unq_flipmo

In jur de ora 15.00 coboram din avion. Turcii ma asteptau cata frunza cata iarba. Vestea mersese ca fulgeru se parel. Am fost intampinat de o adevarata delegatie in frunte cu presedintele clubului Nedim Turkmen. Licentiat in politica, economie si alte cateva acesta imi parea o persoana cat se poate de cu capul pe umeri. Echilibrata. Pe drumul spre Ordu cu avionul privat al acestuia am discutat cate ceva. Lucrul cel mai important a fost obiectivul. Dupa 17 etape Orduspor se afla pe locul 15 desi incepuse sezonul excelent avand un bilant de 4 victorii si 2 egaluri in primele 7 runde. Doctorul - caci asa il chemau cu totii turcii datorita faptului ca acesta era doctor in economie - mi-a spus clar: in primul sezon ne salvam in al doilea construim. In al treilea cu putin noroc atacam locurile de Europa League. Sincer nu ma vedeam si in al treilea an la acest club - cel mai mic de departe din cariera mea - dar evident nu am spus acest lucru. Baskanul (caci asa am inteles ca se numeau presedintii pe aici) preluase presedentia clubului in 2009. Licentiat in stiinte politice si cu doctorat in economie era un personaj reputat in tara sa natala cand venea vorba de strategie economica. Lucrind 11 ani in Ministerul de Finante acesta isi infiintase prima firma cu domeniu de activitate financiar in 2002. Era un obisnuit al televiziunilor tratind de fiecare data teme economice. Nu investise mult si din ce am inteles de la el nici nu intentiona sa o faca. Hmm. M-a intrebat de colaboratorii mei si i-am raspuns ca deja de multi ani am aceeasi formula si ca cei doi colaboratori ai mei - Fantaguzzi ca secund si Angel ca preparator fizic - vor sosi in cursul serii cu mijloace proprii. Noul meu club nu era unul dintre cele mai vechi ale Turciei. Fondat in 1967 Orduspor isi juca meciurile de acasa pe 19 Eylul Stadium. Erau la a treia perioada in prima divizie a campionatului turc. O mai facusera intre anii 75-81 si 83-86. In 79-80 jucasera chiar un tur de calificari intr-o cupa europeana. Pierdusera cu Banik Ostrava. Cu mare mandrie mi s-a povestit si despre oras. Port la Marea Neagra, 150000 de locuitori aproape. In secolul opt orasul actual era colonie greceasca. Cateva lucruri cel putin interesante le-am mai retinut din ce mi s-a mai povestit (cu ajutorul interpretului desigur). In Turcia se producea circa 85% din totalul mondial de alune iar in Ordu se gaseau principalele plantatii. Era atat de important aspectul incat chiar emblema orasului era o aluna inconjurata de apa. Mi s-a mai povestit de tramvaie suspendate si de un proiect ambitios - un aeroport pe apa. Mai exact pe o insula artificiala pe Marea Neagra intre Ordu si Giresun. Bazele proiectului au fost puse pe 22 iulie si nu lipsea mult pana la inaugurarea acestei minuatii cu care gazdele se pare ca tare se mandreau. Revenind la fotbal mi-a fost relatat modul in care promovasera: sezon bun incununat de un playoff cu victorie in semifinala la Rizespor si in finala cu Gaziantep. Antrenorul ce realizase aceasta performanta era Ugur Tutuneker, ex jucator al celor de la Galatasaray. Secundul sau era Metin Diyadin - fost jucator la Fenerbahce intre anii 1998 si 2000. Acesta fusese secundul belgianului Hugo Broos la Trabzonspor in sezonul 2009-2010 si-l inlocuise pe Ugur Tutuneker in timpul sezonului. Deci desi inteligent rabdarea parea sa nu fie punctul forte al baskanului. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in Ordu. La aeroport fani. Pe drum am fost flancati de diverse masini pline ochi cu fani galagiosi. La sediul clubului unde mergeam direct sa semnam alti fani. Sediul clubului era cel mult modest - genul de club de divizia a doua, a treia poate - iar fanii... nici ei nu pareau inruditi cu Einstein. Dar ce conteaza cand le antrenezi clubul, ai cravata de culoare potrivita si te primesc si cu flori. I-am fentat pe cei din fata clubului cu metoda intrarii prin spate insa cativa ma asteptau si aici Cravata imi fusese facuta cadou in avion si mi se recomandase cu caldura sa o si folosesc. Sala era plina de ziaristi si apropiati ai clubului. Nu am raspuns decat la cateva intrebari tipice prezentarii unui nou antrenor. Doctorul - formula folosita si de italieni in aceleasi circumstante - Nedim Turkmen a explicat ca vin dupa un lung si obositor drum, ca urmeaza doar sa semnam actele si ca vom avea destul timp sa ne cunoastem pe de indelete. A incheiat cu un Pe domnul Cuper il cunoaste o lume intreaga, mai mult dansul are nevoie sa ne cunoasca pe noi. Rezultatele vorbesc pentru el si a aratat spre un poster relativ urias Se asternuse intunericul odata cu incheierea semnarii contractului si mini-conferintei de presa. Apucasem sa ma schimb intr-un fel de vestiar dupa conferinta in haine mai lejere, casual. Eram de-al casei deja. La iesire n-am mai putut evita fanii stransi ca la urs oricat mi-as fi dorit. Poate pentru ca spre deosebire de cei din Salonic fiind mai de la tara erau mai putin agresivi. Speram sa ne dea o mana de ajutor importanta in campionat.

Vila sa era de-a dreptul somptuoasa. Exagerata pentru gusturile mele desi nu pot sa spun ca ar fi fost de prost gust. M-a invitat in biroul sau principal si m-a invitat sa ma asez. Daca vila mi se paruse somptuoasa pentru birou trebuia invitat un cuvant nou. Parea ca l-ar fi putut angaja pe Mr. Ali - daca acesta ar fi fost solid evident dupa cum mi-a spus fostul meu agent - pe post de usier. M-a intrebat ce beau... Ce bei si tu i-am raspuns privind in jurul meu ca un copil intr-o cofetarie plina de bunatati. Bunatati de care nu este foarte atras totusi. Intotdeauna sunt incurcat cand e vorba de bauturi. Nu e sportul meu preferat. Cred ca whisky on the rocks aveam amandoi in fata dupa doua minute. Cum ai dormit ? Bine ? Singur ai dormit ? Scuza-ma, stii ca dimineata fac glume proaste. Deci semnam ? Eu eram cu nasul infundat in pahar. Bine, sigur si da, sigur ca semnam. A scos din sertar contractul si mi l-a pus in fata impreuna cu un Caran d'Ache - aur de 24™ ce trebuie sa fi valorat de la vreo 20000 in sus. Nimic de zis, ii mersese nemaipomenit lui Gonzo. Am ridicat atent micuta comoara si am semnat. Nu citesti contractul ? spuse el. Nicidecum. Nu l-am citit acum 15 ani cand am semnat prima data, de ce as face-o acum ? am raspuns. Ai dreptate dragul meu. Intre prieteni contractele pot fi semnate si in alb. Bine, si acum propunerea mea. Oferta. Esti pregatit ? Am dat din cap afirmativ si mi-am indesat din nou nasul in pahar. Orduspor. *pffff* si intreaga inghititura de lichid auriu pe care ma pregateam s-o inghit s-a pulverizat in totalitate peste stiloul sau de 20000 de euro, contract, biroul de cine stie cate stilouri si probabil si pana pe el. Ordu-cine ? In primul rand imi cer scuze pentru reactia mea. E una din glumele pe care ziceai chiar tu ca le faci dimineata ? il intreb eu stergind cu maneca pe birou in cel mai pur stil de om nascut (dar si crescut) in Chabas unde vacile sunt mai numeroase decat oamenii. Gonzalez incepu sa rada. Stii, eu il manageriez si pe Juande Ramos dar reactia ta o depaseste cu muult pe a sa cand i-am spus ca echipa pe care sper ca o va antrena e Dnipro Dnipropetrovsk. Ce zic... pacat ca nu am camerele pornite, se activeaza doar in afara orelor mele de lucru ca altfel ne-am fi distrat peste ani la culme privind inregistrarea. Esti o figura Hector. Nu stiu cum a reactionat Ramos dar macar de aia am mai auzit. Sunt ucrainieni, nu ? Dar Ordusport astia cine sunt ? Serios, e o gluma, e un test ceva ? Vreau sa stiu am raspuns dintr-o rasuflare. Orduspor Hectorito, Orduspor. As putea sa incep cu argumente mai slabe insa o sa-ti spun direct principalele lucruri de care ai nevoie sa stii inainte sa iei decizia potrivita. Daca la toate intrebarile mele raspunsul e "da" atunci cred ca si raspunsul final ar trebui sa fie acelasi. Parerea mea, desigur, am mai avut si alta data pereri diferite si nu e neaparat necesar sa fim de acord, suntem oameni maturi ce au dreptul la liberul arbitru spuse el aruncind o sageata pe care am simtit-o destul de veninoasa cu vadita referire la momentul despartirii noastre. - Deci, incep ? - Da. - Esti fara echipa acum , da ? - Da. - Iti doresti sa antrenezi, nu ? - Da. - Del Bosque a castigat doua Champions League si tu niciuna. Inca. Asa e ? - Da. - Del Bosque a antrenat in Turcia, stii nu ? - Da. - Alti mari antrenori, mari nume au antrenat si antreneaza inca in Turcia, stii, nu ? - Oarecum, da. - Mi-ai povestit ca ti-a placut foarte mult in Grecia la Aris. Banuiesc ca esti de acord cu mine ca sunt doua campionate de acelasi nivel, nu ? - Da. - Si ultima intrebare: ai incredere in mine ? Nu mi-as bate niciodata joc de tine, de visele tale. Imi esti ca un frate, stii, nu ? -Da. Am incredere. Dar sunt nou promovati, nu ? N-am auzit niciodata de ei. Nici macar in amicale. - Sunt. Sunt un fel de Mallorca. Un club dintr-un oras la marginea marii. O sa fie bine, ai incredere in mine. Acum e pauza de iarna la ei, daca semnam repede o sa ai timp sa-ti aduci si jucatori si sa legi si ceva relatii de joc, sa-i inveti stilul Cuper. Sigur, sunt nou promovati si nu o duc fantastic in campionat dar sunt si aspecte pozitive. Te vor primi ca pe un zeu de exemplu. Asculta-ma, fa pasul asta si o sa fie bine. Ai incredere in mine. Si apoi e doar un pas intermediar, e clar ca n-o sa castigi Champions League cu Orduspor. Nici Dumnezeu n-ar putea face asta. - Bine. M-ai convins. Merg pe mana ta. Cand semnam actele ? - Apropos de acte. Contractul pe care ti-ai pus semnatura si este plin de whisky acum e intre tine si una din firmele mele. Cea cu sediul in Germania. ProSoccer24 se numeste. Numele meu nu se regaseste pe nicaieri. Nu ai nicio problema cu asta da ? - Niciuna. Cand semnez cu turcii ? - Dar stiu ca esti nerabdator nu gluma. Ceva ceva am pus in miscare. Trebuie sa mai dau cateva telefoane si pana maxim diseara te anunt. Foarte probabil chiar maine maxim poimaine. Cu cat semnezi mai repede cu atat intri mai repede in paine, te inteleg. O sa vin sa te mai vizitez si sper sa auzim numai de bine. Saluta-ti sotia din partea mea si cam atat. Vino sa te strang in brate. - Si tu pe a ta. Deci asa ramane. Astept vesti. Sa fie intr-un ceas bun. Si ne-am despartit. Soferul sau m-a condus la hotel. Am urcat si nu stiam ce sa cred, ce sa fac. Inca eram putin buimac. Orduspor. Aparent pe cea mai joasa treapta a carierei mele ma gaseam acum. Sa privesc pozitiv totusi... sansele ca de aici incolo sa urc erau mult mai mari decat acelea de involutie. Am sunat-o pe Cynthia si i-am spus. Simteam nevoia sa impart cu cineva noutatile. Mare nebun mai esti, zau asa a fost mesajul ei. Tu stii mai bine, eu nu ma bag. Cand vii acasa ? Acasa eram deja peste cateva ore. Am sunat la receptie spre a-mi fi rezervat un bilet la business class pentru Palma la prima cursa si cum raspunsul a fost extrem de prompt - Sigur, s-a rezolvat, peste o ora jumatate aveti plecarea - mi-am facut micutul bagaj si cand eram pe punctul de a iesi Gonzo m-a sunat. Pana diseara cica. Trecusera 40 de minute maxim. Maine semnam. O sa-ti trimit toate detaliile pe mail, o sa ai totul aranjat ca de obicei, din momentul asta esti pe mainile mele. Pe maini bune. Mult succes Hectorito. Soferul meu a plecat spre tine, indiferent cand pleci la aeroport (din Mallorca o sa ai plecarea) te va astepta si te va duce la aeroport. Toate cele bune, capul sus, cand ai semnat azi a fost ca si cum ai fi semnat pentru castigarea unei Champions League. Doar ca tu nu stii inca. Ne auzim, ai grija de tine si ai tai Si a inchis. Daca zice el... asa o fi. Intr-adevar, nu prea vad legatura dintre Ordusport astia si Champions League dar m-am increzut eu in chestii mult mai absurde. Si nici nu-mi erau prieteni. Hotel-aeroport si ultima noapte cu familia. A doua zi dimineata aveam avionul. Dupa sosirea in Turcia urma sa fiu luat de un avion privat si dus la Ordu, noua mea Palma de Mallorca. Am luat un somnifer pentru a putea dormi, nu aveam pic de liniste. Dimineata m-am trezit, m-am ras, am facut un dus lung si mi-am baut cafeaua si sucul de portocale impreuna cu ce imi mai preparase draguta de Cynthia. Am luat micul dejun toti trei. Probabil urma sa ne vedem iar o data la cateva saptamani. Luni poate. Daca poate acum cativa ani cea mica nu intelegea de ce tatal ei trebuie sa stea departe de familie acum cu siguranta realiza. Cand am terminat de mancat aveam deja micul bagaj facut. O geanta cu cateva haine si diplomatul. O gramada de alte haine urmau sa-si gaseasca drumul pana in noua mea locuinta doar ele stiau cum. Ele, un angajat al lui Gonzalez si sotia mea. Cert e ca intotdeauna cand antrenam undeva peste cateva zile maxim era ca si cum as fi avut intreaga garderoba de acasa cu mine. Am mers impreuna la aeroport si ne-am despartit. Cynthia aproape cu lacrimi in ochi. Imbratisari, sarutari...

