata, zona in care turistii n-ajungeau aproape niciodata. Dar n-am stat mult cu familia pentru ca aveam lucruri de pus la punct, un intreg sezon de organizat. Ma asteptau in primul rand calificarile pentru Champions League. Daca am fi castigat anul trecut eram scutiti. Nu ca asta ar fi fost principalul beneficiu bineinteles... Pe 09.08.2000 incepeam meciurile oficiale. Ultimul tur al calificarilor pentru Champions League. Jucam impotriva unor austrieci, Tirol Innsbruck. In meciul tur am fost cam ruginiti si am incheiat 0-0. L-am folosit pe Adrian Ilie titular in speranta ca o sa-mi arate ca-si doreste sa fie titular. Ramanea de verificat si pe viitor. Meciul retur l-am castigat fara probleme, 4-1. 2 goluri Mendieta (ma bucuram ca reusisem sa-l pastram) si 2 Diego Alonso. In poarta Canizares, in atac Zahovic, la mijloc Deschamps si Baraja. Urma inceputul sezonului cu o deplasare de foc pe Santiago Bernabeu, imi doream sa-mi iau o mica revansa dar ramanea de vazut daca si puteam. Ayala venise putin accidentat si inca nu jucase. Mai aveam si alte probleme de efectiv. Intalneam deci Realul in prima etapa. Real facuse cateva transferuri de marca, Conceicao de la Deportivo si Makelele de la Celta urmau sa le betoneze mijlocul, Solari de la Atletico si Cap de Porc de la Barcelona urmau sa zburde pe aripi. Plecasera Redondo, Karembeu si Anelka. Se intarsisera mult. 70 de mii de spectatori ce aveau sa urmareasca o partida de foc. Casillas - Roberto Carlos Helguera Ivan Campo Salgado - Savio Celades Makelele Figo - Munitis Raul impotriva Canizares - Angloma, Bjorklund Pellegrino Carboni - Mendieta Baraja Deshcamps Kily - Zahovic Alonso. Ayala nerefacut in continuare, mare pierdere. Am inceput nervos meciul, Real presa noi ne aparam. Cateva galbene in prima jumatate a primei reprize, Deschams, Pellegrino, Carboni apoi Realul lui del Bosque a fost temperat. Am intrat la cabine cu un multumitor 0-0. In repriza a doua am deschis scorul in minutul 75 prin Mendieta insa reactia gazdelor a fost furtunoasa. Raul doar peste doua minute avea sa egaleze si in minutul 86 sa decida soarta meciului. Imi rodeam unghiile pe banca si il intrebam pe medicul echipei cand urma sa revina Ayala. Bjorklund se accidentase si el. Incepea deja Champions League, o competitie de care prinsesem mare drag. Eram in grupa cu Olympiakos, Herenveen si Lyon. Primul meci acasa cu grecii, am castigat 2-1, goluri Baraja (acesta ca si Albelda avea suturi extrem de puternice) si Diego Alonso. Alonso desi figura ca a cincea, a sasea optiune ofensiva daduse deja 3-4 goluri in primele meciuri si ma impresiona cu fiecare zi ce trecea mai mult. Oaspetii au marcat in '73 dar emotii mari n-am avut, devenisem deja o echipa mare cu o maturitate importanta in joc. Peste 4 zile jucam tot acasa cu fosta mea formatie, Mallorca. 4-0 scorul final. Mallorca era condusa de Luis Aragones si ca de obicei mi-a facut mare placere sa-mi intalnesc multi din fostii elevi. Sezonul precedent se cam renuntate la ei dar anul acesta se parea ca vor avea mai multe sanse. Totusi pe mine ma interesa in primul rand de echipa mea actuala si n-a putut decat sa ma bucure evolutia efervescenta a jucatorilor mei. Doua goluri Mendieta, Juan Sanchez cu gol la 4 minute dupa ce fusese introdus (un mesaj pe care l-am receptionat) si primul gol al lui Vicente care jucase in toate meciurile de pana acum si la cum juca - si se antrena mai ales - avea sa fie titular si in continuare. A urmat din nou competitia europeana, am batut afara la Herenveen printr-un trasor al lui Kily. Ayala inca nerefacut. Aveam de gand sa insiruim cat mai multe victorii si rezultate pozitive si am discutat cu echipa... concentrare maxima, atacam in 11 - ne aparam in 11. Idei putine si fixe... Cum mesajul lui Sanchez l-am receptionat acesta a pornit titular. Avea sa fie o miscare extrem de inspirata in deplasarea noastra de la Numancia pentru ca desi victoria s-a conturat tarziu - si am beneficiat si de om in plus din minutul 37 - acesta avea sa inscrie o dubla in minutele 75 si 83. Vicente inca un gol - avea viitor mare pustiul, imi era clar - peste doua minute. L-am introdus si pe Ayala cateva minute sa respire aerul de Primera, de abia asteptam sa porneasca titular. La fel si el. Totusi mai aveam de asteptat, nici in meciul urmator, acasa cu Lyon n-a fost titular. Sfatul medicului dupa o consfatuire in trei. Am reusit sa castigam meciul cu un gol al lui Zahovic in minutul 77. Il introdusesem in minutul 70 si si el trimitea mesaje... Apararea revenise deja de cateva meciuri la consacratul duo central Djukic-Pellegrino si a avut ceva de furca, era un Lyon deja puternic ce avea sa devina si mai puternic in viitorul apropiat. Jucau la ei Coupet, Edmilson, Brechet, Foe, Malbranque, Marlet, Govou si Sonny Anderson ca sa amintesc doar cativa. Ne astepta un retur de foc, stiam. Tocmai d-asta faptul ca aveam deja 9 puncte din 9 posibile era atat de important. Nu mica mi-a fost bucuria sa vad ca discutiile intense avusesera ecou in ce se juca pe teren si in rezultatele pe care le obtineam. A urmat o noua victorie la scor, 5-1 cu Las Palmas. Acasa. L-am reintalnit pe fostul meu elev Gabrel Schurrer (aparator central) insa acesta n-a putut sa se opuna prea mult fortei ofensive si poftei noastre de joc. Gol Zahovic pe care-l retrasesem ceva si jucam cu Carew si Sanchez in fata, o formula super ofensiva. Carew la primul sau gol iar Sanchez inca doua. Vicente pornea de pe banca (usoara accidentare) si din nou marca. Pustiul era fantastic. Meciul a mai reprezentat o bucurie si din cauza faptului ca a insemnat practic debutul ca integralist al lui Ayala. Canizares nu parasise inca poarta semn ca si el intelesese ce-i spusesem inainte de inceperea sezonului si ca facea tot posibilul. Deportivo invingea Barcelona in derby-ul rundei cu 2-0 si aveau un inceput de an fulminant cu 10 puncte in primele 4 etape. Aveau 8 goluri marcate si unul doar primit. Realul egal afara la incomoda Racing. Era bine ca incurcau aproape pe toata lumea nesuferitii astia. Noi eram pe 2 cu 9 puncte. Urma un meci greu pe El Madrigal. Villarrealul ne-a stopat, am inscris in minutul 60 prin Sanchez dar am fost egalati rapid de Moises ce-l inlocuise pe Craioveanu in urma cu 5 minute. Minutul 64 si acesta a fost si scorul final, 1-1. Nu am facut o drama, urma meci important afara pe Stade Gerlande. Lyonul facuse o figura frumoasa in tur si-mi era teama. Ayala din nou avea probleme, din nou nici macar rezerva. Am inscris la ultima actiune a primei reprize prin nelipsitul Juan Sanchez cu care avusesem o discutie si-l laudasem in particular. Nu in public ca sa nu-si ia lumea in cap. Apoi pe sfarsit de meci Baraja a mai prins o bomba si eram castigatori siguri. S-a terminat 2-1 pana la urma. A urmat o noua victorie acasa cu Zaragoza. Acestia-si doreau revansa dupa ce pierdusera locul de Champions in ultima etapa din sezonul trecut insa desi au opus o rezistenta importanta am castigat, gol Mendieta in minutul 65. Barcelona castiga El Clasico cu 2-0, Deportivo erau incurcati de fosta mea echipa 1-1 acasa si eram pe primul loc in clasament. Era inceput de sezon totusi si nu trebuia sa ne impaunam prea mult. In Champions eram deja calificati cu doua runde inainte de finalul grupelor cu 4 victorii din 4 asa ca mi-am permis sa experimentez in deplasarea de la greci. Acestia aveau sa joace insa pe viata si pe moarte sustinuti si de un public fantastic, sa ne invinga si sa rateze calificarea la mustata terminind pe 3 la egalitate de puncte cu Lyon care insa aveau avantajul golului inscris afara. Am folosit o multime de rezerve si experimentat in toate felurile posibile. Infrangerea cu 0-1 a venit firesc. Din nou in campionat, deplasare pe El Sadar unde Osasuna incepe furtunos si in minutul 5 eram condusi deja. Replicam si in minutul 18 inscriem. Ne-am chinuit tot meciul insa golul izbavitor a venit deabia in minutul 85 - gigantul Carew autorul sau. Ma felicitam pentru inspiratia avuta... avea sa fie o arma puternica acesta. Mallorca mai imi facea o bucurie, argentinienii mei ii invingeau pe cei de la Barca pe Son Moix cu 2-0. Etapa urmatoare aveam meci tare cu Celta. Celta slabita de hulpavele Real si Barcelona dar inca o formatie puternica. Am reusit sa castigam in repriza a doua prin golul aceluiasi Carew, minutul 65 si beneficiind de rezultate uimitoare - Mallorca imi facea un nou cadou, 2-0 pe Bernabeu, Barca doar 1-1 cu Numancia - eram pe 1 si crestea diferenta intre noi si cuplul banosilor. Concentrarea trebuia mentinuta. Urma o deplasare grea la Espanol si seria noastra de victorii avea sa se incheie aici. Pe sfarsit de meci in minutul 81 eram invinsi. Realul pierdea si el la Numancia, 3-1 pentru gazde. Mergeam inainte, urma ultimul meci din grupe cu Herenveen acasa, din nou experimente, rezerve si din nou un rezultat pe masura. 1-1 cu modestii batavi, gol Diego Alonso. Primul meci care nu avea sa se inscrie in coordonate cat de cat normale avea sa fie cel cu Rayo. Ii primeam acasa pe acestia si mi-am atentionat jucatorii ca va fi un meci greu, Vallecano jucase foarte foarte bine pana acum. Am facut 2-2 dupa ce am fost condusi cu 2-0 dupa prima repriza. Cazul in care si un punct e bun. Jucatorii mei aveau scuza unor absente importante (Kily, Ayala din nou, Deschamps etc)... a trebuit chiar sa improvizez cu Angulo fundas dreapta insa nu era de acceptat, daca doream sa terminam campioni asemenea pasi nu trebuiau sa existe. Totusi nu pot sa nu recunosc, dupa golul lui Mendieta din minutul 62 am presat am presat si cand in sfarsit am egalat in minutul 89 am sarit de pe banca de parca am fi castigat cupa cea mare, cu urechi. Barcelona pierdea acasa si eram in continuare pe primul loc, la egalitate cu Deportivo dupa etapa 10. Urma din nou o deplasare de foc, mergeam afara la Alaves. Gazdele ca si anul trecut mergeau tare, tare de tot si aveau o defensiva excelenta. Am obtinut un 1-1 noi inscriind golul egalarii prin Carew. A fost un rezultat corect. Eram in continuare la egalitate cu Deportivo pe primul loc insa Real se apropia. Barcelona era pe 9 cu o noua infrangere de data asta la Zaragoza. Noua grupa formata in Champions League, cea din care faceam parte era cu noi, Manchester, Sturm Graz si Panathinaikos. Imi doream sa facem o figura mai buna decat anul precedent cand parca nu reusisem decat un egal in fata celor de la Manchester. Primul meci era insa cu austriecii. Am castigat cu 2-0, goluri Carew si Juan Sanchez. Manchester castiga si ea cu 3-1 acasa. Etapa urmatoare am invins Oviedo acasa, 2-0, goluri Kily si Mendieta (din penalty). Aveam o problema in plus datorita lui Vicente care revendica un post de titular, atat timp cat a fost accidentat Kily i l-am acordat cu draga inima insa acum intre ei doi exista o lupta feroce. Niciunul nu putea juca pe alt post, asta era adevarata problema. La mijloc deja de cateva meciuri cuplul Albelda - Baraja era o certitudine. Ma mai nemultumea lipsa de ambitie a Cobrei. Bucurel de abia se misca la antrenamente asa ca pana la meciul acesta prinsese doar cateva minute. Cateva i-am mai oferit si acum insa nu parea sa se schimbe nimic.. Eram in continuare pe primul loc. Urma deplasarea de la Valladolid. In poarta Bizarri (incredibila scoala de portari argentiniana) care a facut minuni si impreuna cu alt argentinian, fundasul Heinze ne-a negat victoria. 0-0 si Deportivo ca si Real ne depaseau. Acelasi scor aveam sa obtinem si in deplasarea din Grecia in timp ce Manchester pe un Arnold-Schwarzenegger Stadium plin castigau si aveau procentaj de 100%. Era nevoie de o serie buna de rezultate pentru a recapata moralul de la inceptul sezonului si meciurile cu Sociedad si Malaga reprezentau ocazia ideala. Ambele le-am castigat cu 2-0, in ambele a marcat Carew (aflat la o serie incredibila deja de goluri) plus Juan Sanchez in primul si Baraja in al doilea. Ce era cel mai important... in ambele cuplul Ayala-Djukic imi daduse satisfactii. Deportivo si Barcelona se impiedicau si la sfarsitul etapei 15 eram pe 2 la un punct de Real ce mergea precum un mecanism elvetian. Urma insa un nou meci greu, deplasare pe San Mames. Meci greu ca aproape intotdeauna si lasam doua puncte si aici. Egalam in minutul 80 prin Carew care insa comitea o ingenuitate doua minute mai tarziu si era eliminat negindu-ne dreptul de a visa la toate cele trei puncte. Urmau doua meciuri relativ usoare, primul in cupa (unde intentionam sa ajungem cat mai departe spre deosebire de ultimele doua sezoane cand din motive tactice nu m-a deranjat sa fim eliminati) si apoi cu Racing. Desigur cu Racing nu erai niciodata sigur de nimic insa in planificare erau trecute 3 puncte. In cupa castigasem deja un meci cu cei de la Gramenet, greu, 1-0. Insa in turul urmator meciul pe care l-am jucat cu cei de la Guadix a fost un autentic calvar. Nu mai stiu din ce liga erau oricum jos de tot. De acord, jucam cu rezervele. Palop, Gerardo, Fabio Aurelio, Milla, Deschamps, Angulo, Vicente (nu ca ultimii n-ar fi avut valoare de titulari) insa pur si simplu nu-mi venea sa-mi cred ochilor. In minutul 40 eram condusi cu 0-3. Noroc cu Vicente care ne-a oferit sperante prin golul sau din ultimul minut al reprizei. Ce a fost in vestiar... dar ce n-a fost... cert e ca o alta atitudine am vazut in a doua repriza, la prima faza de poarta in minutul 46 Baraja facea 2-3. Gazdele insa inscriau din nou prin ultimul lor marcator si eu eram in pragul unei apoplexii. Am zbierat, am tipat la ei si ca o minune in care nu mai credeam nici eu... in minutul 87 am inscris prin Zahovic iar in 92 Angulo obtinea un penalty pe care acelasi Zahovic il concretiza. O revenire spectaculoasa care - desi in fata unei formatii desculte - echivala cu faptul ca avem cojones. Meciul l-am pierdut la loterie, gazdele n-au ratat nimic in timp ce Angulo a fost si inger si demon, dupa ce obtinuse penalty-ul din min 92 rata acum. Asta e, ne opream aici si aveam mai multa energie pentru campionat si Champions League. Nu eram suparat. Sigur, titlurile in ziare aveau sa fie de juma' de pagina... http://hemeroteca-pa...10104018MDP.pdf Avea sa fie o cupa castigata de Zaragoza intr-o finala cu Celta dar deja informatia ma mir cum de am retinut-o. Meciul cu Racing l-am castigat greu, 1-0 gol Carew inainte de pauza, minutul 44. Ma ingrijora deja lipsa de eficacitate a lui Ilie, Bucurel desi primea destule sanse de la mine parea sa vrea sa-si bata joc de toate si inca nu inscrisese niciun gol. Ciudat, nu jucase atat de ingrozitor anul precedent. Eram in continuare pe 2 in Primera dupa Real. Urmau doua saptamani de foc cu deplasari la la Coruna, sfarsitul de tur acasa cu Barcelona si inceputul de retur tot acasa cu Real. Eram intr-o pozitie prielnica dar totul se putea schimba rapid. Lucrurile intr-adevar au inceput sa se schimbe. 2-0 au castigat cei de la Deportivo si am simtit ca innebunesc cand Ilie, pentru a n-a oara avind sansa sa arate ceva a aratat ca il doare la baston si a reusit performanta ca pornind titular sa ia al doilea galben in minutul 55. Era 0-0 si jucam bine, eram pe ei. Am pierdut insa cu goluri in minutele 87 si 89. A fost o dura lovitura si imediat ce s-a terminat meciul l-am facut de tot rahatul - total atipic pentru mine - in fata intregii echipe: Ilie, esti o cobra de plastic bai baiatule. Esti un pres, o gluma. Daca alt jucator ar fi primit atatea sanse cate ai primit tu ar fi facut de cel putin 10 ori mai mult. Tu in schimb esti o rusine, un delasator si un infumurat. Ai fost titular in finala de anul trecut. Arata-mi un alt jucator care a fost titular in finala aia si sa joace atat de prost, sa aiba o atitudine atat de... nu-mi gasesc cuvintele. Il vezi pe Raul jucind asa ? Pe Morientes ? Pe Lopez care e acum la Lazio ? Dar ce te compar eu cu ei, aia sunt jucatori de fotbal bai baiatule, pe tine trebuie sa te compar cu frati-tu. Pai p-ala l-am trimis de aici imediat ce am venit, era cel mai delasator jucator pe care l-am vazut vreodata si cred ca putea si a alcool odata. Oricum erati prea multi romani, el, inca un descult - Dennis, Popescu... erati o clica. Din care am zis ca doar tu ai valoare. Asta mi-e rasplata ? 0 goluri dupa un tur de campionat si nenumarate sanse ? Zero... tu esti un zero. Si azi... ce a fost in mintea ta ? Pleaca si sa nu te mai vad. Cabron de mierda... am mai susurat in timp ce toti erau consternati... nu ma mai vazusera asa niciodata. Si niciodata nu pusesem un jucator in halul asta la zid. 3 jumatati de ora si inca 5 minute avea sa mai prinda nenorocitul in 4 meciuri din toate cate mai ramasesera... si asta doar pentru ca n-am avut de ales in respectivele meciuri. Nu trebuie sa mai spun ca n-a dat niciun gol tot anul. Romani... Urma ultima etapa din tur cu Barcelona. Barcelona avusese o campanie de transferuri decenta insa nu spectaculoasa. De la Pena se reintorcea in tara, portarul Dutruel de la Celta, Gerard - mijlocasul de la Alaves - de la noi, Petit si Overmars de la Arsenal. Mai fusese promovat Pepe Reina de la formatia B. Plecari... Figo, Litmanen, Bogarde, Ronald de Boer si Ruud Hesp. Antrenor era Serra Ferrer iar meciul mi-a creat si asta un car de draci. Frank de Boer cap in minutul 6... gol. Presam, presam... prima repriza terminam 0-1 dar cu un om in plus, Luis Enrique luase doua galbene. Imi fac eu strategia pentru a doua repriza, invaluiri, centrari pe 6 metri chestii, avanseaza doi oameni pe o parte primul merge pana in tusa lasa mingea in spate apoi pentru cel de-al doilea ce vine si el in viteza... RAHAT. In min 53 Carboni il imita pe Bucurel si in loc sa castigam meciul asta nenorocit datorita lui il pierdem. Cata inconstienta... Incheiem turul pe locul 4 dupa ce am condus cam tot turul, incredibil. In fata Real pe 1 cu 42, Deportivo 37, Barcelona 36 noi 35. ***** ma-sii... Meciul cu Real din prima etapa a returului a insemnat o noua dezamagire. Cu Fabio Aurelio fundas stanga in locul cretinului italian, centrali Djukic si Ayala, mijlocul la fel Baraja-Albelda (variantele cele mai bune, cristalizate deja) si cu Kily si Angulo ca suport pe flancuri pentru turnul Carew (deci cam speriat sincer de forta de joc a unui Real caruia inca ii mai visez acel prim 11 - Casillas Salgado Hierro Karanka Carlos Figo Makelele Helguera Guti McManaman Raul - reusim sa pierdem pe final de meci, minutul 82 si Raul ne invinge. Deja din minutul 60 il schimbasem pe Angulo pentru Zahovic incercind sa obtinem mai mult dar nu s-a putut, pierdem 3 meciuri la rand cu Depor, Barca si Real. Formatiile pe care sezonul precedent le invinsesem pe toate in tur. E drept, preferam situatia de acum cu infrangeri dar cu mai multe puncte. Forma slaba a continuat si in deplasarea de la Mallorca urma sa ma enervez si mai rau. Eto'o inscria pentru 1-0, reuseam in a doua repriza sa revenim prin Baraja si Mendieta si aveam trei puncte in buzunar. Insa preputul de Luque avea sa se razbune si in minutul 89 egala... eram absolut devastat. Eram tot pe 4 la gramada cu Depor si Barca dar Real se distantase, erau campioni din punctul meu de vedere deja. Aveau 48 de puncte, Depor 41 si noi 36. Aveam cea mai buna aparare dar ce folos... titlul era pierdut. Deja. A urmat meciul cu Numancia. 3-0, Juan Sanchez, Mendieta din penalty si Diego Alonso intrat in locul lui Carew. Real pierdea la Atletic si Barca dupa un 7-0 in runda precedenta pierdea umilitor (0-4) la nebunii de la Racing Sandander. Ultima clasata. Se intampla si la case mai mari deci... meciurile cu Extremadura si Tenerife inca ma urmareau. Dupa un tur si mai bine in care ba nu era acomodat ba era accidentat (mai ales a doua) in meciul de acasa cu Manchester am inceput partida cu Aimar la mijloc. Acesta era o adevarata nestemata insa neslefuita. Banii cheltuiti pe el nu se justificau - cel putin nu momentan. Imi asumam greseala. Speram ca macar in acest retur sa-mi arate de ce e in stare. Meciul cu Manchester a fost unul tacticizat, ambele eram sigure de calificare teoretic si a rezultat un 0-0. I-am strans din nou mana unui Fergusos rosu in obraji si aveam sa ne intalnim peste doar o saptamana in retur. Pana atunci aveam sa mai obtin o victorie, 2-0 afara la Las Palmas. Sanchez in minutul 17 si Aimar intrat in minutul 78 (era o arma cu doua taisuri, nu facea practic faza de aparare nici sa-l bati) avea sa inchida tabela in minutul 87. Deportivo castiga pe Nou Camp 3-2 si noi ii depaseam pe catalani. Returul cu Manchester a insemnat un nou egal. Victoria lor ar fi fost mai corecta insa am beneficiat de un autogol al ciocolatiului lor - Brown - in minutul 86 si am zis saru'mana. A urmat meciul cu Villarreal. Aimar practic juca doar acasa cand intentionam sa punem presiune si unul dintre centrali (Albelda mai exact) lua loc pe banca. Afara insa era riscant. In meciul asta insa si-a facut treaba ofensiv si a oferit doua pase de gol. Carew a terminat cu un hattrick. Deportivo facea 2-2 acasa cu Real si ne apropiam de varf. Meciul cu Zaragoza ce urma a fost foarte greu si am obtinut doar un 1-1, gazdele ne-au condus din minutul 5 pana in minutul 70 cand Mendieta a inscris din penalty. Aimar a pornit de pe banca si l-am introdus in a doua repriza. Pacat de acest rezultat (just si muncit totusi) pentru ca Deportivo era invinsa de Mallorca iar Barca si Real terminau nedecis - 2-2 - in El Clasico. Am fi avut sansa sa egalam Deportivo pe 2. A urmat meciul de la Graz, un adevarat galop de sanatate datorat si eliminarii unui fundas al austriecilor. 5-0 am castigat, goluri Ayala, Kily, Carew si rezerva acestuia Diego Alonso in minutele 89 si 90. Aimar titular, era meci usor. Manchester doar egal afara la greci, 1-1 si aveam sansa sa terminam pe 1 grupa. Meciul urmator cu Osasuna l-am castigat greu dar l-am castigat. Kily in minutul 77 ne-a adus 3 puncte mari. Doar Barca se impiedica acasa cu Mallorca. Eram in continuare la doua puncte de locul 2, loc pe care pusesem ochii inca de cand considerasem ca Real nu poate fi depasita anul asta. Urma ultimul meci din grupe cu Panathinaikos. Imi doream victoria pentru a incheia in fata celor de la Manchester. Am reusit s-o obtinem desi grecii s-au lasat greu deschizind scorul in minutul 27. Am revenit prin Juan Sanchez si am inscris printr-o extrem de rara reusita a lui Angloma. A fost un alt meci in care am jucat cu Albelda fundas stanga, Carboni se mai accidenta din cand in cand si nici Fabio Aurelio nu o ducea mai bine. Urma un meci infernal pe Estadio de Balaidos cu o Celta in forma. Am condus cu 1-0 prin Sanchez si am plecat la cabine cu un rezultat excelent insa doua penalty-uri perfect executate de Karpin au dus gazdele in avantaj. Acelasi Karpin avea sa-si desavarseasca opera in minutul 65 si pe final n-am reusit decat sa reducem proportiile scorului. Pierdea si Deportivo afara cu Las Palmas asa ca nu se schimba clasamentul. O mare dezamagire aveam sa traiesc insa in meciul urmator, acasa cu Espanyol. Aveam sa pierdem cu 0-1, gol Tamudo si imi era teama de meciul din sferturile ligii cu Arsenal de peste cateva zile. Seaman, Dixon, Keown, Adams, Cole, Pires, Vieira, Ljungberg, Parlour, Henry si Kanu era primul 11 al englezilor. Scopul nostru era sa facem egal sau sa pierdem la un gol diferenta cu gol marcat dar evident ne-ar fi coafat mai ales prima varianta. Ayala in minutul 40 ne aducea in avantaj insa probabil greseala mea (il introdusesem pe Aimar titular alaturi de Baraja si jucam si cu 2 varfuri - cocos, deh...) a facut sa terminam infranti, 2-1, golul egalizator Henry apoi Parlour 2-1 in minutul 60. Era un rezultat bun totusi. Pe Mestalla aveam prima sansa. Jucam insa inainte cu Rayo. Am castigat fara emotii, 4-1. A deschis scorul acelasi Ayala, Kily a marcat si el apoi l-am inlocuit cu Vicente care a dat si el gol. S-a facut 3-1 apoi Juan Sanchez a inchis tabela la 4-1. Barcelona lua parte la un 4-4 incendiar afara cu Villarreal cu gol in minutul 93 (hattrick Kluivert) si Deportivo pierdea asa ca eram din nou la doua puncte de locul 2. Insa deja cum ne era obiceiul faceam un meci bun urmat de un meci prost. Urma cel prost deci. Intalneam Alaves-ul, echipa la fel de puternica si in retur ca si in tur. Ca si anul precedent. Mendieta ne facea sa plecam cu dezavantaj in minutul 7. Vicente egala dar oaspetii castigau in minutul 73 la un corner. Barcelona mai facea un 4-4 nebunesc revenind din nou in prelungiri pe Nou Camp si erau depasiti de Mallorca, fostii mei elevi veneau tare din urma. Urma meciul definitoriu pentru restul sezonului, returul cu Arsenal. Am inceput cu Canizares, Carboni si Angloma pe margini, Ayala-Pellegrino in centrul apararii. La mijloc am optat pentru un 4 traditional cu Angulo si Vicente pe margini si Baraja-Mendieta in centru. Carew si Juan Sanchez in atac. In prima repriza Ayala a fost nevoit sa iasa, l-am inlocuit cu Djukic. Desi Arsenal statea la cutie si juca doar pe contraatac imi era teama. Golul nostru nu venea desi jucam bine. Am reusit sa inscriem in minutul 73 prin Carew si Mestalla exploda. Am indemnat la calm, eram in pragul unui alt rezultat mare dar mai era de jucat. Ne-am mentinut concentrarea si am terminat invingatori. Ne calificam din nou gratie golului marcat in deplasare. N-am reusit sa stapanesc emotiile datorate acestei calificari tensionate si peste 3 zile faceam doar egal afara la Oviedo. Pellegrino eliminat pe sfarsit de meci. Mallorca ne egala, Deportivo si Barcelona pierdeau. Era bine totusi. Meciul urmator era si el extrem de important, trebuia sa castigam cu orice pret. Jucam acasa cu Valladolid si din a doua repriza am jucat cu trei si chiar 4 varfuri. Am cules roadele si am castigat prin golul lui Sanchez din minutul 64. Toate contracandidatele castigau insa (in afara de Real dar ei erau practic campioni, nu se mai putea intampla nimic desi mai erau 6-7 etape). Urma pentru noi insa semifinala de Champions. Infruntam gasca nebuna din Premier, Leeds United. Acestia trecusera in sferturi de Deportivo, 3-0 acasa si 0-2 pe El Riazor. Meciuri de foc ne asteptau, eram sigur. In cealalta semifinala se intalneau doi giganti, Real si Bayern. Imi doream sa castige Bayern, desi infricosatori si acestia ii preferam in fata celor de la Real de care deja prinsesem mare frica. De la Leeds imi era teama mai ales de cuplul de atacanti. Smith si Viduka. Kewell de asemenea reprezenta un mare pericol si toti jucatorii mei stiau cum sa-i blocheze, sa-i incercuiasca practic cand acestia au mingea. Jucam afara primul meci, Elland Road cu casa inchisa si la centru Collina. Jucam cu cea mai buna formatie posibila. Am obtinut un 0-0 urias dupa un meci greu si din nou aveam prima sansa. Mare mi-a fost bucuria sa aflu ca Bayern castigase prin golul brazilianului Elber pe Bernabeu. Si eu si Bayern aveam prima sansa in retururi. Pana atunci insa aveam campionatul. Pe Anoeta am obtinut o victorie mare, 2-1 goluri Zahovic si Aimar. Jucam ofensiv pentru ca aveam nevoie disperata de puncte. Barcelona egal si mai important Deportivo egal. Eram iar la doua puncte. Peste trei zile aveam marele meci, returul cu Smith, Kewell si Viduka. Mestalla fremata si se pregatea de sarbatoare. Insa mie imi era teama. Nu-mi placea ca se pornea de la 0-0 si eram obligati sa inscriem si sa nu luam gol in acelasi timp. Multe conditii. Acest 0-0 in deplasare intotdeauna in cariera mea a capatat valente de 1-2. Formatie ofensiva doar cu un mijlocas defensiv si da-i bice. Minutul 15 si Juan Sanchez inscria, acesta avea un sezon de vis si discutia cu el dinaintea inceperii sezonului inca mi-o amintesc. Fara ea probabil ar fi fost doar un alt atacant. Dominam in continuare dar intram la cabine doar cu 1-0. Le cer sa forteze, sa dea si golul doi. Si trei daca se poate. Dar in primul rand atentie, concentrare, atacam in 11 ne aparam in 11 l-am transformat in atacam in maxim 6-7 si ne aparam in 11. Imediat dupa revenirea de la cabine Juan Sanchez inscrie si golul de 2-0, eram absolut extaziat, a doua finala de Champions League la rand era la un pas. Nu am timp sa-mi frec prea mult palmele de bucurie ca se face 3-0. Mendieta inscrie si Mestalla ia foc. Mai reduc putin profilul ofensiv al echipei si indemn la calm. Meciul se termina cu un sec 3-0 si suntem in finala, suntem in finala pentru al doilea an consecutiv !! Bayern castigase si in retur 2-1 acasa si aveam adversarul pe care mi-l doream. Il preferam mai degraba. Ecourile, valurile de bucurie nu trecusera inca si jucam pe La Rosaleda cu Malaga. Am pierdut la fel de sec pe cat castigasem cu Leeds. 