Aveam emotii mari. Am sunat la numarul pe care l-am gasit in agenda adusa din Palma si mi-a raspuns sotia sa. Am salutat-o, am schimbat cateva amabilitati si mi-a dat numarul sau actual. Din nou emotii... am observat una din usile biroului intredeschisa si m-am sigilat in camera. Apoi mi-am luat inima in dinti din nou si am sunat. L-am gasit pe Gonzalez neschimbat aproape. Volubil, cu pofta de viata si as baga mana in foc ca s-a bucurat sa ma auda. Singura problema e ca era in Madrid iar eu in Buenos Aires. Oricum nu mai aveam nimic de facut in Argentina asa ca la entuziasta sa invitatie de a ne vedea i-am raspuns afirmativ, i-am transmis ca o sa-l sun imediat ce ajung in Spania. Eram usurat vazindu-l neschimbat practic. Acelasi Gonzalez pe care-l stiam dintotdeauna. Am iesit din birou, le-am chemat pe fete si am intrebat: Spania careva ? Cea mica s-a bucurat si a inceput sa topaie si sa mi se agate de gat, Cynthia zambea si m-a intrebat Pai n-ai zis ca vii acasa ? Ne-ai abandonat atata timp, nici n-ai venit bine si iar pe drumuri ? Insa in continuare zambea, nici vorba de repros in vorbele sale. Stia ca in spatele acestui voiaj nu poate fi decat ceva legat de munca si stia cat de importanta era aceasta pentru mine. Implicit nu putea decat sa fie fericita. Am rugat-o sa aranjeze ea cu biletele. Cat mai repede sa plecam i-am spus. Era bucuroasa, ochii ii radeau si se uita cu dragoste la mine. Nu ma mai vazuse entuziast, cu pofta de viata de... naiba stie de cand. Nici eu nu mai stiu. Ne astepta un drum lung, 18 ore si ceva. In doua ore eram pe terminal. Inca o jumatate de ora si Argentina devenea tot mai mica sub noi. Jumatate din drum am dormit. Doua ore am vazut impreuna cu fiica-mea un film cretin. American evident. In rest m-am gandit. In special la intalnirea cu Gozanles, la ce o sa-i spun, ce o sa-mi spuna... Cynthia ma strangea puternic de mana din cand in cand. Probabil dormea. A incercat sa ma traga de limba pe durata zborului despre aventurile mele dar vazind ca n-are sanse s-a potolit. Era multumita tinind cont ca paream sa fiu in regula. Chiar ma simteam in regula. Mi-am facut o radiografie a intregii cariere de-a lungul drumului. Din Argentina am plecat ca invingator cu un titlu continental in buzunar la debutul in meseria de antrenor. La Mallorca am facut din micuta formatie din Insulele Baleare o forta. Finale nationale, finala de cupa europeana. La Valencia am atins apogeul si doar ghinionul m-a facut ca la ora asta sa nu fiu inscris in cercul select al castigatorilor celei mai importante competitii europene intercluburi. Finala cu Real n-o pun la socoteala. Insa cea cu Bayern... Apoi Inter. Titlul pierdut si datorita mie in ultima etapa dar mai ales datorita conspiratiei Moggiene. Si anul urmator finala ratata dupa doua egaluri cu Milan. Salvarea miraculoasa cu Mallorca apoi. Apoi Betis, Parma, Georgia... conditionat de fiecare data. Frumosii razboinici de la Salonic si apoi perioada Racing cu indianul mirositor. Mr. Ali... Oglinda oglinjoara, ce-mi rezerva viitorul oare ? Imi doream sincer ca la intrebarea asta sa-mi raspunda Gonzalez. Oare se va intampla asta ? Sau doar vom bea cateva pahare si vom discuta nimicuri ocolind fotbalul ? Maxim o zi ma desparte de raspunsul la aceasta dilema. Am ajuns in Palma de Mallorca dupa un zbor destul de relaxant desi lung. Ma odihnisem bine, serviciile excelente. Calitatea are intotdeauna un pret. Toata lumea era in regula, le-am rugat sa ma asptepte cateva minute timp in care m-am intersat de zborurile spre Madrid. Nenumarate, in mai putin de o ora si jumatate eram acolo. Mi-am programat unul peste cateva ore. Daca aveam si eu un avion ca al lui Ali Syed nu mai stateam la informatii, bilete, sa calatoresti cu alti muritori... insa nu era cazul... Ce o face nenorocitul oare ? Probabil bine mersi... Am recuperat fetele si am sarit in taxi. In 20 de minute eram acasa. Am petrecut cele cateva ore cu ele. Ba a sunat intamplator si Agostina din America. Mi-a facut placere s-o aud. Chiar daca la sfarsit m-a intrebat de bani. O viata avem... si daca nici ei nu merita banii mei atunci de ce mai muncesc pe bani ? Ar trebui sa fac munca de voluntariat. Ca la Racing. In ultima jumatate de ora am ramas doar cu Cynthia, cea mica fusese doborata de oboseala. Pentru ea zborul se pare ca nu fusese la fel de odihnitor ca si pentru mine. Ne-am strans in brate si am depanat amintirile dragi noua pe care le rememoram de fiecare data cu drag. Caballito, strada Videla, balconul meu, balconul ei... prima privire, prima atingere, primul sarut. Cand s-a nascut Santiago, faptul ca eram de trei ori mai agitat decat ea... am intrebat-o daca vrea sa plec cu alta cursa si mi-a raspuns ca nu, sa merg si sa am grija de mine. Ca pentru alte nebunii avem timp cand ma intorc. Am sarutat-o cu drag. Am mers si am mangaiat-o pe frunte si apoi sarutat-o si pe cea mica. Mi-am luat geanta cu cele doua costume si ce mi-o mai fi pus Cynthia cu grija si am plecat. Am plecat cu speranta. Am plecat cu sufletul altfel decat gol cum il simteam acum maxim doua zile. Cu prima ocazie trebuia sa vorbesc cu Javier. Lui ii datoram asta. Impulsul fusese unul puternic, deajuns de puternic cat sa-mi schimbe moralul cu 180 de grade. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns. O ora jumate ce a zburat daca pot sa spun asa. Aeroportul Madrid-Barajas (nu o data m-am pierdut in el, de ajuns sa spun ca are 10000 de locuri de parcare ca cineva sa-si faca o parere asupra vastitatii sale) e o incantare pentru ochi mai ales cu noul sau terminal T4S pe care am ajuns si eu. Dar nu aveam timp de admirat. L-am sunat pe Gonzalez. La sugestia sa am hotarat sa ne intalnim la Botin, vestit restaurant madrilen peste vreo doua ore. Era perfect, aveam timp sa ma instalez intr-unul din hotelurile pe care atat le uram, sa fac un dus, sa ma improspatez putin. M-a surprins alegerea sa, Botin e un restaurant pe cat de vestit (este considerat cel mai vechi restaurant din lume fiind infiintat in 1725) pe atat de mainstream. Nelipsit din orice ghid turistic pana si eu care n-am fost prin Madrid de foarte multe ori stiam ca efectic colcaie de japonezi cu aparatul agatat de gat si alte specii... toate de turisti. Ca si familia regala vine sa manance aici probabil e o legenda urbana. Cum poate e si faptul ca Goya a lucrat aici inainte sa se faca pictor. Sau cine stie... poate ca asta e destinul geniilor. Numai eu stiu de exemplu cate vase am spalat in La Tablita... In drum spre Villa Magna - ultimul hotel la care tin minte sa fi fost in Madrid si sa ma fi simtit acceptabil - am sunat-o pe Cynthia. Erau bine ambele, cea mica inca dormea iar doamna mea se pregatea sa iasa. N-am inteles unde exact dar nu conta. I-am transmis ca o sa vin a doua zi probabil dar ca mai vorbim. Am ajuns la hotel... peste 5 minute eram in camera. Baiatul cu bagajele imi amintea incredibil de mult de Cordoba. Mi-a trecut prin cap sa-l intreb daca e columbian dar m-am razgandit. Am facut tot ce-mi propusesem... revigorat am iesit pe usa, am verificat ca am luat si cardul de la hotel (mi s-au mai intamplat accidente). Taxi si Botin. Calle Cuchilleros 17. Hemingway se mai spune ca era un frecvent vizitator al acestuia. Spre surprinderea mea Gonzalez ma astepta in fata restaurantului desi ajunsesem cu vreun sfert de ora inainte fata de ora stabilita. Ne-am strans mainile cu putere si am inceput sa radem amandoi ca doi copii care nu s-au mai vazut la bunici de cateva vacante. Am intrat si intr-adevar se pare ca Gonzalez avea un mic aranjament ceva aici pentru ca am fost dusi la ultimul etaj intr-un separeu unde larma orasului si celorlalti clienti era aproape imperceptibila. Hectorito, Hectorito... esti mare figura. Mi-a fost un dor nebun de tine, cum mai esti ? Cynthia, copiii, toata lumea bine ? Povesteste-mi tot. Nu i-am povestit chiar tot dar vreo ora sa tot fi trecut si eu inca nu ajunsesem la episodul Ali Syed. Foarte jovial si bine dispus - Gonzalez intr-adevar nu se schimbase mai deloc de cand il stiam eu. Sa tot fi fost opt ani. Doar parul ii mai incaruntise. Ii povesteam despre Ghirardi, razboiul in mijlocul caruia nimerisem - lucruri de care sunt aproape sigur ca cel putin partial stia, stia tot ce misca doar - si el radea cu gura pana la urechi. Mai ca-mi venea sa ma supar pe el daca nu l-as fi cunoscut. Nu avea pic de rautate insa, era un fel de haz de necaz. Am comandat dupa diverse amanari. El a luat un cochinillo asado - purcelus de lapte iar eu un fillet mignon cu ciuperci. Si o sticla de vin evident. Sticlele de vin au tot continuat sa vina, povestile au curs si din partea mea si din partea sa si ne simteam excelent de parca nu am fi fost desparititi de opt ani intregi in care aproape ne-am ignorat. Locul devenise aglomerat insa. Am platit si schimbat decorul. A ales tot el fiind cu siguranta un mai bun cunoscator decat mine al orasului. Casa Lucio. Situat pe doua nivele spre deosebire de cele patru ale precedentului, cu profil castillian si cu o clientela de lux acesta era cu siguranta mai intim decat precedentul. Am comandat o sticla de vin pentru inceput si specialitatea casei in materie de desert. O tarta delicioasa cu biscuiti, vanilie si ce-o mai fi avut. Jucam acasa acum cum ar veni pentru ca si Gonzalez a inceput sa verse sacul. Ideea generala era ca afacerile ii mersesera atat de bine incat decisese sa adopte un low profile si sa nu se mai speteasca cu munca. Avea in schimb infiintate vreo trei agentii pe care le ghida din umbra dar fara ca numele sau sa apara decat atunci cand se vorbea la cel mai inalt nivel sau era o afacere mare. Una cu sediul in Germania si alte doua cu sediul in Gibraltar si Antigua, doua paradisuri financiare. Deci te-ai transformat intr-un fel de Moggi, eh, batrana vulpe l-am intrebat razind si batindu-l pe umar. Sa nu vorbim de funie in casa spanzuratului mi-a raspuns facind aceleasi gesturi si amuzindu-se si mai tare de faptul ca nu am perceput din prima mesajul. Am vorbit despre copii, despre ai mei, despre ai lui, de ce-am mai vazut, ce-am mai auzit in anii astia. Si brusc, ca din senin m-am trezit cu un Si cand semnam actele ? din partea sa. Ce acte ? am raspuns complet luat ca din oala. Hectorito, haide... nu ne-am auzit practic de opt ani, eram ca fratii, n-o sa-mi spui acum ca m-ai sunat intamplator sau chiar pentru a-mi spune ca te-ai retras si o sa-ti iei o casa-n Australia si doreai sa ma mai vezi o ultima data. Vizibil stingherit desi aburii alcoolului probabil mai ascundeau acest lucru i-am raspuns Nu chiar, nici chiar asa. Dar nici nu te-am sunat ca sa ma scoti din rahat. As fi multumit si cu un sfat din punct de vedere profesional iar cel mai important pentru mine acum cred ca e sa-mi reintru pe fagas iar prietenia noastra stii bine ca a fost mereu extrem de importanta pentru mine. Stiu, stiu foarte bine dar ce-i mai important pentru tine acum e sa antrenezi, asta e viata ta, a fost, este si pana cand o sa pui mainile pe piept o sa fie. Deci asculta-ma pe mine, ce ai nevoie e sa antrenezi, lasa prostiile. Si maine cand o sa fim amandoi treji o sa vii la mine sa semnam actele si o sa-ti spun si care-i propunerea mea. O singura intrebare am. E o intrebare retorica, te cunosc foarte bine si n-or fi opt ani amariti care sa-mi schimbe impresia despre tine dar pentru siguranta te intreb: vrei sa antrenezi la arabi sau la chinezi si sa iei o caruta de bani sa te ingropi in ei si la propriu si la figurat (adica profesional) sau vrei sa continuam impreuna nenorocita aia de treaba pe care o incepusem impreuna si de care daca ne tineam castigai Cupa aia care te obsedeaza si ajungeai si antrenor la nationala ? Mie atat sa-mi spui. Cupa. Atat am spus si chiar daca as fi fost beat mort tot la fel de serios si succint as fi raspuns. Vezi ? Ne cunoastem. Suntem tot noi. Sa bem si sa mai sporovaim acum, m-ai rupt cu Mr. Ali asta al tau. Avea numele scris pe avion auzi. Hahaha !! Stiu genul asta, e genul care-si ia Lamborghini roz sau verde. Am baut si ne-am distrat (ambele destul de discret in primul rand datorita localului care impunea respect si o anumita decenta si in al doilea rand pentru ca asta era felul meu de a fi si nici Gonzalez nu era departe desi ii placea adesea sa braveze). Tarziu in noapte am plecat, Gonzalez spre resedinta sa - locuia in Madrid acum am inteles - eu spre Villa Magna. Am avut noroc de un taximetrist cum imi plac mie. Tacut. Am facut un dus si mi-am scos pijamaua atent impaturita de Cynthia. Mereu ma amuza cum imi cosea pe ele HRC. Ca si cum as fi fost vreo roialitate ceva. Am avut un somn scurt dar extrem de odihnitor. M-am trezit la 7 fix de parca m-ar fi sunat de la receptie. Ma framanta tare rau cu ce o sa vina. Cum naiba face ? Ce relatii trebuie sa ai ca sa faci rost de echipa intr-o zi ? Ultimii doi agenti am asteptat si cu saptamanile, si cu lunile dupa ei si au venit cu... Parma, Betis, Georgia, Racing. Pe pariu ca isi facuse researchul imediat dupa ce l-am sunat. Il stiu pe Gonzalez. Si aseara nu asta a vrut sa spuna ? Ca o sa-mi spuna azi cand suntem treji. Adica stia deja. Hotomanul... Dus, m-am ras, am scos un costum nou si am coborat la bar. Nu aveam de gand sa beau alcool. Un fresh de portocale pe care l-am savurat in timp ce citeam presa. Gonzalez daca nu si-a schimbat tabieturile se trezeste pe la 9. Il mai las o ora apoi pe la 10 il sun. Mda. Mai am de omorat vreo 2 ore jumate. Mi-am pus ochelarii anti-popularitate si am iesit. Aglomeratie deja. M-am plimbat vreo ora si ceva dar n-a fost precum plimbarea argentiniana - cu capul in pamant si cu gandurile in mii de cioburi. Preluasem din nou controlul si increderea in fortele proprii deborda. Cu siguranta pot ajunge acolo sus din nou. Am fost acolo. Ani la rand. Apoi un sir de evenimente nefericite m-au adus in situatia asta. Dar tot ce nu nu omoara te intareste, nu-i asa ? Sau te lasa invalid... ma rog, nu-i cazul. M-am intors la hotel am facut un alt dus si mi-am schimbat camasa. Apoi l-am sunat pe Gonzalez. Voios, cu pofta de viata si el. Mi-a dat adresa. In 20 de minute eram la el.

La un momentdat m-am oprit. Nu momentul e important... am mai citit cateva pagini. Mi-am amintit de plicul de pe masa pe care-l scosesem din carte. Parea gol dar parca nu era mi-au spus degetele cand l-am depozitat. Si intr-adevar in interiorul sau era o foaie. Pe jumatate impaturita. Scris cu albastru , un scris citet pe care-l cunosteam foarte bine. Mister, va scriu sperind ca randurile mele sa va gaseasca bine si in mijlocul familiei. Va scriu cu inima. Va scriu cu sufletul. Imi pare rau ca nu am facut-o pana acum insa poate ca pana acum nici nu ar fi fost cazul de aceasta mana pe umar. Imi doresc din inima ca nici acum sa nu aveti nevoie si sper sa nu-mi luati in nume de rau gestul in cazul respectiv. Considerati cartea si aceste cateva randuri doar ca pe un salut din partea mea. Un salut respectuos, cu stima de la un om care v-a admirat si va admira in continuare din prima zi in care ne-am vazut si am schimbat cateva vorbe. Intre oamenii de caracter nu e nevoie de multe cuvinte Mister si dumneavoastra sunteti sus de tot in clasamentul valorilor. sunteti umil ca si mine, sunteti muncitor ca si mine, sunteti responsabil si moderat. Aveti pasiune, sunteti un om de familie ca si mine si mai presus de toate aveti un suflet mare. Lumea fotbalului este una dura Mister, o stiti mai bine decat mine. Viata insasi este foarte dura. Si noi inca suntem extrem de norocosi. Imi amintesc datile cand am baut yerba mate impreuna. Prima data o pastrez intr-un loc ferecat cu o cheita de aur in sufletul meu. Cand ne-am deschis sufletul desi ambii suntem rezervati si nu obisnuim sa amestecam viata profesionala cu cea privata. Dar Mister, aveam prea multe lucruri in comun ca sa ramanem doar antrenorul si jucatorul sau. Imi amintesc cand v-am povestit cum am fost zidar. Cum munceam cot la cot cu tatal meu de dimineata pana seara pe santiere pentru cativa pesos. Imi amintesc cum mi-ati destainut despre inceputurile dumneavoastra, de saracia lucie din care proveniti. Lucrurile astea si multe altele ne leaga Mister. Imi amintesc cum ati fost un adevarat motor cand am pus impreuna fundatia pe picioare. Sunt copii, oameni care azi traiesc datorita dumneavoastra Mister. Oameni care au un viitor. Am citit in presa lucruri urate despre dumneavoastra. Stiu ca nu e nimic adevarat. Va cunosc la fel de bine precum ma cunoaseti si dvs. desi n-am petrecut decat doi ani si ceva impreuna. Dar au fost doi ani minunati, cu bune si rele dar minunati. Doi ani din care am invatat multe de la dumneavoastra, doi ani care m-au ajutat sa devin jucatorul si mai ales omul care sunt. Va multumesc Mister. Atunci cand am ridicat trofeul ala cu urechile mari pe care-l visam amandoi cand beam mate m-am gandit la doua persoane: la tata si la dumneavoastra. M-am gandit la faptul ca viata e nedreapta. Ca dumneavoastra-l meritati de mult si probabil mai mult decat mine. Mister, sunt sigur ca va e greu dar nu uitati ce ne invatati: daca muncesti bine, cu seriozitate rezultatul final tine doar de steaua ta norocoasa nu de altceva. A mea a rasarit la 36 de ani Mister. Nu mai speram in ea va spun sincer. Nu renuntati sa sperati in steaua dumneavoastra Mister, nu uitati... vi se spune El hombre vertical pe buna dreptate. Nu uitati ca mi-ati povestit de antrenorul dumneavoastra. Pictorul. Ca el e modelul. Mister, nu ne-am intalnit de multe ori de cand ati plecat de la Inter si chiar si cand am facut-o a fost pe fuga dar cand o sa-mi agat ghetele vreau sa fiu secundul dumneavoastra daca ma veti accepta. Vreau sa fiu locotenentul dumneavoastra din nou. Desigur, cand va veni timpul voi dori si sa va inving, ma cunoasteti. Si inca ceva Mister: eu soy contigo Umil, cu respect si dragoste Javier Adelmar Zanetti Cand am terminat de citit aveam lacrimi in ochi. Am mai citit-o odata. Apoi am mers si m-am spalat cu apa rece pe fata. Am stat in picioare cu capul aplecat pe lavoar pana m-am calmat. M-am sters. Am mers in camera si am citit inca o data foaia. Mi-am recapatat stapanirea de sine si am incheiat lectura zambind. Partial trist partial bucuros. Castiga bucuria strans parca. Dar nu asta era important. Ceva se schimbase. Cu atat de putin. Cu o bucatica de hartie universul parca se schimbase. Incredibil. Batran si prost, as(t)a sunt. Deci sunt si oameni care ma apreciaza. Care n-au uitat de mine. Pentru care insemn ceva. In afara de familie. Parca se facuse putin lumina intr-o camera intunecata ferecata de ani. M-am asezat pe pat. Si acum ce se face ? m-am gandit. Acum iti pui mintea in ordine. Apoi iti pui viata in ordine. Asta se face mi-am raspuns tot in gand. Da. De multe ori in viata in momente grele ajunsesem la concluzia ca cel mai bine e sa iei un creion si o hartie si sa scrii ce-i de facut, ce-ti trece prin minte. Asa ti se impregneaza, le ai clar, nu ramai la voia mintii ratacinde cum mi s-a intamplat de exemplu in ultimele nici nu mai stiu cate zile. Lucrurile simple sunt cele mai efective. Asa au facut si rusii, nu ? Am luat 2 coli din servieta si un creion. M-am asezat la masa si l-am dus la tampla. Care sa fie planul de bataie ? Am inceput sa scriu: Ce treabuie sa fac: 1. Suna-i pe cei dragi; la 2 m-am blocat deja. Da, stiu. 2. Pleaca de aici. Acasa; 3. iar momente de gandire... da, stiu: ti-ai plans destul de mila. Trebuie sa-ti gasesti echipa. Stii rutina, agent nou apoi... dar stai. Aici nu trebuie sa ma mai grabesc. Nu trebuie sa ma mai incred in primul venit. Trebuie lucrat cu grija, mare grija pentru a nu repeta greselile trecutului. Betis, Parma, Georgia, Racing... toate alegeri excelente la care m-au impins numai persoane competente, una si una... Am sunat-o pe Cynthia. S-a bucurat nespus cand a auzit ca o sa vin acasa. M-a intrebat daca vreau sa iesim seara la restaurantul nostru preferat - i-am spus ca exagereaza deja. Am intrebat-o de copii... toti bine. Nu stiu cum se face dar cei mari nu reuseam niciodata sa dau de ei cand sunam eu. Cand aveau nevoie de bani insa... Mi-am adunat cele cateva costume, ciorapi nedesfacuti. N-am uitat de materialele radioactive din baie si le-am pus intr-o punga neagra urmind sa o arunc la cosul de pe drumul spre strada cand va sosi taxiul. Mi-am strans putinele chestii din baie, am aruncat o privire prin camera, am impaturit asternutul si l-am lasat pe pat... mi-am luat geanta de umar, am deschis servieta si am pus cu grija cartea si scrisoarea lui Javier in ea... am inchis fereastra... am chemat un taxi... 2 minute, perfect. Am aruncat o ultima privire prin camera si am iesit. In timp ce asteptam taxiul si mai apoi si in drum spre rezidenta noastra din Buenos Aires mi-a trecut probabil cea mai buna idee prin cap din ultimii ani. E drept, imi mai trecuse de cateva ori dar aici se rupea firul. Trebuie sa vorbesc cu Gonzalez. Eram amandoi orgoliosi si d-asta ne-am si despartit dupa demisia de la Inter insa multi ani au trecut de atunci si ar fi timpul ca unul dintre noi sa faca primul pas spre impacare. Nu neaparat sa reluam relatiile profesionale insa cele de amicitie... imi lipseste enorm Gonzalez cu sfaturile lui, cu siguranta lui, cu felul lui de a fi. Taxiul a oprit deja, distanta era de doua barrios si Cynthia ma astepta la poarta. Am lasat geanta si diplomatul jos si ne-am strans in brate puternic. O iubeam ca la inceput si fara ea as fi fost pierdut. Cu ea si nu eram departe d-apai fara... si cea mica a iesit si mi s-a aruncat in brate. Tinea totusi nelipsitele ei gadgeturi strans... generatia de azi. Pe ea chiar nu stiu de ce am adus-o in Buenos Aires. Ea a trait toata viata aproape (cu exceptia primilor 2-3 ani) in resedinta noastra din Palma. Spirit liber - se intelegea perfect cu turistii englezi, germani si scandinavi. Nu o data imi povestea maica-sa cum se intorcea cu cate o nemtoaica de la plaja si zicea "Ea e Silke, ne-am intalnit pe plaja azi. Ce mancam ?". Vorbea catalana la perfectie si mai cu turistii mai ea stie de unde invatase si ceva germana pe langa engleza cea de toate zilele. Era o mare fana a lui Nadal si cand acesta a salvat clubul de la faliment anul trecut doar ea stie cum s-a intors mandra cu autograful acestuia intr-o seara. Am intrat in casa si am fost luat rapid la intrebari. Ce am facut, ce planuri am, unde mergem. Vorba vine ca ele tot in Palma ajungeau oricum. Evident ca nu le-am spus ca am cochetat cu idea de a deveni om al strazilor sau restul prostiilor. Cat despre unde mergem... asta era o excelenta intrebare si de cum am intrat in casa mi-am lasat totul la usa si m-am dus in studioul meu spre a cauta numarul lui Gonzalez, aveam eu o banuiala ca in agenda telefonica de pe telefon nu-l mai am.

M-am trezit a doua zi si din primul moment mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt in ordine nici macar cat in ziua precedenta. Imbracat, transpirat tot pe camasa... cat am dormit ? De ce nu m-am trezit la ora mea obisnuita ? Ma doare capul ingrozitor parca as fi hibernat nu dormit. Mi-e rau. Mi-e foarte rau. M-am culcat obosit psihic si m-am trezit obosit fizic. Oboseala psihica nu va intarzia sa apara, sunt sigur. La naiba, imi vine sa vo-o...miit. La naiba. Prea tarziu. N-am reusit sa ajung in timp util. Nu-i de mirare ca nu reusesti sa pui mana pe vreun trofeu cand nu reusesti sa ajungi nici macar la toaleta, clar. Senzatia a fost prea brusca si puternica. O dara de la jumatatea camerei pana la toaleta ma ingrozeste. Am oroare de mizerie. Sunt patat si pe camasa deja transpirata... ah, groaznic. In ce conditii sunt redus. Dau drumu la apa si ma clatesc. Apa de gura... trebuie sa curat mizeria asta. Parca vazusem doua suluri de hartie in asa zisa bucatarie. Da, chiar sunt acolo. Trec la munca cea mai de jos. As ura ca cineva sa vada aceasta scena. Termin... eliminate partial urmele. Groaznic sa-ti aduni bucatile de sunca de pe jos la o zi dupa ce le-ai ingerat. Deschid fereastra... foarte multa lumina afara, cu siguranta am dormit mult, au trecut zorii zilei de ore bune. Baie - ma spal pe maini cu mult sapun lichid, ma uit in oglinda pentru o fractiune de secunda - imi ajunge. Imi desfac camasa transpirata, in mod normal as impaturi-o dar acum o fac ghem, si pantalonii ii scot, lenjeria... totul las cazut pe jos urmind sa le pun intr-o punga si sa le arunc personal. Apa... atat de placut... ma sprijin si o las sa-mi curga pe tot corpul indelung. E aproape rece. Gel de dus din abundenta apoi. Intr-un final ies. Ma spal pe dinti, apa de gura din nou. Ma rad dezbracat si remarc ca nu-mi arata corpul atat de rau. Rodul unei vieti cumpatate, controlate. O viata de sportiv profesionist mentinuta si dupa ce am agatat ghetele in cui si rezultatele se vad cu ochiul liber. Imi inchei aceasta sesiune narcisistica si ma imbrac. Camasa albastra, pantaloni negri. Suc de portocale... prea tarziu. Mirosul si senzatia de mizerie din camera a disparut. Ar trebui sa fac ceva... daca stau doar gandurile ma vor ajunge din urma ca si ieri ca si in zilele precedente. Nu intreprind nimic in directia asta si dupa cateva minute de contemplare sunt din nou un monument de anxietate. Poate ca ar trebui sa consult un doctor totusi. Nu poate decat sa ajute. Sau poate o sa-mi dea o mana de pastile ce ma vor reduce la stadiul de leguma umana in incercarea sa de a ma calma. La naiba cu el. La naiba cu lumea asta. Batai timide in usa. La naiba, chiar de asta nu aveam chef acum. Apoi cheia in usa... a mai rulat filmul asta ieri. Imi vine sa ma duc langa usa si sa spun Si azi am treaba, vino maine. De fapt stai, nu mai veni niciodata. Vreau sa fiu lasat in pace. O sa fac eu curat in apartamentul asta, o sa ma descurc cu cearsafurile, cu mizeria... uite, deja am facut o treaba acceptabila in dimineata asta. Stiu, as iesi pe locul doi daca am fi concurat impreuna dar totusi... m-am descurcat onorabil. Insa timiditatea nu m-a lasat sa fac asta si m-am comportat cat se poate de normal. Am imitat la perfectie un comportament normal, un om normal. Am deschis, am zambit fals, am invitat-o inauntru. M-a salutat, a intrat retinuta si stanjenita, a facut cativa pasi si a lasat ceva pe masa spunind Am gasit asta in fata usii, e pentru dumneavoastra cred. Cu spatele la mine a aruncat o privire roata prin camera, a cuprins culoarul, lumina uitata deschisa in baie apoi si-a incheiat cercul cu patul cu asternuturi vraiste. Si-a coborat privirea apoi si simtind ca eu raman fixat pe pozitii s-a intors si a spus Bine, atunci eu o sa vin maine, e in regula ? Desigur ca era in regula. Era singurul lucru cat de cat in regula. Inainte sa deschid usa am auzit-o spunind Aveti nevoie de ceva, pizza, ceva ? iar eu am dat din cap atat de vehement incat mi-au trosnit oasele. De parca as fi fost intrebat daca vreau sa petrec o noapte intr-o camera doar cu fostul international danez Stig Tofting. Am inchis usa, m-am uitat putin pe geam si m-am asezat pe pat. Am strans asternutul mototolit de sub mine si l-am dat cat mai departe. Am stat cu capul in maini cateva minute. Ce sa fac ? Ce sa fac oare ? Aveam sufletul greu si eu insumi ma simteam ingreunat de parca as fi fost apasat de toata apa din Groapa Marianelor. Eram in plina criza. De identitate si incredere. Mi-am ridicat privirea si mi-a cazut pe obiectul ce de putin timp facea parte din peisajul camerei. Din pozitia mea parea un CD ceva mai mare. Albastru. M-am ridicat si am mers langa masa: Pe 13 mai 1995 "Gazzeta dello Sport" ii dedica un titlu noului venit: "Inter - achizionat Zanetti, aparator argentinian". Nimic genial dar in acel moment el e doar unul dintre "Passarella Boys", tinerii antrenorului Argentinei. Passarela, negrualbastru din 1986 pana in 1988 spune de acest jucator de 21 de ani ca "are un bun control al mingii, e rapid si se apara bine". Ii spune asta si lui Juan Valentin Angelillo care la Inter a facut istoria si in 1995 face parte dintre observatori. Din ianuarie clubul e din noul al lui Massimo Moratti si acest Zanetti e prima sa alegere. Nu e prea convins "Corriere della Sera" asupra calitatii transferului pentru ca in ziua respectiva publica doar sase randulete cu aceasta stire. Dupa 17 ani de Inter palmaresul e plin cu o Cupa Uefa, cinci titluri consecutive, o Champions League, o Fifa World Cup, patru Supercupe ale Italiei si patru Cupe ale Italiei. Javier Zanetti si-a si-a construit o poveste inoxidabila si minunata. A devenit Capitanul si a depasit recordul de prezente in negrualbastru in 20 septembrie 2011 intrind pe teren de 757 de ori. S-a nascut la Buenos Aires pe 10 august 1973 in zodia leului. Javier Zanetti, Inima de Leu negrualbastru". O intorc cu fata - 757 Javier Zanetti, Record de Fidelitate. Si zambesc. Cine stie de cand n-am mai zambit... de cand m-am despartit de Revilla. Din Spania. Imi amintesc bucuria pe care am simtit-o pentru Zanetti, acest jucator fantastic cand a castigat Champions League. Sigur, am fost invidios din alte motive dar pentru el personal m-am bucurat nespus. Un singur cuvant e deajuns pentru a-l caracteriza. Unic. Cartea (mai mult un album, nu cred ca avea 150 de pagini) avea un plic aparent gol pe la mijloc. Am deschis cartea acolo: Printre bombe si infrangeri am terminat pe locul 5 cu singura consolare ca am depasit Milanul in clasament. Dar personal chinurile au continuat toata vara. De multa vreme cineva insinua ca vreau sa parasesc Interul flatat fiind de ofertele de la Real Madrid si Manchester United. Departe de adevar. In 15 ani de cariera la Inter nu m-am gandit niciodata sa schimb aerul. Zvonul a fost raspandit de cineva care nu ma avea la inima cu siguranta.Totul a revenit la normal cand noul antrenor a fost anuntat. Hector Cuper, argentinian din Chabas domina titlurile pentru ca reusise doua finale de Champions League in tot atatia ani cu Valencia. Intalnirea cu Hector imediat a clarificat situatia. La inceputul verii m-a chemat deoparte pentru o discutie. M-a intrebat daca e adevarat ca vreau sa plec de la Inter si in acelasi timp mi-a spus ca sunt un element indispensabil in proiectul sau, in echipa pe care o avea in minte. Incurajarea sa a fost de ajuns ca sa las grijile si zvonurile deoparte. Si am inceput sezonul mai determinat ca niciodata. Cuper a demonstrat imediat ca era un antrenor extrem de priceput si cu mare personalitate. Metodele sale de antrenament erau mai degraba dure: pe teren era inflexibil si cerea disciplina totala impunind reguli ce trebuiau sa fie respectate cu scrupulozitate. Oricum, odata cu disciplina venea si pasiunea: de fiecare data inainte sa intri pe teren te lovea peste piept orice jucator al lui ai fi fost si spunea: "eu soy contigo" adica "Sunt cu tine" o expresie care arata cat de mult tinea la cauza. M-am oprit din citit, aceste ultime doua randuri erau insemnate cu verde si m-au emotionat profund aceste amintiri. Se pare comune. Mi-am tras un scaun si am continuat sa citesc: Cu Cuper pozitia mea s-a schimbat din nou ajungind sa joc doar fundas dreapta, aceeasi pozitie pe care am avut-o in jocul meu de debut cu Banfield. A fost din punct de vedere personal unul dintre cele mai bune sezoane ale mele. In acest nou rol ma simteam minunat, mecanismele echipei se imbunatateau putin cate putin si totul parea sa mearga catre foarte bine. O lunga perioada am ramas ancorati in fruntea clasamentului si cu cat zilele treceau visul de a castiga in sfarsit campionatul, agnosticul Scudetto devenea tot mai real. Apoi am ajuns la sfarsitul pe care toata lumea il stie si inca si-l aminteste cu acel incredibil final in stil "Interul nebun". Acum insa mai multe explicatii ale acelor "mistere" din acel 5 mai sunt necesare. Sau trebuie sa cautam pentru motivele psihologice ale infrangerii noastre. Cred ca e necesar sa facem unele clarificari. Sezonul 2001-2002 a reprezentat marea iluzie. In anul ala intreaga forta a mandriei interistilor a iesit la suprafata. Castigarea titlului parea o banala formalitate. Era necesar doar sa castigam in ultima etapa la Roma cu Lazio, o echipa ce nu avea nicio motivatie in campionat. Diferenta dintre noi si ceilalti adversari Juventus si Roma se redusese cu o etapa in urma. Ajunsesem la epilog cu un punct in plus fata de Juventus si doua fata de Roma. Si exact aici e problema cred. Probabil diferenta respectiva de un punct in plus putea sa fie mai mare. Puteam sa ajungem la meciul cu Lazio cu titlul in buzunar daca lucrurile nu s-ar fi intamplat cel putin ciudat in acel an ca sa zic doar atat. Ma refer la meciul de la Verona impotriva celor de la Chievo, al treilea inaintea ultimei etape. Rezultatul final a fost 2-2 dar a fost conditionat de o eroare grosolana a arbitrului care n-a acordat un penalty clar ca luminea zilei la Ronaldo. La vremea respectiva s-a spus ca a fost o simpla scapare (chiar si arbitrii pot gresi ca si jucatorii) dar cand cu cinci ani mai tarziu scandalosul Calciopoli a explodad suspiciunile noastre au fost confirmate. Arbitrul acelui meci a fost Massimo De Santis, unul din cei mai implicati in "sistemul" care pentru ani de zile a dominat fotbalul italian. Asta nu e ca sa ma ascund dupa un deget sau sa justific infrangerea noastra cu Lazio care ne-a costa titlul. Dar episodul impreuna cu multe altele din sezonul precedent reprezenta inca un indiciu ca ceva submina lumea fotbalului. A trebuit sa asteptam ani ca sa scapam de acel cancer care pentru o lunga perioada s-a strecurat in stadioanele Peninsulei. Despre acel 5 mai totul s-a spus si a fost scris. Eu, ce am trait-o in prima persoana pot spune ca am ajuns la acel meci cu prea multa presiune pe noi si putin obositi din punct de vedere fizic. O perioada cetoasa se intampla fiecarei echipe pe parcursul unui sezon si am avut ghinionul sa o avem pe a noastra la sfarsit chiar cand puteam sa strangem roadele intregului sezon. Toata saptamana nu am vorbit despre acel meci. Fiecare dintre noi era convins ca putem sa reusim dar poate inconstient era prea multa presiune si a iesit un banc. Ne-a taiat picioarele al doilea gol al celor de la Lazio care a facut 2-2 la sfarsitul primei reprize. In a doua repriza totul era fisurat peste putinta de a fi reparat. Cu mintea si fizicul nu eram prezenti si erau putine de facut. Fotbalul e asa. Si infrangeri ca si victorii sunt parte din joc a carui frumuseste sta tocmai in impredictibilitate. Pierzind meciuri cand pareau castigate. Si de data asta a fost randul nostru. In lumea Interista 5 mai reprezinta prabusirea unui vis mult iubit. Ce s-a intamplat in continuare puteti sa va imaginati. Eram ca la un pas de cer si n-am putut sa-l atingem. O deziluzie fara margini. La sfarsitul meciului in vestiar nu se auzea o musca. Era prea multa durere in noi toti. Lacrimi si suparare. Sa ne maniem, sa ne certam, sa dam vina pe cineva nu avea niciun rost. De la primul pana la ultimul fara nicio exceptie eram cu totii arhitectii infrangerii noastre. Sa ne regrupam a fost greu dar in astfel de situatii caracterul iese la iveala. In momentele de maxima dificultate campionii se nasc si puterea grupului iese la iveala. "Niciodata nu ceda" cantata de fanii nostrii a fost intotdeauna motto-ul meu. Sa arunci prosopul dupa o infrangere ar fi insemnnat lasitate. Marele vis disparuse dar speranta ca-l vom cuceri candva nu era inca moarta. Fotbalul din fericire iti ofera intotdeauna a doua sansa. Si aceste ultime cuvinte erau insemnate cu verde. Toate lucrurile de care vorbea erau exact asa cum se intamplasera, nimic nu era excesiv sau deplasat. Tin minte tot, disperarea noastra a tututor exprimata in diverse feluri dar mai toate tacute pentru a nu-i deranja pe ceilalti din zbuciumul lor interior. Lacrimile lui Ronaldo care plangea deja de 30 de minute, figura transfigurata a lui Vieri... o zi groaznica. Mi-as da o mana sa mai ajung in pragul unui astfel de succes. Am citit in continuare: Sa-ti reamintesti ce s-a intamplat dupa 5 mai e simplu. Nici macar World Cup-ul din Coreea de Sud si Japonia din vara lui 2002 n-a putut sterge amintirea acelei infrangeri in campionat. Si in august, la inceputul unui nou sezon multe lucruri s-au schimbat. Ronaldo, cel mai iubit jucator al fanilor lui Inter a decis sa se lege de alt club preferind sa mearga in Spania la Real Madrid. Nu i-am impartasit niciodata alegerea si nici nu sunt de acord cu motivatiile care au dus aparent la plecarea sa de la Milano, o despartire - s-a spus - datorata pretextului unor conflicte cu Hector Cuper. Am spus-o atunci si o spun si azi: Ronie a fost unul din cei mai mari fotbalisti din istorie, probabil cel mai bun jucator cu care am avut onoarea sa joc. In acel moment Massimo Moratti si milioanele de fani interisti care-l alesesera pe el ca idol de netagaduit asteptasera si sufereau cu el de-a lungul celor doua lungi accidentari asteptau altceva. Pentru el, de dragul sau am cedat banderola ca sa-l fac sa constientizeze ca echipa era alaturi de el si cat de important era pentru noi toti. Dar fotbalul e ca o roata: jucatori, conducatori, presedinti si antrenori vor pleca, culorile clubului raman. In al doilea an cu Cuper ca antrenor colonia de argentinieni a inceput sa creasca, in afara de mine, Nelson Vivas si Andres Guglielminpietro au mai venit Hernan Crespo, Matias Almeyda si Gabriel Batistuta. Chiar fara Ronaldo, cel mai reprezentativ jucator Interul a fost protagonist al unui bun sezon dar din nou o alta mare dezamagire a venit. De data asta in Champions League. Amintirea inca-mi face rau. Dupa 25 de ani Inter reusea sa ajunga in semifinalele celei mai importante competitii din Europa. Urna a fost nefasta: Inter-Milan, meciul pe care cu totii, de ambele parti doream sa-l evitam cu orice pret. Zile intregi n-am vorbit mai deloc despre el. Pe de alta parte era primul euro-derby din istorie. Usor de imaginat presiunea si anxietatea care a dominat in zilele precedente intalnirii. Derby-ul in sine este un meci neobisnuit, cel mai temut si in acelasi timp cel mai fascinant. Inter si Milan nu sunt doar doua echipe din Milano, sunt doua stiluri si filozofii contrastante. Dar am avut intotdeauna un sincer respect pentru "verisori" si pentru multi dintre jucatorii rossoneri. In primul rand si mai ales pentru Paolo Maldini, in opinia mea unul dintre cei mai mari din istorie. Pana atunci derby-ul era vazut intotdeauna ca o suprematie pentru oras dar in mai 2003 s-a transformat in ceva mult mai important. Europa era miza si Milano capitala fotbalului continental: nu era doar un derby, era un Euro-Derby. Prima mansa s-a terminat 0-0. Putine sanse de ambele parti si un rezultat bun pentru noi pentru ca pe hartie jucam afara. N-a fost de ajuns insa ca sa stam linistiti in lumina mansei a doua. A urmat o noua saptamana de pasiune. Toata lumea pe strazi vorbea de meci ca si la radio, in ziare si la televiziune. Ar fi fost de ajuns pentru noi sa castigam cu 1-0 pentru ca un vis sa sa implineasca dupa cinci decenii si sa zburam la Manchester pentru a juca finala. Tin minte ca in seara aceea San Siro era un ospiciu. Nu exista jumatate de scaun liber si in toate partile Curvei Nord culorile negru si albastru erau vizibile. Si ca in prima mansa meciul era foarte echilibrat dar la sfarsitul primei reprize a venit dusul rece. Cordoba l-a scapat pe Shevchenko care l-a invins pe Toldo. In acel moment aveam nevoie sa inscriem doua goluri pentru a ne califica. In a doua repriza ne-am dat sufletul si poate ceva mai mult. Si datorita sustinerii publicului cu 8 minute inainte de sfarsit am egalat prin Martins. Ultimele minute s-au jucat cu o imensa doza de adrenalina. Egalarea i-a inmuiat pe Milan dar timpul se scurgea. N-o sa uit niciodata ultimele atacuri cu intregul stadion in picioare formind o mare incitindu-ne sa impingem mingea in poarta. O imensa ocazie am avut in prelungiri prin Kallon dar Abbiati a infaptuit un miracol ce a sfaramat visele noastre de glorie. Fizic si psihic. Aveam atata furie in mine incat nu mi-am putut retine lacrimile. Am plans ca un copil. M-am descurajat. Eliminat fara sa pierd de Milan in semifinalele Champions League. Nu stiu daca a fost mai greu de digerat decat infrangerea din 5 mai. In topul suferintelor mele fotbalistice sunt ambele la egalitate pe primul loc. Anul urmator a fost unul de tranzitie. Dupa 6 etape Cuper, omul care ne adusese in pragul titlului si a finalei Champions League era indepartat. Nu am avut un inceput foarte bun de sezon si Moratti s-a gandit ca ar fi cazul sa schimbe ceva la echipa.