3-0 ne-a administrat micuta echipa cu un Dely Valdes in zi de gratie. Panamezul ne-a dat trei boabe. Ayala eliminat in prima repriza. Un mic dezastru. Eram in continuare pe 3 dar tot ce mai speram de la campionat era sa terminam in primele 4. Mai erau 5 zile pana la finala de vis cu Bayern si aveam meci acasa cu Athletic. Am jucat cu rezervele. Palop titular, Bjorklund, Angulo, Deschamps, Albelda, Fabio Aurelio, Zahovic si Diego Alonso. Am castigat ca prin minune in minutul 89, gol din penalty Zahovic. Eram pe 3, Barca pe 5 la 3 puncte de noi. Sosise si ziua marii finale. A doua in doi ani, vuia presa si tensiunea si in acelasi timp presiunea pe umerii mei era uriasa. Castigam... eram mare. Eram urias. Pierdeam... nici nu doream sa ma gandesc. Finala se desfasura pe un Giuseppe Meazza ce nu aveam de unde sa stiu dar imi va deveni foarte familiar in anii ce vor urma. La mijloc olandezul Dick Jol. Bayernul era un squadrone in adevaratul sens al cuvantului. O simpla privire pe primul lor 11 te ingrozea: Kahn - Lizarazu Kuffour Linke Andersson Sagnol- Effenberg Hargreaves Salihamidzic Scholl - Elber. Paradoxal eu aveam mai mult curaj jucand cu Aimar langa Baraja si nu cu Albelda si cu doi atacanti in timp ce Bayern joaca doar cu Elber varf impins. Si 5 fundasi. Precaut Ottmar Hitzfeld Inceputul de meci a fost excelent cu un penalty clar in minutul 2. Minge jucata la pamant cu mana. Mendieta era un maestru al acestui tip de faza fixa si aveam 1-0. Insa bucuria avea sa fie inlocuita de tensiune dupa doar cateva minute, Angloma comite o imprudenta, il agata pe Effenberg si Bayern are la randul sau un penalty. Aparat insa de Canizares si suntem in continuare in avantaj !!! Prima repriza se incheie si conducem. Decid sa il scot pe Aimar care nu facea faza defensiva de nicio culoare si il inlocuiesc cu Albelda. Toata lumea cu care am discutat, specialisti sau mai putin au aprobat aceasta mutare. Nu ca as avea nevoie de aceste aprobari, eu stiu ca am facut ce se impunea. Mai ales ca Hitzfeld introduce un al doilea atacant - Jancker - in locul unui fundas. In minutul 50 insa se produce una dintre cele mai mari nedreptati la care am putut asista, Jancker se inalta in careul nostru si in aceasta actiune il impinge pe Carboni, ii ghideaza pracic mana, mana italianului atinge balonul si se fluiera un al treilea penalty. Absolut scandalos. SCAN-DA-LOS. Ce pretentii sa ai de la un arbitru pe nume Dick...Meciul a continuat cu ambele formatii avind ocazii mizere in cele 70 de minute ramase si am ajuns la penalty-uri. Primii bat Bayern. Paulo Sergio Rateaza. 0-0. Mendieta inscrie. 1-0. Salihamidzic, Carew, Zickler inscriu cu totii. 2-2. Zahovic rateaza. 2-2. Urmeaza Andersson si Canizares apara din nou. 3-2. Carboni urmeaza. Vrea sa dea pe centru dar Kahn face o magie si mingea ajunge in transversala. 2-2 in continuare. Baraja inscrie. 3-2. Effenberg la fel. 3-3. Lizarazu, Kily... 4-4. Apoi Linke. Dupa meci Canizares avea sa-mi explice cum a gandit lovitura lui Linke. Fundas central, nu si-a luat elan mare insemna ca va suta tare cu interiorul deci pe coltul drept al portarului. Insa a fost pacalit, Linke relaxeaza piciorul in ultimul moment si trimite in coltul opus. Bayern conduceau pentru prima data. Urma Pellegrino. Ce a facut Pellegrino (si el fundas central ca si Linke) a fost exact ce mi-a relatat Canizares ca se astepta sa faca Linke. Partea proasta a fost ca si Kahn era portar (si inca unul foarte mare, urias) si a gandit exact ca si portarul meu. Bayern castiga la loviturile de departajare... 5-4 si lumea se prabusea pe mine. Daca in precedenta finala nu aveam nicio pretentie pierzind pe merit acum simteam ca mi s-a luat ce era al meu, ca am fost cu o mana si jumate pe trofeu apoi mi-a fost smuls. Vedeam in lacrimile si deznadejdea jucatorilor mei ca si ei simteau la fel. Era incredibil dar totusi mi se intampla mie. Kahn omul meciului. El avea sa primeasca primul trofeul din mainile lui Pele http://www.youtube.com/watch?v=8qjZebsLl5 Nu am putut sa-i remontez pe ai mei, mai erau 3 etape de jucat in Primera si rezultatele noastre au fost cu Racing afara 1-1 (golul nostru in minutul 89), cu Deportivo acasa 0-1 (acelasi Makaay) si in ultima etapa (etapa in care ne prezentam pe locul 4, la trei puncte de Barcelona) o infrangere aproape la fel de incredibila precum finala de Champions League. Meci direct cu Barcelona. Rivaldo gol dintr-o libera executata magistral in minutul 3, Baraja raspunde in '25 la un corner cu gol din plonjon, Rivaldo 2-1 in '45 din nou cu un golazo de la 25 de metri cel putin, Baraja 2-2 in minutul 46 cu un alt diving head de zile mari si apoi Rivaldo in minutul 90 cu un gol de povestit stranepotilor ii aduce pe catalani pe locul 4, la egalitate de puncte cu noi. Gol absolut senzational. Cateva minute mai aveam de asteptat si Valencia ar fi jucat in Champions iar Barcelona in Uefa. Nu imi venea sa cred ca toate lucrurile astea mi se intamplau mie... si cum... presa internationala avea sa caracterizeze golul lui Rivaldo drept the most ludicrously brilliant, last-minute overhead kick ever. Incredibil. Nu mai era nimic de spus. Nimic de spus si nimic de facut. Facusem tot ce mi-a stat in puteri si la Valencia ca si la Mallorca. Doar ghinionul m-a impiedicat sa obtin potul cel mare. Ii adusesem pe lilieci in finala Champions League de doua ori si de doua ori pierdusem. A doua oara in mod absolut halucinant. Un loc 3 in primul sezon si un loc 5 in al doilea cu calificarea pierduta in Champions League in ultimele cateva minutele in Primera cu un gol absolut ireal... a doua aparare a campionatului in primul sezon si prima in cel de-al doilea... imi era clar ca nu de oferte voi duce lipsa insa sentimentul de neputinta, de frustrare ma macina. De ce ma alesese tocmai pe mine destinul sa fiu bataia sa de joc ?

Jucam acasa cu Athletic Bilbao si euforia ajungerii in finala ne-a dat aripi. Am facut efectiv spectacol, 6-1 scor final cu bascii. Ne-am razbunat din plin pentru pasul prost din inceputul sezonului. Hattrick Biagini, Dani, Ibagaza si Marcelino cate unul. Golul lor din penalty. Stadionul face valuri, ne aclama, e o atmosfera de nedescris. Desi departe atmosfera imi aduce aminte de cea din Argentina. Valencia face egal cu Celta, Kojak mai face o victima de soi (Real, 1-1), doar Depor castiga. Parca ar avea motoras... Ibagaza, Stankovic si Paunovic ne fac sa ne intoarcem cu alte trei puncte mari, de data asta Betis este victima. Luam un gol dar nu s-a pus problema castigatoarei. Un alt roman ne-a facilitat cele trei puncte, din cele 3 goluri 2 au fost din cauza sa. Filipescu parca se numea si Gonzalez stia pana si cum era poreclit in tara sa... "Tandala". Dar nu stiu ce inseamna. Real castiga, Valencia castiga, Celta castiga, doar Depor pierde pe Nou Camp cu 0-4. Meciul cu Lazio nu era departe. Mai aveam doua meciuri in campionat insa. Castigam cu 1-0 acasa cu Zaragoza. Real pierde la San Sebastian, Valencia vine tare din urma si invinge - greu, cum altfel - la Salamanca. Celta pierde 0-3 afara la Espanyol. Suntem pe o pozitie 2 ireala parca, la doua puncte in fata Valenciei. In spatele acestora la cate un punct se afla Celta, Real, Deportivo. Am primit doar 25 de goluri in 33 de etape, uimitor. Real a primit 54... Urmeaza ultimul meci inainte de marea finala, finala Cupei Cupelor. Deplasare afara la Racing... echipa care ne-a facut probleme mai de fiecare data. Il introduc pe Luque dar acesta imi tradeaza increderea si sunt obligat sa-l scot la pauza. Gazdele inscriu in minutul 64 si ne taxeaza din nou. Ai mei e clar ca n-au puterea sa revina desi ma agit ca un titirez pe margine. Sunt cu gandul la Lazio. Espanyol ne face inca o favoare dupa cea de etapa trecuta si invinge pe Mestalla o Valencia in plina ascensiune, Deportivo castiga, Real castiga si Celta face egal cu Sociedad. Noi 60, Madrid 59, Depor, Celta si Valencia 58 apoi abisul. Ca si intre Barcelona si noi. Mai aveam 4 zile pana la meciul cu Lazio. 4 zile in care am intors lucrurile pe toate partile, fiecare avea trasate sarcini exacte, fiecare isi cunostea omul din marcaj si cum trebuie sa actioneze, pe plan defensiv si ofensiv. Era ultimul an in care se mai desfasura Cupa Cupelor si deloc nu mi-ar fi displacut sa fiu ultimul antrenor care o castiga. Lazio venea dupa un parcurs in care eliminase Lausanne (3-3, regula golului din deplasare), FK Partizan (3-2 per total in ambele manse), Panionios (7-0) si Lokomotiv (1-1, gol afara). Adversar imi era suedezul Sven-Goran Eriksson, unul dintre noi avea sa iasa invingator. Stilul sau era rigid, stereotipic. Un 4-4-2 ce se baza pe o asezare compacta din punct de vedere defensiv si apoi contraatacuri cat mai rapide menite sa te surprinda, adesea mingea direct pe varfuri. Ma speria Lazio. Nu din cauza celor peste 100 de milioane cheltuite la inceputul sezonului pentru Conceicao, Couto, Vieri, Salas, Mihajlovic, Stankovic, de la Pena... toti veniti pe sume colosale. Nu ca asta nu ar fi fost de speriat. Mai ales ca impreuna alcatuiau un veritabil squadrone cum zic italienii. In campionat conduceau cu 7 puncte cu 7 etape inainte de sfarsitul campioanatului si evident erau favoriti, un alt lucru care ma facuse sa nu dorm in noptile precedente. Deci nu din cauza acestor lucruri ci pur si simplu din cauza faptului ca era o formatie italiana. Iar pentru formatiile italiene intotdeauna trebuie sa ai respect. Efectiv au stiinta jocului, au acel ceva care le face mai puternice si cand sunt mai slabe decat tine. Iar acum oricum eram departe de acest ipotetic raport de forte, mai exact raportul era complet invers Lazio reprezentind vanatorul si noi vanatul. De asemenea stilul lui Eriksson imi dadea batai mari de cap, preferam antrenorii ofensivi, antrenorii gung-ho. Ora meciului sosise. 19.05.1999 si Villa Park fremata, posibil sa fi fost mai multi italieni decat spanioli dar interesul era maxim si pentru fanii nostrii, contam pe acestia, aveam nevoie sa nu fim intrecuti si la capitolul acesta. Formatiile se prezentau Meciul a inceput pozitiv pentru noi, pasam, aveam senzatia ca il controlam. Dar jocul greseala asteapta si in minutul 7 omul de care mi-era cel mai frica - Vieri - este lansat de o pasa de 40-50 de metri a lui Pancaro si - profitind de doua greseli simultane ale apararii noastre, prima a lui Roa care era iesit inexplicabil din poarta si a doua a lui Siviero care nu reuseste sa sara la cap cu acesta intr-un tempo ideal - inscrie un gol de mare atacant, mingea poposeste in vinclu fiind atinsa si de un Roa dezorientat. Era exact ce-i spusesem cretinului de Roa, sa nu iasa din spatiul sau de 6 metri decat pe centrari. Stiam la ce sa ma astept si era frustrant ca tocmai asa luam gol din cauza neroziei portarului. Intr-o finala de cupa europeana !! Fanii laziali erau in delir. Eu fac apel la calm, e doar inceputul meciului si sunt constient ca avem forta sa revenim. Jucatorii mei reiau jocul, senzatia ca jucam bine se mentine si din fericire are corespondent si pe tabela de marcaj, cel mai importantant element din jocul de fotbal. Mingea circula pe partea stanga a terenului, Soler fundasul nostru lateral urca mult, gaseste o pasa filtranta pentru Stankovic care ofera o pasa-centrare scurta pe jos si la intalnire pentru Dani care pune latul si nu iarta, suntem din nou in meci si sperantele sunt chiar mai mari ca la inceputul meciului. Jucam bine. Si dupa ce meciul s-a incheiat toata lumea a fost convinsa ca am jucat mai bine. Dar eu sunt primul care stie ca nu asta conteaza si niciodata n-am dat jocul bun pe rezultat. Prima repriza ofera insa emotii pentru ambele parti, si noi si Lazio avem ocazia sa ne desprindem. Din punct de vedere tactic Lazio juca in continuare tot compacta in aparare si cu mingi lansate pe atacanti iar cand asta nu se intampla mingile treceau toate prin filtrul Almeyda + Mancini care incercau sa lege jocul inspre atacanti. Stankovic si Nedved sunt anihilati si mai niciodata nu intra in joc, nu ating mingea practic. Ofensiv noi suntem mai rapizi, mai combinativi, tinem mingea si realizam diverse triughiuri de pase in incercarea de a ajunge cat mai aproape de poarta, lucru facilitat si de dispunerea initiala pe care am gandit-o cu mijlocul in forma de diamant. Engonga era baza diamantului, acesta indeparta rarele mingi ce ajungeau pana la el dinspre laziali. Lauren si Stankovic (al nostru) se desfasurau dinspre interior spre lateralul suprafetei de joc asigurind o arie cat mai extinsa de atac spre a porni pe margini sau distribui catre Ibagaza din gaura sau direct catre varfurile noastre, Dani si Biagini. Problemele le intampinam cand trebuia sa spargem lacatul frontal format din Nesta si Mihajlovic. Prima repriza se termina 1-1. In pauza discursul a fost simplu si la obiect, jucam bine, trebuie sa continuam tot asa, nu e nevoie de corecturi majore. Ce nu e stricat nu necesita reparatii. I-am imbarbatat si din nou in iarba. Jocul intr-adevar a continuat pe aceleasi coordonate. O miscare inteligenta a lui Eriksson a fost scoaterea lui Stankovic si introducerea unei aripi mult mai rapide, portughezul Sergio Conceicao. Cam acum, din minutul 60 au inceput problemele noastre defensive. Acum aripile lor (Conceicao si Nevded) se descurcau mult mai bine pe lateral si faceau ce faceau Stankovic si Lauren pentru noi, poate chiar mai bine pentru ca deja incepuse sa-mi fie clar ca fizic sunt mai proaspeti. In minutul 70 avem ce avea sa fie poate cea mai mare sansa din a doua repriza, forcingul nostru este respins intermitent de Lazio, mingea circula pana la Lauren in partea dreapta care suteaza din 18-20 de metri... portarul lazial se depaseste pe sine insusi si respinge. Nu insa nesemnificativa este si ocazia de peste cateva minute cand pe traseul Engonga-Paunovic-Stankovic se centreaza in careu extrem de periculos portarul fiind depasit. Nu si Nesta, uriasul Nesta. Insa asa cum e in fotbal ocaziile se razbuna si in min 81 Almeyda paseaza pentru Salas, acesta urca pe stanga, paseaza catre linia de 16 metri unde se gaseste Vieri, acesta suteaza, mingea se catara pe doi jucatori ai nostri apoi acelasi Vieri il incomodeaza vizibil pe Siviero care nu reuseste sa degajeze bine, mingea cade si Nedved prinde un sut de zile mari ce sfarseste in coltul portii lui Roa. Meciul se mai joaca dar e un mod de a spune doar, totul e terminat, asa simt. Desigur nu asta le transmit jucatorilor mei... Fluier final. Din nou fotbalul este nedrept. Un alt trofeu pe masa, eu din nou sub masa. Privind in urma mi-as putea reprosa faptul ca am facut un pas inapoi in momentul in care mi-am dat seama ca problemele se amplifica odata cu intrarea lui Conceicao, l-am scos pe Biagini si l-am introdus pe Paunovic prelungind astfel rombul/diamantul si incheindu-l cu unicul varf ramas, Dani. Aglomerarea mijlocului era necesara totusi, din punct de vedere tactic as repeta miscarea la infinit. Din punct de vedere pur speculativ, ce ar fi fost daca... nu stiu. Dar ce sa fac, nu pot sa antrenez si ghinionul™. Tristete uriasa mai ales ca am simtit ca aveam meciul in mana, i-am avut pe Lazio. Urma dificila misiune de a-i remonta pe ai mei pentru sfarsitul de campionat. Cu remontatul jucatorilor avea sa se confrunte si Eriksson care urma sa piarda cele 7 puncte pe care le avea avans cu 7 etape inainte de finalul campionatului si avea sa piarda il scudetto. E drept, in anul urmator avea sa-si ia revansa si sa castige titlul si in Il Calcio. Si inca de acest an daca tin bine minte avea sa castige Super Cupa Europei invingind-o pe Manchester. Primul meci in Primera de dupa marea dezamagire traita in urma cu doar cu cateva zile era din fericire cu o formatie relativ slaba, Extremadura lui Rafa. Si mai important pentru sfarsitul de sezon era ca acesta era un meci jucat acasa, pe Luis Sitjar. Am reusit sa castigam cu 2-0, goluri Lopez si Stankovic. Urma meciul de pe Bernabeu, Realul castigase in runda asta afara la Tenerife, Celta afara la Oviedo, Depor acasa cu Zaragoza iar Valencia facuse egal la San Sebastian. Cu trei etape inainte de final eram pe 2. Meciul desi tensionat si cu ocazii de ambele parti nu prea a avut istoric in senzul ca Morientes a marcat primele doua goluri, in prima repriza in minutul 31 si apoi pe final de meci in minutul 87. Am reusit doar sa inscriem tardiv prin Dani in min 89 dar din nou meciul era jucat. O infrangere ce facea rocada intre noi si mai multe echipe, Realul in primul rand. Acestia treceau pe 2 cu 65 de puncte, urmau Celta victoriosi acasa cu Tenerife (64) si noi cu 63. Deportivo si Valencia si ele 62. Meciul care urma era definitoriu pentru ce imi propusesem in cursul anului si anume sa ajung cat mai sus in Cupa Cupelor (sa o castig chiar daca se poate) si pe unul din primele 3-4 locuri, locuri ce perminteau accesul in cea mai puternica dintre cupele europene. Urma meciul cu Celta, jucam acasa. Era care pe care, Celta 64 noi 63 de puncte. Meciul a fost unul foarte bun, Ibagaza a inscris in minutul 39 apoi am facut fata atacurilor celor de la Celta si am inchis meciul in min 89 prin nou intratul Stankovic care il inlocuise tocmai pe Ibagaza. Deportivo fusese incurcata acasa de acelasi promitor Rafa Benitez cu a sa Extremadura iar Real pierduse cu Atletico in derby-ul capitalei. Valencia de asemenea pierduse la retrogradata Tenerife, 2-3. Etapa de vis pentru noi care aveam momentan 66 de puncte, Real, Celta, Deportivo, Valencia... toate urmau fiecare la cate un punct departare de cealalta. Ultima etapa aveam un nou meci de foc, pe Mestalla. Duelul cu Ranieri se anunta unul cu scantei prin prisma locurilor in clasament (noi 2 ei 6) si mai ales a mizei. Locul 3 si 4 te trimiteau sa joci un tur preliminar de Champions League, turul trei. Castigam - terminam pe 2 si intram in grupe indiferent ce facea Realul, principala urmaritoare. Miza pentru noi era mai mica decat pentru ceilalti totusi datorita faptului ca Real si Celta jucau meci direct si ambele erau in spate. Rezulta ca locul 4 nu-l puteam pierde orice ar fi. Nu am idee daca stiau si jucatorii asta cert e ca am pierdut. 3-0 pentru lilieci. Meciul a inceput prost cu inca un autogol al lui Marcelino - mirajul asta al golului... - apoi in repriza a doua Mendieta si Adrian Ilie incheiau socotelile. Iar socotelile in Primera anul acesta aratau asa: Barcelona 79 de puncte, campioana detasata. Real Madrid care invinsese Deportivo 3-1 - locul 2 cu 68. Mallorca, micuta echipa insulara la carma careia ma aflam - locul 3 si pentru prima oara in calificari de Champions League. 66 de puncte. Valencia pe 4 cu 65. Celta Vigo era pierzatoarea rundei si a campionatului in acelasi timp, jucind acasa cu Atletico Madrid aveau sansa printr-o victorie sa ajunga pe 3, in locul nostru. Au pierdut cu 0-1 si ramaneau la 64 de puncte. Depor 63. Era timpul concluziilor. Ziarele din insula ca si cele din intreaga peninsula au intors comportarea noastra in acest sezon pe toate partile. Concluzia era aceeasi. Infaptuisem miracolul de la Palma. Din proaspata promovata si candidata certa la retrogradare reusisem in doi ani cu jucatori adusi pe 2 parale sau deloc (imprumutati) sa fac din Mallorca o echipa de temut pe plan national si nu numai. Performante uriase raportat la ce am gasit cand m-am asezat la carma echipei, la istoria, traditia si statura acestui club: finala de Cupa Regelui pierduta in fata Barcelonei in primul sezon si un loc 5 in Primera iar in al doilea an castigarea Super Cupei in fata aceleiasi Barcelona, finala de Cupa Cupelor si clasarea pe locul 3 dupa Barcelona si Real. A doua aparare din campionat in primul an si prima in cel secund. Laudele ca si ofertele nu conteneau sa curga. Pentru mine personal ramanea marele regret ca puteam fi ultimul castigator al Cupei Cupelor. N-a fost sa fie. Pentru Mallorca regretele erau mici sau nu existau, urma experienta inedita a participarii in Champions League. Viitorul avea sa arate ca la fel ca si la Lanus dupa plecarea mea totul avea sa se darame si destrame, desi va avea un adversar facil in echipa norvegiana Molde cei de la Mallorca aveau sa rateze calificarea, 0-0 afara si 1-1 acasa. Mare pacat. Existau o gramada de echipe desculte in Champions League, era loc si pentru o Mallorca. Chiar si fara Cuper. Venise timpul sa imi propun si mai mult. Nu am stat mult pe ganduri ca sa accept oferta celor de la Valencia facuta prin insasi presedintele lor, D. Pedro Cortes. Valencia era alegerea normala desi am mai fost ofertat si de alte cluburi - Atletico Madrid fiind unul dintre ele. La Atletico mergea Claudio Ranieri, antrenorul pe care-l inlocuiam practic. Acesta avea sa afirme sus si tare ca obiectivul pentru el si Atletico este sa ajunga in Champions League. A esuat lamentabil Atletico terminind pe penultimul loc (19) si a retrogradat implicit. A parasit corabia inainte de a se intampla acest lucru dar raul fusese deja facut. Tocmai pentru ca intotdeauna m-am temut sa nu ma acopar de ridicol declaratiile mele au fost unele temperate, cu accentul pe munca si nu pe obiective marete. In fapt asta si discutasem cu presedintele Valenciei, am venit para trabajar y para poner al Valencia lo mas arriba que pueda. Eu no vengo para ser campeon, sino para trabajar. Intrebat daca intentionez sa-l aduc pe Stankovic, sarbul meu de la Mallorca, jucator ce-mi oferise multe satisfactii am ales sa pastrez un ton moderat, desigur ca mi l-as fi dorit dar ramanea de vazut care sunt si strategiile de mercato ale clubului: Todos saben lo que pienso de Stankovic... y ustedes piensan lo mismo que eu. Au mai fost intrebari legate de starul echipei, conationalul meu Claudio Lopez care deja avea oferte importante dar pe care intr-un tete a tete am reusit sa-l conving sa ramana si in acelasi timp m-am asigurat ca are motivatiile necesare: Un Valencia sin Claudio hubiese seguido siendo un buen Valencia, aunque hubieramos tenido dificultad para suplantarlo. Revenind la Ranieri... contrar a ce s-ar putea intelege parerea mea despre el era una buna, el fusese cel care a pus Valencia din nou pe roti oferindu-le o identitate si primul titlu dupa o lunga perioada. Reusise sa castige in anul clasarii mele pe 3 Cupa Regelui, asta ma facea sa joc de la primul meci cu un trofeu pe masa (pe care evident nu intentionam sa mi-l arog in cazul fericit ca as fi castigat) si mai important decat asta promovase in cei doi ani petrecuti la Valencia cativa jucatori importanti, Mendieta, Angulo si Farinos ca sa ma rezum la trei. Tot el il adusese pe Canizares, portarul Valenciei ce avea sa devina aproape o legenda. Ma intrebam: ...daca la Mallorca am reusit ce am reusit cu rezervele Valenciei oare cu titularii Valenciei ce voi obtine ?... Veneam la Valencia si urmam unor mari tehnicieni (Guus Hiddink, Carlos Alberto Pareira, Luis Aragones) si aveam o responsabilitate mare. Valencia putea fi considerata din anumite puncte de vedere al treilea club din Spania dupa Barcelona si Real. Viitorul avea sa spuna... Pe 1.07.1999 semnam contractul cu liliecii si munca incepea. Am scapat de elementele care nu figurau in planul meu tactic. Juanfran, Cristiano Lucarelli, Ruben Navarro si Stefan Schwarz toti au plecat. Li s-au alaturat doi romani (recunosc, nu sunt favoritii mei), Dennis Serban si Gaby Popescu. Inca mai tineam minte golul cu care acesta imi luase locul 4 de la gura in primul sezon. Dar nu asta conta ci pur si simplu nu aveau valoare de Valencia. Adrian Ilie de exemplu a ramas si chiar intra in carti pentru a fi titular. La capitolul veniri am incercat sa aduc mijlocasi in special. L-am adus pe Albelda pe care-l urmaream inca de la primul meu sezon in Spania. Acesta a venit de la Villarreal, tot de acolo au mai venit Gerardo (aparator de banda stanga) si Palop. Palop urma sa fie portarul de rezerva. Marele transfer al verii pentru noi am intentionat sa fie Ruben Baraja de la Atletico insa din cauze financiare nici la acesta n-am putut ajunge. Am mai adus doi argentinieni, fundasul Pellegrino de la Barcelona si Kily Gonzalez de la Zaragoza. Pellegrino era lent, inalt si evident bun la cap dar repet - foarte lent. Intentionam sa-l plasez langa Djukic, el urma sa fie stanca iar Djukic aparatorul mai rapid. Un fel de Stam-Nesta de la Milan. Mi-ar fi placut sa-l pot aduce pe Ayala dar nu s-a putut. Poate la anul... pe Kily il urmaream de ceva timp si-mi placea foarte mult genul de jucator, ara efectiv partea stanga a terenului, un mijlocas ofensiv de reala calitate.. I-am mai adus pe Juan Sanchez (atacant) de la Celta, pe Gerard de la Alaves (mijlocas) si in final pe Oscar, mijlocas de o oarecare valoare de la Barcelona. Evident n-am cheltuit o avere pe acestia, pretentiile erau mari dar finantele nu pe masura. Dar m-am declarat multumit. Dupa obisnuita sedinta tehnica de la mijlocul terenului in care le-am facut cunoscute ambitiile mele (dar purtata pe alt ton si folosind alte