Au urmat cateva luni de pauza. Quality time petrecut cu familia, cu sotia si una dintre cele doua fete (cea mica mai exact) pentru ca ceilalti doi deja de vreun an nu mai locuiau in Spania. Santiago isi facea al nu stiu catelea masterat in Anglia iar Agostina lua lectii de actorie in America. Regretele se estompau treptat-treptat, realizam ca nu mai poti face performanta in momentul in care ti se vand cei mai buni jucatori... tot ce trebuia acum era sa gasesc un proiect de viitor. Ca de obicei trebuie sa te bazezi pe agent iar in ultimii ani agentii mei m-au condus catre un Betis in deriva, o Parma pe pozitie retrogradanta cu cateva etape inainte de final si catre o nationala a unei tari in razboi. Probabil daca as fi dat cu banul as fi avut mai mult noroc... Trecusera cateva luni si se apropia inceputul sezonului in tarile care contau. Spania si Italia in primul rand. Vorbeam cu Julio din cand in cand si de fiecare data eu ii ziceam ca vreau ceva serios, un proiect nu o echipa disperata sa se salveze iar el venea doar cu oferte ce nici nu puteam sa le comentez, m-as fi injosit. Au inceput campionatele si in Italia si in Spania. Nimic. Nu antrenam dar am avut parte de o alta surpriza placuta. Fusesem invitat la o actiune inedita. Ca forma de respect si multumire pentru lucrurile bune pe care le facusem pentru Mallorca clubul in colaborare cu consiliul general organizasera un Campus ce-mi purta numele pentru copii intre 6 si 14 ani. Sport, diverse activitati, antrenamente si multa distractie pentru pusti la preturi modice (parca de la 150 pana la 300 de euro pentru 2 saptamani). Li se asigurau o gramada de chestii in banii astia, mancare inclusiv. Oaspeti de seama onorau invitatia printre care cei mai importanti Moya, Albert Riera si Ibagaza, toti jucatori mari din campionatul Spaniei. Intr-una din zile a venit si Diego Capel. De asemenea Iturralde Gonzalez - unul din cei mai valorosi arbitri spanioli arbitra. Au fost cateva zile minunate - inca o data o spun, (aproape) nu exista lucru mai de pret decat bucuria copiilor - iar pentru pusti sunt sigur ca au reprezentat doua saptamani de neuitat. Dupa o duminica in care vazusem prima etapa pe satelit a aparut si Julio Preto, burtosul meu de agent cu o oferta de nerefuzat™. Doamne... cum am putut sa ma incred in ce mi-a indrugat nici acum nu stiu. Probabil eram intr-un fel de sevraj. Sevrajul antrenorului fara echipa. Altfel nu-mi explic. Omul a venit si mi-a spus in linii mari ca da, stiu ca a inceput campionatul, stiu ca nu mai poti momentan sa mai faci transferuri dar cu informatiile pe care le am acum poti sa stai linistit, suntem pe cai mari. Racing Santander. Am ridicat din umeri. Si am explicat ridicatul asta din umeri. Ok, sunt in Primera. Ok - e o echipa artagoasa care-mi facea mai tot timpul probleme insa sa fim seriosi... sunt niste saraci. Nu in sensul ca mi-as dori un buget de 50 de milioane (nu ca ar strica sau vreun antrenor ar fi vreodata deranjat de asa ceva) insa sunt destul de low level. Mereu la retrogradare. Locul 14, 15, 16, 17... orice e peste e binevenit pentru ei. O secunda te rog i-am spus si am deschis laptopul de pe birou. Uite, nu vorbesc prostii, din 97 pana azi (deci 13 sezoane) au terminat asa: o data pe 14, de doua ori pe 15, de trei ori pe 16, de doua ori pe 17, o data pe 19 si au jucat in Segunda deci mai taiem un an si doar de 3 ori au ajuns pe un loc decent: o data pe 12, o data pe 10 si o data pe 6. La echipa asta imi spui tu de proiecte, planuri pe lunga durata etc ? Si oricum nu au deja antrenor ? Doar Ghirardi de la Parma schimba antrenorul in ultima etapa, or avea vreun presedinte astia care-l schimba in prima etapa.... Si mi-a zis marele secret. Un mare magnat indian - Ahsan Ali Syed pe numele sau - proprietar, presedinte si alte chestii ale unor mari firme gen Western Gulf Advisory si altele de care nu mai imi amintesc, cu o avere complexiva de 8 miliarde de dolari e pe punctul de a cumpara micuta formatie din nordul Spaniei pentru o suma in jur de 60 de milioane de dolari si pe mine fix a pus ochii pentru a conduce acest nou Chelsea/Manchester City in devenire. De ce tocmai pe mine ? Pentru ca fac din rahat bici cu formatii de doi lei ? am intrebat. Nu stiu exact, cert e ca n-are habar despre fotbal. M-am scarpinat in cap apoi am stat cu mana in barbie vreo doua minute si am reflectat la aceste doua fraze. Hmm... Chiar are banii astia sau e doar un alt miliardar de carton ? Si daca-i are urmeaza sa si investeasca in club sau o sa faca precum patronul de la Arsenal cel cu o avere uriasa din mine de diamante etc dar care nu baga deloc mana in buzunar ?; Hector, asculta-ma, ce-ti spun eu ca o sa se intample o sa se intample maine nu intr-un viitor incert. He's solid, o spun Deloitte si Credit Suisse nu eu. A fost verificat si rasverificat, maine se semneaza actele ti-am zis. Esti invitat. Va fi indianul, va fi fostul presedinte si alte mari oficialitati ale regiunii. Si tu. Si eu. Suntem amandoi invitati, e o ocazie de neratat. Cu asa ceva nu te intalnesti a doua oara in viata. Omul are bani sa-i intoarca cu lopata. Si lopata-i din platina incrustata cu diamante. Se trage de maneci cu regi si printi. O sansa de neratat, asculta-ma. Ce sa mai... m-a convins cu entuziasmul lui. In fond si Abramovich si Mansour sau cum ii cheama nu tot asa au inceput ? Au pus banul jos, au cumparat clubul apoi au pompat in el ca disperatii. Oricum, ce am de pierdut ? gandeam plimbindu-ma prin camera dupa ce Julio plecase radiind. Cred ca ii sclipeau ochii chiar. Ca-n desenele animate la care ma uitam cu cei mici acum peste 15 ani. A doua zi a avut loc marea reuniune. Persoana discreta m-am simtit ca la circ pe intreaga durata a ceremoniilor. Sosit intr-un jet privat Bombardier Challenger de 10 milioane inscripionat cu numele sau pe coada Ali Syed mi-a parut o persoana de un pitoresc incredibil. Tot timpul a fost inconjurat de o trupa de gorile indiene conduse de un italian. Asta era creierul cu siguranta iar ceilalti reprezentau muschii. Nu am vazut sau auzit in viata mea un laudaros mai mare decat acest indian. Practic la fiecare 3 cuvinte pe care le scotea cel putin unul era de lauda la adresa propriei persoane. Cateodata chiar doua sau trei. In momentul in care s-au facut prezentarile mi-a sarit practic in brate, efuziune la care nu ma asteptam absolut deloc. M-a pupat, m-a smotocit... eram efectiv bulversat, nu stiam cum sa reactionez in fata acestui individ imbracat in matasuri, saluri si mirosind a creme si mirodenii de iti muta nasul. Si tot unsuros de a trebuit sa fac o lunga baie dupa ce am scapat din aceasta seara de neuitat. Mirosul parca tot nu disparea, era in continuare impregnat pe mine. Cuper, Cupeer, Cuuupeer !!!... se agita prin sala de sedinte a clubului in mijlocul nostru - in fata mea mai precis - si eram efectiv stupefiat. Un comportament ce ar face un copil cu varii handicapuri serioase sa para un intelept si un exemplu de stapanire de sine pe langa acest clovn. Intr-un final dupa ce si-a aratat mai mult sau mai putin (cu ceilalti mai putin, si-a revarsat mare parte din dragoste si mirosuri pe mine) afectiunea si bucuria si fata de ceilalti ne-am asezat cu totii la o masa uriasa. Eu am avut grija sa ma asez cat mai departe. Gorilele stateau la usa doar italianul statea in spatele sau. Eram eu, agentul meu, presedintele clubului Francisco Pernia, directorul general al clubului Roberto Bedoya, James Montalvo - proprietarul clubului, Javier Lopez Marcano consilier pe problemele sportului al regiunii Cantabria, Miguel Angel Revilla - presedintele Guvernului Regiunii Cantabria, alti oficiali si o armata de avocati. Doar unul - un elvetian - al indianului. Dupa cum ziceam Ali era un laudaros fara pereche. Cred ca in linii mari am auzit intreaga poveste a vietii sale daca nu cumva a intregii sale familii de cu nu stiu cate generatii in urma. Ne-a impuiat capul cu o gramada de prostii si pe minut ce trecea ma simteam tot mai putin in largul meu. Pe minut ce trecea el insa parea sa se simta din ce in ce mai bine. Cum s-a nascut in Bhongir, un oras cu o populatie de 50000 de oameni de langa Hyderabad, cum acolo familia sa avea terenuri de 900 de acri cu care au facut avere din agricultura, cum ca este descendent direct al lui Osman Ali Khan, Nizam-ul Hyderabadului (nizam fiind titlul suprem pentru conducator) care a fost cel mai bogat om din lume pentru ceva gen 40 de ani, cum intr-o zi s-a plictisit de atata bogatie si a decis sa ia viata in piept, a devenit avocat si a lasat toata averea in spate (doar pentru a acumula de la zero in scurt timp o avere mult mai mare), cum a absolvit London School of Economics, cum detine functii de conducere si consiliere in 133 din cele mai mari firme din lume, cum are angajati peste 3200 de consultanti, cum consiliaza regi, printi si pe cei mai bogati oameni din lume, cum sponsorizeaza competitii sportive (din care nu si-a mai amintit decat de campionatul de V8 Supercars din Australia, Bahrain, Emirate) si multe, multe mule alte chestii de te intrebai cand o sa apara si partea in care a facut lumea si in a saptea zi s-a odihnit. Personal incercam sa-l ignor cat mai mult si in timpul asta sa-mi amintesc cum sta treaba cu Cantabria. Daca tineam eu minte corect Cantabria reprezenta o regiune complet autonoma cu propria sa forma de guvernamant (Guvernul Cantabriei). Situata in nord cu capitala la Santander acestia se invecinau cu Tara Bascilor, cu Castilia, Leon si Principatul Asturiei. Deci ce sa mai, erau stat in stat cu puteri executive si tot ce decurge. A trebuit sa mai asistam mult timp la aceasta maimutareala fara seaman dar intr-un final s-au semnat si actele. Am impresia ca i se facuse si foame indianului si chiar n-as fi vrut sa asist la masa de seara a acestuia. Probabil ar fi trimis dupa creier servit direct in tigva de maimuta sau alte ciudatenii care sa se asorteze cu personalitatea sa. 98.89% din actiunile clubului intrau pe mana sa pentru o suma gen 58 milioane de dolari. Bani de tigari pentru el. S-au facut promisiuni de aducere a mari jucatori, stadion nou, stingerea datoriilor clubului ce se cifrau la 36 de milioane in respectivul moment etc etc. Cu lucrurile astea se pare ca am mers acasa pentru ca asta a fost unul din visele pe care le-am avut in noaptea respectiva. Se facea ca aveam jucatori numai unul si unul si devenisem egalii Barcelonei si Realului si ne luam la tranta serios cu acesti giganti. Subconstientul... Foarte probabil doar iluzii. In amicalele verii Racing obtinuse rezultate extrem de proaste. Cu Wacker (echipa austriaca) 0-0, infrangeri cu Nurnberg si Hoffenheim, egal cu Chievo, egal cu o echipa din a nu stiu cata liga portugheza si doua infrangeri cu echipe spaniole: 0-1 cu Logrones si 0-3 cu Osasuna. O singura echipa batusera si ei. Una din Kuweit, Al Jahra. Cand am ajuns clubul era in colaps. Financiar mai ales. Jucatorii nu fusesera platiti cu lunile. Dupa venirea mea li s-au platit banii pe o luna (din trei restante) si totul parea sa mearga pe calea cea buna. Insa tot ce s-a intamplat bun in cele trei luni cat am ramas la Racing - impreuna cu deja obisnuitii Fantaguzzi si Angel - a fost ca nimeni n-a murit. In rest nimic. Inca de a doua zi Mr. Ali - cum ii placea sa fie alintat - a incercat sa-si atraga fanii de partea sa. Prima sa declaratie legata de jucatori noi a fost referitoare la Zigic. Uriasul sarb activase la Racing si ramasese in inimile suporterilor. Nu era Messi, nu era van der Vaart si nu era nici macar Pato, Higuain sau alt jucator de calibru insa cineva il sfatuise (si-l sfatuise bine) sa iasa in fata cu chestia asta. Pentru mine prima zi de antrenamente a fost una cu peripetii si (cum altfel ?) parca cineva ma avertiza in felul sau ca din nou nu sunt in locul potrivit la timpul potrivit. Antrenamentul a avut loc seara. Dupa 10 minute cand de abia intrasem pe teren dupa o scurta discutie curentul s-a oprit. Munitis, cel mai vechi dintre jucatori mi-a zis ca nu s-a intamplat niciodata asta. Viitorul suna bine. Suna doar pentru ca de vazut am zis deja.... intuneric total. Saptamanile treceau si tot ce auzeam legat de Ali erau promisiuni, promisiuni si alte promisiuni. Fapte zero. Prima sa aparitie publica la un meci al nostru a fost epocala. Nici nu conteaza cu cine jucam, nici nu conteaza daca am castigat sau nu... altele sunt elementele importante. Sosit cu aceeasi escorta grea formata din armata celor 12 maimute condusa de italianul ce facea nota discordanta s-a instalat in lojele de pe El Sardinero alaturi de toate oficialitatile obisnuite ale lojelor Racingului. Statea chiar langa Miguel Angel Revilla care era ca si presedintele tarii. Regiunii ma rog. Maimutele in spate. Meciul a inceput practic asa: De terminat... ce pot sa zic... imaginile descriu mai bine decat tot ce as putea eu spune desi nu releva decat o mica parte din dinamica serii: Lucrurile nu s-au oprit aici. Claudio Loiodice (in urma incidentului am aflat si eu cum se numea creierul) a intrat intr-un conflict fizic cu un politist. O incaierare in toata regula. Peste o saptamana se dadea verdictul: 8 luni de inchisoare si o amenda de 1500 de euro. Legea era lege in Cantabria se pare. In zilele premergatoare sentintei insa cap de afis l-au tinut tot manifestarile lui Ali. Ar fi fost nevoie de ceva scandalos sa-i irite pe spanioli - natie ce se desfata cu luptele de tauri, acest masacru sangeros dorit a fi adus la rang de arta - dar Ali Syed reusise acest lucru dintr-o suflare. Giumbuslucurile, bufoneria etalata la primul nostru meci ii lasase pe fani confuzi si maniosi in acelasi timp daca era sa dam crezare la ce se spunea in media. Ahsan, ce spunea ca fotbalul e o mare pasiune se daduse in spectacol ceva de nedescris cum cu siguranta niciun presedinte sau proprietar de club de oriunde mai putin lumea a treia sau a patra a fotbalului ar fi putut-o face. Facuse un asa taraboi incat chiar presedintele Regiunii Cantabria fusese fortat sa ii ceara public sa-si tempereze felul acela nemaivazut de exprimare a bucuriei. In presa adaugase chiar putina ironie la adresa magnatului indian: Dar nu sunt demn sa-i judec excentricitatile pentru ca probabil nu sunt un bun cunoscator al fotbalului in general. A doua zi isi indulcea tonul si imbratisa diplomatia: Sunt sigur ca nu o sa se mai intample niciodata si sper ca mogulul indian o sa se comporte in conformitate cu regulile si obiceiurile Spaniei. Stiu ca este o persoana foarte inteligenta Mr. Ali s-a aratat deranjat vizibil de sfatul poticicienilor de a-si reduce entuziasmul coroborat cu arestarea sefului gardei sale personale si a amenintat sus si tare ca o sa renunte la tot. S-a razgindit insa mai apoi convins de Revilla si ceilalti. Pe plan sportiv ce pot sa spun... lotul era scandalos de slab pentru nivelul Primerei. Transferurile facute erau de genul rezervelor rezervelor unor echipe de doi lei. Alexandros Tziolis, un mijlocas defensiv grec de 26 de ani de la Siena, uruguayanul Christian Stuani de la Reggina (Serie B), Lautaro Acosta de la Sevilla si... stop. I-am mai promovat de la Santander B si de la Santander Juvenil pe Jairo (mijlocas, 17 ani), Alvaro Gonzalez (21 de ani, aparator), Mamdou Kone (19 ani, atacant) si Luque. Julian Luque, mijlocas stanga - 19 ani. Tot de la Sevilla mai venise un columbian, Bernardo Espinosa. Fundas central. Fundas central columbian... speram ca idolul sau sa nu fie Cordoba. Slabe sperante insa. Un meci absolut fantastic pe care l-am facut cu Racing si pe care-l voi pastra mereu in memorie a fost cel cu Valencia. Cam trei meciuri bune am facut in toata perioada, cu Valencia, cu Real si cu Betis. Cu Valencia am pierdut pe Mestalla dupa ce la pauza am condus cu 2-1 si am condus in minutul 56 si cu 3-1. Afara, repet. O seara magica a lui Soldado - un varf fantastic pe care Real il aruncase ca pe o masea stricata asa cum facuse si cu alti atacanti - si Valencia intorcea meciul. 3 goluri Soldado dintre care cele de 3-3 si 4-3 inscrise in minutele 87 si 89. La un pas de o victorie uriasa. Nu se compara formatia mea (Tono in poarta, Cisma fundas stanga, Barba si Gonzalez centrali, Picon fundas dreapta, Diop si Gonzalez mijlocasi defensivi, Arana mijlocas stanga, Munitis central, Kennedy dreapta si atacant impins Acosta cu numele Valenciei (Diego Alves in poarta, Costa, Rami, Bruno, Jordi Alba, Topal, Ever Banega, Hernandez, Pablo Piatti, Canales, Mathieu, Albelda si Soldado) si cu atat mai rau imi pare dupa acele trei puncte. Si modul cum era sa castigam acel meci... demn de manualele de fotbal. Valencia cu 19 suturi spre poarta si 12 pe poarta contra statisticii noastre cu 4 suturi spre poarta si 3 pe poarta. 