cuvinte desigur pentru ca nu mai aveam de-a face cu jucatori venind din Segunda) senzatia mea a fost ca vom face treaba buna. Urmau meciurile cu Barcelona in Super Cupa, aveam sansa sa castig un al doilea trofeu impotriva aceleiasi Barcelona. O Barcelona ce fusese destul de retinuta pe piata transferurilor, Dani (atacantul meu de baza de la Mallorca), Litmnanen si Simao fiind principalele achizitii in rest Gabri si Puyol fusesera promovati de la Barcelona B. La plecari figurau Anderson si Giovanni in rest rebuturi (printre care si Pellegrino, fundasul pe care intentionam eu sa-mi bazez intreaga defensiva). Primul meci il aveam acasa si am tinut o lunga prelegere despre importanta faptului de a nu primi gol acasa. Am mers pana intr-acolo incat le-am spus Prefer sa facem 0-0 acasa decat sa castigam cu 2-1. Desigur era o oarecare exagerare dar ideea era clara. Jucatorii ce s-au infruntat in acea seara au fost ===============Canizares================= Angloma Bjorklund Djukic Carboni (Fagiani 79´) =Angulo Farinos (Oscar 77´) Albelda Mendieta= =======Claudio Lopez Ilie (Sanchez 69´)====== Barcelona aceluiasi nelipsit van Gaal ii alinia pe Hesp; Reiziger, Cocu (Gabri 75´), Frank de Boer, Sergi, Guardiola (Dehu 50´), Zenden (Simao 60´), Litmanen, Luis Enrique, Figo, Kluivert Meciul s-a desfasurat pe coordonatele indicate de mine in sedintele dinaintea meciului, am stapanit jocul, am limitat jocul ofensiv al Barcelonei iar in minutul 87 El Piojo Lopez ne-a adus chiar victoria. Cei 42 de mii de oameni au facut un infern din Mestalla. Ca si mine probabil gandeau ...zile bune urmeaza. Jucam tur preliminar in Champions League si sortii ne pregatisera campioana Israelului, Hapoel Haifa. Am castigat afara cu 2-0, goluri Farinos si Claudio Lopez. Putine cuvinte pentru ca a fost un meci mic. Returul din Super Cupa a fost insa de foc. Un Camp Nou cu mai mult de 50000 de suflete ne-a primit ostil. Aveam cutitul de partea mea si de asemenea am fost si inspirat, am decis sa-l las pe Adrian Ilie pe banca si sa-l introduc pe Sanchez. Meciul a fost tensionat si "spectaculos", pe placul tribunelor. Kluivert a deschis scorul in minutul 13, Albelda a egalat cu un sut de la distanta grozav (unul din motivele pentru care il adusesem, una din calitatile sale pe langa cea de bun organizator), Ronald de Boer a facut 2-1 peste inca 5 minute. Repriza s-a terminat asa si la cabine le-am explicat ce putem imbunatati, ce nu facem bine si cum putem intoarce meciul. Cuvintele mele au avut ecou si in minutul 53 Sanchez egaleaza. Peste 9 minute Kluivert inscrie al doilea sau gol si Nou Camp era in delir. Dar avem din nou tarie de caracter si din nou peste doar cateva minute ca si la primul gol inscriem. Farinos. Barcelona preseaza, preaseaza dar ne aparam ordonat si mai ales in zona si rezistam inca o jumatate de ora. Din nou campion, un alt titlu impotriva Barcelonei !! Ziarele au avut numai cuvinte de lauda la adresa noastra si ne vedeau ca pe o veritabila concurenta pentru primul loc. Desi nu spuneam asta decat agentului meu Gonzalez stiam ca intr-o competitie de lunga durata nu avem forta necesara sa ajungem primii. Insa pentru Champions League - competitie pe care o urmarisem asiduu chiar daca doar la televizor - aveam sperante. Jocurile de care pe care, tur-retur imi placeau, ma faceau sa ma simt in elementul meu. Abordarea tactica complexiva a manselor (inclusiv in grupe gandeam la modul asta, nu se schimba foarte mult fata de momentul ulterior iesirii din grupe, tot tur-retur jucai chit ca aveai trei adversare nu una) mi se parea ca-mi permite sa ma desfasor, sa-mi pun ideile in practica si trecutul arata ca sunt un bun tactician. Incepea campionatul. Prima runda aveam acasa cu Racing, o nuca tare pentru mine intotdeauna. Nici acum n-a fost diferit si sezonul l-am inceput in Primera cu o infrangere, 1-2. Rotitele erau departe de a fi unse perfect. Mergeam inainte. Returul cu Haifa a fost o formalitate, am castigat din nou cu 2-0, dubla Juan Sanchez. In campionat urma meciul cu Espanyol. Imi faceam mari probleme pentru ca Pellegrino era inca accidentat de ceva vreme iar suedezul Bjorklund nu-mi inspira deloc incredere insa n-aveam nimic mai bun. Nici Djukic pe de alta parte nu ma impresiona deocamdata. Speram sa trec cat de cat onorabil peste inceputul de sezon, pana cand relatiile de joc in aparare se vor cristaliza. Insa lucrurile aveau sa se complice inca de acum, am pierdut cu 2-3 si aveam 0 puncte la fel ca fosta mea formatie Mallorca si Atletico-ul de Champions al lui Ranieri. Meciul urmator, cel cu Deportivo Alaves l-am pierdut cu 0-2 si nu ma simteam deloc comfortabil. Bjorklund reusise performanta sa fie si eliminat, in urma cu doua meciuri Carboni faultase la fel de grosolan si imi faceam mari mari probleme nu numai pentru inceputul de sezon dezastruos (eram pe 19 dupa trei etape) ci pentru intreg restul sezonului. Primul meci in care am putut sa-l folosesc pe Pellegrino a fost cel cu Glasgow, debutul in Champions League. Am castigat cu 2-0 si apele se mai calmau. Nu insa pentru mult timp... Urma un meci cu o incarcatura uriasa pentru mine. Urma sa infruntam Betis Sevilla pe Ruiz de Lopera. Nimic special pana aici insa pe banca acestora era El viejo Carlos Griguol, omul de care ma legau atatea, era intalnirea dintre maestru si elev. Elevul se prezenta cu note mizere la examen si dupa ce am pierdut meciul (pentru ca l-am pierdut si pe acesta, 0-1) Griguol m-a imbarbatat, m-a strans in brate si parca parca mi-aduc aminte ca mi-a dat si doua palme d-ale sale in semn de bucurie ca ne revedem si de bun augur pentru viitor. Curaj baiete, tu esti in fotbal de cativa ani si aproape m-ai ajuns, ai stofa de antrenor, nu te lasa impresionat de clasament, poti inca sa castigi chiar si titlul, am incredere uriasa in tine si o sa-ti tin pumnii mereu. Eu eram inca prins in ...si palmuit si cu punctele luate... nu-mi venea sa cred, eram pe locul 20 cu 0 puncte cu 3 goluri marcate si 8 primite. Pai 8 goluri luam la Mallorca in 12 meciuri... A urmat o serie de rezultate de egalitate, 1-1 afara la Eindhoven cu PSV in Champions intai cand am fost egalati in repriza a doua de Van Nistelrooy. A urmat un 0-0 acasa cu Valladolid si in presa deja se faceau glume, titluri mari ironice Primul punct pentru Valencia lui Cuper... eram de rasul curcilor, de acord. Si urma si meciul cu Real Madrid. Afara. Inainte de acesta aveam o alta deplasare de foc, pe Olympiastadion. Am reusit sa furam un punct unui Bayern cu Kahn, Linke, Matthaus, Kuffour, Salihamidzic, Effenberg (mare jucator), Zickler, Elber si Scholl. Nu jucam nimic, in aparare eram vraiste. Noptile ma zvarcoleam in pat. Dupa intoarcere a doua zi am convocat intreg staff-ul si tot lotul in sala de sedinte a clubului. Aveam in mana un plic. Plicul era gol dar nu era prima data cand jucam la cacealma. Sunt Hector Raul Cuper - antrenorul vostru si mi-e rusine de acest lucru. Suntem Valencia, v-am spus la inceputul sezonului ca nimic mai putin decat o lupta apriga la titlu dusa pana in ultima etapa nu m-ar satisface si acum mi-e rusine sa mai ies afara, rad si copii vecinilor de mine. Suntem pe ultimul loc !!! Treziti-va !!! Valencia pe ultimul loc. Nu va e rusine fata de suporteri, nu aveti niciun pic de consideratie fata de culorile pe care le aparati ?! Sunteti doar niste mercenari ? Cei care ati venit aici ati venit pentru un salariu mai bun ? Cei care erati aici jucati mai prost ca jucatorii de Segunda, am avut parte de multi la Mallorca dar jucau mult mai bine ca voi. Puneau suflet. Alergau !! Jucati de ultimul loc, locul in clasament nu este decat transpunerea calitatii jocului vostru. Aveti aici demisia mea. Daca persoana mea nu va e pe plac, daca metodele mele nu va convin nu trebuie decat sa pierdeti si meciul cu Real ce ne bate la usa. Pierdeti si plicul ajunge unde stiti. Aveti alibiul perfect, nimeni nu va va acuza ca n-ati castigat pe Bernabeu cand voi nu reusiti nici sa faceti egal cu echipe ce se vor bate la retrogradare. Nu mai am nimic de zis. Sunt profund dezamagit. Am iesit fara sa trantesc usa si m-am abtinut sa nu-mi spun of-ul strigind sau si mai rau lovind in jur. Nu stiam ce sa cred dar imi era efectiv rusine. A venit si ziua meciului cu Real. Realul era antrenat de Toshack si ca si Barcelona nu facuse o campanie de achizitii faraonica (precum le era obiceiul). Meciul a inceput pozitiv pentru noi, Roberto Carlos a facut un fault groaznic in careu si aveam penalty si eliminare pentru Real. Mendieta si-a asumat raspunderea si a inscris. Am dominat copios si am terminat repriza cu un avantaj mare, 3-0 pe Bernabeu. Gerard si Claudio Lopez autorii golurilor. La pauza le-am atras atentia asupra concentrarii dar pe o ureche le-a intrat pe ambele le-a iesit. Nici nu ma asezasem pe banca si in min 46 Morientes facea 3-1. Acelasi Morientes reducea ulterior handicapul in min 64 si deja simpteam ca nu mai am puterea sa privesc meciul, jucatorii mei pareau niste momai imbracate in echipament de joc. Noi ne aparam in 11 dar Realul parca ataca in 15 si nu in 9 cati erau pe teren jucatorii de camp. Am reusit totusi sa castigam dar semnalele in continuare nu erau fantastice. Castigasem totusi primul meci si insemna ceva cum ceva speram sa insemne si ca reusisem acest lucru pe Bernabeu. Meciul urmator aveam cu Numancia. Le-am dat 4, 2 Ilie care s-a descatusat, unul Farinos si unul Oscar, ambii introdusi pe parcurs. Pareau sa se puna cat de cat la punct lucrurile desi eram inca in subsolul clasamentului. Urma o deplasare grea pe San Mames. Athletic iar m-a invins prin acelasi Urzaiz. Din minutul 46 am jucat cu 3 fundasi insa degeaba. Dar ajungea, eram decis sa fac pe dracu' in patru si sa schimb macazul. Rusinea era prea mare. In etapa a opta eram pe locul 18, mi se parea ca traiesc un cosmar. In Champions League din fericire mergeam cat de cat bine, a urmat meciul cu Bayern si din nou am obtinut un 1-1 caldut. Goluri Cobra Ilie si Effenberg, golul de 1-1. Ghinionul (norocul aveam sa consider mai apoi) a facut ca Bjorklund sa se accidenteze in minutul 20 si astfel cuplul de centrali devenea Pellegrino-Djukic. Etapa a 9-a o aducea pe Mestalla pe Deportivo. Songo'o, Manuel Pablo, Donato, Naybet, Romero, Mauro Silva, Victor, Djalminha, Fernando, Pauleta, Maakay, Jaime... aveam emotii. Am castigat cu 2-0 cu un golazo al lui Kily si un gol pe sfarsit de meci al lui Gerard. Rara bucurie. Urma meciul decisiv dupa cum imi facusem eu calculele in Champions League, pe Ibrox Park. Am castigat cu 2-1, cuplul Djukic-Pellegrino imi era destul de clar (tardiv dar mai bine mai tarziu decat niciodata) ca este cea mai buna solutie. Lopez si Mendieta cu golurile, in ei aveam sperantele din punct de vedere ofensiv. Mendieta era un Signor giocatore cum zic italienii si imi era clar ca s-ar putea sa raman fara el daca vine vreo oferta din partea unui presedinte nebun gen Cragnotti. Peste 3 zile jucam pe La Rosaleda cu Malaga, nou promovata. Am reusit doar un egal, 1-1. Jucam mai bine totusi. Peste inca trei zile jucam acasa in ultima etapa in Champions cu PSV. Pregatisem o adevarata cusca pentru Van Nistelrooy si acesta n-a mai miscat. Castigam cu 1-0 si ne calificam mai departe de pe primul loc. 3 victorii si 3 egaluri, urmatorii Bayern cu 9 puncte. 8 goluri marcate si 4 primite. Trebuia sa gasesc formula magica sa translatez aceste statistici si in Primera. A urmat meciul din deplasare de pe noua arena a fostei mele formatii Mallorca. Un Son Moix ce m-a primit in urale, aclamatii. As fi prefarat sa fiu fluierat la final dar sa plec cu cele 3 puncte. Am plecat doar cu aplauzele. Eram tot pe 19. Desi existau semnale incurajatoare timpul nu mai avea rabdare cu noi™. Era nevoie de o reactie acum, pe moment. Si pe Mestalla venea Barcelona. Ce semnal mai bun puteam trimite decat invingind campioana ? Desigur trebuia sa avem si forta... dar jucasem atatea meciuri cu ei incat ii invatasem pe de rost, mai mult, pe van Gaal il invatasem pe de rost. Fortat sau nu am facut doua modificari. Pe stanga l-am introdus pe Faggiani (Carboni era la al doilea rosu in cateva meciuri, ma preocupa deja) si in poarta Palop. Canizarez gafase acum cateva meciuri si de atunci Palop ii luase locul. Aveam de gand sa-i alternez dar deocamdata era timpul lui Palop. Meci dur, cu rosii, goluri si emotii. 3-1 pentru noi. Ne-am.... Inutil sa spun van Gaal nu mi-a mai strans mana. El iti strangea mana doar daca echipa sa castiga. Lopez si Ilie ne-au dus la 2-0, Zenden a incheiat repriza cu 2-1, rosu si Faggiani (blestemat postul de fundas stanga) in minutul 75. L-am introdus si pe Bjorklund si ne aparam supranumeric. Dani introdus in urma cu 10 minute face un fault criminal in preajma careului propriu si este eliminat, Gerard potriveste mingea pentru libera si 3-1, aveam incredere ca aici se intorcea roata. Victorie mare, o victorie impotriva Barcelonei e intotdeauna o victorie mare. Peste doar 2 (doua) zile jucam in Champions League. Sistemul de joc odata iesiti din grupe era aberant. Se jucau din nou grupe, grupe formate din doua castigatoare de grupa plus doua locuri 2. 4 grupe practic din care ieseau 8 formatii. Jucam cu Bordeaux si am castigat clar, 3-0. Ilie, Kily Gonzalez si Farinos. Carboni reintrase si nu luase rosu. In grupa principala adversara era Manchester United. Si Fiorentina reprezenta un pericol cu ai sai Toldo, Repka, Torricelli, Di Livio, Chiesa, Rui Costa, Mijatovic, Batistuta, Amoroso, Balbo etc. Din nou peste cateva zile jucam. In deplasare la Oviedo. Sleiti de puteri n-am obtinut decat un punct, 0-0. Din nou am terminat in 10, de data asta Kily a luat rosu. O jumatate de ora in 10 si punctul ma multumea. In etapa asta cu numarul 13 am inceput sa constientizez ca Deportivo are sanse mari sa iasa campioana. Deportivo pe care o invinsesem cu 2-0. Acestia erau pe primul loc la egalitate cu Celta, la 7 puncte deja de Barcelona si la 11 de Real. Real erau cu un punct peste noi dar sincer vazindu-i etapa de etapa pe inregistrari puteam spune ca jucau mai slab. Etapa urmatoare ne-a mai adus o victorie, 2-0 acasa cu Sevilla. Goluri Sanchez si Lopez. Incepeam sa urcam. Ne astepta un meci greu pe Old Trafford unde un Manchester in mare forma in ultimele sezoane avea reputatia de a nu ierta nimic. Nici pe noi nu ne-au iertat, ne-au macelarit practic. Asta in conditiile in care constient de forta acestora de joc am inceput intr-un 5-4-1 deloc estetic. Erau favoriti la castigarea grupei. Era ca si castigata de fapt din punctul meu de vedere, noi ramaneam sa ne batem cu Fiorentina. Deplasare la Atletico. Atletico trecea printr-o criza financiara acuta si m-am felicitat ca nu sunt in locul lui Ranieri si ca n-am muscat momeala. Oferta lor financiara fusese mai buna decat a Valenciei dar lotul ca si aspiratiile nu. A fost un meci nebun. Mendieta ne-a adus in avantaj in minutul 16, Hasselbaink - un olandez pentru care am avut o adevarata pasiune, fizicul ideal pentru un fotbalist pe langa care se alaturau multe alte atu-uri - inscrie si e 1-1. In planurile mele aici trebuia sa obtinem neaparat o victorie asa ca am fortat in atac. Iesise la pauza si Pellegrino accidentat deci cu atat mai mult accentul trebuia sa-l punem pe ofensiva. Am inscris in min 53 prin Sanchez insa ce a urmat din minutul 70 pana la sfarsit le-am povestit copiilor si o sa le povestesc si nepotilor. Minutul 70 si Gerard este eliminat. Dupa doar un minut Carboni simtindu-se ranit in amorul propriu si nedorind sa existe niciun dubiu asupra celui mai dur jucator din lot ne lasa in 9 jucatori. Rezistam, rezistam cu greu. In minutul 87 primeste si Lopez rosu si deja ma intalneam cu o situatie nemaivazuta. Am castigat afara cu 3 oameni in minus, o victorie absolut uriasa. Mi-am strans mana la final cu Ranieri si acesta efectiv radea, m-am molipsit si eu si amandoi am iesit de pe teren razind in timp ce jucatorii nostrii inca se inghionteau... Urma un meci greu din mai multe puncte de vedere, din fericire jucam acasa. Eram fara cei trei duri si jucam cu Rayo - formatie care se comporta nesperat de bine si era acolo sus. Acolo unde trebuia sa fim noi. Juan Sanchez era speranta mea numarul 1 de gol si chiar a deschis scorul in minutul 13. In min 69 am fost egalati insa si a trebuit sa mai introduc un atacant, Vlaovic. Victoria a venit tarziu, in min 81 acelasi Sanchez a inscris completat apoi de Mendieta in prelungiri. Era probabil prima insiruire de doua victorii din intreg sezonul si era etapa 16. Incredibil. Eram pe locul 7 si era timpul sa tintim sus. Deplasarea de la Sociedad insa nu ne-a adus mari satisfactii, un punct doar. Rodul si al problemelor de efectiv. A urmat un nou egal, 1-1 acasa cu Celta (echipa cu pretentii pe care insa am dominat-o copios insa fara sa putem si castiga) si o infragere afara la Zaragoza ce a durut: 2-4. E drept, jucau foarte bine si erau pe 2 in clasament insa tot a durut. Golurile noastre marcate de Mendieta. Ma bucuram ca se terminase turul, nici in Cupa Regelui nu facusem mare branza, mai exact am fost eliminati de Osasuna, formatie de Segunda. Am pierdut 0-3 afara si in retur n-am reusit sa remontam decat doua goluri. Ca si in sezonul trecut cu Mallorca era o eliminare tactica... Incheiasem turul pe un loc 11 ce nu spunea nimic insa cu o linie de clasament ingrijoratoare: 7-5-7, 26 de goluri marcate 21 primite. In retur trebuia sa ne revansam. Startul revansei a trebuit sa-l aman insa pentru ca din nou intalneam Racing Santander. Desi pe pozitie aproape retrogradanta acestia mereu ma incurcau si au facut-o inca o data, 1-1. De data asta printr-un penalty in ultimul minut regulamentar. Imi muscam mainile... lucrurile aveau sa se complice ulterior Espanyol invingindu-ne acasa. 1-2 pierdeam. Eram tot pe 11. Din urmatoarele doua etape speram sa obtinem 6 puncte. Am reusit, 1-0 afara la Alaves (greu, din penalty) si acasa o victorie in fata Betisului lui Hiddink. Fostul meu antrenor si idol, El viejo lasase locul altora mai tineri. Mai bine, altfel parca vad ca nu castigam nici acum... a fost oricum la fel o victorie grea, conturata in minutul 80 si consfintita de golul de 3-1 al lui Farinos din minutul 84. Urcam pe 8 si priveam din nou in sus. Acolo unde Deportivo conducea la 4 puncte in fata Zaragozei, Barcelonei si Realului, ultima la 7 puncte distanta. Etapa ce a urmat a consemnat un alt egal (la Valladolid) si o noua eliminare. A lui Mendieta in minutul 43. Nu ma asteptam de la un jucator cerebral ca el. Din nou a trebuit sa ma declar multumit cu acest punct, gazdele au trecut chiar pe langa victorie de vreo doua ori in a doua repriza. Urma meciul cu Real pe Mestalla, un Real ce luase fata Barcelonei si se afla la 5 puncte de noi. Meciul a fost intens, ocazii de ambele parti, noi am inscris primii prin Cobra Ilie dar am fost egalati in repriza a doua prin Guti. Rar am vazut un jucator de o asa eleganta. Pe langa el McManaman (transferat in vara respectiva) parea un taietor de lemne. Era un rezultat bun. De Real scapasem. Deocamdata... In etapa 26 am castigat afara la Numancia. Am condus cu 2-0, goluri aceeasi Mendieta si Lopez. S-a terminat 2-1 dar emotiile n-au fost extraordinar de mari. Era etapa in care Real zdrobea Barcelona, 3-0. Pe primul loc Deportivo cu 6 puncte avans. Ma speria meciul pe care urma sa-l desfasuram in compania lor. Dar pana atunci aveam doua meciuri cu Fiorentina, primul afara si unul acasa cu Bilbao interpus intre cele doua. Meciul de pe Artemio Franchi l-am pierdut, a fost un 1-0 tacticizat cu un gol al lui Mijatovic in minutul 20. Aveam sa ne luam revansa peste o saptamana castigind cu 2-0 acasa, goluri Ilie si Mendieta. Mendieta pe zi ce trecea era mai departe de Valencia... mare minune daca reuseam sa-l tin. Partida cu Athletic am castigat-o relativ usor, pe cat de razboinici erau bascii din Bilbao acasa pe atat de mielusei erau afara. 2-0 goluri Lopez si Oscar, de la ei doi eliminati, Carlos Garcia si Tiko. Pellegrino a iesit din nou accidentat in minutul 45 si aveam emotii, ciurucul Barcelonei era omul meu de baza. De cand incepuse sezonul nu fusesem niciodata pe un loc de cupa europeana (1-6). Si acum eram pe 7, cea mai buna pozitionare a noastra. Mai erau 11 etape doar... Meciul de pe Nuevo Riazor l-am pierdut dupa cum anticipam. Speram sa nu se intample asta dar Depor juca prea bine. Devenise SuperDepor. Goluri Fran si brazilianul Conceicao. Am mai luat si un rosu... Urma meciul decisiv pentru noi in Champions League. Afara la Bordeaux. Am facut 2-0 pe sfasit de prima repriza si inceput de a doua prin Djukic apoi Mendieta si profitind de faptul ca gazdele aveau un om eliminat iar am aglomerat apararea. 5 fundasi. Ca in meciul cu Real am avut emotii cand oponentii au redus diferenta. Wiltord inscria in minutul 54 insa Bordeaux-ul nu era Real si le-am mai dat doua. Kily si Juan Sanchez. 1-4 scor final si eram calficati practic. Desi grupa n-a fost deloc usoara (Fiorentina incepindu-si campania cu o victorie impotriva celor de la Manchester, 2-0 ce arata forta acestora de joc) tot ei si-au dat cu stangul in dreptul si in etapa a doua au facut 0-0 la Bordeaux iar in ultima etapa cand le ardea buza mai rau au facut un 3-3 cu artificii tot cu Bordeaux primind goluri in minutele 87 si 92. Din fericire pentru noi meciul cu Manchester l-am incheiat la egalitate. A fost o noua ocazie sa ma intalnesc cu jovialul Ferguson. Mergeam brat la brat, ei cu 13 puncte noi cu 10. Fiorentina ramanea cu 8 puncte. Din nou raportul din dreptul golaverajului (9-5) ma multumea. Urma un meci ce trebuia sa-l castigam, era trecut cu 3 puncte in planificarea pe care o facusem. E drept, in planificarea respectiva noi ieseam campioni. Angulo a inscris 2 goluri cu Malaga dar din nou un penalty in min 90 ne-a scos 2 puncte din buzunar. Eram disperat... a doua oara acelasi scenariu. 4 puncte aruncate la gunoi. Urma meciul cu Mallorca. L-am castigat tactic, gol Angloma. 3 puncte bine venite. Dupa 30 de etape pentru prima oara ajungeam pe un loc de cupa europeana, locul 6 cu 45 de puncte. In fata Depor 55 si Barca 53 dadeau o lupta pe viata si pe moarte. Urma meciul din deplasare cu Barcelona si nu-mi mirosea deloc a bine, gazdele erau flamande dupa puncte. Pentru a treia oara am mizat pe apararea supra-aglomerata (din nou 5 fundasi) si pentru a treia oara am pierdut. 0-3, scor conturat in repriza secunda si doar dupa un corner la care Bogarde s-a aflat la locul potrivit. Au urmat apoi doua goluri ale lui Kluivert, '68 si '89. Van Gaal se indrepta spre mine la sfarsitul jocului dar am luat-o in diagonala inspre tunel. Mai da-l incolo de magar... Era etapa 31 cea care tocmai trecuse. Mai aveam doar 7 etape si eram departe de locurile care ma interesau intr-adevar, locurile 3-4. Mai exact la 5 respectiv 9 puncte. O noua sedinta era necesara. Am tinut-o in autocar nu inainte de a-i transmite soferului ca urmeaza sa fac taraboi si implicit l-am rugat sa aiba grija la drum, sa nu se sperie cum patisem la Mallorca anul trecut. Mai sunt 7 etape. In ritmul in care jucam vom termina campionatul pe locul 6, 7, 8 sau 9. Cu putin noroc s-ar putea sa jucam in Intertoto. Eu am venit aici sa castig trofee. Pe voi cei care ati venit v-am adus sa castigati trofee. Cei care au ramas au ramas sa castige trofee altfel scapam de voi. Intertoto pentru mine nu este un trofeu !!! Acolo intalnesti echipe din Turcia, Lituania si Georgia (cunostintele mele de geografie europeana erau limitate). Daca in urmatoarele 7 meciuri nu obtineti 19 puncte (din 21 de puncte, va ajut eu cu matematica), deci daca nu obtineti 6 victorii si un egal toti, toooti veti pleca !!! Va voi spune o poveste, povestea mea cand am venit in Primera. Am ajuns la Mallorca, echipa nou promovata si vai de capul ei. Acolo am adus toate resturile, toate gunoaiele de la clubul asta, de la Valencia. Gunoaie si resturi in ghilimele pentru ca jucau mai bine ca voi. I-am adus pe Engonga, Ivan Campo, Moya si alti vreo doi. Ii stiti, v-au fost colegi, ii cunoasteti cu toate ca isi petreceau majoritatea timpului la Valencia B. Cu acesti jucatori umili, umili - repet, cu acesti jucatori am obtinut performante reale, performante pe care simt ca nu le pot obtine cu voi, voi care la o adica aveti 3 clase peste respectivii. Nu vad acele trei clase decat la 1. lipsa de concentrare, luam gol cu regularitate in minutul 90 si dupa; 2. duritate, dar nu duritate pozitiva ci pur si simplu violenta, intrari la rupere fara niciun sens (suntem lideri la cartonase rosii, suntem tare rai noi astia de la Valencia...) si 3... dezinteres. Mai sunt si punctele 4 si 5 dar poate v-am plictisit si aveti lucruri mai importante asupra carora sa reflectati. Deci inchei aici. Nu uitati, nu cumva sa uitati, 17 puncte daca faceti si nu 19 din urmatoarele 21 si ajungeti la Extremadura sau la Merida sau la ce echipa o mai promova anul asta. Cei care aveti cote mari veti fi vinduti, cei care sunteti medii Extremadura. Va recomand sa faceti egalul ala la Celta, e in penultima etapa si e un teren greu am incheiat eu ironic si am mers in fata sa vorbesc cu secundul, mi se acrise de tantalaii astia cu salarii uriase ce nu puneau osul nici cravasati. Acest discurs il tinusem intr-un moment ori extrem de bun ori intr-unul extrem de prost. Asta pentru ca peste trei zile urmau sferturile de finala din Champions League. Jucam cu mai vechii mei prieteni Lazio. Un Lazio ce se intarise ulterior cu un trio argentinian, Sensini, Veron si Simeone. Plecase Vieri la Inter dar a fost inlocuit de Ravanelli. Meciul cu Lazio a fost senzational, mai bun ca in cele mai frumoase vise ale mele. In minutul 2 Angulo (care-si castigase locul de titular de ceva vreme) inscria pentru 1-0 iar in minutul 4 Gerard - mijlocasul adus de mine de la Alaves - facea 2-0. Stadionul era in delir. In minutul 28 la o grava neatentie a apararii noastre Inzaghi (Simone) reducea diferenta. Inainte de pauza acelasi Gerard inscria pentru 3-1. La pauza discursul a fost axat paradoxal pe sa le mai dam pentru ca ma plictisisem pana si eu sa ne retragem in aparare si apoi sa fim pedepsiti cu regularitate de destin. Dar totul calculat, temperat. In minutul 80 acelasi Gerard isi completa meciul vietii cu un nou gol si era 4-1. Salas le pastra usa deschisa italienilor insa totul a fost clar in minutul 91 cand Lopez a inscris pentru un 5-2 final ce a facut sa se vorbeasca mult. Lazio era lider la zi in Italia, batuse Manchester in finala Super Cupei si avea o forta de joc ce ma facea sa cred ca anul acesta nu vor mai pierde titlul in Il calcio, lucru care s-a si intamplat. O victorie mare, ce sa mai. Am continuat cu o victorie acasa cu Oviedo, formatie ce in tur