3 pe poarta si 3 goluri. Magie pura. 69% posesie ei 31% noi. Clasa. A fi stapin pe fortele tale si a-ti gestiona resursele adus la nivel de arta. Unul din cele mai bune meciuri din cariera mea, cu siguranta printre cele mai dragi mie-mi. Si totul fusese pregatit atat de bine. De-a lungul putinelor zile de antrenamente am exersat tactica, tactica si iar tactica. Si daca-i trezeam noaptea ar fi stiut fiecare ce jucator au in marcaj si cum trebuie sa joace pe ambele faze. Si de aparare si de contraatac. Mai ales contraatacul il exersasem in cele mai mici detalii. Cu referiri clare la fiecare jucator advers. Valencia avea un joc spumos si alternase in amicale victorii la scor mare cu infrangeri cam la fel. Imi concentrasem mare parte din atentie pe rolul celor doi mijlocasi cu rol defensiv (cel putin pe hartie) ai Valenciei, Ever Banega si Mehmet Topal. Ei erau cheia victoriei noastre. Pentru ca aveam ganduri mari mai ales ca intelesesem ca urmeaza sa fiu premiat inaintea meciului. Cheia era in tranzitia noastra si in izolarea celor doi. Era un plan de care si Sun Tzu ar fi fost mandru. Si inca o data... am fost la cateva minute de asta. Meciul a inceput cu un moment emotionant. Atat de puternic incat nici nu mai stiu pentru ce eram premiat cert e ca intreg stadionul era in picioare si ma aplauda la scena deschisa ca si jucatori, antrenori adversi... cu totii. Emotionat m-am asezat pe banca. Si a inceput meciul. Meci repet sen-za-ti-o-nal. L-am studiat impreuna cu echipa a doua zi si inainte de alte meciuri importante - evident cu diverse grade de utilitate. http://dai.ly/pW7umS Meciul cu Real... alta nestemata. Cu Tono - Bernardo Espinosa, Cristian Fernandez, Alvaro Gonzalez, Francis Perez - Papakouli Diop, Jairo, Oscar Serrano, Alexandros Tziolis, Ariel Nahuelpan, Christian Stuani... cu o mana de pusti de la tineret si B plus cativa desculti am tinut fata Realului lui Mourinho. Tactic i-am anihilat. Impresiile si sentimentele mele vis a vis de Mourinho erau contrarii. Pe de-o parte din punct de vedere tactic, al pregatirii meciurilor pana la cele mai mici detalii, al preluarii intregii presiuni asupra sa si in felul acesta asigurind totala liniste formatiei plus alte cateva importante calitati il admiram insa nu puteam sa nu-l urasc pe de alta parte. Da, urasc aproape. Pentru ca reprezenta tot ce eu n-avusesem sansa sa realizez. Acolo unde eu avusesem ghinion cu carul el avusese noroc urias, acolo unde eu fusesem in momentul gresit el fusese in momentul ideal, acolo unde eu esuasem el reusise. Eu eram Cuper Pierzatorul el era Mourinho Invingatorul. The Special One... special my boney ass. Special Lucky One poate. Vazindu-i calmul si aparenta stapanire de sine de la sfarsitul meciului in timp ce ne strangeam mainile nu puteam sa nu-mi amintesc de momentele in care la inceputul carierei ma intrebam O sa castig si eu oare vreodata trofee importante ? Pana acum raspunsul fusese negativ desi de atatea ori am fost pe punctul de a o face. Si perspectivele erau din ce in ce mai negre. Coborarea din ce in ce mai rapida. Sentiment sumbru sa stii ca ai avea nevoie de cineva precum Mr. Ali sa-ti dea o mana de ajutor ca sa-ti realizezi visele. Saptamanile treceau, egalurile si infrangerile se adunau, salariile erau tot neplatite si era tot mai clar ca indianul mirositor (urata natie cea a indienilor, tin minte ca fiul meu a fost odata in India in vacanta si a fost socat de ce a vazut, auzit si mai ales mirosit acolo) era un fals. Si inca unul nu foarte bine realizat, un fals grosier. Rand pe rand noi si noi amanunte au iesit la iveala care au schimbat perceptia initiala despre acest gangster al afacerilor. Acest campion mondial la tepuiala. Nici nu se mai dadea de urma lui, ce sa mai. Disparuse ca un ninja intr-un nor de fum. In urma doar pagubele, promisiuni neonorate si sperante desarte. Se pare ca acesta nu numai ca nu era urmasul Nizam-ulului Hyderabadului - cel mai bogat om din lume - nu numai ca familia lui nu era una instarita cu 900 de acri de pamant din care facuse avere prin agricultura, nu numai ca nu detinea functii in 133 de companii si avea 3200 de consultanti ci era de origini mai mult decat umile. In loc de imperiul cu care se lauda probabil printre putinele sale bunuri reale se numara casa sa masurind doar 66.8 metri patrati din Vechiul Oras in Hyderabad. Intr-adevar fusese un avocatel de mana a doua angajat al unei banci indiene insa ce a urmat, ce a putut dezvolta acest individ depasea orice imaginatie. Inca din India a inceput sa puna bazele unui adevarat sistem. Promitea obtinerea unui imprumut foarte mare de x pentru un comision de cateva zeci de ori mai mic decat suma cu care lua ochii credulului in cauza. Si nu putini fusesera acestia inclusiv in India. Intr-un final isi dadeau seama ca au fost inselati. De rusine acestia nu il raportau, doar o singura persoana in India inaintase plangere si era absolut cert faptul ca inselase foarte multe altele. Politia indiana si chiar Interpolul deschisesera anchete insa acesta era imposibil de gasit. Asa disparuse si din India dupa ce stransese un capital important. In Anglia. Din 2001 pana in 2005 se presupunea ca-si facuse veacul aici. Lasase in urma sa multi pagubiti si datorii de tot felul terminind cu locuinta pe care o inchiriase. A urmat apoi pasul spre lumea araba. In perioada 2006-2008 isi petrecuse majoritatea timpului in Dubai. Tara intr-o expansiune fulminanta aici gasise un taram fertil pentru modus operandi-ul sau. Cu siguranta asistat de cativa intermediari acesta a facut cunostinta cu un important numar de potentiali investitori in sistemele sale de advisory and wealth management. Nefiind strain de elaborate minciuni Ali reusise sa insele suficiente persoane in Dubai ca sa adune un capital si mai important cu care sa plece in Bahrain si sa-si deschida infama Western Gulf Advisory. Marea si surprinzatoarea noutate a uneia dintre saptamani a fost ca printre cei inselati in Dubai se afla pana si familia regala insasi. Deci la asta se referea cand spunea ca ofera asistenta persoanelor de vita nobila. Se pare ca profund jenati membrii familiei regale nu au intreprins nicio actiune in plan public insa se vehicula ca indianul puturos a fost declarat persona non grata in Dubai si ca daca vreodata va mai pune piciorul in UAE va fi imediat arestat. O duceam din ce in ce mai rau. Tocmai pierdusem cu 0-4 pe Vicente Calderon. Nu puteam decat sa ma uit admirativ la jucatori de genul lui Falcao care ne inscria 3 goluri. Si cu stangul si cu dreptul si din penalty. Echipa mea din cea mai in varsta (daca bugetul mi-ar fi permis evident) in Liga devenise cea mai tanara cu o medie sub 24 de ani. Era virtual acelasi Atletico pe care-l batusem de doua ori anul trecut cu Aris si acum pierdeam cu 0-4. Incredibil. 33% posesie. Urma peste cateva etape meciul cu Barcelona din deplasare. Marca - cotidianul de casa al Barcelonei - mi-a luat un interviu in ziua premergatoare meciului. Printre politeturi si amabilitati am strecurat si destule adevaruri. Am fost intrebat intai cum merg lucrurile in Santander. E dificil pentru ca avem un buget foarte mic si ne descurcam foarte greu. Trebuie sa muncim din greu si asta si facem. Trebuie sa ne adaptam la provocari si sa ne adaptam de asemenea la ce avem. Nu are rost sa plangem referitor la ce avem si ce nu avem. Suntem ce suntem si vom lupta sa ne indeplinim telurile. Reporterul a continuat: Poate Racing sa obtina un rezultat duminica ? Asta era o intrebare cretina din start dar ce puteam sa fac... Va fi foarte greu. Daca privim din perspectiva dorintei si entuziasmului sunt sigur ca putem obtine un rezultat bun dar va depinde de o gramada de lucruri. Trebuie sa luam in considerare ce echipa intalnim si potentialul ei. In ce priveste lucrurile pe care le putem controla sunt sigur ca ne vom descurca dar sa avem grija la fiecare detaliu va fi practic imposibil. Trebuie sa fie clar ce strategie vom propune pentru ca nu e de ajuns doar sa te aperi bine, trebuie sa si ataci si am lucrat toata saptamana incercind sa le contracaram jocul adversarilor. A urmat inca una servita: Ce parere aveti despre Barcelona ? Uimitor, cata inventivitate din partea ziaristului... O opinie foarte clara. De cand sunt in fotbal n-am vazut nimic ca ei. Reprezinta varful. Sunt cea mai buna echipa din lume, mult in fata celorlalti. Au tot ce-ti poti dori. Ca sa adaug ceva as zice ca sunt o echipa fara egal. Cateodata varfurile sunt la mijloc si mijlocasii invers. Cateodata si aparatorii devin varfuri extrem de periculoase. Poate cineva sa-mi spuna daca Busquets e aparator sau mijlocas, daca Messi e winger, atacant, mijlocas sau joaca in spatele varfurilor ? Ca sa nu mai spun de Mascherano. Am zis intotdeauna ca perfectiunea nu exista dar Barca e cea mai apropiata de aceasta din tot ce am vazut. Desigur incantat de jumatatile de adevar pe care le-am turnat reporterul mi-a servit si mie una la fileu: Ce amintiri aveti legat de meciurile pe care le-ati jucat impotriva Barcelonei in anii '90 cu Mallorca si Valencia ? ; am profitat: Foarte bune. Cu Mallorca i-am batut in Super Cupa Spaniei dupa ce am pierdut o finala epica in Cupa Spaniei. Cu Valencia jocurile erau mereu spectaculoase, genul care aduc mai multi fani. Barca avea o echipa uriasa dar aveau unele slabiciuni. Barcelona actuala are atat de putine puncte slabe; pentru ultima intrebare rezervase una extrem de dificila si care m-a luat complet nepregatit... Credeti ca Primera si Champions League e o afacere intre doua echipe ?. Hmm... Da, sunt de acord total cu aceasta teorie. Sunt echipele de top, si pe plan sportiv si economic. Un aspect e legat de celalalt. Cred ca celelalte echipe au sanse foarte mici sa castige titlul si cele doua locuri de Champions League sunt deja decise. Diferenta intre cele doua echipe e ca daca Barca are nevoie de orice jucator de la rezerve il iau, se antreneaza cu echipa si joaca de parca ar fi fost angrenat de 3-4 ani. Doar Barca poate face asta in momentul actual, e atat admirabil cat si incredibil in acelasi timp. Ca o echipa de asemenea nivel mondial sa aiba sase sau sapte jucatori in echipa care provin din propriile academii si ca numarul sa poata creste la 10-11 e unic in lume. Singurul lucru demn de retinut din meci au fost cuvintele frumoase ale lui Pep, in special pe tema dragostei comune fata de Il Calcio. Cred ca a zis ceva gen Mi-ar placea sa ne intalnim in Il Calcio. Eu am adaugat Cu echipe de acelasi nivel si am ras amandoi. Sincer nu cred ca-i de el acel campionat. Evident nu mi-am permis sa-i spun asta. Am pierdut cu 0-3. 22% posesie. Record absolut probabil. Visele mele de marire la Santander erau sfaramate. Despre indianul puturos auzeam ca isi continuase aventurile dupa ce fusese izgnonit si din Bahrain prin Australia, Noua Zeelanda, Bahamas si Korea chiar. Un adevarat globe-trotter. La club situatia devenea alarmanta. Se organizase o conferinta de presa (din fericire nu aveam minimul motiv sa fiu implicat) cu o durata record de trei ore. Roberto Bedoya (CEO-ul) si Franscisco Pernia - presedintele - fusesera mitraliati cu intrebari legate de Mr. Ali. Clubul era intr-o situatie catastrofala dupa cum explicasera cei doi: Sunt trei cai sa rezolvam aceasta problema: prima ca majoritarul Syed Ali sa isi tina promisiunile; a doua sa-si vanda partea unui nou actionar iar a treia ca Guvernul Cantabriei sa acorde un credit de 6-7 milioane pentru lichiditati si astfel sa acoperim platile urgente. Clubul se afla efectiv in pragul falimentului. Pana si jucatorii parasisera corabia. In conditiile in care ei erau matelotii. Pe 20 mai - intr-o vineri - jucatorii se intalneau si anuntau public decizia de a da in judecata insasi clubul pentru a-si recupera salariile neplatite ce depaseau 1.7 milioane de euro. Situatia era incendiara. Pernia si Bedoya recunoscusera ca e totul o cacealma in ce-l priveste pe Ali. Promisiunile fusesera false si intentionau si ei sa-l dea in judecata pe indian spre a se recupera procentele din club. Noi pierdeam in continuare sau maxim faceam egal, atmosfera era de nerespirat. Pe de alta parte vestile deveneau din ce in ce mai proaste. Daca in 2 luni nu se rezolva problema majora a banilor clubul intra in colaps. Owes money to the players, Finance, suppliers and Social Security in an amount of about 20 million suna un mic citat de pe versiunea engleza a site-ului clubului. In tot acest timp certurile nu conteneau. Javier Lopez Marcano - ex consilier pe probleme de sport al Cantabriei dadea vina integral pe Francisco Pernia pentru ca acesta il adusese pe indian in lojele de pe El Sardinero. Si in birouri as putea adauga. Fostul proprietar al clubului James Montalvo inainta si el proces in speranta ca va redeveni proprietarul clubului. Ali Syed nu facuse nicio plata in contul procentelor cumparate si nu raspundea pe niciun canal oficial. De cand asasinului financiar ii incapuse clubul pe mana situatia nu numai ca nu se imbunatatise ci devenise incredibil de grava. In aceasta mare de probleme o victorie a parut ca o adevarata minune. Castigam primul meci impotriva celor de la Betis, fosta mea echipa. 1-0, penalty. Avusesem 2 suturi pe poarta jucind acasa si 5 spre poarta in timp ce Betis (departe de a fi o forta) avusese 16 spre poarta, 8 pe poarta, 25 de lovituri libere si o posesie de 63%. O minune, pardida nu avusese aspectul tactic la care am facut referire in meciul cu Real si in cel cu Valencia. Pur si simplu eram atat de slabi incat doar cu un noroc chior castigasem si noi un meci in primele 10 etape. Imi era clar ca nu voi mai ramane, aveam de gand sa pun punct acestei colaborari - in realitate o farsa - cat de curand. Ha, eu venisem pentru un proiect de viitor. Pe timp indelungat. O sarada, cea mai mare deziluzie. Nici eu si nici colaboratorii mei nu vazusem niciun ban si urma sa plecam cum am venit evident. Referitor la Ali lucrurile erau simple. Toti il dadusera in judecata (Guvernul Cantabriei, clubul, proprietarul) insa era egal cu zero. Prinde orbul scoate-i ochii, exact asa era. Se zvonea ca ii fusese confiscat Bombardier Challenger-ul de 10 milioane. Probabil prin tarile exotice prin care umbla acum spunea ca de fapt urmeaza sa-l schimbe. Iesise la lumina de ceva timp si ca in anul precedent incercase sa cumpere formatia engleza Blackburn Rovers insa se pare ca formatia respectiva era condusa de oameni ceva mai inteligenti decat cea spaniola. Inca nu ma pot opri din uimire gandindu-ma la cariera indianului. Avocatas de mana a doua in India si pacalind cativa clienti de cateva sute de mii de dolari apoi luindu-si talpasita in Anglia in 2001 si traind intr-un apartament inchiriat. Fiind inregistrat ca director a doua companii - Grovebridge Investments Limited si All Star Foods - companii dizolvate pe motiv de neplata a taxelor. Ca un sobolan acesta avea un talent deosebit sa spele putina exact in momentul potrivit inainte ca latul sa se stranga. In timpul petrecut in Anglia acesta detinea si doua companii in Canada care au avut acelasi sfarsit ca cele englezesti. Urmatorii ani cu peripetiile prin Dubai, Bahrain etc... era de-a dreptul hilar faptul ca Western Gulf Advisory se lauda cu un istoric de 12 ani in conditiile in care fusese fondata de Ali in 2008. Ce nataflet... De abia dupa un deceniu de fraude, taxe neplatite, conturi in banci elvetiene si fugit din tara in tara la momentul potrivit Interpolul avea sa-l ia in vizor si sa-l investigheze. Ce insemnau toate astea pentru club ? 9 puncte in 13 meciuri... datorii ce crescusera la 48 milioane de euro datorate catre nu mai putin de 216 creditori inclusiv un total de 13.3 milioane datorat catre 34 de jucatori. De exemplu Pedro Munitis - figura legendara a clubului - avea de primit 1.5 milioane. Giovani dos Santos care fusese imprumutat 6 luni sezonul trecut si ajutase la salvarea clubului avea de primit 783000 euro. Eu la fel dar anuntasem deja ca nu am nicio pretentie financiara in lumina evenimentelor. Investitiile in forta de la City, Paris Saint-Germain sau Malaga pareau un strigat in departare. Culmea era ca si alte cluburi - Atletico, Getafe si Sporting Gijon - anuntasera intelegeri cu o companie ce se intitula Doyen Group chiar mai indoielnica si care oferea si mai putine garantii decat indianul mirositor. Incredibil acest indian... iata care-i treaba: ai nevoie de 100 milioane rapid. Pot sa-ti fac rost de un imprumut, trebuie doar sa treci doar un test de credit de risc. Plateste-mi un milion comision si vei avea banii. Singura problema e ca o dupa ce treci testul si m-ai platit eu am disparut si nu ma vei mai vedea niciodata. India, Anglia, Dubai, Bahrain, Malaezia, Ausralia, Noua Zeelanda, Bahamas, Korea, Brazilia... and still going™. M-am desparit de Racing cu durere in suflet. Cu durerea ca nu pot face nimic. Inainte de a-mi lua adio de la Miguel Angel Revilla - (actionarul minoritar al clubului cu 1%) ce se afla in Brazilia in momentul deciziei mele pentru a cauta investitori - mi-am luat adio de la jucatori. Le-am urat tuturor mult succes. Mai ales lui Colsa pe care-l antrenasem si la Mallorca. In seara respectiva m-am vazut si cu Revilla la un restaurant retras (posibil chiar proprietatea sa) si am facut haz de necaz. Mi-a povestit ce traire inedita poate fi sa imparti loja cu indianul talpa iute, o adevarata experienta revelatoare. Se pare ca acesta nu avea nevoie de un gol pentru a face show: Nu vazuse un meci in viata lui. Eram langa el in loje si muream de ras desi nu ma puteam exterioriza. Un aparator da mingea inapoi portarului si el aplauda ca un maniac. Nu are habar de fotbal. In afara de exuberanta sa deosebita credeam ca singura sa crima e de a nu ii fi pe plac anchovies-urile locale. E prima persoana care n-a vrut nici macar sa le incerce. Apoi discutia inevitabil a capatat accente triste pentru ca nu-i asa - realitatea era.... falimentara. I-am spus ca dupa mine actiunile indianului se aseamana izbitor cu ale unui violator in serie pe fuga. O gramada de femei sunt victime ale acestuia - foarte putine vorbesc, restul traiesc in rusine si se tem de repercusiuni daca spun ceva. La figurativ vorbind s-au identificat o gramada de femei dar doar una sau doua sunt gata sa apara in public. Altele au depus plangeri dar vor ca identitatile lor sa ramana protejate. Majoritatea nu vorbesc, noi victime apar in fiecare zi dar cu toate traiesc cu teama. Pe aceste coordonate ne-am strans mainile, urat succes si despartit. N-a trecut mult de atunci si iata-ma. Mii de kilometri, mii de regrete, sute de strazi cutreierate in deriva si pizza ordinara careia incerc sa-i gasesc valente italienesti. Ascunzindu-ma precum un caine batut. De prieteni, de rude, de propria-mi familie. De mine mai ales. Am un sentiment ingrozitor ca mi-am pierdut placerea si interesul in a face lucrurile care toata viata mi-au facut placere. Ma zbat prada sentimentelor de inutilitate. Pe zi ce trece am dificultati tot mai mari sa termin ziua practic, sa fac in asa fel incat sa treaca timpul. Oare e cea mai puternica depresie din viata mea sau sunt pe calea spre suicid chiar ? Nu vreau sa vad pe nimeni, nu muncesc, nu prea am energie si pofta de viata, hobby-uri, relatii... nici vorba. Si o senzatie coplesitoare de slabiciune ce ma domina din ce in ce mai tare. Unde sunt ? Cine sunt ?