ne incurcase, 0-0. I-am batut de i-am uscat si pe ei, 6-2. Claudio Lopez dubla, Farinos, Angulo, Oscar si un autogol. Dupa meci n-am mai intrat in vestiar sa-i felicit ca dupa meciul cu Lazio. Incercam sa transmit un mesaj si anume ca reprezinta doar normalitatea sa bata echipe mai slab cotate ca noi si ca ma vor vedea/vor avea de-a face cu mine doar daca nu vor reusi sa atinga aceasta normalitate. Meciul cu Sevilla din deplasare mi-a indicat ca faceam lucrurile care trebuiau facute, am castigat si acolo desi foarte tensionat, cu gol decisiv in minutul 89. Mai exact autogol dar venit ca urmare a unei presiuni uriase impuse de ai mei. Tot noi inscrisem primii prin Mendieta care pornise de pe banca. L-am remarcat cu ocazia asta pe Marchena, un fundas central pe placul meu. Baietilor le-am adresat cateva vorbe de lauda la final dar nimic special, am indemnat la concentrare pentru ca urma meciul cu Lazio iar acestia aveau forta ofensiva sa rastoarne acel fantastic 5-2. Etapa precedenta consemnase desprinderea probabil definitiva a celor de la Depor, acestia castigasera 4-1 cu Atletico in timp ce Mallorca detona bomba pe Nou Camp, 3-0 cu Barcelona. In etapa curenta Barcelona isi continua seria de 0-3 si pierdea la retrograda(n)ta Oviedo. Mai ca imi doream sa picam cu ei in Champions... Ziua Champions League sosise. Italienii au castigat cu 1-0 dar meciul facut de noi a fost bun asa ca mergeam in semifinale increzatori. Era deja o performanta nemaiatinsa de Valencia in istorie. Campionatul continua si aveam meci cu Atletico acasa. La Atletico revenise Radomir Antic dar lucurile nu mergeau bine pentru ei iar eu nu-mi doream decat sa profitam de starea de fapt. Am castigat cu 2-0, goluri Lopez in minutul 24 si Angulo in minutul 89. Angulo era inventia mea, il foloseam pe post de inside forward dreapta si cu rezultate dintre cele mai bune. Lucrul acesta nu convenea celorlalti atacanti (Ilie, Vlaovic) dar obtineam rezultate si era tot ce conta. Santander se dovedeau inca o data o nuca tare si invingeau pe Bernabeu, 4-2. Chiar daca deja de etape bune insiram victoriile ca pe margele in clasament eram tot pe 6. Redusesem numarul de puncte fata de locurile din fata e drept dar daca nu mentineam exact aceeasi intensitate nu aveam sanse sa ajungem unde-mi doream. Discursul meu precedent nu fusese in vant, chiar imi doream 19 puncte din 21 posibile minim pentru ca altfel inceputul dezastruos de sezon ne-ar fi tras in jos. Cam prin Uefa de jos. Aflasem deja cu cine jucam in semifinale. Intalneam Barcelona pentru a nu stiu cata oara in cele trei sezoane pe care le disputasem in Spania. Ai grija ce-ti doresti pentru ca... Oricum, tindeam sa cred ca e bine, am mai zis-o... il cunosteam pe magarul de van Gaal ca pe propriile-mi buzunare. Barcelona trecuse intr-o dubla mansa nebuna de Chelsea. Pierduse 1-3 afara si acasa a castigat 5-1 in prelungirile partidei. Coroborind asta cu faptul ca de la Chelsea paluga de Tore Andre Flo inscrisese 3 goluri, coroborind si cu recentele infrangeri cu 3-3 de la echipe de Segunda pentru Barcelona... imi placea ce rezulta. Celelalte variante ar fi fost Real, un Real in crestere si Bayern, un Bayern cu care incheiasem nedecis de doua ori in grupe. Inainte de meciul cu Barcelona insa (prima mansa acasa) aveam deplasare grea la Rayo Vallecano. Echipa mica dar incomoda. In aceeasi formula cu Angulo lateral avansat incisiv am castigat cu 3-1, goluri Farinos, Mendieta si Oscar. Pe Lopez si Gerardo i-am odihnit. Real, Barcelona castigau, Deportivo pierdea la Vigo iar Zaragoza facea egal cu Bilbao. Ziua turului semifinalelor de Champions League sosise. Orasul fremata, era o experienta noua si cu mic cu mare norocosii care aveau bilet se indreptau spre stadion. Ceilalti toti la televizoare, baruri, peste tot. Manolo era in tribune si toba sa rasuna. Nu o data fusesem in barul sau.. de obicei dupa victorii pentru ca altfel eram luat la intrebari ca de ce nu joaca astia nimic, ce le faci, baga-le mintile in cap. Etc... Am ramas fidel chitibusului meu tactic cu Angulo sprijin lateral pentru Lopez varf unic. In rest formula standard, cristalizata de-a lungul sezonului. In poarta Canizares, de la dreapta la stanga Angloma, Djukic, Pellegrino, Carboni apoi la mijloc Farinos, Gerard, Kily pe dreapta. Figo lipsea fiind accidentat. Oricum singura modalitate prin care m-ar fi surprins van Gaal ar fi fost s-o aduca pe bunica-sa si sa o bage in teren in rest... niciodata nu avusesem atata incredere si totul era rodul in primul rand seriei de victorii pe care o reusisem. Victoriile aduc victorii se stie bine. Meciul a inceput fantastic pentru noi cu un gol al lui Angulo la o gramada organizata in careul Barcelonei. Apoi am continuat sa presam si am avut un gol anulat nu stiu cat de just nici pana in ziua de azi dar acum nu mai conteaza oricum. Apoi un mic dezastru s-a produs, Pellegrino si-a impins mingea in poarta la un atac periculos al Barcelonei spre disperarea lui Canizares. Acesta era in pragul unei crize de nervi si a trebuit sa strig la el indelung ca sa-l calmez. Aveam nevoie de liniste si concentrare nu de nervi. Aveam meciul in mana, aproape doar noi existam pe teren. Si nu greseam, in minutul 43 recuperam sus, mingea ajunge la Kily, Kily avanseaza, centrare sutata si Angulo face dubla. Acelasi Angulo avea sa obtina doua minute mai tarziu un penalty la Puyol si Mendieta facea 3-1, o repriza de vis. Pe parcursul pauzei spre deosebire de datile cand le ceream sa ne retragem le-am atras atentia ca tocmai asta sa nu facem, sa ramanem pe aceleasi pozitii concentrati si vom fi rasplatiti. Si am fost, in min 91 Lopez inscrie si el unul dintre cele mai dragi mie goluri, o frumusete. 4-1 scorul final si razbunarea era deplina pentru acel 0-3 de pe Nou Camp. Ca sa nu mai zic ca Barcelona oricum o cam aveam la degetul mic, ii cam bateam pe unde-i prindeam si cu Mallorca si cu Valencia. Din nou partea grea era reprezentata de a-i tine pe jucatori in priza. O asemenea victorie cu greu e digerata chiar si de invingatori ori noi trebuia sa ne concentram si pe campionat, noi sparsesem farfuriile... noi trebuia sa le lipim acum. Ajunsesem (poate) la o anumita maturitate si grijile mele nu si-au gasit ecou. Am castigat cu 4-0 acasa cu Sociedad si pentru prima oara avansam mai sus de 6. Eram pe 5. Lopez, Angulo, Mendieta si Carboni oamenii cu golul. Barcelona in schimb avea reale probleme de digestie si pierdea 0-2 acasa cu Rayo. Si Real pierdea acasa cu Alaves. Zaragoza si Deportivo faceau egal si era etapa perfecta pentru noi. In aceeasi formula am abordat si meciul retur cu Barcelona. Un Camp Nou ce-si dorea revansa dar era constient ca nu eram un adversar comod. Tactic am jucat foarte bine, prima repriza am anulat tot. A doua am preluat conducerea in minutul 67 prin Mendieta si eram ca si calificati. Golurile lui Frank de Boer si ale lui Cocu din minutele 78 si 92 nu schimbau nimic. Eram in finala !! Eram in finala Champions League la prima participare !! Performanta uriasa care nu puteam s-o depasim decat daca invingeam Realul in finala. Acestia trecusera de Bayern cu un Anelka decisiv. Cu cea mai buna formatie am atacat si Celta pe terenul acestora insa deja imi parea rau ca le spusesem baietilor ca ne putem permite un egal. Adevarul era ca nu ne puteam permite un egal pentru ca si celelalte contracanditate pierdusera foarte putine puncte. Dupa un meci dominat de la inceput la sfarsit terminam cu un singur punct. Si incredibil dar adevarat... reveneam pe 6. Deportivo 66, Barcelona 63, Zaragoza 63, Real 62, Alaves 61 si noi 61. Dupa atata osteneala eram tot pe 6.

A sosit si ziua primului meci. Jucam pe Lluis Sitjar turul cu Barcelona. Tribunele erau intesate, 12000 de oameni. Sarbatoare. Era ultimul an cand mai jucam pe arena asta urmind ca Mallorca sa se mute pe Son Moix. Olaizola era ca niciodata accidentat asa ca am fost obligat sa incep cu Lauren in locul sau. Formatia arata asa =============Roa============= Lauren Marcelino Siviero M.Soler ===F.Soler Engonga Stankovic=== ===========Ibagaza============ =======Chupa Lopez Dani======= Barcelona cu cel mai bun 11 mai putin negrul (Okunowo) si pustiul Xavi. In minutul 16 luam gol. Xavi !! Efectic faceam spume pe banca. Era sansa noastra, razbunarea noastra trebuia sa vina ACUM, doar le spusesem, am discutat o jumatate de ora, monologat, ma rog. Prima repriza s-a terminat asa iar la pauza cred ca se auzea pana la tribuna oficiala ce indicatii le dadeam, pe unde sa patrunda si ce sa faca... dar tot raul spre bine, dupa pauza efectul scontat... Dani inscrie in minutul 57. In minutul 76 l-am introdus si pe Biagini in locul lui Lopez (Lopez era paradoxal mai avansat cu pregatirea fizica) iar in minutul 80 Biagini a pasat pentru Stankovic care inscrie, 2-1, micuta arena a explodat efectiv si eu o data cu ea. Eram pe punctul de a obtine prima victorie cu Barcelona. Eram cu talpa pe grumazul gigantului. Am rezistat apoi fluier final, fericire. Am incercat sa-mi temperez bucuria, i-am strans mana lui van Gaal care mi-a spus oarecum amenintator "Ne vedem peste patru zile". Sau cel putin asa am perceput eu. Laudele au curs a doua zi in ziarele locale, nationale si nu numai. Insa si antrenamentele au curs pana la returul de pe Nou Camp, imi doream sa ne prezentam mai bine decat in tur pentru ca altfel nu aveam sanse. Jucatorii au mustacit am fost informat de Roa dar nu ma interesa, eu stiam cel mai bine ce e de facut. Meciul retur n-a trezit atat interes pe cat ma asteptam. Erau maxim 30 de mii de suporteri in tribune. Nu ma deranja, dimpotriva. Dintre cei 30000 vreo doua mii erau ai nostri, i-am salutat si eu si jucatorii cand am iesit la incalzire. Echipele erau neschimbate fata de tur cu exceptia lui Xavi (de ce nu l-o fi pastrat ? a jucat bine, nu doar golul...) care fusese inlocuit cu Figo. Asta e un motiv destul de bun, trebuia sa recunosc. Cap-de-Porc era deja un jucator fantastic, o incantare pentru orice antrenor mai putin cel advers. Fazele de poarta nu se ingramadeau desi in teren erau Rivaldo, Figo, Ibagaza, Enrique... nici asta nu ma deranja. Apoi in minutul 29 o contra fulgeratoare si pe traseul Ibagaza-Lopez-Dani se inscria primul gol al meciului !! Stadionul amutit, doar cei 2000 de suporteri ai nostri parca innebunisera. E drept, cand mai vazusera ei Mallorca conducind pe Nou Camp ? Niciodata probabil... Am indemnat la calm in randul jucatorilor, am dat cateva indicatii cu tenta defensiva si asteptam cu nerabdare pauza ca sa astern pe tabla toate indicatiile ce le aveam, eminamente defensive desigur. In repriza secunda desi au scos un fundas si introdus un mijlocas Barcelona n-a reusit nimic. NIMIC. I-am a-ni-hi-lat. Castigam Super Cupa Spaniei cu doua victorii impotriva Barcelonei... o nebunie. Din partea lui van Gaal am primit un muso duro cum zic italienii si un ne vedem peste trei luni. M-a amuzat initial. Dar apoi am realizat si faptul ca stia exact peste cat timp ne vedem... asta avea multe conotatii si in noaptea respectiva am reflectat asupra planificarii unui sezon. Oricum... dulce razbunare... Primul meu trofeu in Europa. Cate vor mai urma oare ? Nu, era mai bine sa raman cu picioarele pe pamant... Am fost primiti ca niste eroi acasa insa gandurile mele se indreptau deja spre La Liga. Jucam in prima etapa afara cu Salamanca. O mai fi Kojak ? Doamne ajuta sa nu... A inceput si campionatul. Olaizola (fundasul de banda dreapta) isi revenise deci pe Lauren l-am urcat la mijloc. In atac El Chupa Lopez si Dani. De ce ti-e frica nu scapi. 0-0, Stelea omul meciului. 'ra ma-sii... A urmat meciul de acasa cu Espanyol. Si de acesta imi era mare teama, urma sa ne intalnim cu alt portar terorist, Toni Jimenez care primise trofeul Zamora sezonul trecut. Am avut o discutie prelungita cu toata echipa explicind clar cum trebuie sa circule mingea si ce fel de ocazii trebuie sa avem, cum sa sutam, de unde da si de unde nu in asa fel incat sa ne facem viata cat mai usoara. Ca centrarile sa vina pe jos pe culoarul dintre cei 6 metri ai portarului si urmatorii 2 metri in asa fel incat acesta sa nu poata interveni, cum batem auturile, jocul in viteza... totul. Antrenorul lui Espanyol era Marcelo Bielsa, sunt sigur ca si el purta genul asta de discutii cu ai sai. Discutiile noastre au fost mai fructuoase se pare, am castigat cu 2-0, goluri Dani si El Chupa Lopez care imi multumea astfel pentru increderea acordata. Se faceau o gramada de glume pe seama poreclei ultimei noastre achizitii, e clar cam ce fel de glume dar omul stia ca nu exista rautate si-si vedea de treaba. Incepea si Cupa Cupelor, aveam primul meci afara la niste purtatori de kilt. Mai retin doi jucatori de la ei, Naysmith si Weir. Aveau sa joace multi ani la Rangers. Meciul l-am castigat cu 1-0, cap al unui fundas central la un corner. Marcelino. Excelent. Peste cateva zile aveam o deplasare foarte importanta la care tineam foarte mult si iar i-am bagat in sedinta. Jucam pe Anoeta. Meciul a fost identic cu precedentul, 1-0, corner - cap Marcelino. Excelent. Kovacevic n-a mai reusit in min 89 decat sa ia un rosu. Frustratul... Au urmat 0-0 la Oviedo, 1-1 acasa cu scotienii, un 1-1 afara la Tenerife si un 2-1 acasa cu Alaves. Din toate demn de retinut era faptul ca Biagini isi revenise din punct de vedere fizic la un standard optim si implicit l-am introdus titular. A dat doua goluri. La fel si Paunovic a dat o boaba. Urma alt meci in deplasare in Cupa Cupelor, la Genk. Dani si Biagini in atac, pe Paunovic l-am folosit la mijloc, juca bine si acolo. Am facut 1-1 si aveam prima sansa, nici nu concepeam sa nu trecem mai departe. A urmat jocul cu Atletico. Eram curios sa-l intalnesc pe Sacchi cel mai mult. Era un idol pentru mine. Si pentru performantele ca antrenor - il urmaream cu interes inca de cand eram fotbalist nestiind de ce, netrecindu-mi prin cap ca voi ajunge la randul meu antrenor - dar mai ales pentru asemanarea dintre noi doi, originea umila. Baiatul cu sacul de panza intalnea vanzatorul de pantofi. Replica sa cand a fost intrebat daca nu considera ca va avea dificultati datorita faptului ca n-a jucat fotbal profesionist niciodata e de-o istetime deosebita si n-o s-o uit niciodata. O impartasesc chiar desi eu am jucat fotbal chiar la cel mai inalt nivel: Un jocheu nu trebuie sa se fi nascut cal. Meciul spre bucuria mea l-am castigat, chiar detasat, 4-0. Vieri plecase la Lazio. Culmea ca niciun gol n-a fost inscris de vreun atacant (Paunovic l-am jucat mijlocas). M-am bucurat pentru Lauren, a dat primul sau gol. Avansarea lui in linia de mijloc dadea roade mai bune decat ma asteptam. Eram pe primul loc !!, asta ma bucura si mai mult. Cel mai mult. Pe primul loc in Primera. Ce senzatie... In etapa urmatoare in formula completa Roa Olaizola Macelino Siviero Soler Stankovic Lauren Engonga Soler Biagini Dani am reusit un 1-1 pe El Riazor. Era un Depor la care un cunoscator putea vedea deja de ce era pe cale sa ajunga SuperDepor in nu mult timp. Germenii. Songo'o, Naybet, Mauro Silva, Conceicao, Fran, Djalminha, Romero (fundasul nostru stanga), Scaloni etc, condusi toti de pe margine de Irureta. A fost un egal care m-a multumit mai ales ca ei n-au reusit sa inscrie decat din penalty. A urmat returul cu Genk, 0-0 fara mari ocazii de gol de nicio parte, poate noi una doua. Am mers mai departe datorita golului inscris in deplasare. Iubeam deocamdata regula asta. In Primera am castigat cu Villarreal, 1-0 scurt. Din penalty. Am remarcat doi jucatori de la Submarin, Albelda si portarul Palop. Amandoi isi faceau treaba foarte bine... Urmatoarea etapa am pierdut la Valladolid si urma meciul cu Barcelona. Acasa. Moralul nu era extraordinar asa ca am mai organizat o sedinta. Le-am reprosat evolutiile si din meciul cu Genk si din cel cu Deportivo si din cel cu Valladolid si din cel cu Villarreal (desi ala ma multumise dar am adaugat de la mine sa para cazul mai stufos). Imi era teama de meciul cu Barcelona si de acel ne vedem peste trei luni printre dinti. Era jumatatea turului si eram acolo sus. Celta era surprinzator pe 1 cu 20 de puncte, urmam noi si Barca cu 19 apoi Real cu 18. Dupa 10 etape luasem doar 4 (patru) goluri (un amanunt care ma excita de-a dreptul). Barcelona 11 si Real 15. Grozava treaba. Meciul cu Barca a fost de vis. Ma rog, jocul n-a fost mare lucru din punct de vedere ofensiv dar rezultatul final (1-0 pentru noi) chit ca a venit printr-un autogol al lui Sergi a fost de aur. Tactic am jucat perfect, un Ne aparam in 11 dus la perfectie. Atacatul in 11 a cam somat dar jucam cu Barcelona, castigatoarea de anul trecut. Van Gaal il folosise din nou pe Xavi dar pustiul n-a miscat, Engonga a fost cu ochii (si picioarele cateodata) pe el ca pe butelie. Van Gaal nici n-a mai venit sa ma salute la sfarsit. Magar. Probabil luase tot atatea puncte cu mine de cand eram in Spania cate luam eu cu Boca afara cand eram la Huracan sau cate luam cu Velez cand eram la Lanus. Urat din partea lui oricum. Dar ce mai conta, bucuria era mare. Cand am aflat ca si Real pierduse si Celta la fel si ca noi suntem pe primul loc in clasament cu doua puncte in fata urmaritorilor eram in al zecelea cer. In noaptea respectiva sotia mi-a zis inspre dimineata Dragule, dar ce-i cu tine ? nu te-am mai vazut niciodata asa... Etapa urmatoare am avut meci pe teren minat, Athletic profitind poate de euforia noastra ne-a invins, 1-0. Aveau echipa frumoasa si cei de pe San Mames, cu Etxeberria (portarul), Larrazabal, Urrutia, Alkiza, Etxeberria, Javi Gonzalez, Ezquerro (care-si intrase in paine se pare), Urzaiz... el ne-a si dat golul. Mergem mai departe, mai ales ca Celta facuse egal acasa (e drept, intr-un derby de clasament cu Valencia) si Sacchi detonase bomba, 1-0 pe Nou Camp. Dupa obisnuita prelegere de dupa meciul pierdut speram ca venise timpul unei victorii (sau a mai multora). Si am obtinut-o, 1-0 acasa cu Betis. Greu (Dani in min 82) dar am obtinut-o. Cei doi portari care ma terorizau, Stelea si Toni Jimenez au blocat Realul si Celta iar Depor ce devenea pe zi ce trece tot mai Super invingea Barcelona. Eram iar la 2 puncte in fata tuturor. In etapa 14 am obtinut o victorie asa, pe sufletul meu (1-0, gol Marcelino din corner) la Zaragoza si ne mentineam la doua puncte in fata. Chiar fata de Barcelona crestea, acestia pierdeau acasa cu Villarreal si erau in aparenta deriva. Se pare ca cele trei infringeri pe care i le administrasem suparaciosului van Gaal in decurs de 3 luni si ceva nu picasera bine... Etapa urmatoare am jucat acasa cu Santander si spre rusinea noastra n-am reusit decat un 1-1. Ratam sansa sa marim distanta fata de urmaritoare care jucau execrabil. In fotbal astfel de momente trebuiesc speculate. Si in timpul meciului si in timpul campionatului. O clipa de neatentie si totul se poate duce de rapa. Deportivo si Barca castigau, Real pierdea cu Oviedo. Valencia care era principala nostra urmaritoare etapa trecuta pierdea si ea afara. Incredibil, avansul se marise. Partea proasta era ca se marise si gloata ce ne urmarea la 4-5 puncte. Concentrarea trebuia mentinuta, trebuia mentinuta... Peste 2 saptamani de abia am jucat cu Extremadura. Ultima clasata. Antrenor era un oarecare Rafa Benitez. Echipa de pe primul loc cu echipa de pe locul 20. Echipa de pe locul 20 a castigat cu 1-0. Ce dura-i viata cateodata... eram efectiv disperat, contrariat, innebunit... cum sa pierdem la ultima clasata ? CUM ??? Etapa urmatoare jucam cu Real Madrid, atunci ce o sa mai facem ? Sedinta tehnica in autocar, in cabine m-am abtinut, imi venea sa-i iau la bataie. Toate contracanditatele castigasera, care cu 2-0, care cu 4-0, care cu 6-2. Si noi pierdeam cu ultima clasata ? CUM ? am strigat din nou si soferul facu o manevra pe care am asociat-o cu strigatul meu... asa ca m-am asezat in scaun si nu s-a auzit nici musca tot drumul... A sosit si ziua meciului cu Real. Mai aveam un punct fata de acestia, Valencia si Celta. Era nevoie de o proba de caracter. I-am imbarbatat pe ai mei si reactia lor mi-a placut dinainte sa intre pe teren. Concentrare maxima, incredere in ochii lor. Intalneam Realul lui Hiddink (antrenorii olandezi erau la moda ca si jucatorii) cu Illgner, Sanchis, Hierro, Panucci, Guti, Carlos, Seedorf, Raul, Savio, Suker si toti ceilalti, Morientes etc. Minutul 8 si Ibagaza aduce fanii in delir, sut fantastic de la 25 de metri si extazul era la el acasa pe Luis Sitjar. In minutul 27 nici n-am vazut bine ce s-a intamplat insa stadionul a erupt din nou. Aveam doi la zero. Am intrebat la pauza cine a dat gol ? si toti au ridicat din umeri. A fost creditat Illgner in fisa meciului. Discursul la pauza a fost axat ca de obicei in genul asta de situatie pe ne aparam in 11. Seedorf insa m-a tinut pe jar tot meciul cu golul sau din minutul 46, doar prin '76 m-am mai calmat putin cand Sanchis a luat al doilea galben. Dar tot am tremurat. Insa am obtinut victoria. Batusem turul asta Barcelona si Real, incredibil. Si pierdusem cu Extremadura... Eram la 4 puncte de Barca si Real si la mai putine de Valencia si Celta. Nu stiu cum se face ca pierdeam sau obtineam un rezultat tare prost mereu dupa ce jucam cu Real sau Barca. N-a fost altfel nici acum. Pe Estadio de Balaidos o Celta din care nu lipseau Dutruel, Salgado, Caceres, Djorovic, Karpin, Mazinho, Makelele, Mostovoi, Juan Sanchez, Penev si Revivo ne-a facut mucii cravata. Degeaba am condus noi cu 1-0 si 2-1 ca am terminat infranti cu 2-4. Goluri in minutele 85 si 89. Daca am fi rezistat am fi facut 33 de puncte si am fi ramas primii. In schimb in 5 minute s-a schimbat clasamentul, Celta 34 si noi la un punct de Barca si Real care veneau ca zmeii din spate. Am pierdut si etapa urmatoare alt meci cu miza (acasa cu Valencia) inscriind o singura data si deja nu ma mai uitam in fata in clasament ci ma uitam in spate. Gol El Piojo Lopez. Venise randul Celtei sa faca pe iepurele. Barcelona era in continuare pe cai mari iar noi pe 4 la doua puncte de lider. A fost ultima etapa din tur, desi am obtinut rezultate si o clasare ametitoare ramaneam cu un gust amar in gura. Se putea mai mult. Si mai mult... Prima etapa din retur si din nou aveam emotii datorate lui Kojak. Popescu se transferase la Valencia deci de asta scapasem. Am castigat greu, 1-0. Saru'mana am zis. Etapa a consemnat revenirea Barcelonei in varful piramidei. Noi eram pe a treia treapta. A urmat meciul cu Espanyol, afara. Am pierdut cu 0-1, portarul gazdelor din nou de netrecut. Ma intrebam cum de nu-l transferase cineva pana acum. Eram pe cea mai joasa pozitie din clasament de la inceput si pana acum... 5. Si asta nu putea sa ramana tolerat: Sunteti niste incompetenti. Niste in-com-pe-tenti (o zi intreaga imi luase acum multi ani sa invat sa silabisesc). Chiar nu va intra in capatele alea goale ca daca am stat 5, 7, 8 etape pe primul loc inseamna ca avem valoare ? Chiar nu va intra ??? Sau poate tocmai asta e problema. Poate ca v-a intrat in cap ca avem valoare si aici se rupe filmul. Ce sa mai muncim ca avem valoare... o sa vina singure rezultatele. Un singur lucru o sa vina daca nu va bagati mintile in capetele zevzece: piciorul meu in c***l vostru. Si niste vite ar realiza mai bine ce sansa au si nu ar strica totul asa cum faceti voi. Munca. Muuuuuuunca. Intelegeti ? (ma indoiesc sa fi inteles vreunul subtilitatea asa ca am plusat). Inca putem sa reparam ce am stricat. Sunt alaturi de voi. Orice problema aveti sunt aici. Dar e nevoie de munca, multa munca si abnegatie, vreau sa mergeti acasa si sa nu dormiti la noapte, sa nu dormiti nu pentru ca va calariti sotiile sau prietenele ci sa nu dormiti pentru ca avem o sansa unica. Intelegeti ? IN-TE-LE-GETI ? Cu voi vorbesc, capete seci !!... si am iesit din vestiar trantind usa. In drum spre masina mi-a trecut prin cap ca si atunci cand am facut o scena asemanatoare cu zgarie-branza ca poate am exagerat. Norocul era ca acum nu mai puteam sa fiu demis asa, la o batere de palme... acum in ghidul antrenorului scrie ca trebuie sa astepti reactia. Daca vine... e bine. Daca nu vine o sa ai un sezon de rahat si o sa te urasca precum alergarea prin zapada. Nu ca as fi stiut eu multe despre subiectul asta. Real Oviedo a fost victima furiei alor mei. Am invins afara cu 3-1. Dani doua si Paunovic unul. Deportivo egal, Celta-Barcelona egal, Real si Valencia pierdusera acasa cu echipe sarmane. Si eram din nou pe cai mari, la 3 puncte de Barcelona pe locul 2. Dar n-a durat mult. Am jucat acasa cu Tenerife. Ultima clasata. Am facut 1-1. Am condus, am fost egalati, am jucat in 11 contra 10 si n-am reusit sa castigam. Era prea devreme pentru inca un spectacol asa ca le-am spus doar ca probabil suntem echipa din istorie care a pierdut cele mai multe puncte cu echipele de pe locul 20. Cred ca i-a durut la baston. Au urmat un 0-0 in Cupa Cupelor afara la Varteks (nici nu stiu din ce tara erau) si un 0-2 afara la Alaves. Astia erau pe 17, nu pe 20. De Cupa Regelui nu pomenesc nimic pentru ca eram eliminati de mult, in prima runda in care am participat, a doua. 0-1 pe El Riazor. Imi place sa cred ca a fost o infragere tactica. Sa ne putem concentra mai bine pe restul competitiilor... Eram pe 4, acolo la gramada dupa Barcelona. Deplasare pe Vicente Calderon. Dupa 30 de minute se stabilise deja scorul final. 2-1 pentru noi. Am avut noroc de un autogol al gazdelor plus de inca un gol al lui Paunovic. Acesta le inscrisese gazdelor si in tur. Era imprumutat de la ei. Meciul retur cu croatii - aflasem intre timp ca sunt croati de la acelasi Paunovic care mi-a zis ceva de genul vreau sa le dam sa sara (sturlubatic asta mic dar facea treaba buna pe teren) - l-am castigat fara probleme chiar daca in repriza a doua. 3-1. Mai imi pierise din suparare. Din nou n-a durat mult insa. Jucam acasa pe Luis Sitjar cu Depor care ne cam incaltase pe unde ne prinsese si nici acum n-a fost diferit. Marcelino, fundasul meu central golgheter a decis ca n-a mai dat gol de mult dar a gresit poarta apoi Depor a facut 2-0 iar Ibagaza in min 90 n-a facut decat sa dea senzatia ca a fost un meci strans. Aveam un deja vu si stiam cine o sa iasa campioana desi mai erau 11 etape si nu erau decat 5 puncte intre respectiva echipa si urmaritori iar in ce ne priveste pe noi imi propusesem la un pahar fiind cu Gonzalez doua lucruri: sa castig Cupa Cupelor si sa ma calific cu Mallorca in Liga Campionilor. Le adusesem deja primul titlu din istorie acestor simpatici catalani insulari si ei s-ar fi declarat incantati (poate si jucatorii mei din pacate) si doar cu atat. Insa eu vream sa ajung depare si nu poti ajunge departe daca nu tintesti departe, daca nu maresti ritmul, sezon de sezon. M-am decis deci sa acord implicit o atentie deosebita Cupei Cupelor in dauna campionatului, asta neinsemnind desigur ca doream sa mai pierd iar cu echipa care o fi pe locul 20 si are norocul sa joace cu noi. Aveam urmatorul meci afara la Villarreal. Imi era teama pentru ca apoi urma sa jucam turul semifinalei de Cupa Cupelor pe Stamford Bridge. Ii urmarisem intr-un meci si pe englezi si in mult mai multe pe cei de la Villareal. Ma cam temeam de ambele formatii. Totusi m-am speriat degeaba de Villarreal (sau aproape, pe langa Palop si Albelda pe care-i urmaream cu interes parindu-mi ambii niste jucatori buni si mai nou si pe un roman, Craioveanu care juca bine al naibii) revenind, pe langa astea mai era in min 75 scorul si... 0-0. Au avut grija Dani si Biagini, al doilea abia introdus a deschis scorul. Putina liniste inainte de meciul cu Chelsea. Pacat ca toate contracanditatele castigasera. A venit si ziua meciului tur cu Chelsea. 