Reveniti in campionat am mai dres busuiocul. O victorie grea cu 1-0 (evident tot acasa, afara nu mai bateam aproape pe nimeni - in primul rand pentru ca ne plecasera in pauza recent incheiata jucatori extrem de importanti ce au fost inlocuiti de jucatori net inferiori). Gol brazilianul Neto dupa vreo ora din libera. E musai sa ai un executant de libere bun cand esti la o echipa mica. Musai. Neto avea chiar sa recidiveze etapa urmatoare in deplasarea de la Olympiakos Volos si deschideam scorul in minutul 20 cu o alta libera executata ca la carte. Din pacate nici acest meci din deplasare nu aveam sa-l castigam si am terminat egalii gazdelor, 1-1. Cu siguranta pentru ca mintea jucatorilor era la meciul urmator, cel cu Rosenborg. Decisiv pentru iesirea din grupe. Nu stiam dar avea sa fie ultimul meu meci cu tribune arhipline la greci. Iubeam pur si simplu tribunele Aris-ului: Jucam cu cel mai bun 11 la dispozitie: Sifakis - Michel, Kouloucheris, Lazaridis, Vangjeli - Mendrinos, Javito, Prittas, Toja - Cesarec si Koke. Absentele in aparare erau importante, speram ca grecii sa-i inlocuiasca cu succes pe brazilieni. Din fericire am controlat tactic tot meciul si am lovit de fiecare data la momentul potrivit. Goluri in minutele de prelungire din ambele reprize. Primul gol - cel al calificarii, nu ne-am fi calificat doar daca am fi pierdut meciul - Cesarec in minutul 45+1 al doilea Faty in 90+2. Dupa meci impreuna cu echipa am stat minute in sir in fata galeriei si am sarbatorit impreuna. Locul 2 cu 10 puncte si o calificare mare de tot. Ca de obicei nu aveam insa sa ma pot bucura prea mult. Jucam acasa cu Skoda. O echipa pe foaie net inferioara noua. Insa o zi mare a atacantului lor Souanis si un moment de nebunie al unui jucator al meu (Vangjeli parca) ce avea sa ia un galben si apoi sa se certe imediat cu arbitrul Cordoba style avea sa ne faca sa pierdem meciul. Greu sa joci in 10 din minutul 30. Am pierdut cu 0-2 si stiam prea bine deja ca infrangerile acasa nu sunt pe gustul grecilor. Mai ales al conducerii. Desi in Europa reusisem deja o performanta mare tot campionatul era baza in ochii lor. Meciurile urmatoare simteam ca sunt decisive, un antrenor simte cand i se pregateste ceva chiar daca nimeni nu-l atentioneaza. Problema era ca urmatorul meci era la Panathinaikos. Iar absente iar diferenta mare de valoare intre echipe si iar infringere. Ninis in minutul 19 dintr-o pasa a lui Cisse. Stiu, niciodata n-am fost un om derby. Meciul urmator avea sa fie aproape tras la indigo cu cel din urma cu doua etape. In loc de Skoda jucam cu Panionios, in loc de Souanis avea sa fie Mitroglou. 0-2 fatal. In aparare improvizam etapa de etapa si eram tradat de fiecare data, la mijloc Faty si Toja erau doua epave iar oamenii mei grei plecati nu puteau fi de nicio culoare inlocuiti si inca intr-un timp atat de scurt de alde Georgios Katidis sau Christos Aravidis de la tineret. Cand m-am intalnit cu presedintele in seara fatidica de 18 ianuarie mi-am dat seama imediat si i-am spus in greaca mea aproximativa Nu trebuie sa spuneti nimic, va multumesc pentru tot si sper ca macar partial sunteti multumit de rodul muncii mele aici. Ne-am inteles si la bani si la tot si ne-am despartit prieteni. Un singur regret aveam, ca nu mi-am putut testa fortele impotriva miliardarilor de la Manchester City - echipa cu care urma sa jucam in Europa League. Evident realist de fel fiind nu cred ca as fi reusit mult mai mult de 0-0 acasa si 0-3 afara. Insa toate regretele - si ca n-am apucat sa joc mai departe in Europa, si ca mi-au plecat jucatori cheie si eu am fost cel ce a tras ponoasele in primis si ca plecam la jumatate de sezon - nu se comparau cu senzatiile traite alaturi de suporterii Aris-ului. Nu o sa-i uit niciodata. Asa suporteri nu am vazut (aproape) nici in Argentina si am petrecut acolo 20 de ani pe putin. Ii vor purta in inima mereu. Meciurile cu PAOK, Iraklis, Olympiakos, Panathinaikos si poate peste toate meciul de la baschet si obisnuitul meci anual pe care Aris il juca cu Boca Juniors. O alta gluma a destinului poate Aris si Boca fiind infratite. http://www.youtube.com/watch?v=f5hPgSEwCiQ

A doua zi mi-am onorat promisiunea si am fost la renumitul meci. Aris - PAOK transpus de pe arena de fotbal in sala. Oricit am incercat sa raman pe cont propriu fara cele 3-4 matahale angajate ale clubului n-am reusit, acestea erau tot timpul in jurul meu. Si cu totii eram in mijlocul galeriei. A fost o experienta pe care n-o voi uita niciodata. N-am mai vazut niciodata asa ceva si depasea cu mult ce vazusem la fotbal. A fost absolut ireal: Incredibil. Absolut incredibil. Am visat toata noaptea galeria si atmosfera incendiara. Inainte sa mor o sa mai ma duc o data neaparat. Revenind la fotbal... victoria cu Atletico se pare ca nu o digerasem. Din deplasarea urmatoare am plecat cu coada intre picioare. De la Atena, jucam cu Panionios. 1-0 pentru gazde la capatul unui meci pe care deja il abordam obositi (jucam doar la trei zile distanta) si care s-a complicat extrem de mult in minutul 50 cand Nafti a primit rosu direct. Pe final de meci - in minutul 86 - Bosko Balaban inscria pentru gazde. Ar fi fost un punct mare daca-l obtineam. N-a fost sa fie. Insa in etapa urmatoare trebuia sa castigam neaparat, urma apoi la 3 zile distanta deplasarea din Norvegia. Jucam cu Ergotelis. Pe hartie usor. In teren greu. Desi am jucat ofensiv, desi am am avut om in plus din minutul 36 victoria avea sa vina extrem de tarziu, in minutul 92. Cesarec pe care-l introdusesem in urma cu 10 minute in locul lui Ruiz inscria. Javito cu pasa. Trei puncte importante mai ales din punctul de vedere al moralului. Meciul din Norvegia l-am abordat cu teama. Cativa jucatori in frunte cu Toja incepusera sa dea un randament scazut implicit am fost nevoit sa-i scot din echipa. Fusesera inlocuiti de Faty si alt mijlocas, Prittas. Printre altii. In fata jucam tot cu Koke si Ruiz. Norvegienii ii stiam din timpurile cand jucam contra lor cu Valencia. Demidov, Dorsin, Lustig, Iversen, Rade Prica... jucau si tineam pasul greu cu ei. Am incheiat prima repriza la egalitate, golului lor am raspuns in minutul 43 prin Ruiz (pasa acelasi Javito) insa am pierdut in repriza a doua - Prica aducind toate punctele pentru norvegieni. Infrangere din care din pacate nici nu am avut multe de invatat. Urma meciul cu PAOK afara si nu eram deloc intr-un moment bun de forma. Dimpotriva. Am incercat sa compensez forma aparent proasta cu cateva sedinte video in plus. Am intors PAOK-ul pe toate fetele. Post pe post erau mai valorosi ca noi. Insa ca si compartimente trebuia sa iesim peste ei. Cel putin doua, apararea fiind neaparat unul dintre cele doua. Ca al doilea era mijlocul sau atacul conta mai putin. Conta sa stie fiecare jucator cum se misca adversarul sau direct si omul care-i va intra in aria sa. De la mijloc in sus PAOK-ul era tare de tot: Vitolo, Pablo Garcia, Ivic, Vierinha, Muslimovic si Salpingidis. La noi de exemplu Toja in care-mi pusesem mari sperante la inceputul sezonului nu mai prindea nici banca. Adevarata vorba aia... nu iese fum fara foc. Koke de asemenea era pe banca, unul dintre cei mai importanti jucatori ai echipei. Prima repriza am cam fost dominati dar ne-am facut treaba bine in aparare. Acelasi lucru l-am cerut si in a doua repriza, aparare exacta in primul rand. Restul o sa vina. Si ca sa vina am facut din nou o miscare inspirata, l-am scos pe Ruiz si l-am inlocuit cu Koke sperind ca de la el va veni pasa de gol, o mica magie, scanteie, ceva. La un sfert de ora dupa ce a intrat aveam o libera complet inofensiva aparent insa era o schema pe care o repetasem de nenumarate ori la antrenamente. Asa sta treaba la echipele mici, unde nu exista geniu trebuie sa existe ceva - repetitie mai exact - iar fazele fixe devin adevarati asi. Koke a centrat ca la manual, fundasii centrali si-au tras oameni dupa ei un pic inainte de momentul in care spaniolul a lovit balonul si din spate Javito a venit si a plasat balonul pe langa portar. N-am rezistat impulsului si m-am bucurat ca un nebun. Am fost lovit cu cateva role de hartie si a trebuit sa ma refugiez subit. Am rezistat pana la final, Cirillo (poti sa spui fundas central cretin ca sunt sinonime) a luat si un rosu si printre obisnuitele role, brichete si parca si un telefon ne-am strecurat in afara terenului. Trei puncte mari, victorie uriasa pentru fani. Aveam doua saptamani de odihna acum, timp pe care trebuia sa-l folosim in mod optim pentru a ne pregati in special pentru incercarea de a iesi din grupe. Asta era marele meu tel pentru sezonul acesta, orice dupa iesirea din grupe era un bonus. Evident nu mi-a trecut niciun moment prin cap sa neglijez campionatul. Tocmai asta mi-a fost imputat - oarecum amical dar asa incep toate problemele antrenorului, cu reprosuri amicale intai - dupa primul meci dupa cele 2 saptamani libere. Am pierdut rusinos cu 0-4 acasa impotriva celor de la AEK. Toja m-a tradat din nou, el a fost primul schimbat in minutul 60. Era deja 2-0 pentru oaspeti Kafes si Scocco inscriind. Scocco inca o data si un marocan in prelungiri au contribuit la un 0-4 care reprezenta cel mai slab rezultat si meci in acelasi timp de cand eram la echipa. A trebuit sa umblu serios la moralul jucatorilor. Pe langa clasicul trebuie sa uitam meciul asta cat mai repede a trebuit sa mai plusez cu multe altele. Nu prea aveam mult timp insa sa le suflu in fund pentru ca venea cu pasi repezi meciul cu Bayer 04. Meciuri extrem de importante cele cu nemtii si pentru ca pe banca lor se afla nimeni altul decat cel care-mi furase gloria cu norocul sau: Jupp Heynckes. Evident avea o formatie de trei ori mai valoroasa ca a mea. Adler in poarta, Friedrich, Kadlec, Balitsch, Bender, Simon Rolfes, Vidal, Barnetta, Derdiyok si Patrick Helmes erau mult peste ai mei Sifakis, Guiaro, Toja, Faty, Ruiz etc. Insa fotbalul nu se joaca dupa nume, o stiam prea bine. O coregrafie superba poate fi retinuta din acest meci si un punct binevenit: In rest fiecare cu armele sale ne-am anulat ca si in acel celebru Valencia-Bayern. Aveam in continuare sanse la calificare ambele formatii, mai era un drum lung inainte. Dupa acest meci de Europa League ne astepta un alt duel de foc. Mergeam la Olympiacos acasa. In infern din toate puncte de vedere. Stiam ca de ceva timp la Olympiacos s-a transferat si mijlocasul meu preferat din intreaga cariera, Ariel Ibagaza. Nici nu mi-a trecut prin cap insa sa ne salutam sau strangem in brate mai ales, un nou incident Gate 7 s-ar fi iscat probabil. Am inceput meciul cu un 4-5-1 din care nu lipsea Toja (lipsa de solutii) insa dupa 2 minute deja eram condusi. Albert Riera autorul golului. Ne-au calarit toata repriza si am rasuflat usurat cand la un penalty corect acordat Ibagaza a ratat. Un alt 0-4 ar fi putut sa-mi dinamiteze toata munca de un an si ceva. Am scapat doar cu o infrangere la limita si nu l-as mania pe Dumnezeu daca as zice ca am avut si noi cateva mici sanse sa egalam. Per total insa Olympiacos a fost mult peste noi. Nici nu era greu, pe langa Ibagaza mai venisera Rommedahl si alte cateva nume importante ale fotbalului european. Urma si cupa. Jucam afara la o echipa din a doua liga, Trikala parca se numea. 6000 de oameni dar ar fi dominat Bernabeul la orice ora, la orice meci. Fanatici grecii. Jucam cu cea mai buna echipa in speranta ca vom putea imbunatati chiar performanta de anul trecut. E drept si ca daca pierdeam nu imi smulgeam parul, ar fi insemnat mai multa energie pentru Europa si campionat. Avea sa fie a doua, am deschis scorul prin Ronaldo Guiaro apoi in minutul 31 am fost egalati. Am mai jucat inca 90 de minute degeaba fara a reusi sa inclinam balanta nici noi nici ei si la penaltyuri evident am pierdut. Cand oare sa fi castigat o echipa antrenata de mine la penalty-uri ? Niciodata. Evident. Cele 30 de minute dintre minutele 90 si 120 le jucasem in inferioritate deci plecam si si. Si fara calificare si morti de oboseala. Nici fanii nu vor aprecia cu siguranta... asa ca urmatorul meci era a must win. Intalneam acasa Atromitos. Cu un Javito in zi mare (gol si pasa de gol) am castigat din prima repriza pot sa spun. In a doua mi-am odihnit cativa titulari pentru ca urma meciul de pe BayArena. Cu nemtii am facut un meci excelent si ne indreptam catre un nou 0-0 care ar fi reflectat perfect echilibrul din teren cand Sifakis la una dintre ultimele faze ale meciului incearca sa prinda mingea la un sut deloc periculos, o scapa mai rau decat Dida si Vidal pe faza inscrie cel mai usor gol din cariera sa. Mare pacat pentru cei 3000 de fani ai nostri care-i dominasera pe cei 15000 de fani nemti clar... si mare pacat pentru clasamentul nostru evident. Heynckes si norocul sau proverbial. Inutil sa mai spun in meciul urmator Sifakis nu a mai fost in poarta ci Juanma. Meciul desi l-am jucat acasa in compania celor de la Larisa n-am reusit sa-l castigam. Cu o echipa la fel de experimentata ca a noastra si cu cateva nume de marca (Dabizaz, Tavlaridis, Fabian Cannobio, Romeu, Cousin si Makinwa) gazdele aveau sa ne egaleze in minutul 76 prin vechea cunostinta din campionatul italian. Un egal dezamagitor. Si mai dezamagitor avea insa sa fie meciul urmator, deplasarea la concitadina Iraklis. Meci cu miza din punct de vedere al suporterilor, meci normal din ce ma priveste. Eleftheropoulos, Josemi si in rest relativi necunoscuti pentru mine in frunte cu doi romani. Pe unul il mai stiam din sezonul trecut (Victoras Iacob, un varf deloc special insa care-si facea treaba) insa surpriza a venit de la alt roman - Bogdan Mara. Cat timp a fost pe teren (86 de minute) a fost un constant pericol cu tehnica si lansarile sale. Am pierdut cu 0-1 in minutul 74 si nu reuseam deloc sa legam doua rezultate pozitive. Ingrijorator. Am obtinut etapa urmatoare obisnuta victorie cu 2-0 acasa cu niste sarmani - nou promovati pesemne pentru ca nu-mi aminteam de ei din sezonul precedent. Kerkyra. Cesarec inscria dupa foarte mult timp de impotenta. Si in el imi pusesem mari sperante si ma dezamagea crunt. Am odihnit ceva titulari etapa urmatoare pentru ca in clasamentul din grupa EL nu stateam chiar pe roze si aveam nevoie de un egal la Madrid peste trei zile. S-a vazut cu varf si indesat si am reusit sa pierd la Panserraikos. Un mijlocas de-al gazdelor a prins un sut de povestit nepotilor in minutul 40 si cu toate schimbarile mele n-am reusit sa mai dreg busuiocul catusi de putin. Pierdeam si din nou nu putea sa faca bine la moral acest lucru. Mergeam in Spania sa incercam marea cu degetul. Un Aris care nu batea mai pe nimeni infruta un Atletico cu de Gea in poarta, Dominguez, Godin, Ujfalusi, Tiago, Reyes, Aguero, Forlan, Simao, Diego Costa, Frank Merida si tot asa. Eu cu Sifakis - Michel, Lazaridis, Lozano, Vangjeli - Faty, Mendrinos, Javito, Toja - Cesarec si Koke. Jucam un 4-2-3-1 cu siguranta defensiv. Atletico in schimb super ofensivi. Ofensivitatea asta e cu dublu tais. In minutul doi suntem in atac cu destui oameni, poate chiar mai multi in preajma careului decat aparatorii spanioli si intai avem o bara, autorul isi pune mainile in cap - portarul este iesit din poarta - apoi Koke vine ceva mai din spate si conducem. 1-0 pentru Cenusareasa. Gazdele insa stiu ca au un meci intreg in fata si aproape nici nu-mi dau seama cand de la 1-0 pentru noi se face 2-1 pentru ei. Minutul 11 si 16, Forlan si Aguero. Clasa. Intram la pauza asa si ii strang in cerc si le vorbesc apasat insa fara sa tip incercind sa-i fac sa inteleaga ca e momentul sa profitam din nou de carentele gazdelor defensive. Lui Koke si lui Toja le transmit indicatii personalizate si iesim pe teren. Ca de obicei tot suporterii nostrii se aud mai puternic decat adversarii. Mirific. Minutul 52. Corner... se fluiera penalty pentru noi. Mi s-a parut gratuit initial insa la analiza video aveam sa remarc ca decizia a fost mai mult decat regulamentara, unul dintre fundasii adversi imi tinea un jucator de tricou si jucatorul meu era la un metru de adversar aproape. Koke are cojones si executa pur si simplu fara sa se uite la portar sau la poarta. Plasat si pe centru. Suna paradoxal dar cine a vazut fotbal la viata sa cunoaste executia. Suntem dominati, gazdele pot avea probleme mari daca nu inving si ne preseaza. Noi pe contre. Se apropie sfarsitul meciului si un punct e binevenit. Insa trebuie sa profitam de fiecare ocazie. Si un corner e o mare ocazie cand tu esti David. Se centreaza absolut defectuos pe jos, mingea trece prin fata portarului, este luftata a doua oara in interval de cateva secunde, cineva suteaza, se respinge, e un adevarat haos... apoi gazdele incearca respingerea, mingea ajunge tot la noi, sutam slab apoi gazdele incearca sa degajeze dar executia este extrem de proasta, mingea depaseste linia de sase metri pentru prima oara in multe secunde deja si ajunge spre punctul cu var de unde este sutata... nu, ba da... sutata si intr-un final deviata in poarta de catre cineva. Inca nu stiu cate minute si castigam. Se scurg si acele minute si victorie uriasa, absolut uriasa. Suntem prima echipa greaca din istorie care castiga pe pamant spaniol! Prima. Victorie absolut colosala. Evident cum altfel decat radiind dar incercind totusi sa-mi mentin echilibrul m-am prezentat la conferinta de presa si am spus mai mult sau mai putin aceleasi platitudini care se spun dupa o victorie a unei echipe mici afara. A doua zi ziarele din Grecia si Spania erau pline de poze cu mine si articole cu titluri care mai de care mai laudative™. Imi place cum imi sta in negru m-am surprins gandind: Nici titlurile nu erau de colo: Hector Cuper: Ha sido una victoria historica, Un triunfo historico si tot asa. Interviul din As era scurt si la obiect, cum imi plac mie lucrurile:Estamos contentos. Ha venido mucha gente de Grecia y siempre la ilusion y el factor humano juegan cosas importantes, mas alla de la estrategia. Hemos dado todo lo que tenemos y tambien hemos la cuota de suerte necesaria, porque tuvimos momentos muy difíciles, sobre todo en el segundo tiempo. La ilusion y la entrega de mi equipo han sido increibles. Mas no teniamos. Se han dado una serie de coincidencias para ganar un partido. Esto tiene mucho valor porque delante habia un gran equipo. Nos vamos contentos. Estamos felices. Todavia falta un partido. Hay que tener calma y disfrutar de este momento y luego preparar el siguiente partido. El peor error es creer que esta ganado antes de jugar.