8 aprilie 1999. In cealalta semifinala se intalneau Lokomotiv si Lazio si aveam un om trimis acolo sa vada meciul, poate o sa primesc si o inregistrare, invatasem cate ceva despre planificarea asta... Chelsea era pe teren cu echipa cea mai frumoasa a lor dupa mine, dintotdeauna. Nu lipseau Ferrer, Desailly, Leboeuf, Le Saux, Petrescu, Wise, Babayaro, Morris, Vialli si uriasul Zola. Doar Di Matteo si Poyet lipseau. 36 de mii de oameni venisera si cu totii asteptau o victorie a albastrilor. Eu imi doream insa sa castigam noi, daca nu macar sa terminam la egalitate si musai sa dam gol. A fost un meci frumos, tactic dominat de noi. In minutul 32 pe un traseu Engonga-Paunovic-Dani se inscria primul gol. Pasa lui Paunovic a fost de maestru, Dani se descurca admirabil si fanii nostrii de acasa cu siguranta erau in extaz. 0-111111. Un singur moment de slabiciune am avut si atunci au reusit sa inscrie englezii, la o minge pe care trebuia sa o bubuie asa cum scrie in manualul fundasului Marcelino decide sa faca pe brazilianul (nici macar nu era) si Flo, o paluga de 2 metri inscrie. Un meci perfect repet cu o greseala din partea fundasului nostru brazilian. Avem prima sansa totusi dar nu e bine niciodata sa-ti fortezi norocul... ce pacat. Marcelino, Marcelino... Etapa urmatoare in La Liga. 1-0 cu Valladolid, gol Dani. Dani si cu Leo duceau greul atacului. L-am adus si pe Luque la prima echipa, a prins chiar aproape tot meciul asta. Are viitor. Cat de mare depinde de el. Suntem in grafic pe toate fronturile. In campionat suntem pe 4 la un punct de locul 2. In Cupa Regelui chiar ma felicit ca am fost eliminati. Valencia a reusit performanta sa faca egal acasa cu Extremadura... o fi ceva si de capul lui Benitez asta... iar Celta face 5-1 cu Real. Scor de maidan. Dar echipelor astora umflate cu pompa chiar e o placere sa le dai. Sa le dai sa zaca... Meciul urmator de pe Nou Camp nu ne-a prins intr-un moment ideal. Barca ne-a taxat, 2-0, 2-1 in final dar fara sa emitem pretentii vreun moment. Mintea noastra era la returul de peste 3 zile cu Chelsea. Meciul ala trebuie castigat cu orice pret. Van Gaal de data asta vine sa-mi stranga mana. I-o strang si eu chiar daca sunt de la tara. A sosit ora marelui meci. Noi in echipa standard. La Chelsea au aparut Di Matteo si Poyet printre titulari. Zola e ori accidentat ori suspendat, prima parca. Meciul este mai simplu decat ma asteptam, dominam, dominam, in minutul 15 inscriem prin Leo Biagini. Stadionul sta sa se darame, indemn la calm, suntem pe punctul de a scrie istorie si trebuie sa ne mentinem calmul. Mentinem fraiele partidei si in continuare si meciul se scurge spre final repet - mai fara probleme decat ma asteptam. Fluier final. SUNTEM IN FINALA !! SUNTEM IN FINALA !!. Terenul este invadat si ramanem care in pantaloni si atat, care in chiloti si atat... vom juca in finala cu Lazio, o Lazio ce a cheltuit sume uriase pe transferuri, are un presedinte nebun. Mi-as dori si eu un presedinte asa nebun adevarul e. Vieri in primul rand, asta e primul gand care ma infioara. Dar pot sa ma bucur deocamdata, suntem la un pas de trofeu, suntem la un pas de cupa !! Finala este peste aproape o luna, trebuie sa ne concentram pe campionat acum.

Mergeam in continuare... si din comuna 6 am ajuns in comuna 4. Almagro, Boedo... lasate in urma. Ajunsesem in La Boca, barrio cu o puternica savoare europeana. Multi dintre primii stabiliti aici se spune ca erau din Genoa. In Genoa exista chiar un cartier relativ omonim, Boccadasse. Tot Papa Nolito imi povestise ca in 1882 dupa o lunga rascoala La Boca si-a declarat nula apartenenta la Argentina si rebelii au inaltat steagul genovez. Steagul a fost dat jos si rupt chiar de presedintele din vremea respectiva, Julio Argentino Roca. Mi se pare si normal, era o ofensa chiar la adresa numele sau... deci personala. La Boca cu a sa La Bombonera, arena celor de la Boca. Atractie turistica ca orice stadion al unei uriase echipe. Orele trecusera fara sa-mi dau seama si forfota multimii crescuse. Mergeam pe strazi destinate doar pietonilor. Frumos lucru, si in Spania ca si in Italia am intalnit. Casele de pe margini erau viu colorate... era incredibil cum pe alocuri saracia - unele erau construite din placaje - convietuia cu frumusetea. Practic omul isi facuse casa din placaje si apoi le vopsise in culori vii, usa in rosu, restul albastru, galben... chiar si cate o statuie vedeai in fata unei asemenea case de chirpici. Sufletul argentinianului. Am ajuns si in Caminino, un muzeu stradal din La Boca unde dansatori profesionisti de tango danseaza si turistii pot cumpara vederi, statuete, obiecte ce au legatura cu renumitul dans. Odata iesit din La Boca in fata se intindea Parque Patricios. Alte amintiri legate de acest cartier ce tinea de comuna 4. Tot bunica-miu, un adevarat izvor de cunoastere mi-a povestit cum in jur de 1900 guvernul a mutat de aici abatorul principal la Mataderos in comuna 9, a inlaturat mormanele de gunoi si las quemas - incineratoarele de gunoi - si cimitirul folosit in timpul Febrei Galbene din 1871, acum Parcul Ameghino. Au fost inlocuite cu o gradina zoologica, parcuri si spitale. Parque Patricios rezoneaza cu interiorul meu tot datorita carierei sportive. Cum altfel... La doar cateva strazi distanta se gaseste sediul celor de la Huracan. Club Atletico Huracan. Si Estadio Tomas Adolfo Duco... intind pasul intr-acolo. Aici mi-am terminat cariera de jucator si mi-am inceput-o pe cea de antrenor, reprezinta un loc special in sufletul meu. Minunat, aproape neschimbat, aerul de ani '80-'90 era in continuare acelasi. Totul era aproape identic cu ce lasasem in urma acum 15-20 de ani. Nu tu parcari, vitrine de magazine de lux... o mangaiere pentru sufletul meu. Iubesc aspectul usor de club satesc si nu vreau bolizi in fata sediului clubului meu ideal... ma consider in continuare un om simplu ce intotdeauna va da bicicleta pe Ferrari. Ma rog, invers, sau... e clar... Pe usile astea am intrat 6 ani de zile. 4 ani ca fotbalist - ultimii mei ani in calitatea asta - si doi ca antrenor. Primul joc la Huracan... tin minte si acum un banner (nimeni, sau poate nu multi pentru ca si in Grecia am vazut lucruri uimitoare, sunt curios cum e in Turcia, am auzit ca si acolo e nebunie mare... revenind, nimeni nu se poate compara la capitolul pasiune pentru fotbal cu argentinienii), poate cel mai frumos banner vazut vreodata in viata mea: Si le temo a la muerte es solo por no volver a verte... Ultimul, meciul de retragere (Huracan - Ferro Carril Oeste)... toate mi le amintesc. Dar cel mai bine imi amintesc prima zi ca antrenor. ¿Vas a ser tecnico? – m-au intrebat dupa ce mi-am incheiat cariera de jucator. Es posible… no voy a ser griguolista ni babingtonista, me voy a sumar a la ola que se viene: marcar los once cuando se pierde la pelota, y jugarla los once cuando la recuperamos. Eso si, siempre en zona. Atras, en el medio y adelante. Soy un fanatico de ese sistema de marca - le-am raspuns. Babington era celalalt antrenor al meu pe care il avusesem, o figura uriasa in fotbalul argentinian si ca jucator si ca antrenor si ca presedinte de club mai apoi. In cateva cuvinte le-am rezumat ideea mea despre jocul de fotbal. Sa ne aparam in 11 cand se pierde mingea si sa atacam cu totii cand o recuperam. Intotdeauna in zona. In aparare, la mijloc si in atac. Dupa retragere un an de zile am luat pauza, stiam incotro vreau s-o apuc dar doream sa ma pun la punct temeinic. Imi suradea antrenoratul si aveam un acord de principiu cu cei de la Huracan. Intr-un an de zile eram inapoi. Discutiile cu presedintele au durat putin, suma pe care am semnat a fost mizera dar nu asta ma interesa ci sa-mi fac mana. Era 1.07.1993 cand am semnat primul meu contract de antrenor profesionist, tin minte de parca ar fi fost ieri. Din '91-'92 se introdusese sistemul competitional Apertura/Clausura. Mi se parea o prostie si inca mi se mai pare. Oricum inainte exista ceva asemanator. Noi sud-americanii suntem foarte inventivi... Primul meu an de antrenorat... primul meci am facut egal in deplasare la Gimnasia. In al doilea meci am castigat acasa 2-0 cu Boca. Presedintele m-a imbratisat dupa meci si mi-a zis "Cuper, tu o sa ajungi mare, mare de tot". A urmat un meci tot acasa, cu Velez Sarsfield. Am pierdut 0-1 jucind lamentabil si putind s-o incasam mult mai rau iar dupa meci presedintele mi-a zis "Cuper - esti un bou !" Oare pot co-exista ambele afirmatii ? ma intrebam... apoi am mai pierdut 3 meciuri consecutiv si deja incercam sa nu mai dau ochii cu el, banuiesc ca pe zi ce trece ma bovinizam in ochii sai. Nici nu era tara ideala in care sa fii bou. Imi doream din tot sufletul sa nu ajung conserva. La un momentdat am incasat chiar un 0-5 si atunci am tras spaima cea mai mare, nesperat pentru elevii mei imediat ce s-a terminat meciul le-am dat liber fara sa-i fac cu ou si cu otet dupa cum se asteptau iar eu am fugit m-am retras strategic incotro am vazut cu ochii. Mai exact am nimerit in biroul secretarei care se uita incredula la mine in timp ce ambii - ea de la masina de scris, eu de langa fereastra pregatit sa intru sub draperia inchisa la culoare in caz de urgenta - il auzeam pe presedinte "Unde-i booul ala, ciinci zeeero, n-am pierdut niciodata cu ciinci zeeero, unde-i booul ala ?!" Ma rog, intr-un final in Apertura am iesit pe 12 (din 20). Titlul l-au castigat River cu Goycochea in poarta, cu Gamboa (jucator de nationala, anul urmator a mers la Boca in oprobiul general), Hernan Diaz, Leonardo Astrada, Sergio Berti - toti jucatori de nationala, Ortega si un Crespo debutant in atac ca sa amintesc doar cativa membri ai lotului lor. Toti mari valori. Pe banca Passarella. Cam de asa ceva era nevoie ca sa castigi un titlu... Golgheter a iesit Sergio Martínez de la Boca. Personal n-am fost multumit de rezultatele noastre si ma tot gandeam cum sa fac sa performam mult mai bine in Clausura. A fost o Clausura de vis, mult peste asteptarile fanilor nostri, fata de ale presedintelui si chiar fata de ale mele. Inainte de ultima etapa - etapa 18 deci - ne gaseam in mod incredibil pe primul loc. In spatele nostru Independiente cu care urma sa jucam in ultima etapa. Toata Clausura am putut sa ma plimb tantos prin fata presedintelui si sa culeg laudele si viziunile acestuia de preamarire in ce ma priveste. Erau apuse vremurile in care ma ascundeam sub fustele secretarei. Promisiuni de nou contract marit de multe ori, chestii socoteli... Ziua x sosise, mai exact 28 august. Este una din zilele blestemate. Am adunat atatea incat mi se pare ca anul ar trebui marit. Calculele hartiei spuneau ca avem nevoie de un punct. Usor de spus dar in deplasare jucam aproape mereu ca niste cizme, si in Apertura si in Clausura imensa majoritate a punctelor au venit de acasa. In minutul 19 era 0-1, in min 25 era 0-2, autogol apoi... calvarul s-a terminat la 4. Primite la zero. A fost prima mare deceptie din cariera de antrenor. Eram pentru prima oara cu un trofeu pe masa iar eu sfarseam dedesubtul ei. Presedintele m-a abordat nu dupa cum ma asteptam ci mi-a strans mana puternic, parca dorind sa-mi transmita incredere. Se intampla a doua zi si mi-a spus: Hectorito - asa incepuse sa ma alinte in decursul Clausurei datorita rezultatelor bune - capul sus, e doar un meci, e doar un eveniment in viata ta, doar o picatura in pahar. Vor mai urma multe altele. Trebuie sa le infrunti pe toate cu capul sus. Te astept in birou sa semnam contractul, du-te la baieti ca stiu ca azi ai ultimul antrenament. Esti primul antrenor pe care-l am care mai face antrenament dupa ce se termina campionatul apropos, poate asta iti zice ceva si deasemenea poate poti schimba ceva pe viitor. Mie imi spune despre tine ca esti serios, lor nu stiu ce le spune. Dar stiu ce as gandi daca as fi jucatorul tau. Nu-l intelegeam, ca vazuse multe la viata sa era una dar vreun titlu nu vazuse, singurul din istoria clubului venise in '73. Si acum tocmai scapasem unul printre degete. Am semnat contractul, era marit dar moderat, sunt sigur ca ar fi fost mult mai mare daca am fi fost castigatorii Clausurei. Poate la anul. In pauza competitionala pe langa faptul ca am incercat sa ma perfectionez, sa ma pun la punct cu noi tactici, modalitati de pregatire, antrenamente si tot ce mai are nevoie un antrenor ce se respecta m-am gandit si am incercat sa gasesc si aspectele pozitive. Partial le-am gasit, printre ele de exemplu ca River terminase pe 5 iar Boca pe 7. Apropos de River... Crespo iesise golgheter. Grozav jucator. Anul a mai consemnat victoria lui Velez Sarsfield in Copa Libertadores. O sa ajung si eu oare sa castig un trofeu atat de important ? Nu reuseam sa inclin in nicio directie dar parca ceva imi spunea ca da... Sezonul urmator n-am rupt norii, dimpotriva, am terminat pe 14 Apertura. Desi plecasem din pusca cu 3 victorii din 3 meciuri in afara faptului ca am batut din nou Boca - am jucat acasa, evident - Apertura nu ne-a mai rezervat nicio bucurie. River a castigat detasat si neinvinsa. Jucatori noi aparusera in lotul acestora, jucatori ce aveau sa fie vanduti pe sume foarte mari ca de obicei. Portarul German Burgos, atacantul Marcelo Gallardo isi facusera loc printre titulari, Altamirano, marele uruaguayan Enzo Francescoli la a doua sa descalecare la River dupa 8 ani in Europa, Roberto Ayala care a fost depasit la prezente in nationala doar de legendarul Javier si altii care se alaturau jucatorilor valorosi care ramasesera de anul trecut si i-am mentionat sau nu (Rivarola, etc). A fost anul in care a debutat si Veron la Estudiantes, alt imens jucator. Clausura n-a fost deloc alta poveste, am terminat pe penultimul loc cu o linie de clasament dezastruoasa, 3 7 9. De la retrogradare nu ne-am salvat noi ci un sistem cretin. Altul. Care spunea ca retrogradate sunt cele doua cluburi ale caror medii puncte/meciuri in ultimele trei sezoane sunt cele mai slabe. Campionatul a fost castigat de San Lorenzo, Boca pe 4 si River pe 10. Aici s-a incheiat colaborarea mea cu Huracan, 2 ani din care jumatate de sezon am rupt norii (un campionat practic) si 3 am fost ce eram de fapt, un antrenor la prima sa experienta. In ziua in care am iesit ultima data pe poarta de la Huracan tocmai intra un tata cu doi copii. Veri sau frati sa fi fost. Unul sa fi avut vreo 10 ani altul nu avea nici sase. Parintele venise sa-l aduca pe cel mare la probe la juniori. M-am uitat la cel mic vreun minut cum bate mingea, m-am dus la el si i-am pus mana pe cap apoi i-am zis lui tatane-sau: asta o sa ajunga mare de tot. Era Javier Pastore. Eu l-am descoperit™. Indiferent de rezultatul slab din ultima Clausura era clar pentru toata lumea, inclusiv pentru mine cu proverbiala mea lipsa de incredere - interioara, pentru ca de afisat n-o afisam niciodata - ca pot razbate si in antrenorat asa cum am facut-o si in cariera de jucator. In cariera de jucator poate doar faptul ca m-am nascut intr-o tara ca Argentina, ca aveam sub 1.80 si ca existau multi contracanditati extrem de valorosi pe postul de fundas central m-au facut sa ma opresc la 8 prezente in nationala (la statistici sunt trecute 5 mi-a spus tot Gonzalez dar in realitate sunt 8 meciurile oficiale in care am jucat pentru Argentina). Sublim sentiment sa joci pentru tara ta, cel mai frumos intr-o cariera sportiva. Ca jucator am fost acolo, ca antrenor sunt la ani lumina de acest deziderat datorita performantelor actuale. E drept insa ca si cand au existat performantele (si au existat si au fost mari, o sa mor considerandu-ma un antrenor foarte bun pe simplul principiu ca un antrenor bun ajunge acolo sus), revenind... atunci cand au existat performantele si eram indreptatit cu siguranta la o sansa de a antrena nationala nu s-a intamplat. Probabil acelasi motiv ca si in cazul Batranului, de parca mai important ar fi spectacolul decat sa atingi succesul. Ma rog, si cu atinsul asta ar fi o discutie, cu mese cu chestii, sa nu intru in detalii... Asadar mi-am strans mana amical cu presedintele, ne-am urat noroc si ne-am despartit. Era 30.06.1995. Si deja se stransesera ceva amintiri, 4 ani ca fotbalist si doi ca antrenor nu erau de colo nici pe vremea respectiva ca sa nu mai vorbim de zilele noastre cand nu mai ai loc de mercenari. Dar nici de mercenari sa nu mai vorbim pentru ca si de asta sunt acuzat de diverse persoane, curente chiar. Dar de ce nu sunt acuzat... Mergind in nestire cu acesta adevarata rememorare a vietii mele in cap nici nu mi-am dat seama ca stomacul da semne de neliniste. Bagasem de seama doar ca s-a facut foarte cald, ochelarii de soare oricum erau pusi de cum aglomeratia a inceput - uram sa fiu recunoscut, oriunde - dar capul aproape ma durea de la dogoarea soarelui. Ma opresc la o pravalioara si ies cu o frumusete de sapca alba atat de ieftina de pana si chinezii ar fi invidiosi. Urmatoarea tinta... un restaurant. Chiar nu este greu sa gasesti o asemenea locatie aici asa ca in 2 minute deja eram la masa iar dupa un biftec tartar de la care speram sa nu ma imbolnavesc deja ma simteam mult mai bine. Chiar m-am mirat ca aveau asa ceva nefiind deloc un fel des intalnit in Argentina. Sau nu era si s-au schimbat lucrurile in ani mei lipsa reflectam eu in timp ce paraseam localul infundindu-mi capul mai bine in sepcuta. Angajament mi-am gasit prin Gonzalez, fostul meu agent si relativ prieten inca. Relativ pentru ca altfel mi-ar fi inca agent. Multi antrenori nu realizeaza importanta agentului in cariera sportiva, fie ca e de jucator, de antrenor sau de scouter (exista si asa ceva) acesta e foarte important si poate deveni chiar determinant in cariera oricui. Ma uit la mine. Ok, poate ca sunt pe o panta descendenta momentan dar daca ar fi sa-i caut inceputul as zice ca e pe undeva aproape in timp de despartirea mea de Gonzalez. Pe cuvantul meu. Ok, sunt niste scarbe, toata lumea ii uraste, meseria de agent este mai rau privita ca aceea de avocat dar sunt ca femeile: mai degraba cu ele/ei decat fara. Daca intr-un final voi decide sa continui cu ale antrenoratului musai trebuie sa imi gasesc un reprezentant bun. Everybody needs a pimp – intalnisem remarca asta intr-un film mai underground din tinerete. Unul din marile adevaruri ale vietii... Gonzalez a venit cu 3 oferte, 2 din Primera si a treia din Primera B Nacional. A treia am eliminat-o din start desi paradoxal era cea mai bine remunerata. Impreuna cu Gonzalez (si cu sotia chiar) m-am sfatuit si am ales Lanus. Club Atletico Lanus. Acestia se clasasera in Apertura precedenta pe 7 si in Clausura pe 9. Ce m-a determinat sa-i aleg (deja alegeam eu din oferte dupa doi ani de antrenorat, reconfortant) au fost planurile acestora ce pareau indraznete si aveau in vedere si achizitionarea unor jucatori buni, nu se bazau doar pe pepiniera. Era o sabie cu doua taisuri, muscam... trebuia sa obtin performanta. Cum tineretea si increderea pulsau in mine - performanta sa fie mi-am zis. La club m-am prezentat cu multe zile inaintea jucatorilor si chiar si acestora le-am redus vacanta data de club inainte de semnarea contractului cu mine. Doream sa am 2-3 saptamani in care sa incercam sa ne omogenizam, sa ne cunoastem si sa nu fim pur si simplu niste straini la inceputul campionatului. In Argentina se joaca mult si pauzele sunt relativ scurte dar era un sacrificiu pe care speram sa-l poata face. Eu il faceam cu toata inima dar realizam ca pentru ei era ceva mai greu. M-a frapat, m-a incantat chiar arena pe care urma sa jucam meciurile de acasa. La Fortaleza. Arata impunator si aproape 50 de mii de fani urmau sa vina sa ne incurajeze la fiecare meci, de abia asteptam. Tumultul tribunelor, nebunia frumoasa, adrenalina... le adoram inca de cand eram jucator. Magie. Am inceput sa am dubii ca am facut alegerea corecta inca dinainte sa inceapa sezonul. Nu numai ca nu parea sa fie in plan sa aducem vreun jucator (a fost adus doar un varf, Gonzalo Luis Belloso de la Rosario). Belloso asta in 32 de meciuri cate a jucat pentru noi a dat un gol... scula. A trebuit sa insist foarte mult sa-l aducem pe Hugo Morales, un mijlocas de la fosta mea echipa, Huracan. La mijloc eram subtirei, iesea in fata doar Ariel Ibagaza care debutase la club pe sfarsitul sezonului trecut, Clausurei. Avea stofa de fotbalist si cat timp am ramas la Lanus el si cu Hugo Morales au facut un cuplu formidabil. In rest mi s-a spus sa mai iau de la tineret, chiar am ramas consternat cand presendintele mi-a zis vezi ca am auzit ca avem un pusti de 14 ani talentat. Nu am mai zis nimic, cuvintele erau de prisos. Pot sa spun doar ca nu era un Maradona si chiar sa adaug ca la 25 de ani s-a apucat de alta meserie. Nu doar ca nu au fost facute transferuri IN ci am fost si fortat sa ma despart de unul dintre titulari, fundas central, Dollberg parca il chema. A plecat in Germania pe vreo 5 sau 600000 de dolari. Dar asta e, cum zic italienii Hai voluto la bicicletta? Adesso pedala! Relatii fantastice n-am legat, nici de joc si cu atat mai putin umane. Ma bazam pe Ibagaza si speram de la Morales sa se integreze si sa dea randament bun. Mai erau si Gabriel Schurrer (fanii fotbalului il stiu de la Deportivo in mod normal) si Carlos Roa, portarul care avea sa ajunga in Primera (spaniola). Apertura am inceput-o cu o victorie afara la Platense, 1-0 gol Simionato din penalty, un fundas central de incredere. Inca doua victorii si un egal in urmatoarele 3 meciuri si startul de sezon era peste asteptari, chiar si ale mele. Simionato inca un gol de data asta cu capul. A urmat meciul cu Boca - acasa din fericire, am scos un egal printr-un autogol al lor - si peste cateva etape (cu rezultate ce ne tineau acolo sus dar oarecum scazusem ritmul) o victorie uriasa. Era undeva prin noiembrie si aveam deplasare la River. Am castigat 1-0 cu gol Ibagaza si atunci mi-am zis trebuie sa castig ceva, e scris. Au urmat doua infrangeri insa si moralul nu mai era la aceleasi cote, apoi doua victorii, cert e ca am terminat sezonul pe 3, la egalitate de puncte cu locul 2 dar golaveraj mai slab si la 6 puncte - se introdusese sistemul cu trei puncte la victorie - de campioana, Velez Sarsfield. Clubul a fost multumit, eu nu stiam daca trebuie sa fiu multumit, as fi fost multumit macar daca nu mi-ar fi plecat Dollberg, simteam ca as fi avut o sansa in plus. S-a intamplat si minunea si zgarcitul de presedinte a bagat mana in buzunar, probabil aceasta Apertura avusese rolul unui test. Pot sa-l inteleg pe undeva - antrenor nou, fara mare experienta... Cert e ca a fost adus Claudio Enria (atacant) de la Newell's. N-a rupt gura targului nici el, a dat o mana de goluri in 2 ani. Imi purtam crucea cu demnitate... Daca la transferuri am mirosit eu ca nu prea sunt sperante macar colaboratori mai de soi sa-mi aduc am zis. Asa ca in rol de antrenor secund l-am adus pe Oscar Garre, colegul meu de la Ferro. Am impartit ani minunati la Ferro si cand i-am propus n-a ezitat nicio secunda. Clausura am inceput-o la fel, 3 victorii si un egal in primele 4 meciuri. In etapa urmatoare jucam cu Boca insa nu pe La Bombonera ci acasa la Velez. Nu ne-a ajutat prea mult, am pierdut 1-2 intr-un meci fantastic. Doua goluri Caniggia si unul Ariel Ibagaza, cel de 1-1. In lot aveam un alt Ariel pe langa Ibagaza, si anume Lopez. Atacant de meserie, deja in Apertura il remarcasem constant (8 goluri) dar anul asta rupea norii. Era speranta mea pe langa Ibagaza si Morales. Mai ales ca anul asta existau sanse daca ne comportam bine sa jucam si in CONMEBOL. Competitie veche de 5 ani, CONMEBOL-ul era cum ar veni un fel de Cupa Uefa, formatiile care nu mergeau in Champions League (Libertadores) mergeau aici. Oricum ar fi fost primul sezon pentru Lanus. Eh, sa ajungem noi acolo... Dupa infrangerea cu Boca am jucat la fel ca pana la ei, adica foarte bine. Pe la mijlocul sezonului eram acolo sus si in etapa 11 jucam la Velez, campionii din sezonul trecut si o forta si acum. Am pierdut cu 1-5. Ne-a dat gol si Chilavert... lovitura grea pentru moral dar tot sus eram in clasament. Ariel Lopez si cu Morales dadeau gol dupa gol, Ibagaza plusa si el si chiar si Simionato oferea decentul sau aport ofensiv. In runda 14 jucam pe La Fortaleza cu River, mi se parea mie ca asta este meciul care imi va spune daca vom fi sau nu vom fi campioni... In minutul 50 eram condusi cu 2-0, am reusit sa egalam totusi pana la final inclusiv cu un gol al lui Simionato si sperantele ramaneau vii. Se stie cum e, la inceputul meciului vrei trei puncte dar cand esti condus cu doua goluri sau chiar unul si timpul se scurge cum mai salivezi dupa egal... 2 victorii in rundele 15 si 16 si cu 3 etape inainte de final eram pe primul loc. Urma o deplasare la o bomba de echipa, Deportivo Espanol. Nu m-as fi gandit ca vom avea atatea ocazii de gol cum nu mi-as fi inchipuit ca vom pierde dar nenorocirea s-a intamplat. 0-1 la o echipa desculta care in Apertura se clasase pe 17... simteam ca se prabuseste cerul pe mine. Velez a castigat la pas si ne-au depasit. Etapa urmatoare jucam acasa cu Gimnasia y Esgrima, echipa tare sezonul in sezonul respectiv. Nici nu luase arbitrul fluierul de la gura si eram deja condusi, incredibil. Urlam ca un disperat iar la pauza am facut un circ de cred ca se auzea in afara Fortalezei. Am reusit doar sa egalam pana la sfarsit. Mai erau cateva minute si vrind sa-l intreb ceva pe Oscar ma intorc, nu-l vad... era mai incolo cu radioul la ureche - regula era clara, fara asa ceva pe banca, concentrare maxima la jocurile noastre nu la ce fac adversarii. Il strig... il mai strig odata pentru ca in larma creata de 50000 de oameni nu e usor sa te auzi nici la doi metri... si cand il vad cu ce fata se intoarce la mine imi piere cheful sa-l mai intreb ceva, insemna ca Velez castiga si in deplasare deci orice am face suntem condamnati sa pierdem titlul. Noi am terminat 1-1 si Velez a castigat in minutul 87... In ultima etapa - nu ca ar mai fi contat - am pierdut si la Huracan, 1-2. Intregul stadion m-a aplaudat si mi-a scandat numele dar n-am putut decat sa zambesc trist, daca in Apertura era discutabil acum aveam de-a dreptul senzatia ca titlul ne-a scapat printre degete. Velez a iesit campioana, dubla campioana chiar iar noi am iesit pe 3. In clasamentul complexiv al Apertura + Clausura eram pe 2. 2 si 3... cifrele astea aveau sa ma urmareasca toata viata aproape. Ariel Lopez a iesit golgheter al Clausurei cu 12 boabe si golgheter complexiv Apertura + Clausura cu 20 de goluri lasind in spatele sau nume precum Caniggia si Martin Palermo, ultimul la Estudiantes La Plata in momentul respectiv. Am strans randurile - nu renuntasem inca la antrenamentul din ziua urmatoare inheierii Clausurei -, ne-am lins ranile... ei mai putin decat mine, vedeam parca in ochii lor o anumita lipsa de ambitie, un "dar erau prea puternici anul asta, nu aveam ce sa facem, am obtinut maxim" care ma scotea din minti. M-am sfatuit cu Gonzalez (agentul meu) si aprobat de acesta am decis sa recurg la tactici extreme. A doua zi eram val-vartej in biroul presedintelui si i-am spus verde in fata, strigat mai degraba: Vreau 3-4 jucatori de valoare. Ii vreau de valoare nu basini ca descultii de pana acum. Ii vreau acum, in 2 saptamani maxim nu cu o zi inainte sa incepa Apertura si CONMEBOL-ul. Poate ai lucruri atat de importante incat nici nu esti constient ca o sa jucam in doua competitii sau poate te intereseaza mai putin decat cand o sa-i vina ciclul amantei tale columbiene. Iar pe mucosul ala de 14 ani sa-l duci acasa sa se joace cu fi-tu, nu-l vreau nici sa traga cu ochiul peste gard la echipa mea. Si am iesit trintind usa in urma mea - nu inainte de a-i vedea fata siderata, rosie si buhaita si tigarea cazindu-i pe covorul persan - cat stil.... Gonzalez ma astepta jos si in drum spre casa lui unde planul era sa stingem supararea cu niste sticle m-a intrebat daca sa inceapa sa-mi caute echipa. Mie-mi parea destul de serios asa ca nu stiu ce a fost in capul lui cand m-a indemnat sa fac ce tocmai facusem. Apoi neprimind niciun raspuns mi-a adresat Don't worry, you have a great future ahead, it's only a matter of time. Nestiind o boaba de engleza - in Chabas sincer mai mult mergeam cu vacile decat sa merg la scoala si nici acolo nu cred ca as fi dat cu nasul de limba asta - ma uitam tamp la el si intr-un final l-am intrebat ce naiba zice acolo, daca-si bate joc de mine sau ce, stia foarte bine ca din anumite puncte de vedere sunt limitat... A treia zi Garre (secundul si fostul meu coleg de la Ferro) m-a trezit pe la 10, eu dormeam inca dupa precedenta seara eroica - facusem un obicei eu si cu Gonzalez, decisesem ca e nevoie de prelungiri - si mi-a explicat (era nevoie, sa spuna doar nu ma ajuta prea mult, nu eram in forma mea cea mai buna) luminat la fata ca presedintele ne va aduce saptamana asta doi jucatori de soi si inca unul saptamana viitoare. Si ca i-a transmis ca nu era nevoie sa fac tot circul ala. Deci era adevarat zvonul cu amanta... Au trecut cele cateva zile si intr-adevar promisiunile au fost respectate: Oscar El mencho Mena, mijlocas defensiv, 26 de ani a fost adus de la Platense apoi Gustavo Falaschi, aparator central, 1,81, 29 de ani. Ultimul a sosit Gustavo Siviero, 27 de ani, tot fundas central, de la Newell's Old Boys. Eram multumit, exista si o veste proasta totusi cum se intampla de obicei si anume ca Gabriel Schurrer luase drumul Spaniei. Eram multumit totusi pentru ca toti jucatorii adusi erau de profil defensiv si mai ales, lucrul cel mai important... le cunosteam potentialul, stiam ca ma pot baza pe toti. Apertura a inceput si la mijlocul sau (etapa 11) eram neinvinsi, batusem Boca (acasa desigur) si incepusem bine si CONMEBOL-ul, competitie eliminatorie, tur-retur inca din prima etapa. Bolivar din Bolivia si Guarani (Paraguay) ne cazusera victime sau erau pe cale. Rundele 12, 13, 14 au insemnat tot atatea victorii printre care si cea cu River, 3-1. Acasa, desigur. Runda a 15 a insemnat prima infrangere a sezonului in cele 19 etape disputate sau ramase. Velez inca o data, 0-2 la ei acasa. Din nou simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare si desi in CONMEBOL mergeam struna (eliminasem Rosario Central cu 3-0 si 3-1) riscam sa imi dau iar foc la valiza. Urma o saptamana de foc cu turul finalei CONMEBOL-ului unde infruntam Independiente Santa Fe si meciul din campionat cu Independiente de la noi, argentinian. Ambele meciuri in 4 zile, desi lotul era de calitate nu m-ar fi deranjat sa am mai multe variante, echipa cam gafaia neobisnuita fiind cu doua competitii in acelasi timp. Meciul cu columbienii s-a incheiat 2-0 - si-o luau columbienii astia pe unde apucau se pare... - si ne punea intr-o pozitie privilegiata inainte de retur. In meciul cu Independiente varianta argentiniana (ce juca tare de tot sezonul acesta) insa am capotat lamentabil, 1-2 acasa si stiam deja cum o sa se termine sezonul chit ca mai erau ceva etape in care matematic puteam castiga inca titlul. Primul 11 era obosit iar rezervele nu se ridicau la nivelul titularilor, nu era nimic nou in asta cum nu era nimic nou in faptul ca pentru al treilea sezon competitional (sezon competitional = jumatate de an) conduceam pana in ultimele etape unde ne faceam... mici. Am incercat sa mentin mentalul ridicat daca fizicul nu-l puteam controla. Returul cu columbienii a fost de foc. Pe 4 decembrie 1996 ne-a intampinat un El Campin din Bogota ce cu siguranta nu respecta minimele norme de securitate (dar parca la noi nu se intampla...) ce parea oala cu smoala a diavolului. Era nebunie curata, de multe ori auzisem expresia sa cada tribunele peste tine dar acum sentimentul era parca real. Era ca si cum Columbia toata aflase ca presedintele nostru intretine relatii profund libidinoase cu conationala lor si decisese sa ne-o plateasca. Am folosit un prim 11/(+3) ==================Roa================= =====Loza Falaschi Siviero A Gonzalez===== J Fernandez [serizuela 65] Cravero Morales =========Ibagaza [Lacosegiaz 81]========= ========A Lopez, Belloso [Enria 74]======= si am pierdut cu 0-1. Ce era in mintea mea... mi-as fi sapat o groapa daca ne-ar fi intors columbienii. Si au avut ocazii. Totusi am rezistat si ne-am incununat campioni, o performanta uriasa pentru Lanus si in acelasi timp o performanta uriasa si pentru mine - baiatul din Chabas cu sacul de panza in spate. ¡¡¡¡¡ LANUS CAMPEON !!!!! Parecía irreal... pero era cierto ¡¡¡¡¡¡ LANUS CAMPEON !!!!! La intoarcerea in tara a fost nebunie curata, orasul era in fierbere, am fost deturnati, rapiti practic si condusi catre stadion desi eram nedormiti si peste doua zile aveam meci... Fortareata era mai agitata ca niciodata, deborda de oameni si entuziasm. A meritat, sincer a meritat, baia de multime, sa fii aruncat in sus de suporteri, sa vezi bucuria si lacrimile lor, sa vezi copii, batrani si femei... toti fericiti... merita orice. Golgheterul nostru a fost in CONMEBOL Oscar Mena, mijlocasul defensiv adus de presedinte la inceputul sezonului. 5 goluri. 4 goluri Belloso, 4 Ibagaza, 4 Ariel Lopez si Marcelo Andres Petete Trimarch. Au urmat bineinteles o gramada de articole laudative™ iar restul sezonului a consemnat doua 0-0, eram sleiti fizic si partial si mental. In ultima etapa am castigat in deplasare doar pentru ca am jucat cu Banfield, dusmanii nostri de moarte altfel sunt sigur ca am fi pierdut si cu Las lechuguitas atat de deconectati am fi fost. Fanii au apreciat si desi nu s-a mai organizat nimic special se vedea pe fata, in reactiile lor cand ii intalneai pe strada ca stiu, ca sunt cunoscatori de fotbal si ca apreciaza si acest ultim gest. Am iesit pe 3 din nou, River a castigat cu un avans de 9 puncte iar noi am fost la egalitate de puncte cu locul 2, Independiente. Clausura poate fi la fel rezumata in trei cuvinte, multi, aproape fiecare prin agentul sau - care avea, care nu stia el, simtea in aer sau in interiorul sau - aflase ca e ultimul sezon aici si ca pentru majoritatea urma experienta europeana. Deci trei cuvinte: locul 11. Punct. Am mai avut cateva satisfactii cu totii/fiecare, eu ca am batut Velez - 3-1, meciul a fost intrerupt, lucru deloc rar in Argentina -, echipa ce mi-a albit parul 2 sezoane si fanii ca i-am batut din nou pe Banfield, dusmanii de moarte si ca acestia au si retrogradat. M-am despartit de presedinte stringindu-ne in brate, el mai puternic pe mine - defect profesional -, ne-am urat toate cele, el bucuros ca o sa ia multi bani pe Ibagaza, Roa si altii, eu bucuros ca plec la mai bine (stiam ca o sa plec, Gonzalez ma informase ca voi avea de ales din multe variante si a plusat spunind ca stie deja ce o sa aleg) pentru ca mi se parea ca obtinusem pe undeva spre maxim cu acest lot si mai ales ca plecam invingator, increzator in viitor, increzator in fortele mele. Picioarele ma dureau, incredibil dar se facuse noapte aproape. Credincioasele picioare se echipasera cu un set nou-nout de basici. Nu mai recunosteam unde ma purtasera, nu recunosteam nimic din ce abia se mai vedea. Am intins mana si am oprit un taxi... eram absolut epuizat. Ajuns acasa am adormit imbracat, prafuit, aveam sa descopar dimineata ca si incaltat. Menajerei n-o sa-i placa... Sunt treaz. Papuci. Baie. Ma uit la ceas. 5. Prea devreme. Am picioarele grele. Capul greu. Umerii grei. Cantaresc o tona cred. Pe cat de dulce mi-a fost somnul pe atat de prost dispus m-am trezit. Revin in dormitor. Lumina. Butonul verde. Ras. Mi-am prins pielea. Cum naiba... nu mi s-a mai intamplat niciodata. Tot mai buna-i lama. Sau poate nu. Gust din cafea... prea amara. O arunc la toaleta. Dus. Prea fierbinte. Ies. Imi fac sucul. Prea dulce. Il las acolo. Ma duc la baie. Ma privesc in oglinda. Prea de la tara. De ce e omul atat de greu de multumit ? De ce n-am ramas la stadiul de salbatici incalzindu-ne precum cainii iarna, unii intr-altii. Sunt sigur ca straaaaaaaaamosul meu era mult mai fericit in pestera sa maingaindu-si bata. Si partenera lui la fel. Poate ca ar trebui sa ma duc la psiholog. N-am fost niciodata. Ajuta am auzit. Si la psihiatru ajuta. Acolo inca n-are rost sa ma gandesc. Desi daca o tin tot asa... Am 56 de ani. Am o sotie care ma iubeste si poate nu la ora asta dar cu siguranta se intreaba ce-i cu mine. Am copii sanatosi, frumosi. Laureati. Nu ca mine. Am case, bani. Am de toate. E un paradox. Am de toate si ma simt... falit. Poate ca ar trebui sa ma duc la psiholog totusi. Si ce sa spun ? Sa-i spun de fotbal ? Si daca-i femeie ? Nu conteaza, orice ar fi cred ca oricum o sa se uite aparent atent(a) la mine, aparent interesat(a), aparent ascultind. In fapt tamp. Si o sa gandeasca Pfui, multi nebuni pe lumea asta... pai asta are tot ce-si poate dori un om normal si e in pragul sinuciderii parca... multi nebuni... Stiu. O sa-i spun ca mi-am pierdut increderea in mine. Ca in afara de meciurile mele nu ma mai uit la fotbal de invidie, ca ii vad pe altii pe care ii consider mult mai slabi castigind trofee. Si eu ajung mereu pe 2 sau pe 3. Sau pe 12. Sau retrogradez. Trebuie sa fie ceva la mijloc aici. Un blestem ceva. Dar asta n-ar trebui sa-i spun, ma apropie de psihiatru. Daca nu fizic macar in ochii lui/ei sigur. Si totusi ce sa fac ? Ar trebui sa-l sun pe Gonzalez. El intotdeauna ma face sa ma simt bine, glumeste, ma destinde. Cu siguranta mai tine la mine. Dar nu. Sunt prea mandru. Prostul daca nu-i si fudul... Ce sa fac, ce sa fac... ce sa fac... as putea sa devin om al strazii. Vagabundo. Homeless. Barbone. Cred ca dupa o luna de trait asa mi-as reveni. Poate si mai repede. O saptamana. Cred ca problema mea o au si altii. Bogati, desigur. O face cineva bani din asa ceva ? Esti bogat, ai de toate si esti deprimat, iti vine sa te arunci de la etaj ? Vino la noi. Vagabundo S.p.A.. O oferta variata, poti fi vagabond in orice oras din tara. Platesti 10% din averea ta si noi iti asiguram o saptamana de vagabondaj 100% autentic. Acum si oferta, platesti 20% si te lasam pe alt continent. De tot.Asta-mi aminteste de o reclama de pe o tablita din fata unui restaurant: Mananci cu 20% mai putin. Geniala. E cea mai buna idee pe care am avut-o asta cu oamenii strazii. Dar parca nu-mi place. Au toti barba. Si femeile au barba. Mie-mi place sa ma rad in fiecare dimineata, nu suport barba. As putea... as putea sa ascund o masina de ras. Si sa ma rad in fiecare dimineata pe ascuns. Am un prieten care spune ca trebuie sa faci totul cu stil. As fi un barbone cu stil. Dar mai e si murdaria, mizeria. Inca mai am cosmaruri cand eram in Chabas si dadea frati-miu mai mare - nu mai stiu care, toti 4 erau mai mari - cu cazmaua prin curte incercind sa prinda cate un sobolan. Odata mi-a zis ca a vazut unul si in casa, in pat. Nu mi-a spus care pat asa ca am dormit pe podea o saptamana. Daa.. sunt tare murdari. Cu mancarea hai treaca mearga ca oricum n-am gusturi rafinate dar cu murdaria nu m-as impaca. As putea... as putea sa plec de acasa, sa vagabondez toata ziua asa (oricum cam asta fac actualmente)... apoi sa vin acasa, sa ma spal, imbrac curat, sa dorm... chestii. Apoi as putea sa ma intorc a doua zi si sa fac la fel... Nuu, si-ar da seama.. s-ar simti tradati, jigniti in amorul lor de vagabonzi si ar rupe orice legatura cu mine. Daca nu si pe mine. Greu, tare greu cand nu stii ce vrei. Sa o iau logic. Ce-mi place ? Fotbalul. Ce stiu sa fac ? Fotbal. Ce am facut toata viata ? Fotbal. Ce ar trebui sa fac ? Nu stiu... E ceva in interiorul meu ce-mi blocheaza fluxul pozitiv, ce nu-mi da pace. Si maine m-as intoarce sa antrenez, asta-i clar... iubesc fotbalul prea mult. Someone said Football is more important than life and death to you and I said Listen, it's more important than that - eu sunt ala. As antrena si o echipa de calugari, nu-i bai. Orice numai sa alerge dupa o minge. Si sa fie ordonati, sa respecte indicatiile si sa se apere compact. Da... cred ca stiu ce m-a ranit mortal aproape, spinul din inima. E ziua aia cand eram la Racing si un avoca-rahatel ceva mi-a inmanat citatia aia blestemata... N-am stiut despre ce-i vorba, doar ca sunt convocat sa raspund la niste intrebari. Sa fie... n-am avut niciodata nimic de ascuns. Si am fost luat ca din oala. Nici nu stiam despre ce-i vorba. Daca mai eram cu Gonzalez nu s-ar fi intamplat niciodata asta, Gonzalez stia tot ce misca in fotbal si nu numai. Oricum nu aveau nimic impotriva mea, le-am spus ca sunt nevinovat si ca nu am habar de nimic, ca e totul o mascarada si ca nu stiu de ce sunt amestecat. Dar m-au presat, m-au presat asa ca le-am zis si eu ce mi-a trecut prin cap. Si am incheiat cu am atatia bani incat pentru 200000 de euro nici nu cobor din pat™. In lumea noastra cunosti oameni, cateodata faci favoruri, ti se fac favoruri cateodata dar atat timp cat totul e legal care-i problema ? Nu m-au putut acuza de nimic desi era clar. Adica era clar ca se vedea pe fata lor ca m-ar baga la mititica cu placere. Si apoi a aparut si-n presa. Un cosmar: http://www.goal.com/...orra-affiliates E ca un film dupa un caz real pe care l-am vazut cu sotia mea acum ceva vreme. Un om cu frica lui Dumnezeu are sotie, trei copii, un serviciu stabil. Apoi este acuzat din senin de pedofilie. Fiind intr-o tara sensibila la asa ceva si nu in Nigeria sau Thailanda este bagat la zdup fara multe discutii. Acuzarea n-are nimic altceva decat cuvantul unei mame denaturate care singura recunoastea ca-si abuza copii cu sotul ei si inca nu mai stiu cine. Dar zice ca si nevinovatul asta (impreuna cu altii) faceau asta asa ca bietul om sta in inchisoare cu anii, isi pierde familia, slujba, libertatea, sanatatea, tot. Ajunge precum scheletele de la chei si in pragul sinuciderii. Tot timpul e clar ca e nevinovat dar el tot la inchisoare e si viata oricum i-a fost distrusa. A pierdut totul. Poate exagerez ca ma pun in pielea lui dar zau daca nu gasesc... cum se numesc.. somiglianze. Asemanari. Parol. Acum... eu deja n-am un moral de fier. Deja ma consider cel mai ghinionist antrenor din lume. Provoc chiar pe oricine sa ma contrazica. Deja am inceput sa schimb echipele ca pe ciorapi si ciorapii au devenit din ce in ce de mai slaba calitate, in curand o sa vad prin ei... acum si asta... e prea de tot. Nu-i drept. Sunt incredibili oamenii. Vor fi primii ce vor da cu piciorul in tine cand esti jos, vor fi primii ce te vor lauda in fata cand iti merge bine dar in acelasi timp chiar si atunci te vor barfi. Vor fi ultimii insa cand vei avea nevoie de ajutor. Sunt mai ceva ca lacustele, ca hienele. E chiar adevarat, in viata nu te poti baza decat pe familie. As vrea sa-l pot intreba pe taica-miu ce e de facut. Pe bunica-miu. Da, Papa Nolito cu siguranta m-ar scoate din rahatul asta. Dar Papa Nolito a murit... nici nu plecasem bine in Europa ca a trebuit sa ma intorc, fratii mei mi-au spus cu lacrimi in ochi ca ultimele cuvinte ale sale au fost aveti grija de fratele vostru mai mic. Nu prea am inteles niciodata cum vine asta. Adica eu sunt cel care s-a descurcat cel mai bine, s-a realizat. Doi dintre ei inca mai sapa pamantul (e alegerea lor, e drept, fac asta pentru ca e ce le place nu pentru ca n-ar avea posibilitati, poate am multe defecte dar zgarcit n-am fost niciodata cu rudele mele) - si sa n-aud glume ca da, asa e, ajunge sa te uiti numai ca soacra-tii i-ai dat 200000 de euro sa-si repare casuta biata femeie ca ne suparam... deci cu banii o duceam bine deja, sotie aveam, copii erau deja pe drum... ciudat... daca nu l-as cunoaste as zice ca suna ca aveti grija de ala mic si prost. Ca sa nu zic de prostul familiei... Cu sufletul indoit am plecat inapoi in Spania. Aveam un angajament si angajamentul se respecta orice ar fi. Ma astepta Mallorca, Insulele Baleare. Club ce de vreo 10 ani facea relativ an de an drumul din Primera spre Segunda si invers. Pe 01.07.1997 am fost prezentat oficial si am intrat in paine. L-am adus pe Carlos Roa, portarul de la Lanus in care aveam mare incredere, la fel pe Oscar Mena, mijlocasul defensiv ce a fost golgeterul nostru in CONMEBOL. Pe acesta chiar aveam de gand sa-l incerc ca aripa stanga, centrul dupa cum imi facusem planul era ocupat de Valeron si Stankovic, un sarb bataios (cum altfel). Si de la Roa si de la Mena aveam sperante mari si erau titulari certi. L-am mai adus pe Gabriel Amato alt argentinian (varf) ce cu un an in urma plecase de la River pentru a juca la Hercules. Titular va fi. Era nevoie de intariri serioase, lotul era efectiv de Segunda. Bani nu erau, cea mai mare suma am dat-o pe Ivan Campo de la Valencia, in jur de un milion. Titular, fundas central, putea sa joace si la mijloc. Va juca fundas. Tot de la Valencia am mai adus cativa jucatori refuzati, Engonga care avea sa fie punct fix in planurile mele (mijlocas, vad eu pe unde-l folosesc, dreapta, centru), Romero (fundas lateral stanga, titular), Escurza, Moya... umplutura. Umplutura cu care insa voi juca, inclusiv cu Moya voi juca titular care nu-i cine stie ce. Pe langa Roa cel mai multumit eram de Valeron pe care il luasem de la Las Palmas, avea 22 de ani si simturile nu m-au inselat, avea sa ajunga mare de tot. L-am mai adus pe Ezquerro de la Atletico, varf decent. Am vrut sa-l aduc pe Ibagaza, mijlocasul meu ofensiv de buzunar (1.66 avea) dar n-au fost bani. M-am multumit cu ce adunasem, repet era o echipa incropita. Practic jucam cu resturile Valenciei care nici ea nu era vreo Barcelona. Un singur regret am ca l-am dat pe un roman (tardiv ce-i drept), Galca, mijlocas de travaliu cu un sut de la distanta naucitor. Dar n-avea loc, ori el ori alt jucator de valoare ar fi stat pe bara asa ca... Eram candidati clari la retrogradare, stiam asta, toata lumea stia asta. Orice mai mult decat o salvare la mustata de la retrogradare ar fi insemnat o minune. Dar minunile se mai intampla, stiam bine si am incercat sa-mi mobilizez jucatorii cat mai bine, sa stie, sa simta - cei care jucasera si in Segunda - ca sunt jucatori de Primera si cei care jucasera si anul trecut in Primera sa stie ca sunt jucatori valorosi, ca trebuie sa demonstreze ca nu sunt niste masele cariate de care Valencia, Atletico au facut bine ca au scapat. Atmosfera era buna si s-a vazut ca lucratul la moralul echipei a dat roade, am inceput campionatul cu o victorie 2-1 - ce ironie - asupra Valenciei. Un egal apoi afara la La Coruna si apoi o victorie ametititoare pentru o echipa insulara in toate sensurile ca noi, 6-2 cu Gijon. Dupa 3 etape eram pe 2 dupa Barcelona. Era Barcelona lui van Gaal cu Ruud Hesp, Busquets, Sergi, Ferrer, Abelardo, Reiziger, Couto, Nadal, Bogarde, Amor, de la Pena, Figo, Guardiola, Giovanni, Luis Enrique, Dugarry. Secundul lui van Gaal era un portughez, Mourinho. Iar marele transfer al verii fusese Rivaldo, magic jucator (desi brazilian). Mai cumparasera o colonie de la Milan, toti jucatori ce nu mi-au placut niciodata... Reiziger, Bogarde, Dugarry, centralul Pellegrino de la Velez - cosmarul meu - si altii, inclusiv Sonny Anderson in deplinatatea fortelor sale la 26 de ani. Un Rivaldo de 25 de ani si un Sonny Anderson de 26... ce cuplu fantastic. Plecasera Ronaldo - ptiu drace, scuip in san - si Popescu, capitanul lor, jucator ce intotdeauna mi-a placut dar niciodata nu l-am antrenat. Nici nu prea mai aveam sanse, avea deja 29 de ani. Revenind la echipa mea neopromossa cum zic italienii si aflata in spatele unei Barcelone ce facuse transferuri de ~60 de milioane imi amintesc cu placere si restul sezonului, a urmat o alta victorie la scor, afara de data asta 4-1 la Tenerife, egal la Compostella si a urmat unul din marile meciuri, primul al meu in cariera. Ne vizita Barcelona si incredibil dar adevarat era derby-ul campionatului, locul 1 cu locul 2. Ros-albastrii aveau maxim de puncte, 15 din 15 posibile. Aveau sa aiba 18 din 18 la sfarsitul meciului, am jucat bine si am pierdut greu cu 0 la 1. Am primit aplauze dar aplauzele nu tin loc de puncte... ne-am revenit apoi si am castigat din nou afara - ma miram si eu, nu castigam atatea meciuri afara intr-o Apertura sau Clausura intreaga cate castigasem la Mallorca in 7 etape. Am batut Racing Santander, echipa ce avea sa-mi devina foarte cunoscuta. A urmat iar un meci soc, cu Real jucam de data asta. Am facut 0-0 si am fost felicitat cu aparenta caldura de Jupp Heynckes. Acesta il avea secund pe un anume Vicente del Bosque, o persoana deosebita, sa nu mai vorbim de calitatile de antrenor pe care urma sa le arate. Realul ce pot sa spun... era si el infiorator. Barthez/Canizares, Roberto Carlos, Hiero, Panucci, Karanka, Redondo, Seedorf, Savio, Guti, Karembeu, Mijatovic, Suker si doi pusti, Raul de 20 de ani si Morientes de 22. Te apuca frica numai cand le citeai numele. Totusi am scos un 0-0 excelent. Am continuat seria rezultatelor utile cu un egal afara la Valladolid apoi am facut din nou spectacol acasa, 4-0 cu Bilbao. La jumatatea turului eram acolo sus la 2 puncte de locul 2, Real. Pe Barcelona nici nu-i mai luam in calcul, imi era clar ca vor castiga campionatul mie in suta. A fost o victorie incredibil de mare, bascii facind etapa urmatoare un rezultat fantastic, 3-0 cu Barcelona. E drept, acasa unde se transformau in zmei. Si noi am pierdut, 0-1 cu Celta, a fost o infrangere oarecum justa, Celta juca foarte bine si ajungea pe 2 cu victoria aceasta la egalitate cu Real si la un punct de Barca. Puncte importante am pierdut insa in meciul urmator, cu Oviedo. Un 1-1 amar rodul programului incarcat raportat la subtirimea lotului. Jucam in cupa in runda a doua, trecusem de niste desculti, nu le mai retin numele. La ei 1-1 si la noi un 6-0 care as fi preferat sa fie un 1-0 si sa nu consumam atatea forte. Am mai pierdut 2 puncte si in etapa urmatoare la Merida si deja aspiratiile de cupa europeana - la care sincer doar visam, nu luasem in calcul in mod serios inaintea sezonului – se atenuau. Lucrurile au mers din rau in mai rau si am pierdut acasa cu Zaragoza, 0-2. Ii simteam lipsa lui Ibagaza, m-ar fi scos din multe incurcaturi, stiu asta. Dar asta e, daca nu sunt bani... Poate la anul ma gandeam, speram eu. Peste doar trei zile jucam in deplasare cu Las Palmas in cupa, era runda a treia si se cernea faina de gunoaie. Am pierdut 2-3 dar eram inca in carti pentru retur. In campionat sufocati parca am pierdut in continuare la Espanyol, Galca a facut un meci mare si inca o data mi-a parut rau ca l-am cedat. Eram pe 10 dar cel mai rau ma ingrijora ca nu produceam nimic ofensiv implicit nici punctele nu veneau. Am pierdut din nou, acasa cu Betis si jucatorii mei au avut parte de prima sedinta marca Hector Raul Cuper. Doar Roa n-a fost impresionat care ma stia de la Lanus. Dar a avut inspiratia sa para ca este. Reactia a fost puternica din partea lor, am castigat afara la Atletico, un 3-2 la echipa de pe locul 3 ce mi-a mers la suflet si am spus asta si jucatorilor, fericiti si ei ca si mine: Daca jucam asa putem ajunge departe. Daca jucam ca ultimele 5-6 etapele vom ajunge in Segunda. Doar de noi depinde !! In meciul urmator am batut Salamanca, greu, foarte-foarte greu cu 1-0 in minutul 89 dar o victorie e o victorie. Salamanca a jucat fantastic. Sau mai degraba spus portarul lor, un chelios roman - Stelea a jucat fantastic. Simteam ca suntem pe drumul bun din nou. Sa insiri cateva victorii sau victorii combinate cu rezultate utile este un lucru urias in fotbal. Moralul este determinant. Dar cateodata e greu sa-l mentii, am pierdut la Sociedad 1-0 apoi. In aceeasi etapa Salamanca pe care reusisem s-o invingem foarte greu si care ma impresionase detona bomba campionatului, 4-3 cu Barcelona, meci pe care l-am urmarit cu baietii si le-am spus P-astia i-am batut noi, nu desconsiderati niciodata un adversar, daca la mine la echipa aud un "pe ce loc sunt astia ?" jucatorul care a vorbit sa nu mai dea ochii cu mine, poate sa-si caute alta echipa. Am citit in ochii lor o oarecare teama amestecata cu admiratie, un e dat dracu’ argentinianul asta, trebuie sa ramanem in priza. A fost foarte important discursul asta pentru ca urma meciul din cupa cu Las Palmas si trebuia sa intoarcem un 2-3. Am castigat cu 2-1 si ne-am calificat mai departe, a fost o victorie muncita si mare in acelasi timp. Nu spuneam nimanui dar speram la cupa. Cupa e cel mai scurt drum pentru o echipa mica spre glorie si in acelasi timp competitia care ofera cele mai multe surprize statistic vorbind. Pe Lluis Sitjar - stadionul nostru, cochet mai degraba decat incapator - a fost sarbatoare, echipa incheiase turul, era pe un caldut loc 9 si avansa in