Efectiv nu ma puteam satura de nebunia tribunelor. Indescriptibil... Ca si la Olympiakos si la gazde aparusera fete noi: Leto, Simao si Sotiris Ninis. Tocmai un gol al unuia dintre acestia de la mare distanta - Leto - avea sa incline balanta in minutul 62. Era inca o finala pierduta de mine - a cata oare ? - dar parca cu 25000-30000 de suporteri proprii (dintre cei 50000 in total) care te aplaudau si sustineau ca si cum pe teren ar fi fost zei si nu oameni nu mai simteai deziluzia atat de tare nici ca jucator nici ca antrenor. Nu aveam mult timp sa deplangem pierderea cupei pentru ca peste doar peste 4 zile incepeam jocurile din play-off. In primul meci jucam acasa si aveam ocazia sa ne luam revansa in fata celor de la Olympiacos pentru meciul din ultima etapa. Jucam meciul extrem de ofensiv cu Koke si americanul Eddie Johnson sprijiniti de celalalt american - Freddy Adu. A fost un alt meci de tinut minte, am castigat cu 2-0 si am ratat si un penalty in minutul 54. Ambele goluri au fost inscrise de Eddie Johnson, primul in minutul 40, superb, cu capul punind portarul pe picior gresit iar al doilea cu un sut cu dreptul in minutele de prelungire. A fost o noapte frumoasa. Urmau insa doua deplasari de foc, prima in oras la PAOK cealalta la Atena pentru meciul cu AEK. Din pacate cu PAOK n-am reusit sa facem un joc decent si gazdele cu un Ivic in zi mare (gol si pasa de gol) ne invingeau cu 2-0, scor stabilit inca din prima repriza. Insa ii asteptam in ultima etapa a play-off-ului pe Kleanthis Vikelidis. In infern. Am pierdut si meciul urmator de la Atena. Ca atatea in perioada petrecuta in Grecia a fost unul nebun. 2 penalty-uri, 4 rosii (doua de fiecare parte dar primul al lor; noi nu am stiut sa profitam) si sase goluri. 2-4. Si acum cand ma gandesc ca am condus cu 2-1 si am luat trei goluri apoi jucand 10 contra 9 nu imi vine sa cred. Incredibil. La fel de incredibil a fost si modul in care am fost egalati in meciul urmator, returul cu AEK. Conduceam inca in minutul 93 cand Leonardo, mijlocasul brazilian avea sa prinda un sut fenomenal. Si eram egalati. In penultimul meci iar am avut meciul in mana. Jucam afara la Olympiacos si gazdele aveau sa aibe din nou un eliminat, acelasi ca si in meciul din campionat. Polonezul Zewlakow. Din minutul 38 pana in minutul 78 am jucat cu om in plus apoi Nasuti a luat doua galbene in patru minute si ne-am linistit. 0-0 scor final cu 12 galbene si doua rosii. Urma ultimul meci din play-off si nu puteam sa le oferim cadou mai frumos fanilor decat o victorie cu 3-2 impotriva dusmanilor de la PAOK. Penalty-uri, tensiune, spectacol in tribune... campionatul se incheia fantastic pentru noi iar daca ar fi sa-mi acord o nota pentru prestatiile reusite as zice un 8. Ne calificam pentru Europa League, o noua aventura ma astepta sezonul urmator. Trebuia sa luptam pe trei fronturi sezonul urmator, doream sa facem o figura frumoasa in Europa. Ne astepta un sezon lung, porneam din turul trei al calificarilor. Asa ca am inceput sa caut jucatori. Evident gratis pentru ca finantele clubului nu permiteau mai niciun efort financiar. Singurul jucator pentru care aveam sa platim bani jos era columbianul Juan Toja de la Steaua, echipa romaneasca. 500000 de euro. In rest o multime de jucatori ce veneau liberi de contract. O multime pentru ca aveam sa pierd mare parte din echipa si mai ales oamenii grei. Mai devreme sau mai tarziu de la sfarsitul sezonului de abia incheiat pana in momentul in care aveam sa ma despart de formatia greaca aveam sa pierd o multime de jucatori in frunte cu greii Koke, Campora, Nafti, Arano, Javito, Toni Calvo, Nasuti. Nu mai vorbesc de jucatorii care se reintorceau la baza dupa imprumuturi, Freddy Adu, celalalt american etc. Eram obligat sa inlocuiesc jucatori de top cu jucatori gen Danijel Cesarec (varf) si Nikos Lazaridis (fundas) de la Asteras Tripolis, Konstantinos Kaznaferis si Konstantinos Mendrinos de la Giannina, Deividas Cesnauskis (mijlocas) de la Ergotelis, si altii din ligile inferioare. Fie din Grecia (portarul Markos Vellidis) fie din Spania (alt portar, Juanma, acesta mult mai experimentat pentru care aveam planuri destul de mari) fie din Brazilia (fundasul stanga Michel). Din Spania mai venea o mica armata, Alvaro Portilla (winger stanga de la Atletico Madrid B), Oriol Lozano (fundas central de la Racing) si Cristian Portilla (mijlocas central de la Sporting Gijon). Atacantul Carlos Ruiz de la Puebla din Mexic, Bobadilla de la Borussia Monchengladbach si in rest am mai promovat de la tineret. Ii uitam pe Ricardo Faty de la Roma (mijlocas defensiv) si pe Fabiano, varf brazilian ce venea de la Rapid Vienna. Insa ii uitam doar pentru ca la echipele lor erau a cincea roata la caruta, ramanea de vazut cat de bine aveau sa joace pentru mine. Multumit de experienta cu Okubo de la Mallorca mai pescuiam o data in campionatul nipon: Daisuke Sakata de la Yokohama Marinos. Atacant evident. Problema era ca avea sa vina la noi nu acum ci la jumatatea sezonului. Practic eu nici n-am apucat sa-l folosesc. Datorita parcursului extrem de bun in campionat si cupa mi-a fost propusa o prelungire a contractului cu un salariu substantial ajustat. Am acceptat evident. Nu-mi stateau gandul la bani oricum, cand vii la Interul lui Moratti dupa doua finale de Champions si practic iti primesti banii pe contractul de 3 ani cu banii aia poti trai cateva vieti, Moratti avea multe defecte dar zgarcit nu era. Cel mai bine o stia tot Recoba. Am inceput sezonul oficial cu meciurile de Europa League. Trebuia sa trecem doua tururi ca sa ajungem in grupe. Primul cu o echipa poloneza necunoscuta mie-mi: Jagiellonia Bialystok. Am castigat afara 2-1 cu doua goluri Calvo. In retur avea sa ne califice cu golurile sale atacantul Cesarec. Polonezii s-au lasat greu conducind chiar cu 2-1 la noi acasa. Totu-i bine cand se termina cu bine. Urma turul decisiv cu Austria Viena. Aveam primul meci acasa si era esential sa nu luam gol. Nu exista regula mai importanta intr-un tur-retur. Paradoxal suportul celor 20000 de fani nu ne ajuta prea mult in sensul asta, reprezenta mai mult o presiune. Cu putin noroc si ceva inspiratie am resit sa impac si capra si varza. In formula Sifakis - Neto, Michel, Ronaldo Guiaro, Oriol Lozano - Cesnauskis, Nafti, Javito, Toja - Danijel Cesarec si Koke aveam sa blocam un adversar neasteptat de bataios pana spre sfarsitul meciului iar cu inspiratia de care vorbeam (l-am inlocuit pe Cesarec cu Ruiz) aveam sa castigam meciul in minutul 93. Ruiz a prins un drept de zile mari si facea parte din oras fericita. Trebuia doar sa rezistam acum in Viena pentru a ne califica in grupe. Am pregatit returul cu atentie si fiecare isi stia sarcinile si ofensive si mai ales defensive. Eram multumit de ce jucam desi era clar ca se poate si mai bine. Eram incantat in special de columbianul Toja. Venit dintr-un campionat de mana a treia acesta avea si un cert renume de playboy insa evolutiile sale erau excelente. In trei meciuri oficiale terminase doua in teren iar in turul cu austriecii il inlocuisem dupa vreo ora doar pentru ca omul sau nou intrat in teren era cu vreun cap jumate mai inalt decat el si am zis sa incerc sa evit surprizele in meciul de acasa, meci esential. Si in meciul din deplasare jucam tot cu el titular singurele schimbari fata de meciul tur fiind Nikos Lazaridis (fundas) in locul lui Oriol Lozano si Carlos Ruiz (care ne adusese in postura de favoriti) in locul lui Cesarec. Aveam sa fiu inca o data inspirat pentru ca Ruiz inscria in minutul 4 cu un nou sut cu dreptul la prima noastra faza inchegata. Gazdele ne-au presat tot meciul dar ne-am aparat pe baricade (am terminat cu 5 galbene fata de niciunul pentru gazde) si ne-am calificat cu un 1-1. Linz, omul de gol al gazdelor a inscris si el in repriza a doua insa emotii mari nu am prea avut. Ne calficam in grupele Europa League, un rezultat important pentru macedonenii mei care avusesera ultima campanie (incheiata pe undeva prin turul 3) in Europa in urma cu vreo 30 de ani. Inceput de sezon de bun augur. Peste cateva zile doar incepea campionatul. Trei zile mai exact. Aveam un meci de debut greu la Kavala care ne batuse pe unde ne prinsese anul trecut mai putin in cupa. Titularii erau sleiti de puteri dupa meciurile din Uefa asa ca am facut un turnover de zile mari inlocuind practic toata echipa. Doar portarul si inca vreo 2 jucatori au rezistat. Formula cu care incepeam campionatul era Sifakis - Michel, Efthimios Kouloucheris, Oriol Lozano, Kristi Vangjeli - Cesnauskis, Konstantinos Mendrinos, Javito, Athanasios Prittas, Toja - Cesarec. Impropriu spus 4-4-2, era mai degraba un 4-4-1-1 cu columbian pe post de jolly joker, cu libertate mare de miscare. Mi-a mers figura si dupa un nou meci de mare lupta (9 galbene, o minune faptul ca rosul n-a aparut) am castigat cu 1-0. Lozano cu un sut din afara careului ne aducea cele trei puncte in minutul 27. Ocazii au mai fost de ambele parti insa conta doar ca eram castigatori in fata unui adversar incomod dupa un inceput de sezon cu cele 4 meciuri de Europa League. Urmau doua saptamani aproape in care sa ne refacem fortele, urmau doua meciuri extrem de grele, ambele acasa. Primul cu Panathinaikos al doilea cu Atletico Madrid. Pe langa spanioli (pe care-i asteptam ca pe painea calda dorind sa-mi iau o mica revansa pentru rezultatele - care desi explicabile tot slabe se numeau - din Spania, ultimele mele performante. Meciul cu Panathinaikos a fost unul de calitate. Din pacate o noua decizie de arbitraj pe care nu o pot judeca altfel decat eronata a decis meciul. Un penalty obtinut de fundasul lor Vyntra si executat de Cisse si ne astepta o repriza in care sa incercam sa rasturnam meciul. N-am reusit. Pana avea o echipa de mare calitate si pe cat timpul se scurgea pe atat inchideau si mai mult meciul jucind si mai defensiv. Aveau o singura bresa, fundasul Boumsoung pe care il stiam bine - o bomba de jucator - si am incercat sa fortam central insa era greu, foarte greu iar in atac Cisse, Simao, Ninis si noua achizitie Sidney Govou ne puneau probleme uriase de fiecare data cand avansam cu prea multi jucatori. A fost o lectie buna pentru mine pentru meciurile de Europa League, mai ales pentru cele cu Atletico - campioana in exercitiu - unde ne astepta o formatie ofensiva. Celelalte echipe din grupa - Rosenborg si Bayer 04 - erau si ele periculoase dar intentionam sa abordez alte partituri cu ele. In preziua meciului cu Atletico a aparut un articol laudativ™ chiar pe site-ul Uefa. Titlul era Europa League dossier: Aris Thessaloniki Iar parte din continut suna cam asa: Europa League holders Atletico Madrid open their new campaign with a trip to Greece on Thursday evening. Greek-based journlalist Scott Anthony explains how Hector Cuper is rebuilding his reputation at Aris Thessaloniki. As the ‘second’ club of Greece’s second city, Aris Thessaloniki FC’s have mostly lived in the shadow of neighbours PAOK since their pre-second world war heyday. In fact, since the 1980s Aris FC have arguably been living in the shadow of their own great ‘Empire of Aris’ basketball team. Thus Thursday’s match against Europa League champions Atletico Madrid offers the sports club’s football outfit the best chance to step out of the shadows since they progressed to the third round of the old UEFA cup in 1980. You can wager that Aris fans – notorious for their Boca Juniors-esque brand of boisterousness – are going to make the most of it. Of course, Atletico know all about being a city’s second club, and there’s lots else they’ll recognise about the Aris set up. In recent years Aris, like Atletico, has proved a good place to revive flagging careers. Only seven years ago manager Hector Cuper was in charge at Inter Milan, and previously to that he'd led Valencia to two European Cup finals. But after a woeful winless spell in charge of the Georgian national team, Aris plucked him from the footballing scrapheap in 2008. Since arriving in Thessaloniki 18 months ago the Argentinean has been a revelation. The George Graham-esque discipline installed by Cuper has mirrored chairman Thanassis Athanassiades’s frugal running of the club. As a result Aris have established themselves as a top-five side, while other ‘bigger’ clubs (such as AEK Athens) have begun to flounder in debt. Equally, just as Diego Forlan and Paulo Assuncao rejuvenated their careers at Atletico, Aris has given the kiss of life to Spanish midfielders Toni Calvo and Javito. Previously languishing at Barcelona’s B team, since moving to Greece they have become two of the Super League’s most impressive performers. This summer Cuper added to Aris’ legion of down-at-heel former startlets by signing Freddy Adu, once the big hope of US soccer, and the French former Roma midfielder Ricardo Faty. Scattered throughout the Aris side are the shrewdest signings this side of Championship Manager, from former Birmingham City midfielder Mehdi Nafti to prolific Guatemalan Carlos Ruiz. Much has been made in the Greek press of Aris’ unbeaten home record in Europe but Atletico Madrid will provide a sterner test than Slaven Belupo did two years ago. Koke is a name few football fans outside of Greece would recognise, but since signing from Marseille for a bargain £850,000 in 2006 the Spaniard’s influence over this Aris side has grown exponentially. Playing in the hole behind a lone striker, Koke is the talisman of Cuper’s team and if Aris are to extend their unbeaten record then he will be key. As it is, ‘unbeaten’ may well be the operative word. Cuper favours a 4-4-1-1 and on their visit to Panathinaikos last season Atletico packed their patient counter-attacking game along with their sun cream. It’s a cliche to say that the Harilaou Stadium is a cauldron but that doesn’t make it any less true. This may be a game that takes some time to come to the boil but which is liable to kick-off when it, well, kicks-off. As Spanish former Aris manager Kike Ernanteth put it on local radio, ‘I don’t see Atletico getting the chance to be very “Atletico” at the Harilaou. You saw at Valencia that in Europe Cuper knows what to do. A sosit si ora meciului cu Atletico. Aveam ceva indisponibilitati din pacate. Am inceput cu Sifakis - Michel, Ronaldo Guiaro, Nikos Lazaridis, Kristi Vangjeli - Ricardo Faty, Konstantinos Mendrinos, Javito, Athanasios Prittas - Koke si Carlos Ruiz. Un 4-2-3-1 intentionam sa joc cu Ruiz varf impins si Koke in spatele sau pe post de om cu ultima pasa. Atletico juca practic in aceeasi formula doar ca evident avea jucatori de n ori mai valorosi: David de Gea - Alvaro Dominguez, Diego Godin, Antonio Lopez, Juan Valera - Ignacio Camacho, Tiago, Raul Garcia, Fran Merida - Diego Forlan, Simao. Pe banca Reyes, Diego Costa, Suarez... aveam emotii. Stadionul la capacitate maxima, 24000 de oameni: Ca in toate meciurile de pana acum cand echipa mea juca cu o alta noi eram cei mai experimentati. Sau ma rog, batrani. Atletico de exemplu avea o medie de 24.7 ani fata de cei 28.3 ai nostri. Intotdeauna am considerat ca e un factor extrem de important acesta al mediei de varsta. Iti confera cel putin un avantaj. Desi extrem de talentati pusti ca de Gea, Camacho si Merida pot sa clacheze, pot gresi si intotdeauna prefer sa am un jucator care a trecut prin mai multe in cariera sa. Chiar daca la un nivel mai scazut. Probabil exact acest lucru a inclinat balanta in favoarea noastra, inscria pentru noi dupa fix o ora Javito printr-un sut prin surprindere cu dreptul din afara careului. O faza lucrata pe stanga, lansare, intoarcere si sut fara speranta. Era o revansa frumoasa si pentru el - spaniol fiind - nu doar pentru mine. O victorie mare cu care clubul nu se mai intalnise de multa vreme. Poate niciodata. O victorie europeana. Sa nu uitam ca Atletico erau detinatorii trofeului. L-am felicitat pe Sifakis calduros (parte din victorie era si a sa) si i-am spus Nu peste mult timp o sa fii titular la nationala, meciuri mari te asteapta. Tine-o tot asa. La sfarsitul meciului - meci in care din cauza absentelor n-am facut nicio schimbare practic - mi-am strans mana calduros cu tehnicianul Quique Sanchez Flores, ne cunosteam destul de bine. Avea sa-mi spuna Te asteptam in Primera. Mi-a facut placere, in prima instanta m-am gandit ca se refera la meciul retur van Gaal style apoi mi-am dat seama de ce a vrut sa-mi transmita de fapt. Intotdeauna e placut sa primesti o lauda, de preferinta sincera si in acelasi timp discreta cum era cea pe care o prinsesem putin mai greu datorita vacarmului tribunelor. Apropos de vacarmul tribunelor... dupa aceasta victorie mare a doua zi la antrenament m-am trezit cu un detasament al fanilor care dupa o lunga repriza de ovatii adresate echipei (si mie poate) si-a trimis 3 reprezentanti. Trebuie sa spun ca atmosfera este atat de calda in Grecia incat si antrenamentele se fac (atunci cand publicul are acces si obligatoriu de la federatie exista directiva sa se faca un numar de antrenamente cu accesul publicului - lunar) sub escorta politistilor. Acestia le-au blocat calea celor 3 soli si atunci probabil dupa o schema bine pregatita acestia s-au intors catre contingentul extrem de numeros din tribune si acestia au inceput toti sa strige in cor ceva din care nu puteam decat sa deduc Cuper, Cuper, Cuper vino aici. Sau la noi, nu-mi era foarte clar. L-am lasat pe secund sa se ocupe de antrenament, l-am chemat pe Javito pe post de translator (poate n-a fost cea mai buna alegere pentru ca apoi a urmat o serie de aplauze/cantece dedicate si spaniolului, autorul golului de 3 puncte) si m-am indreptat spre cei trei suporteri galbeni inconjurati de un adevarat cordon de scutieri. Dupa efuziunile de rigoare - fulare puse, imbratisari calduroase, tentative de pupaturi - mi-a fost explicat de Javito in timp ce seful lor vorbea motivul acestei vizite. Trebuia - acesta era cuvantul exact - si Javito mi-a accentuat - sa vin la derby. Era o invitatie ce mi s-a explicat ca n-a mai fost facuta niciunui antrenor al clubului de fotbal. Ce derby ? Ce meci ? Despre ce e vorba ? Eram nelamurit... scutierii (probabil la fel de inteligenti prin toate partile lumii) se comportau de parca ar fi avut in fata o armata de oameni nu trei ciuperci galbene. E drept ca nu se auzea nici perfect datorita celor din tribune... cert e ca pana la urma am inteles. Trebuia sa merg la un meci de baschet, eram invitatul de onoare la Aris-PAOK la baschet. Le-am multumit, le-am strans mainile, m-au luat si m-au intors cu fata spre galerie - in timp ce un mic cordon se desprinsese si se interpusese intre noi si cele cateva sute de suporteri - si am facut cateva valuri impreuna incheiate cu aplauze si tropaituri furtunoase din tribuna si cu ceva gen Ole, Ole Cuper, Ole. M-au infasurat apoi intr-un drapel jumate argentinian jumatate grecesc, aceleasi tentative de pupaturi si ne-am intors fiecare la treaba noastra, eu la antrenament, cei trei in tribuna unde au facut in continuare taraboi si au transmis cu siguranta ca mesajul a fost receptionat; scutierii in dispozitiv, la locurile lor. Am scurtat cu vreo 20 de minute antrenamentul in ziua respectiva, personal eu nu ma puteam concentra. Oricum nu eram in efectiv complet, antrenament serios faceau doar cei ce nu jucasera, titularii faceau recuperare si alergarile usoare, stretching iar ultimele doua deja se incheiasera.

Finala cupei a fost de poveste. Nu din cauza scorului, desfasurarii sale sau a altor lucruri de genul. Ci a unui amanunt pe care aveau sa-l noteze pana si agentiile de presa europene: Against Panathinaikos 30,000 Aris fans descended to Athens to what has been described as the biggest football fans move in Greece ever. Numai drumul in sine fusese o adevarata poveste, 500 de kilometri nebuni: Eram mandru de echipa mea si de orasul pe care deja il consideram al meu. Era ceva ce nu poate fi explicat in cuvinte. Repet, fotbalul era deja pe planul doi. Iar pentru mine fotbalul a fost intotdeauna pe primul plan. Spectacolul din tribune odata ce am ocupat Atena inutil sa spun ca a fost fantastic:

Meciul a fost unul de mare lupta - cum altfel - si s-a decis printr-un nou episod, de data asta in favoarea noastra. Omul cel mai important al gazdelor, portarul nationalei avea sa contribuie masiv la inscrierea singurului gol al partidei. Un aut al nostru vecin cu cornerul, unul dintre jucatori poarta mingea paralel cu linia de fund si foarte aproape de aceasta apoi portarul pare o sa prinda, de fapt ii este impinsa printre picioare si Campora o impinge in poarta. Cei 15000 de fani dau foc inca o data la stadion. Nebunie: Avea sa fie doar prima din sirul de patru victorii pe care le inalntuiam. 3-0 afara la Atromitos cu goluri Calvo si de doua ori Campora si cu un rosu pentru gazde in minutul 27 (tensiune mare, gazdele erau deja conduse cu 2-0), o victorie fantastica cu cealalta rivala din oras, Iraklis Salonic cu 4-2 cu goluri cam ca in precedentul meci (2 Calvo 2 Campora) si ultima un 1-0 afara la PAS Giannina. Aici Nafti ne-a adus victoria cu un sut excelent cu piciorul drept. O serie grozava ce ne aducea pe locul 4. Urma un alt duel urias cu Panathinaikos. Paradoxal desi oaspetii aveau sa ne domine tot meciul si sa aibe o multime de ocazii pot spune ca victoria ne-a scapat printre degete. La unul dintre putinele noastre atacuri am avut o dubla imensa ocazie in minutul 69. Bara si apoi portarul gazdelor a respins in extremis de sub transversala. Oricum fanii nostri ca si mine de altfel au fost bucurosi. Panathinaikos era de departe cea mai puternica echipa din Grecia. Salpingidis, Djibril Cisse, Katsouranis, Christodoulopoulos, Karagounis, Gilberto Silva, Vyntra... o pleiada de jucatori excelenti pentru nivelul respectiv. Cea mai mare afluenta de public din intreg sezonul, 24000 de oameni pentru un meci nu atat de frumos dar sanatos. Ne continuam traseul si in cupa, Mazinho castigase in prima etapa cu 4-3 afara la o echipa de liga inferioara iar noi castigam acum cu 2-0 luindu-ne o asa zisa revansa in fata celor de la Asteras Tripolis care ne invinsesera surprinzator la noi acasa in campionat. Urmau sferturile cu meciuri tur-retur. Dupa sirul de 5 rezultate excelente au urmat doua infrangeri. Prima afara la Xanthi Skoda - cu care aveam sa jucam si in etapa urmatoare in cupa - cu 1-2 si a doua la ultima clasata, o infrangere absolut rusinoasa: 0-2 cu Panthrakikos Komotini. Decisiva lipsa portarului nostru in acest meci si a altor catorva jucatori. Plus greseala mea de a subestima adversarul si a incerca sa experimentez. A urmat turul sferturilor de cupa cu Xanthi, am obtinut un 1-1 pretios afara. In retur aveam sa castigam clar cu 3-0 acasa prin goluri ale lui Campora, Freddy Adu (revenit) si Koke. Ma asteptam mult mai mult de la Koke pana in acest punct al sezonului si am purtat o discutie lunga cu el. Aveam incredere ca va performa mult mai bine pe viitor. Meciul din etapa urmatoare avea sa inceapa nefast pentru noi cu gol primit in minutul 2. Pana la pauza aveam sa intoarcem insa prin Koke si Adu. Sifakis isi revenise si dadea multa siguranta echipei. Am avut nevoie de acest lucru pentru ca aveam sa jucam in 10 din minutul 58, Garcia lua al doilea galben. Urma o deplasare infernala la alta echipa grea a campionatului, AEK Atena. Cu jucatori ca Geraldo Alves, Araujo, Majsorovic, Pantelis Kafes, Leonardo, Scocco si Blanco si antrenati de Dusan Bajevic acestia aveau sa ni se dovedeasca superiori si sa ne invinga cu 1-0. Corner, cap gol dar tot victorie se numea. Castigam apoi meciul urmator cu Larisa printr-un 2-0 semnat de Nafti si Campora. In urmatoarele 5 meciuri aveam sa intalnim de trei ori Kavala, echipa care desi nu impresiona prin nume juca excelent si era chiar in spatele nostru in clasament. Noi pe 5 ei pe 6. Primul meci a fost in campionat si s-a incheiat nedecis, 1-1. Punctul lor de forta era cu siguranta atacul unde Ebi Smolarek si cu Diogo Rincon faceau legea insa ca toate echipele aveau nenumarati straini care aduceau calitate jocului lor. Am deschis scorul in minutul 8 prin Calvo dar am fost egalati in minutul 78 din lovitura libera. Pe de-o parte era preocupant ca luam goluri din faze fixe (cornere si libere) pe de alta era imbucurator ca doar asa luam gol. Imediat dupa acest meci, peste cateva zile urma meciul sezonului pentru noi. Aris-PAOK. Orasul era un butoi de pulbere, stadionul mai mult de atat. Aveam sa facem un meci magic si sa castigam cu 2-0 prin goluri ale lui Campora din pasa aceluiasi Nafti de fiecare data. Campora avea sa rateze la 0-0 si un penalty sutind in bara. Era dat dracu' Campora asta. Meciul avea sa se termine pentru gazde si cu doi eliminati, dupa 2-0 pentru noi acestia si-au scapat nervii de sub control. Insa ca de obicei totul palea in fata spectacolului din tribune. Niciodata nu mai vazusem ce imi era dat sa intalnesc in Grecia: http://www.youtube.com/watch?v=z7-of3jhXIw Jucam in semifinalele cupei si aveam o sansa mare. Trebuia sa trecem de Kavala si trebuia s-o facem in primul meci acasa pentru ca in deplasare jucai mereu in 11 contra 14. Cam cum jucam cand intalneam Juventusul. I-am invins pe cei de la Kavala cu 3-1. Penalty Koke, Onwuachi a egalat apoi in a doua repriza am beneficiat de un autogol al unui brazilian de la gazde si am inscris golul de 3-1 prin Javito. In retur aveam sa facem 1-1. Koke inscria golul nostru. O performanta mare pentru mine si Aris ajungerea in finala Cupei. Urma sa jucam cu Panathinaikos care ne cam dominase 70% din meci la noi acasa. Si aveam sa jucam la Atena. Insa mai erau cateva meciuri pana atunci. 1-1 afara cu Panionios gazdele inscriind in minutul 80 printr-un sut de la extrem de mare distanta (din nou ne lipsea portarul titular), victorie cu Levadiakos acasa (1-0) si o infrangere la Asteras Tripolis (1-2). Saraciile astea ne invingeau si in tur si in retur. Bine ca le eliminasem in cupa. Ultima etapa jucam un meci de orgoliu cu Olympiacos. In deplasare. Intr-o atmosfera absolut nebuna aveam sa pierdem cu 1-2. La gazde apareau nume noi, portarul Urko Pardo, Maresca si LuaLua. Chiar Maresca avea sa ne inscrie golul decisiv din penalty in minutul 45. Pentru noi inscria Calvo tot din penalty. A fost un meci pe care l-am avut in mana, Pardo fiind eliminat la faza penalty-ului nostru in minutul 42. Insa nu am stiut sa profitam si in minutul 55 si fundasul meu Arano parasea terenul prea devreme. Mare pacat. Puteam sa le dam peste bot gazdelor ce aveau sa termine campionatul pe locul 2. Si altul ar fi fost si moralul pentru finala.