cupa. Mult peste ce si-ar fi inchipuit, de obicei Mallorca era deja cu un picior in Segunda in punctul asta al sezonului. Dar urma un nou meci doar peste 3 zile si concentrarea trebuia sa fie maxima. Am facut 0-0 la Valencia, adversar greu desi n-o duceau fantastic in clasament. In cupa am jucat cu Celta Vigo si am castigat acasa cu 1-0. Nu era decisiv dar aveam prima sansa. A urmat un nou 0-0 acasa cu Deportivo, am simtit ca se putea mai mult si iar i-am baga in sedinta pe ai mei: Intotdeauna in viata trebuie sa iti propui mai mult. Daca ti-e bine azi trebuie sa te gandesti: maine vreau sa-mi fie si mai bine. Daca tintesti in sus vei ajunge mai sus sau maxim, in cel mai rau caz vei ramane la nivelul initial dar cu atitudinea potrivita nu vei ramane acolo mult timp ci tot vei urca. Daca te complaci si spui "e bine, e bine cum e acum, sper sa fie si maine asa" nu poti decat sa cobori, sa descresti. Vreau de la voi daruire, vreau ca telul in orice meci sa fie victoria si nu egalul, nu sa faceti diferenta intre meci de acasa si afara, vreau de la voi tot ce puteti oferi. Si stiu, stiu ca nu oferiti tot ce puteti. Eu voi fi aici la anul, din punctul de vedere al conducerii un loc caldut imi garanteaza ramanerea. Dar ramanerea voastra aici trece prin mainile mele si va garantez, va jur pe ochii mamei mele - era moarta, odihneasca-se in pace dar ei nu stiau - ca majoritatea dintre voi nu vor mai fi aici. Prima ocazie de a-mi demonstra ca au fost atinsi a fost in returul cu Celta. Am pierdut cu 1-2 dar am vazut atitudine in jocul lor, daruire. Ne-am calificat a doua runda la rand datorita regulii golurilor din deplasare. Urmau sferturile si meciurile se succedau o data la 3 zile. Lotul era subtire, trebuia sa improvizez permanen, rulam deja si 2-3 pusti de la tineret... greu. Am continuat forma buna si am batut 3-1 afara la Gijon. Dupa meciul asta le-am tinut din nou un discurs, laudativ dar nu foarte foarte, mai mult asupra concentrarii. Cu jucatorii trebuie sa ai intr-o mana biciul si intr-o mana zaharelul, nu poti sa ai doar unul din obiecte. Si nu poti nici sa stai cu gura pe ei, sa faci scandal tot timpul in ideea sa-si mentina concentrarea pentru ca ajung sa devina imuni, e ca povestea cu baiatul si lupul. Lupul o data... lupul de doua ori... cand lupul chiar a venit pe bune a treia oara taranii n-au mai raspuns si baiatul a fost mancat de lup. Este greu de gasit echilibrul asta dar trebuie sa incerci macar, sa fii constient de necesitatea echilibrului respectiv. Realul si Barca pierdusera ambele, ma intrebam oare cum e sa fii la o formatie intr-adevar mare si daca voi ajunge si eu vreodata. Simteam ca voi ajunge dar trebuia sa-mi croiesc drumul singur, cu atitudine in primul rand. Cu rezultate dar rezultatele vin tot prin atitudine. Eram in continuare pe acelasi loc caldut 9 dar eu vream mai mult, sa ne clasam in primele 6, cat mai sus posibil. Sociedad erau pe 3 acum, noi de ce n-am putea sa fim acolo la sfarsitul campionatului ? In etapa urmatoare am batut Tenerife acasa, echipa la retrogradare dar scorul (5-1) si atitudinea au fost extrem de pozitive. Simteam ca se anunta vremuri bune. Peste trei zile aveam sferturile de cupa, primul meci afara la Bilbao. Aveam sa facem un joc bun, am pierdut totusi cu 2-1. Foarte greu la Bilbao. Golul marcat imi dadea sperante desi era clar ca avem sansa a doua de data asta. Epuizati dar cu atitudinea potrivita am facut un 2-1 in campionat cu Compostela, echipa ce se batea la retrogradare dar ca si in Argentina nici aici nu exista meci usor. Eram fericit cu acest 2-1. Urcam in clasament, eram pe 7-8. Real si Barca ambele egal, Sociedad la fel. Din trei in trei zile, din trei in trei zile, ritmul era ametitor. Te sleia de puteri daca n-aveai o armata de jucatori precum cluburile mari. Si noi eram departe de a fi un club de talia respectiva. Urma jocul cu Bilbao, returul din sferturle Cupei Regelui. Aveam nevoie de un rezultat de 1-0, asta le-am spus la cabine jucatorilor si mi-a placut concentrarea ce parea sa-i domine. Ne aparam in 11 atacam in 11. Ne aparam in 11 atacam in 11. Ce facem ?!?; Ne aparam in 11 atacam in 11 a tunat vocea lor colectiva. Am castigat cu 1-0 dupa un meci magistral si Lluis Sitjar era din nou in sarbatoare. Insulita asta nu vazuse niciodata lucrurile de care avea parte acum. Dupa o asemenea risipa de energii urma meciul de pe Nou Camp peste... trei zile. Am avut discutii individuale cu fiecare, pe ton calm, apreciativ. Faceam apel deja la energiile lor de care multi fotbalisti, in functie de cat de muncitori/luptatori sunt nici nu sunt constienti. Am facut un meci mare, urias si am terminat 0-0 cu Barcelona. O Barcelona ce incercase toate armele, tot posibilul, Real era in spatele lor la o lungime de bat, nici vorba de neimplicare. Pur si simplu am fost buni. Mai buni inca nu puteam fi, nu in conditiile ritmului asta dracesc si a diferentei uriase la nivel calitativ si paradoxal mai mult cantitativ din punctul meu de vedere, al filozofiei mele. Cred ca un antrenor bun poate depasi obstacolul calitativ dintre jucatorii sai si ai adversarului prin priceperea sa dar rar va depasi si obstacolul cantitativ. Daca ai cu ce e una, dar daca n-ai cu cine ce mai faci ? Nu poti sa-i storci de vlaga pana la ultima picatura, vor ceda si vei resimti efectele pe tot restul sezonului. Deci cantitatea e importanta. Van Gaal mi-a strans mana si m-a felicitat, am intors cuvintele frumoase la randul meu si i-am spus ca sunt sigur ca vor fi campioni si i-am urat noroc. Peste trei zile - cum altfel, cum altfel, oh Doamne... jucam turul semifinalei Cupei Regelui. Pierdusem sirul meciurilor insiruite la distanta de 3-4 zile. Am jucat afara la Alaves, nu stiu de unde au mai gasit energiile dar desi m-as fi multumit cu un 1-1 - extrem de important golul marcat in deplasare, orice antrenor stie asta si nu trebuie doar sa stie doar ci sa si urmareasca asta - dar baietii mi-au facut o surpriza de proportii prin castigarea meciului, a fost un 2-1 afara de vis. Simteam si le-am transmis si lor (nu inainte de a-i felicita si a le spune cat apreciez ce am vazut din partea lor) : Rezultatul asta doar deconcentrarea il mai poate intoarce. Nu ei. Nu oboseala. Oboseala paradoxal devine un aliat, un factor pozitiv pentru ca nu-ti mai poti permite sa fii deconcentrat. Iti poti permite sa fii deconcentrat cand esti odihnit, cand esti cu rezervele de energie spre zero te agati de ce ai, mintea iti e activa si incearca sa obtina cat mai mult de la fiecare parte a corpului, nici vorba de deconcentrare. Aplauze si cateva exlamatii anemice au izbucnit, eram fericiti si obositi. Ei fizic eu psihic. Peste 4 zile jucam in campionat acasa cu Racing. I-am batut si de data asta, 2-1 si ajungeam pe 5 in clasament. In sinea mea m-as fi multumit cu locul asta dar nu trebuia sa tradez asta ci sa cer mai mult si mai mult. In 3 zile cum se impamantenise obiceiul jucam iar, am castigat si returul cu Alaves. Eram in finala !! Jucam cu Barcelona, nu se putea altfel. Din fericire finala se juca peste aproape 2 luni (n-am inteles niciodata de ce nu puteau intinde, labarta aceasta competitie mai mult, jucasem atata timp din trei in trei zile si urmau aproape doua luni in care nu se juca nimic... si nu era vorba doar de cupe europene, pur si simplu prost gandit dupa mine)... revenind, din fericire se juca peste mult timp finala altfel am fi pierdut la scor cu siguranta. Era bine, pe 5 in campionat si in finala cupei. Nu-mi puteam dori mai mult. Vorba vine... imi doream eu, speram. Aveam a doua aparare a campionatului, lucru care ma ungea pe suflet. Etapa urmatoare jucam cu Real afara. N-am reusit sa gestionez bucuria ajungerii in finala sau poate diferenta valorica si-a spus cuvantul cert e ca am pierdut cu 0-2. I-am imbarbatat pe ai mei, deja deprinsesera modul meu de a gandi si daca la inceputul sezonului poate cu alt antrenor dupa 0-2 afara cu Real ar fi considerat ca n-au facut un meci tocmai rau acum erau aproape rusinati de ei, de rezultat. Eram mandru de ei dar nu le-am spus, i-am lasat sa fiarba si sa-si adune fortele pentru a reveni mai puternici etapele urmatoare. N-am obtinut decat un 1-1 acasa cu Valladolid intr-o etapa dominata de El Clasico, Barcelona a castigat cu un 3-0 ce punea capat practic oricaror speculatii asupra directiei in care o va apuca titlul. Jucau un fotbal spectacol, nu eram fanul acestui mod de a juca gen da un gol sau doua mai mult decat adversarul dar trebuie sa recunosc ca valoare aveau cu carul. Valladolid a jucat bine si in etapa urmatoare si a pierdut greu, 1-2 cu Barcelona, etapa de etapa mai autoritara. Noi am pierdut afara la Athletic cu 1-3. Teren greu si noi inca ne mai lingeam ranile. Dar aveam incredere ca isi vor gasi calea fara sa ma mai pun eu cu gura pe ei. Si am avut dreptate, in etapa 30 am castigat acasa cu Celta, meci frumos cu o echipa frumoasa a Celtei, de anul asta isi incepeau ei ascensiunea spre EuroCelta de care vor vorbi toti in anii urmatori. Erau anii cu Karpin, Mostovoi, Revivo, cu argentinianul meu (tot portar) Cavallero, cu uriasul Makelele, Gustavo Lopez, Catanha si Benny McCarthy. Frumoasa echipa... si nu ma inselam, in etapa urmatoare aveau sa mature cu Barcelona, 3-1. Noi aveam sa obtinem o victorie mare, la Oviedo, un 1-0 pe sufletul meu, scor neegalat in viziunea mea nici de 2-0 sau 3-0. 2-0 inseamna risipa de forte. 3-0 e desantare deja. Iar 3-2, 4-3 e circ, doar niste mascarici sau neaveniti ar putea considera un 4-3 mare meci. 1-0 inseamna declaratia absoluta de dominare a fotbalului, inseamna sa-ti stapanesti fortele la perfectie. Inscrii apoi anulezi adversarul. Ce rost mai are sa mai fortezi, sa cauti alt gol cand tu stii ca esti puternic si ca-ti este la indemana sa stapanesti jocul ? Simteam ca in viitorul meu se afla Italia, Shangri-La-ul oricarui antrenor. Dar mai aveam de muncit. Implicit si echipa mea. A urmat meciul cu Merida. 1-0. In argou fotbalistic modificat dupa gandirea mea mea tehnico-tactica as putea spune simplu: Ne-am p**** pe ei. Eram in culmea fericirii si pe locul 4 la egalitate de puncte cu cei din San Sebastian. 52 de puncte, 56 Madridul pe care stiam ca nu-l vom ajunge. Merida in runda urmatoare avea sa piarda greu, 1-2 cu Barcelona, inca o dovada a justetei si importantei acelui 1-0. Noi aveam deplasare la Zaragoza si am obtinut o victorie mare, spectaculoasa, pe placul fanilor si al ziarelor, 3-2. O victorie e o victorie oricum ai obtine-o si eram in al 10-lea cer ca si jucatorii mei, ca si fanii. Real pierduse si impreuna cu Sociedad eram la 1 punct de locul 2, ar fi fost nemaivazut ca o formatie nou promovata sa termine pe locul 2 in Primera. O formatie mica precum a noastra. Dar mai erau 5 etape in care daca nu eram concentrati puteam sa ajungem si pe 10 poate si am fi dat cu piciorul acestui sezon senzational. Ar fi fost un mare pacat, o crima. Toate gandurile mele le-am marturisit jucatorilor si citeam in ochii lor ca isi doresc, poate nu la fel de mult ca mine dar isi doresc marea performanta. Apoi meciul de acasa, cu Espanyol. Galca din nou meci bun, pasa de gol... s-a terminat 2-2 cu golul lor egalizator in minutul 90. Imi muscam mainile, 2 puncte pierdute uite asa... am fi fost la un punct de Real. Echipa dura Espanyol chiar daca navigau pe la mijlocul clasamentului ca si in tur, portar fantastic, cea mai buna aparare din campionat - noi pe locul 2. Se apropia si finala cupei, tensiunea crestea si poate si asta sa fi contribuit la acel gol luat in prelungiri practic. Mergeam inainte... 26.04.98... jucam afara la Betis. Mintea jucatorilor era la finala de peste trei zile cu Barcelona. Am pierdut si am cazut in clasament. Eram pe locul 4. Locurile 5, 6 si 7 toate cu cate 56 de puncte. Bataie mare. Espanyol a facut 1-1 cu Barcelona, derby, ce vrei... oricum aveau si valoare. Constanta le lipsea. A venit si ziua marii finale, repet, un tel la care nimeni nu s-ar fi gandit. La inceput nici eu sincer sa fiu... Barcelona era asezata =======Ruud Hesp======= Reiziger Nadal Couto Sergi ========Celades======== Figo=== Enrique ==Rivaldo ========Giovanni======== ========Anderson======= iar noi ================Roa=============== Olaizola Marcelino Ivan Campo Romero Engonga====== Stankovic====== Mena ===============Valeron============ =============Moya Amato========== A fost un meci mare, un meci imens de-a dreptul. I-am anulat efectiv ca si in meciul de pe Camp Nou. Dupa 45 de minute era 0-0. Dupa 90 de minute era 0-0. Dupa 120 de minute era tot 0-0. Urmau penalty-urile. De la sfarsitul acestei zile aveam sa urasc penalty-urile pana in ziua de azi. Am pierdut cu 4-5. Un meci jucat cu arme inegale terminat nedrept, absolut nedrept. Van Gaal mi-a strans mana puternic si m-a batut pe spate, m-a imbarbatat... mi-a mai spus ceva dar n-am inteles, spaniola lui era precum engleza mea. Asa am facut si eu cu jucatorii mei, i-am imbarbatat si le-am spus O sa ne luam revansa, stati linistiti, capul sus. Dar aveam dubii si eu. Nici ei de dupa perdeaua de lacrimi nu pareau sa creada. Peste 3 zile (cum altfel) jucam acasa. Din fericire. Sa joci acasa e un mare avantaj in fotbal, sunt constient ca e deja o banalitate dar cand extinzi discursul nu mai este. Sa joci al doilea meci dintr-un tur-retur acasa de exemplu nu e o banalitate, se poate discuta foarte mult despre importanta unui asemenea lucru. Am castigat cu 2-1 dupa ce am fost condusi inca din minutul 5 de Atletico-ul lui Antic. Vieri, atacant pe care-l urmaream si care-mi placea foarte mult nu ne facuse probleme nici in tur nici acum. Dar in restul meciurilor facuse furori, eram cert ca o sa iasa golgheter. Avea stofa. O proba de caracter din partea baietilor mei si uitindu-ma pe clasament cu invidie observam cu Athletic trecusera in fata Realului. Oare am fi putut fi noi acolo ? Poate... erau doar doua puncte intre noi. Dar mi se parea deja o minune ca suntem aici, pe locul 6 cu 2 etape inainte de final. Dar mai am un an de contract ma gandeam. Si nici anul asta nu e terminat, daca strangem randurile cine stie... Urma meciul de la Salamanca, echipa relativ sarmana dar fara grija retrogradarii. Stelea era in poarta ca si in tur... brr. Meciul a inceput bine si am inscris in minutul 8 apoi ne-am mai creat o multime de ocazii mari dar cheliosul roman s-a opus fenomenal. Nu trecea nimic de el. In minutul 76 dezastru, dezastru efectiv, un alt roman sarac ne baga mortul in casa, Gaby Popescu. Innebuneam. Era o sansa uriasa si noi o ratam, finalul a fost incendiar dar cheliosul a aparat ca un posedat. O sansa uriasa... etapa a consemnat numai rezultate care ma faceau sa-mi dau cu tesla... Athletic (locul 2) egal la Merida, Real a pierdut la Espanyol, Sociedad egal acasa cu Tenerife, Betis a pierdut acasa cu Tenerife, Celta a pierdut afara cu Oviedo. Cu doua puncte in plus pe care ni le-au suflat romanii astia basiti - aveam eu sa prind ciuda si mai mare pe ei in '90 - eram pe 2, la egalitate cu Athletic. Dar nu, sindromul ultimelor etape se pastra si aici in Spania... Barcelona pierdea cu Atletico, Vieri doua boabe, mare atacant... Ultima etapa. Jucam acasa cu Real Sociedad. Ne bateam cu ei pe locurile fruntase. A fost un meci nebun din care din pacate n-a facut parte si Roa, se accidentase. In minutul 75 s-a iscat o bataie, ambitiile erau mari, tensiunea uriasa. Doi eliminati, Olaizola de la noi si un basc oarecare de la ei. Au rezistat mai bine tensiunii si in min 88 Kovacevic (alt mare atacant) ne-a bagat si el mortu-n casa. Dezamagire mare, mai ales pentru mine. Tineam mult sa fim cat mai sus. Pe 2, pe 3, pe 4... Asa am iesit pe 5. Real castigase cu 1-0, Athletic la fel 1-0. Eram marii pierzatori ai rundei. Cu un egal am fi terminat pe 4 iar cu o victorie... tot pe 4. Deci trebuia doar sa mai rezistam cateva minute. Asta e, viata merge inainte. Barcelona castiga detasat campionatul insa Salamanca detona din nou bomba, de data asta si mai mare decat precedenta (4-3 tot cu Barcelona). Castigau cu 4-1 pe Camp Nou, cheliosul cu siguranta aparase din nou magnific. Se incheiase sezonul. Portarul anului cel de la Espanyol, evident. Cea mai buna aparare, mai buna ca a noastra (a doua din La Liga). Golgheter Vieri cu 24 de goluri, acesta facuse un meci magistral cu cateva runde inaintea incheierii sezonului. 4 goluri in meciul din deplasare cu Salamanca lui Kojak. Echipa sa a pierdut cu 4-5, incredibil. In clasament acesta era urmat de Rivaldo 19, Enrique 18. Amato era golgheterul nostru cu 13 goluri urmat de Mena cu 7 goluri, mijlocasul defensiv - golgheter pe care-l transformam ocazional in aripa stanga. Apoi Ezquerro cu 6. Un sezon fantastic care putea fi chiar mai bun. Finala Cupei Regelui pierduta la penalty-uri cu Barcelona, locul 5 care maxim ar fi putut fi schimbat cu locul 4 in ultima etapa sau poate 3 daca am fi castigat si cu Salamanca in penultima. Poate, poate... oricum eram fericit. Mult, mult... foarte mult peste asteptari. Era o echipa pe care o construisem eu, din temelii. Din rebuturi, in mare parte cu rezervele Valenciei. Presa din Spania (si din ce am vazut din ziarele aduse de Gonzalez si din Argentina) era extrem de laudativa la adresa mea. Mi se prevestea un viitor mare. Speram... Am reusit sa obtin o marire de salariu considerabila datorita rezultatelor excelente si mai ales am obtinut promisiunea ca il voi primi pe Ibagaza, ca vor face tot ce e uman posibil macar. Eram mai incantat de al doilea aspect decat de primul totusi eu vream mult, mult mai mult si am obtinut promisiunea ca Ibagaza va fi doar unul din cele 5-6 transferuri pe care doream sa le perfectam. Dusesem sezonul asta cu o echipa cu o medie de varsta inaintata (nici nu se putea altfel, cu pusti ne-am fi salvat de la retrogradare maxim) din care doar Valeron facea nota discordanta (22 de ani). In rest toti 28, 30, 31. Engonga facea 33, Moya 32... si la anul ne asteptau trei competitii nu doua. Cupa Regelui, campionatul (baza) si Cupa Cupelor. Plus Super Cupa cu Barcelona. Vacanta n-am avut practic deloc. Eram in fiecare zi la club si lucram impreuna cu staff-ul la campania de achizitii si la planificarea intregului an ce urma. Trebuia mai ales ca urma sa si pierdem jucatori. Valeron la Atletico (mare pierdere, il voi inlocui cu Ibagaza sper), Romero la Deportivo - o alta pierdere mare, Romero (fundasul stanga, fusese jucatorul cu cele mai multe minute jucate in sezonul precedent pentru noi... aveam ochii pe un fundas experimentat de la Zaragoza), Ivan Campo la Real Madrid (toti fusesera atrasi de mirajul banilor, doar pe Ivan Campo pot sa-l inteleg sincer, sunt echipe care nu se refuza si Realul este una dintre ele), Kike (portarul de rezerva, nicio problema), Amato - la fel o mare pierdere, golgheterul nostru cu 13 reusite sezonul trecut, acesta plecase la Rangers, din punct de vedere financiar oferta era de nerefuzat, am vorbit cu el, si-a cerut scuze aproape, relatia noastra - fiind ambii argentinieni - era un pic diferita fata de cea dintre mine si straini... l-am inteles, avea o varsta (28), mi-a zis de familie, sotie... i-am urat mult noroc si ne-am strans mana. Si de Ezquerro, al treilea atacant din lot m-am despartit, acesta a acceptat oferta celor de la Athletic. Invatasem cum stau multe lucruri in Spania si la fel, sa fii basc si sa refuzi oferta unui club basc nu se face. Era o pierdere pentru noi. Plecasera golgheterii nr 1 si 3, ambii atacanti. Spre deosbire de presedintele zgarie branza de la Lanus actualul a fost de cuvant si rotitele s-au pus in miscare. Desi nu erau achizitii mari am adus ce am vrut eu si i-am ochit pentru a se integra in stilul meu de joc. Prima achizitie a fost Soler, Miquel Soler. Acesta era fundasul stanga care urma sa-l inlocuiasca pe Romero. Venea de la Zaragoza si avea 33 de ani. Fiind deja familiarizat cu realitatile Primerei din Spania spre deosebire de anul trecut cand cumparasem numai batranet intentiile anul asta erau sa revigorez mult lotul. Aveam nevoie, ambitiile mele erau sa ajungem cat mai departe si in cupele europene si deja anul trecut ne sufocam cu doua competitii, anul asta in 3... Dar revenind la Soler aveam incredere mare ca va fi fundasul stanga pe care mi-l doresc, titularul indiscutabil. Avea o experienta uriasa in spate, multe sezoane la Espanyol, apoi Barcelona, Atletico, Barcelona din nou, Sevilla, Real si 2 sezoane de integralist la Zaragoza. Nu puteam sa gresesc cu el. Cum niciun jucator nu-i mai bun decat jucatorul bun pe care-l cunosti deja si ti-a dat satisfactii i-am adus la pachet pe Ibagaza (mijlocas central cu tente puternic ofensive) si pentru a-l inlocui pe Ivan Campos in centrul defensivei pe Gustavo Siviero. Siviero fusese unul dintre cei trei jucatori adusi de zgarie-branza alaturi de mijlocasul defensiv Mena care deja se regasea in lotul meu si inca un fundas al carui nume il uitasem deja. Facusem o mica asa zisa colonie de la Lanus si nu puteam decat sa fiu bucuros de acest lucru. Portarul Roa, fundasul central Siviero, Mena - mijlocasul defensiv/aripa stanga, Ibagaza... eram incantat. Dar mai era nevoie, pana acum nu inlocuisem nici plecarile. Trebuia sa umblu la atac acum. Imparatul era in fundul gol. Mi-am indreptat atentia intai tot spre Argentina, un mod de-a spune, spre argentinieni mai degraba. Il remarcasem anul trecut pe un oarecare Leonardo Biagini de la Merida. Merida retrogradase anul trecut si pustiul imi placuse destul de mult incat sa-l iau in calcul. Cand am aflat si ca Leo era nascut ca si mine in Santa Fe am zis ok... va fi al nostru. Ajuns in Spania la varsta de 18 ani nu facuse prea multi purici. Il stiam si din Argentina unde jucase multe meciuri pentru nationalele de juniori. Imi placea si aveam incredere in el. Al doilea atacant a fost Dani si pentru el trebuie sa-i multumesc agentului meu Gonzalez. Eram efectiv in pom, n-aveam bani decat pentru un atacant slab. Cum sa iei un atacant bun pe banii de unul slab ? Asta da dilema. Rezolvata de Gonzalez. Prin canalele lui a reusit sa ajunga la acest Dani. Tinind de Real Madrid si imprumutat in ultimii doi ani la Zaragoza unde nu facuse nicio branza (71 de meciuri - 8 goluri) acesta era o varianta. L-am intrebat si pe Soler, fundasul stanga pe care tocmai il transferasem de la Zaragoza si mi-a zis ca da, crede ca ar putea fi o solutie. "Entuzismul" sau nu m-a dat pe spate dar am zis sa incerc. L-am mai adus pentru orice eventualitate si pe Veljko Paunovic imprumut de la Atletico. Cu sarbii nu te inseli niciodata. Evident i-am cerut parerea si lui Stankovic, mijlocasul meu. Acesta a garantat pentru pusti, garantat in sensul o sa fiu eu cu ochii pe el Mister. De la Barcelona C l-am adus gratis si pe Luque, Albert Luque. El se dadea atacant dar mie-mi parea mai mult mijlocas lateral stanga (sau central) ofensiv. Nu a aratat foarte multe in saptamanile dinaintea inceperii sezonului asa ca l-am trimis la echipa secunda. Privind acum din 2011 in spate si stiind ca a ajuns mare jucator pare o greseala insa chiar nu mi-a aratat nimic care sa ma faca sa-l pastrez. L-am mai adus pe Lauren de la Levante, alt jucator tanar. De fapt in afara de Soler toti erau de 19-21 de ani astia mici si mai ofensivi. Lauren era fundas stanga de meserie si nu putea sa sufle in fata lui Olaizola (titularul de anul trecut) asa ca ma gandeam poate pot sa-l avansez la mijlocul terenului. Voi vedea.. aveam de gand sa-i acord mai mult spatiu si lui Francisco Soler, mijlocas pe care cand am venit l-am adus de la echipa a doua si a prins si el ceva meciuri sezonul trecut. Anul asta simteam ca poate sa ofere mai mult si am avut o discutie cu el. Multumitoare, parea determinat. Cum mai vream un atacant serios (mi se mai adusese "peste capul meu" un pusti brazilian de 18 ani dar n-avea nicio treaba) mi-am amintit ca mai aveam un Ariel la Lanus. L-am intrebat pe Ibagaza daca e tot la Lanus si mi-a zis ca da dar echipa s-a destramat anul trecut (imi inchipui anul asta dupa ce le-am luat eu doi titulari) si ca implicit nu mai juca nici el fantastic. I-am cerut relatii lui Gonzalez si am fost satisfacut de informatiile sale asa ca am zis ca pentru al 4-lea loc de atacant unul care a iesit golgheter in Apertura + Clausura acum 2-3 ani peste Palermo si Caniggia nu s-o descurca chiar atat de rau. Si l-am adus. Mai multe lantisoare pentru actuala amanta a fostului meu presedinte, de orice nationalitate o fi ea. Am mai adus o rezerva de fundas central de la Xerez si una de mijlocas central de la Santander si asta a fost campania noastra. Eram multumit, am mers bine in amicale, asteptam cu incredere inceperea sezonului. Si Super Cupa Spaniei (pe aceasta si cu teama ce-i drept). Aceasta se desfasura tur si retur si evident prefata La Liga. Daca eu transferasem si in acelasi timp intregisem colonia de argentinieni Barcelona isi intregise colonia de olandezi. Fiecare cu natia lui. Nici mai mult nici mai putin de 5 olandezi, unul si unul. Cocu, fratii de Boer, Zenden (21 de ani) si Kluivert (22 ani). In plus mai promovasera de la tineret un negru si un pusti de 18 ani, Xavi. Inainte de inceperea sezonului la unul dintre antrenamente i-am strans pe toti in cercul de la mijlocul terenului pe un Lluis Sitjar gol, dadusem instructiuni clare pentru interzicerea accesului spectatorilor. Roa se tolanise dar a fost de ajuns o privire ca sa se conformeze imediat. In curand o sa inceapa campionatul, inainte o sa avem Super Cupa si nu in ultimul rand o sa jucam in competitii europene in acest an. Sunteti multi veniti si nu ma cunoasteti. Cei care ma cunoasteti, de aici din Spania sau din Argentina stiti ca nu vreti sa fiti dusmanii ci prietenii mei. Acest sezon avem ca obiectiv cucerirea toturor celor 4 competitii in care suntem angrenati; *murmur dinspre ei* ; intrati in teren doar daca vreti sa castigati. Daca vreti doar sa va luati banii veniti la mine inainte sa intrati in teren, eu va garantez ca va veti primii banii si altii vor intra in teren in locul vostru. In felul asta cu totii suntem multumiti. Eu vreau sa obtin performante aici. Sunt infometat. Cine nu e ca mine, cine din diferite motive nu gandeste ca mine, pentru ca e batran, pentru ca are problema acasa, pentru ca e mai comod sa incerci sa tragi chiulul acela sau din oricare alt motiv nu trebuie decat sa-mi spuna si eu ii voi aprecia sinceritatea, isi va primi banii si asta-i tot. Cine intra pe teren insa vreau sa alerge, sa sara pamantul din crampoanele sale 10 metri in sus. Ne aparam in 11 atacam in 11 !! Ne aparam in 11 atacam in 11 !! Ce facem ?; Ne aparam in 11 atacam in 11 !! Ne aparam in 11 atacam in 11 !! sosi si raspunsul din partea lor. Le-am dat drumu acasa mai devreme in ziua respectiva.

Am debutat in prima liga a fotbalului argentinian pe 7 martie 1976: Ferro Carril Oeste 0 - Independiente 0. In primul sezon n-am jucat mult, returul sezonului statea sa inceapa iar din cele 19 jocuri eu am jucat doar vreo 5. Exista o linie de fund bine conturata formata din Rocchia, Papandrea, Iellamo si Peti Dominguez. Anul urmator m-au imprumutat la Independiente Rivadavia, formatie ce anul respectiv juca tot in Primera. Rivadavia era localizata intr-un oras de deleni asa... numele orasului... Mendoza parca. La poalele Anzilor. Aici tot orasul facea vin si mergea la meciuri. Se facea si se bea vin. Daca n-as fi fost impreuna cu Papa Nolito la cum a evoluat anul fotbalistic pentru mine probabil as fi devenit alcoolic. Asta pentru ca la Rivadavia am avut ghinion cu carul. Sezonul statea sa inceapa, figuram ca titular cert. O accidentare nenorocita la menisc si am ratat tot sezonul, am putut juca doar ultimele 6 meciuri. Am tras tare pe sfarsitul de sezon pentru ca intreaga mea cariera era in balanta, probabil as fi fost trimis prin Primera B Nacional daca n-as fi jucat de parca viata mea ar fi depins de astea ultime 6 meciuri. Sau daca cineva de la Ferro nu m-ar fi vazut in respectivele meciuri. Am jucat bine, foarte bine chiar, am dat si 2 goluri. Rivadavia au vrut sa ma pastreze, au oferit o suma relativ mare am inteles dar m-am intors in orasul pe care am ajuns sa-l consider acum acasa. Si am ramas la Ferro 10 ani intregi. Unul din fostii mei agenti, Gonzalez mi-a spus acum ceva vreme ca nu ma cunostea foarte bine dar ca-i paream un aparator ofensiv. Cand l-am intrebat de ce mi-a zis: Pai ai jucat 424 de meciuri si ai dat 24 de goluri. Penalty-uri nu bateai, libere nu bateai... fa si tu socoteala. Nu m-a convins rationamentul lui cum ca daca ai fi fundas central si ai da un gol la 17 meciuri ai fi vreun Van Buyten ceva dar ma rog. Nici sa-l acuz ca incearca sa-mi intre pe sub piele nu puteam, eram deja in relatii mai mult decat profesionale, amicale chiar. Altele sunt pacatele lui. Ne-am despartit in termeni buni totusi iar agentii care i-am avut dupa el (doi la numar) nu se ridicau la nivelul sau. Ce zic, nu se ridicau la nivelul genunchilor sai. Acum nu mai am, cand am plecat din Europa am vrut sa rup si aceasta legatura, una din ultimele. Mai e casa din Palma... asta va ramane, n-o percep ca pe un rau. 10 ani frumosi ai mei la Ferro care au coincis cu cei mai frumosi 10 ani ai clubului, decada sa de glorie. Atatea amintiri... in primul rand Timoteo, Carlos Timoteo Griguol, antrenorul care a insemnat cel mai mult pentru mine. Dezvoltasem un fel de relatie de amicitie, de camaraderie cu el. Eram punct fix in planul sau de joc si practic ratam un meci doar daca eram accidentat (foarte rar). Ce personaj... Il tin minte ca si cum ar fi fost ieri. Cu o vesnica bascalie de pictor francez dar tinuta drept pe cap precum muncitorii nu inclinata de arata ca o ciuperca, bonom si cu palmele sale. Ce palme ? Ohoho, ce palme... avea un obicei mai mult decat ciudat, cine intra in teren isi lua o pereche de palme pe fata de la el. Cand te pregateai sa intri in teren te dezechipai, faceai miscarile de streching si veneai sa-ti iei palmele chit ca erai rezerva. Precum halterofilii. Deliciul televiziunilor. Nu si al nostru. Nu l-a urat nimeni totusi niciodata pentru asta cred. Avea un stil inchis de joc, tacticizat, riguros si trebuie sa recunosc ca el este antrenorul care m-a inspirat cel mai mult in cariera mea ulterioara in antrenorat. Asta l-a facut sa nu fie niciodata luat in calcul pentru postul de selectioner desi a avut performante destule. Alt obicei... inregistra meciurile de baschet cu sfintenie, Ferro avea si club de baschet, destul de puternic si acesta cu o perioada de glorie ce a coincis cu a clubului de fotbal. Favorul ii era returnat de catre antrenorul de la baschet care inregistra meciurile noastre si apoi i le inmana lui Timoteo. Timoteo ne-a condus la toate victoriile. In '81 am fost pe punctul de a atinge marea, incredibila performanta pentru o echipa de talia noastra ajungind pe 2 in sezonul regulat la un punct in spatele Bocai si jucind finalele de Torneo Nacional cu River. Am pierdut ambele manse, 0-1. La Boca jucau El loco Gatti - portar de legenda, Mouzo - recordman de selectii pentru Boca, alta legenda, Ruggeri, Jorge El chino Benitez, Vicente El tano Pernia - fundas lateral, spaima mijlocasilor laterali si tata de fotbalist, Mariano Pernia jucind pentru Atletico Madrid si nationala Spaniei, Brindisi, playmakerul pe care orice echipa si l-ar dori, Hugo El mono Perotti un winger de senzatie si la fel tata de mare fotbalist - Diego Perotti de la Sevilla e fiul sau - si un anumit Maradona. Iar la River jucau Ubaldo El pato Fillol - cel mai bun portar pe care l-a avut Argentina vreodata, poate intreaga Sud America, Alberto El conejo Tarantini - fundas lateral de reala calitate ce a batut lumea in lung si in lat (si nu numai, la Birmingham fiind si-a incheiat perioada aici sarind in tribuna sa se bata cu un spectator), Mario Kempes si Daniel El gran capitan Passarella, cel mai bun fundas central argentinian si unul dintre cei mai buni fundasi dintotdeauna pe plan mondial, un lider de echipa pe care orice antrenor si l-ar dori. Pentru mine este absolut clar ca tactic jucam fantastic din moment ce reuseam mai mult decat sa le facem fata acestor fantastice echipe cu uriasi jucatori, le puneam chiar in reala dificultate. Anul urmator am luat titlul, primul titlu din istoria clubului. Ce nebunie a fost atunci, cartierul era verde tot (culoarea clubului) si s-a dansat si baut zile intregi. Fiesta in toata regula. In semifinala am dat si un gol, cu Talleres de Cordoba. A fost un sezon perfect pentru noi cu 16 victorii si 6 egaluri, de 4 ori mai multe goluri inscrise decat primite, un vis... Artizanii acestei victorii au fost (s-a spus la vremea respectiva, nu sunt cuvintele mele) Oscar Garre - fundas lateral (Garre a avut 37 de prezente in nationala si avea sa castige titlul mondial in '86, lucru ce spune multe despre valoarea sa), Alberto Marcico - atacant de clasa bantuit insa de accidentari, Juan Domingo Rocchia - celalalt fundas central cu care faceam un cuplu fantastic (vis a vis de ce mi-a spus Gonzalez Rocchia chiar era un fundas central ofensiv, avea o lovitura de cap foarte buna, il ajuta si faptul ca batea foarte bine fazele fixe si era insarcinat cu acestea dar oricum a inscris un numar incredibil de goluri). Imi amintesc de Magar - asa il numeam cu totii, El burro - inscriind ceva gen 80 de goluri in aproape 380 de partide. Fantastic, depasit doar de Passarella la capitolul acesta dar ca Passarella n-o sa se mai nasca un asemenea fundas-golgheter niciodata. Tot 10 ani a jucat si el pentru Ferro iar in '83 ne-a parasit. Pe lista jucatorilor determinanti pentru performantele Ferro-ului se mai regaseau Adolfino Canete - jucator extrem de combativ ca toti cei nascuti in Paraguay si cu voia dumneavoastra - repet, nu e afirmatia mea - subsemnatul, Hector Raul Cuper. L-as mai adauga (evident pe langa antrenorul nostru, aproape oricine stie ca fara antrenor n-o sa castigi nimic) si pe Miguel Angel Juarez, mijlocasul nostru stanga care in acel an a fost senzational terminind sezonul cu nici mai mult nici mai putin de 22 de goluri. 22 din cele 50 de goluri ale echipei date de mijlocasul stanga, ca jucator nu-mi spunea mare lucru faptul in sine dar apoi antrenor devenind si privind din aceasta perspectiva mi se pare ceva fabulos. Erau ani in care se juca cu mijlocasi laterali clasici nu aripi impinse in stilul Ronaldo - de trista amintire nume, Robben sau Ribery. Fabulos. Apoi in '84 din nou am castigat Torneo Nacional. Performanta repetata desi mai plecasera din titulari (Crocco, Saccardi, Rocchia). A fost o revansa de vis in fata celor de la River, un River Plate cu Enzo Francescoli, Norberto Alonso si altii. 3-0 si 1-0 si in cartier a fost din nou sarbatoare. S-a scris mult in presa, o autentica David contra Goliath. A fost o perioada de vis cu titluri (cele mentionate) plus altele, recorduri de imbatibilitate ale echipei, recorduri de imbatibilitate ale portarului - la care evident eu si cu Rocchia am avut un rol important. In `81 parca. Libertadores la fel a fost un teren pe care Ferro l-a atins datorita acestei generatii de aur din care am avut sansa sa fac parte... In `87 Timoteo ne-a parasit. A fost o despartire emotionanta cu lacrimi si toate cele. A ales River, au urmat alte performante si aici apoi Betis. Voi ramane vesnic cu amintiri placute legate de El viejo (batranul). Asa i se spunea...

In februarie 1974, de curand avind impliniti 14 ani si cu un sac de panza in spate am ajuns in Buenos Aires cu idea clara de a-mi incerca norocul si de a-mi castiga painea din fotbal. CV-ul meu nu cuprindea decat Atletic Club Huracan de Chabas, echipa din satucul meu natal din provincia Santa Fe. De la 14 ani telul mea era sa joc la Boca Juniors. N-a fost asa usor. Probe la Boca nu am dat (n-am fost acceptat sa dau probe) insa cu ceva teama am dat probe la San Lorenzo, echipa lui El Gringo Scotta care cu Toreadorii castigase 4 din ultimele 7 campionate. M-au acceptat El Nene Sanfilippo si Osvaldo El Pelado Diez dar cum in contract nu se pomenea nimic de plata pensiunii am sfarsit prin a ajunge la Ferro Carril Oeste. Echipa feroviara. Aici am verificat ca asa se incheiau contractele in mod curent, fara plata pensiunii si am decis sa raman dupa ce am fost acceptat de Antonio Garabal si Edgardo Marchetti. Locuind la doar cateva blocuri de club, pe strada Martin De Gainza in casa unui prieten pe nume Alberto Luciarini m-am intretinut cu lucrul intr-o tipografie si spalind pahare in La Tablita, cunoscut restaurant de pe strada Maipu. Cand n-am mai rezistat acestui ritm m-am infatisat in fata conducatorilor si le-am spus: Daca nu imi platiti pensiunea si mancarea ma intorc in satul meu. Din fericire au acceptat si m-am mutat intr-o pensiune de pe strada Videla, tot in Caballito, unul dintre cele 48 de barrios ale orasului, cartier special insa pentru mine. Imi amintesc ca ma urcam mereu in balcon. In casa de pe partea opusa era o fata care facea acelasi lucru. Era Cynthia. Sotia mea. Cufundat in amintiri... fara sa-mi dau seama picioarele m-au condus pe strazi cunoscute. Drumul asta il faceam zi de zi, bicicleta langa bicicleta cu bunicul meu. Antrenament, meci... bunicul era nelipsit din tribuna. Fuma pipa si trancanea cu magazionerul Ferro Carril-ului. Daca era meci zbiera si se agita grozav de imi era teama sa nu faca vreun atac. La nici un metru optzeci eram un fundas central cu un joc foarte sincronizat. La fel ca viitorii fundasi centrali ai Ferro-ului Sergio Vazquez si Roberto Ayala nu aveam un fizic impresionant dar calitatile care m-au dus spre performanta, inclusiv la nationala erau eminamente tehnice: viteza, pozitionare si sincronizare. Imi amintesc ca eram un bun tiempista, un excelent organizator al fazei incipiente a jocului. Imi amintesc totul cand e vorba de fotbal. Imi amintesc pana si majoretele. Las lechuguitas se numeau. Mai ales pe una mi-o amintesc... asta pana s-o cunosc pe Cynthia.

Am plecat din Europa in plina iarna. Decembrie. Desi tot in decembrie aici era inceput de vara. Aceasta se va sfarsi pe undeva prin martie, oricum intre vara si alt anotimp diferentele de temperatura nu sunt radicale. Senzatia asta de translatie de la iarna europeana la vara sud-americana reprezenta unul dintre putinele lucruri pozitive care de cand sunt aici cat de cat imi conferea o stare de bine. Mergeam ca de obicei in deriva cu cioburile mele de ganduri pe care de o saptamana nu reuseam sa le lipesc cat de cat. D-apai sa mai fac si pasul cel mare, sa imi zic ti-ai lins ranile destul, e timpul sa infrunti viata din nou. Sa preiei controlul. Pur si simplu nu aveam puterea necesara. Asa ca mergeam, pilotul automat ON. Orasul ca de obicei era tacut la ora asta. Palmieri, pasari, un biciclist, o masina chiar arareori... insa in relativ putin timp va fi invadat de cei 13 milioane de portenos. Oare cati erau cand am plecat de aici acum 15 ani ? 8... 9 milioane poate. Cine stie... Camasa alba subtire de in si pantalonii lungi din acelasi material - stil de inspiratie vietnameza pe care l-am adoptat intotdeauna cand clima mi-a permis - in combinatie cu racoarea diminetii, linistea exterioara si poate o anumita liniste sufleteasca spre care tindeam si care se pare ca se stoca in doze mici, mici de tot ca atunci cand picura de la un robinet ce n-a fost inchis perfect... toate la un loc ma faceau sa privesc putinii oameni, cladirile si restul cu ceva mai multa implicare. Din ce in ce mai des incepeam sa-mi pun intrebari, sa compar orasul de acum 15 ani cu cel actual. Amintiri ma fulgerau. Nostalgie sa fie oare ? De locuri ? Sau de om ? Nostalgie fata de omul entuziast, de omul ce gandea eu pot, eu fac. Acel om pe care nu-l mai regasesc. A fost inlocuit de omul oare mai poti ? Oare vei reusi ? In ultimele zile am cutreierat orasul dar fara sa-mi dau seama tot timpul am mers doar prin cartierele de nord, nord-vest. Burgheze cum le numea bunicul meu. Ce figura si bunicul meu... Poate din cauza grabei de a ma reintoarce la linistea/confortul oferit de apartament, a dorintei de a scapa de multimea ce inunda orasul odata cu sosirea orelor de servici. Astazi insa ma simteam mai curajos. Din Plaza de Mayo am luat-o intins pe langa Catedrala Metropolitana, Manzana de las Luces (cea mai veche biserica, veche de prin 1730 daca mai tin bine minte... tot din spusele bunicului), am continuat cu zona rezidentiala cu a sa nestemata, palatul San Martin... si mi-am dat seama ca se contureaza intentia clara de a ajunge in partea sudica a orasului. Era un inceput, preluam fraiele din nou se pare. Montserrat... apoi San Telmo. Erau zonele cele mai vechi ale orasului. San Cristobal a urmat, Balvanera... lasate in urma. Sa fi trecut ceva timp... geografic vorbind cred ca ajunsesem deja inspre centrul-sudul orasului. Demult, acum multa vreme nu se deosebeau de restul orasului, oameni de vaza, instariti locuiau si aici. Cand i-a fost clar tatalui meu drumul ce o sa-l apuc in viata si ca ma voi stabili in capitala - si nu in ultimul rand am avut si relativele posibilitati materiale - acesta l-a trimis pe bunicul meu sa locuiasca cu mine. Papa Nolito, asa-i spuneam. Papa Nolito se nascuse aici in capitala, asta a si fost scuza tatalui meu, ca bunicul sa-si revada orasul in care s-a nascut si din care a plecat apoi in Santa Fe unde se nascuse bunica. In Chabas ne-am nascut apoi si tatal meu si eu. Dragostea te duce oriunde... inclusiv din capitala la coada vacii. In fapt acesta era trimis ca nu cumva sa o iau pe cai gresite. Nu ca ar fi necesitat vreo scuza taica-miu. Sarac, dintr-o familie umila dar o fire puternica, acesta conducea familia cu o mana de fier luind intotdeauna deciziile potrivite. A facut treaba buna si cu mine si cu fratii mei. Pacat ca s-a stins atat de devreme, inca-i simt lipsa... Locurile astea imi aduc aminte cum Papa Nolito intr-una din desele noastre plimbari mi-a povestit ca in 1871 Febra Galbena a gonit toata aristocratia din sud in partea de nord a orasului lasind zona aceasta prada influxului de emigranti, de oameni veniti din provincie. Noi eram unii dintre ei, ma rog, strabunicii mei... Intreaga parte de sud a orasului era profund muncitoreasca si asa ramasese de cand plecasem acum 15 ani. Un sentiment placut, o senzatie de apartenenta la aceste locuri uitate parca ma incerca. Mai mult de 20 de ani petrecusem in orasul asta.

Mergeam deja de ceva vreme, mergeam... mergeam fara nicio destinatie. Fara un punct final pe care sa doresc sa-l ating. Nici final si nici macar intermediar... pur si simplu umblam, ma lasam ghidat de picioare fara ca mintea sa coordoneze aceasta actiune. Ajuta si relativa pustietate care ma inconjura la aceste ore vecine cu noaptea. Orasul avea tente distopiene. Doar cate un suflet se strecurara pe ici pe colo prin dimineata rece. Sau poate eu nu aveam capacitatea sa-i observ in totalitate nici pe acei putini care ca si mine - dar cu siguranta nu din aceleasi motive - erau angrenati deja in viata orasului. De cand m-am intors acasa organismul meu reactiona oarecum bizar. In ultimii 15 ani ma obisnuisem sa ma trezesc cu consecventa in jur de ora 7. Unde 7 era ora maxima si 6.45 reprezenta media. Ziua mea incepea practic la 7. Aici insa considerabila diferenta de fus orar dintre cele doua continente - 5 ore - parca se volatilizase. Nu a existat nicio perioada de acomodare. Nici macar o zi. Virtual ma trezeam la 2 noaptea. Intr-un fel era ca si cum n-as fi plecat niciodata. Tabieturile au ramas si ele nemodificate. Pana la un punct. Ma trezesc la 6.30 - 7.00, cobor pe partea dreapta a patului si deschid lumina. Apas butonul verde al cafetierei, ma rad (de cativa ani am automatizat si acest proces), beau cafeaua si intru in cabina de dus. Ies apoi si in cateva minute urmeaza nelipsitul suc de portocale. Semi-automatizat, am locuit odata intr-un apartament cu un aparat de stors fructe in care introduceai intreg fructul. Nu mi-a placut, nu exista implicare. Am trecut pe lista doleantelor pe care agentul meu are grija sa mi le satisfaca si acest lucru. Imi place sa simt portocala, imi place senzatia motorasului si rotativei ce se invart sub mana mea. Sa arunc apoi cojile la gunoi. Varsta poate. Nu-mi amintesc in tinerete sa fi avut astfel de probleme. Bautul, actiunea in sine se desfasoara incet. E practic procesul care-mi ia cel mai mult timp. Privesc pe fereastra in timp ce sorb. In ultima saptamana intre datile cand se crapa de ziua si cand e total bezna creierul nu face diferenta. Din nou in baie unde ma spal pe dinti (procesul asta ramasese de-a lungul timpului de factura mecanica). Tot pe stand-by ma imbrac. Renuntasem de ceva ani sa mai am de-a face cu hotelurile. Efectiv nu le mai suportam, timpul petrecut in deplasari era mai mult decat suficient. Doar in cazuri exceptionale le calcam pragul in rest tot agentul meu (un angajat al sau mai exact) se ocupa cu rezervarea unui apartament - intotdeauna intr-o zona cat mai linistita si de preferabil cu verdeata - cand era vorba de calatorii relativ pe cont propriu. Acum se ocupase nevasta-mea. Zi de zi, nici 6 sa fie ceasul... ies si picioarele preiau controlul, creierul e decuplat. Decuplat e si orice mijloc de comunicare cu exteriorul, telefon, laptop, televizor. Nu ma ating nici de ziare. Desi acasa nu sunt acasa. Europa am parasit-o cu sotia si fata cea mica insa dupa aterizare drumurile noastre s-au despartit, le-am sarutat si le-am spus - sotia stia dinainte care mi-e planul - sa mearga acasa (intamplarea face sa se situeze doar la doua cartiere distanta casa noastra de apartamentul unde locuiesc momentan) si sa ma contacteze doar daca e urgenta nevoie. Din fericire nu s-a intamplat inca. Stiau de perioada extrem de dificila pe care o traversam in ultima vreme si mai ales in ultima luna cand pe langa probleme de natura profesionala au intervenit si altele. Mult mai grave.

Thx, o sa incerc.

Nu sunt sigur daca s-a mai spus/intrebat dar... Pe `forumul` vechi se putea pune un attach apoi iar scriai (in continuare, acelasi post)....acum (n-am incercat decat o data, deci poate vorbesc prostii) ti-l pune la sfarsit, right ? Ori asta e un pic sucky yucky imo. Fac ceva gresit sau asa merge treaba acum ?