Am fost atras afara din vizuina de agentul meu care m-a momit cu o oferta ce desi nu parea o idee buna nici din punct financiar nici al anvergurii formatiei care ma oferta avea sa reprezinte un punct de stabilitate si chiar de fericire in cariera mea. Pentru prima data faptul ca nu stiam sa spun nu avea sa-mi ofere satisfactii. Poate nu majore dar au venit la pachet cu multa liniste, lucru de care dusesem lipsa complet in ultimii ani. Pe 3 noiembrie 2009 semnam cu micutul club grec Aris Salonic. Am semnat pana la sfarsitul sezonului. Presedintele Thanasis Athanasiadis mi-a parut de la prima intalnire un om de treaba si aveam incredere ca vom face treaba buna. Veneam cu Fantaguzzi si cu Angel la al doilea club ca importanta din al doilea oras din Grecia. Grecii erau in plin sezon. Il incepusera cu brazilianul Mazinho pe banca, Mazinho fiind un fost jucator (chiar mare as putea spune). Fundas stanga daca ma ajuta memoria, principala sa performanta fiind castigarea Campionatului Mondial din '94. In meciul cu Olanda era al treilea om care legana bebetu alaturi de Romario si Bebeto. Il tineam minte. Ii tin bine minte pe brazilieni cum sunt sigur ca si ei ne tin minte pe noi. Il mai tineam minte si din Spania unde jucase amar de vreme pentru Celta Vigo parca. Da, el trebuie sa fi fost... Personal nici acum nu stiu de ce fusese demis, lasase echipa pe locul 5 dupa 9 etape. Dar nu era datoria mea sa investighez asta ci sa antrenez. Aveam la dispozitie un lot pestrit interesant. Format din 29 de jucatori si cu 9 greci, 3 brazilieni, 4 argentinieni, 4 spanioli, 2 albanezi, 2 americani si cate un tunisian, francez, un slovac si chiar un irlandez. Erau si cativa jucatori de care mai auzisem in cariera mea: Sergio Koke, spaniol care-si incepuse cariera la Malaga si apoi jucase la Marseille era capitanul echipei si asa a ramas si dupa venirea mea, Freddy Adu imprumutat de la Benfica dar accidentat, francezul Meriem care insa n-avea sa faca multi purici la noi, Javier Campora, varf argentinian ce-si dusese o parte din cariera pe plariuri mexicane de unde venise la noi (semnase un contract de un an jumate si ma bazam pe golurile sale), mijlocasul stanga spaniol Javito care venise la noi de la Barcelona B, varful Sebastian Abreu care nu mai avea nevoie de nicio prezentare dar pe care urma sa-l pierdem in pauza de iarna urmatoare, alt varf - americanul Eddie Johnson imprumutat de la Fulham, fundasul argentinian Nasuti care venea imprumut din Argentina si alt fundas - la fel, argentinian - venit de la Huracan, club de care ma legau atatea aminitiri. Alti jucatori importanti erau portarul Sifakis care avea o reala valoare - el avea sa fie titularul cu siguranta - , fundasul dreapta brazilian Neto care juca la noi din 2007 si si in ziua de fata joaca tot acolo - un fundas lateral tipic brazilian, scund, agil si dotat din punct de vedere tehnic, batea lovituri libere, putea sa joace si mai in fata, ce sa mai... valoros. Un alt brazilian si tot aparator, Ronaldo Guiaro avea o certa valoare. In varsta de peste 30 de ani acesta activase la Benfica 5 ani, inca 4 la Besiktas (la ambele jucand titular cam tot timpul) si apoi in 2007 venise la noi. Avea sa ramana aici pana in 2011. Un aparator central cel putin interesant si de o certa valoare. Trecind la linia de mijloc aveam si aici ceva jucatori cel putin decenti: tunisianul Mehdi Nafti ce avea o bogata experienta in Spania unde jucase 5 sezoane si totalizase 110 prezente plus inca 4 ani in Anglia la Birmingham. Aici inca 70 de prezente dupa care din 2009 venise la noi. Ca si Javito tot de la Barcelona B venise si wingerul Toni Calvo. Nu facuse multi purici acolo dar la Aris era deja din 2007. Alt mijlocas cu lungi state de plata la greci era bolivianul Ronald Garcia. Principalul sau defect era fragilitatea fizica, se accidentase de-a lungul carierei sale de un numar incredibil de ori. Ultimul pe lista dintre mijlocasi - Dario Fernandez. Argentinianul era imprumutat de la Beitar Jerusalem si mai avea in spate trei ani la grecii de la Panionios. In atac ma bazam in special pe spaniolul Koke si pe argentinianul Campora. Mi-am inceput parcursul cu un meci acasa cu echipa de pe locul 4, Kavala. La Kavala in poarta era inaltul portar ex-Perugia, Kalac. Era incredibil numarul de straini din campionatul Greciei aveam sa remarc. Pentru primul meci aveam sa joc in formula Michalis Sifakis - Carlos Arano, Neto, Efthimios Kouloucheris, Valentin Roberge - Dario Fernandez, Pitu, Mehdi Nafti, Javito - Sebastian Abreu si Koke. Impactul cu campioantul grecesc avea sa fie puternic. Se lupta pentru fiecare balon de parca se juca o finala de campionat mondial. Oaspetii nostri aveau sa termine meciul in 7 jucatori de camp iar meciul se termina intr-o bataie generala. Din fericire fara efecte negative pentru noi mai ales ca urma derby-ul orasului: PAOK-Aris. Pana la acesta am avut timp sa ma familiarizez inclusiv cu orasul. Lumea ma cunostea si ma saluta cu bucurie. Evident incercam sa ies cat mai putin in evidenta - firea mea - si din fericire reuseam destul de bine. Strazile din Salonic erau imensa majoritate extrem de stramte, de abia daca se putea strecura o masina micuta. N-am vazut nici roata de Jeep. Multi turisti si preturi foarte mari, de magazine de lux chiar la produsele de imbracaminte si parfumerie. Imi placea orasul, speram sa raman ceva timp aici. Avea un anumit aer de Palma de Mallorca doar ca mai putin occidental. Numit dupa Ares, zeul razboiului clubul imi trezea un vadit interes ca si orasul de altfel. Istoria bizantina era prezenta la tot pasul, o multime de monumente si obiective protejate chiar de UNESCO. Dupa o destul de lunga asteptare am reusit sa vizitez Turnul Alb apoi m-am plimbat pe malul apei destul timp. Dupa meciul cu PAOK n-am iesit din casa. PAOK erau pe trei, aveau un an bun si ne-au primit intr-un adevarat infern. 30000 de oameni se manifestau cum nu mai vazusem vreodata. Era efectiv iadul pe pamant. Priveam mai mult tribunele decat sa le dau ultimele sfaturi alor mei. Eram efectiv captivat de nebunia frumoasa din tribune. Meciul avea sa aiba aproape de toate. Multe goluri, aceleasi imbranceli care in ultima secunda nu s-au transformat intr-o noua bataie, joc dur si faze discutabile. Trecind peste faptul ca s-au dat 2 penalty-uri impotriva noastra (cel de 1-0 si cel de 3-0) pot sa spun ca gazdele aveau ceva calitate. Il intalneam pe Bruno Cirillo la PAOK (el nu face parte din categoria jucatorilor de calitate). Portarul Kresic, Pablo Contreras, Vitolo, Pablo Garcia, sarbul Ivic, Vierinha si mai ales bosniacul Zlatan Muslimovic aveau valoare. Mai ales ultimul. Ar trebui sa fii o nulitate absoluta in materie de antrenorat™ sa spui ca bosniacul nu avea valoare. Meciul s-a terminat cu 12 galbene (printr-o minune niciun rosu) si 5 goluri. 4-1 pentreu gazde. Nu cel mai bun debut pentru mine. Decisiv a fost primul penalty, arbitrul a fluierat un hent (maxim involuntar dupa mine) la Neto. Neto avea sa inscrie pentru noi golul de onoare dar raul fusese deja facut. Cu atmosfera din tribune am ramas in special dupa acest meci mai degraba decat cu jocul prestat. O nebunie: Dupa meciul asta aveam sa atingem cea mai joasa pozitie din acel an, locul 9. Episoadele aveau sa ne conditioneze si in meciul urmator, acsasa cu Panionios. Panionios ii aveau ca nume cunoscute in special pe Fabian Estoyanoff si pe Bosko Balaban si la fel erau intr-un excelent moment de forma, locul 5. Meci de mare lupta dupa cum ma obisnuisem conditionat intai de o eliminare a lui Arano in minutul 73. Noi am inscris insa primii cu o alta libera a fundasului brazilian Neto insa la ultima faza a meciului la un corner am luat gol. Minutul 94. 2 puncte care imi fugeau din buzunar uite asa. 8 galbene si un rosu, fata de precedentele fusese un meci destul de cuminte. Aveam sa castig primul meci etapa urmatoare, afara la Levdiakos. Gazdele se zbateau in zonele joase ale clasamentului si principala lor arma era nigerianul Victor Agali care din fericire n-a funcionat in ziua respectiva. Aveam sa castigam cu 2-0, goluri Campora si Nafti. Cea mai mare rusine a sezonului aveam s-o patim in meciul urmator. Jucam acasa cu cei de la Asteras Tripolis si am pierdut cu 0-1 in fata a peste zece mii de oameni. Aveam sa-mi fac mea culpa in presa si promiteam altceva pentru meciurile urmatoare. Faceam si apel la public -nestiind ca nu era nevoie, grecii mancau fotbal pe paine- tinind cont ca urma un meci de foc. Cu Olympiacos Pireu. Tot acasa. Inca ma durea infrangerea cu Tripolis, un corner-un cap-un gol. Fotbalul e simplu. Pe un Kleanthis Vikelidis - asa se numea stadionul nostru - plin (24000 de locuri) aveam sa facem un meci urias. Cu abnegatie, cu motivatie, jucind cu darzenie si la sacrificiu aveam sa castigam in fata gigantilor de la Olympiacos. Era primul duel in care intalneam un antrenor cat de cat cu nume rezonant. Brazilianul Zico era pe banca celor de la Olympiacos. Avea multi jucatori valorosi si cu atat mai importanta era victoria noastra. In poarta Nikopolidis, Raul Bravo, Leonardo, Didier Domi, polonezul Zewlakow, Dudu Caerense, perla Luciano Galetti, Oscar Gonzalez si varful Konstantinos. Pe banca jucatori ca aparatorul Torosidis - jucator de nationala - Zairi si Diogo. Eu ajunsesem deja sa-mi formez o idee extrem de clara asupra primului 11 si jucam cu Sifakis - Carlos Arano, Neto, Ronaldo Guiaro, Cristian Nasuti - Toni Calvo, Mehdi Nafti, Javito, Athanasios Prittas - Javier Campora si Koke. Doar Prittas nu facea parte din primul 11 ideal in rest 90% din ce consideram primul 11 avem la dispozitie. Aveam sa-mi dau seama cu bucurie ca suporterii nostrii nu erau cu nimic inferiori celor de la PAOK, dimpotriva poate. Stadionul avea sa ia foc practic de nenumarate ori, nu doar la inceputul meciului. O nebunie. Cu asa atmosfera fotbalul cadea pe planul doi. Sau rezultatul mai degraba. Totusi speram sa nu-mi pun prea mult la incercare proprii fani, cine stie pana unde mergea dragostea lor si cum se putea transforma in ura. Deocamdata gustam spectacolul tribunelor:

Pe Ennio Tardini peste cateva zile Parma avea sa piarda cu 0-2 si sa retrogradeze. Dar eu eram deja departe. In toate sensurile. Relaxare aprope totala cateva saptamani. Apoi din nou o propunere indecenta. Din nou m-am simtit provocat. Era in plus o experienta inedita, mi se propusese postul de antrenor al unei nationale. Georgia. Nu era Argentina dar tot experienta noua era. Pe 1 august semnam cu georgienii la Tbilisi - urat oras - pe doi ani. Il inlocuiam pe germanul Klaus Toppmoller. Inca o data nu stiam in ce ma bag si nu aveam pe nimeni care sa ma consilieze asa cum trebuie. Printre putinele lucruri pe care le stiam erau ca aveam un singur amical - cu Tara Galilor pe 20 august in Swansea - inainte de preliminariile FIFA World Cup ce incepeau cu un meci acasa impotriva Irlandei pe 6 septembrie. Ca secund l-am adus pe Jose Carlos Fantaguzzi. Nascut la Buenos Aires in '62 acesta imi fusese coleg la Ferro Carril de unde plecase la Betis, din nou in Argentina si isi incheiase cariera de jucator in Israel. Ca antrenor incepuse la juniori la Ferro apoi antrenase la Huachipato si Universidad Catolica in Chile si din nou in Argentina la Atletico Rafaela. Mai antrenase si in Paraguay (la Nacional parca) si o alta echipa din Argentina - Tiro Federal. Era un tip in regula. Discret, muncitor si competent. Mi-am intregit echipa cu Angel Puebla - un preparator fizic de cea mai buna calitate. Pe acesta il cunoscusem in Spania. Nascut la Madrid tot in '62 era licentiat in educatie fizica si avea si o gramada de alte diplome si competente. Era un as in materie, ce sa mai. Lucrase cu Del Bosque la Real in sezonul 93-94 si cu Rafa Benitez anul urmator. La Merida sezonul urmator apoi se ocupase de categoriile inferioare de la Real vreo 6 ani. Cand am venit la Valencia l-am gasit acolo si l-am pastrat - un profesionist de nota 10 Angel. Speram sa facem treaba buna impreuna. La 5 zile dupa ce semnam contractul cu georgienii si ma mutam (singur, nici macar sotia mea n-a vrut sa auda) la Tbilisi (urat oras, am mai zis ?) trupele georgiene lansau o ofensiva asupra capitalei Osetiei de Sud, Tskhinvali. Rusia raspundea cu trupe de sol si bombardamente. Asta le depasea pe toate de pana acum... nimerisem in inima unui nenorocit de razboi !! Situatia a ramas in continuare periculoasa si primul meci, deschiderea campaniei noastre in loc sa se desfasoare la Tbilisi din ratiuni de securitate l-am disputat in Germania la Mainz. Adio avantajul terenului propriu. Asta insemna adio 50% din potentialul nostru georgienii find intr-o grupa H cu Italia, Irlanda, Bulgaria, Cipru si Muntenegru mai degraba candidati la ultimul loc decat la calificare sau macar sa ajunga pe aproape. In amicalul cu Tara Galilor am obtinut o victorie ce avea sa para ca renumita vorba norocul incepatorului. Galezii ne-au condus cu 1-0 pana in minutul 66. Am egalat si am castigat pe sfarsit de meci. Ca impresie... erau bataiosi georgienii. Cu fotbalul nu se ingramadeau dar spirit aveau. Tocmai din cauza asta faptul ca aveam sa jucam nu stiu cate meciuri acasa in alte parti decat in Georgia era o lovitura uriasa. Staruri... Kaladze in primul rand. Apoi Levan Mchedlidze de la Palermo (atacant), fundasul Lasha Salukvadze de la Rubin Kazan si Levan Kenia (mijlocas) de la Schalke. Mai era fundasul de la Lokomotiv Moscova Malkhaz Asatiani si... atat. Primul meci dupa cum am zis l-am jucat la Mainz. Infruntam o Irlanda condusa de respectabilul Trapattoni. O Irlanda intesata de jucatori cu nume si valoare. Shay Given in poarta, Richard Dunne, Finnan, O'Shea, Steven Reid in aparare, Hunt, Kevin Kilbane, McGeady, Whelan la mijloc si Doyle si Robbie Keane in atac. Keane imi aducea aminte de Inter si de Ceata lui Pitigoi™. Din pacate meciul n-a avut istoric. Fara fani eram impotenti. Nici cu ei nu stiu daca am fi facut mare branza insa irlandezii au inscris in minutul 13 si apoi nu s-au mai uitat in spate. 0-2 in minutul 70 si tot ce am putut face a fost sa inscriem si noi golul de onoare. 1-2 acasa. La Mainz. Peste doar 4 zile jucam cu Italia, afara. Jucam pe Friuli, stadionul celor de la Udinese. Italienii - antrenati de un Lippi deloc simpatic persoanei mele aveau sa castige greu. Italieneste mai exact. Un sut torpila (nefericit termenul in contextul lucrurilor ce se desfasurau la noi in tara) al lui De Rossi in minutul 17 si apoi inca un gol in minutul 90 si din primele doua meciuri nu obtinusem nimic. E drept, erau cele mai grele echipe cele ale Irlandei si Italiei si nici faptul ca le-am jucat atat de devreme fata de momentul instalarii mele nu ma ajuta dar oricum as fi dat-o tot 0 puncte aveam in clasament. Urmatoarele meciuri de peste o luna aveau sa fie decisive in ce priveste sansele noastre. Cu Cipru si Bulgaria, ambele considerate acasa. Probabil urma sa le jucam cine stie pe unde. Spre surprinderea mea chiar aveam sa jucam acasa. Un public cald, frumos - georgienii desi nu am intrat foarte des in contact cu ei m-au impresionat si am ramas numai cu ganduri bune legat de acestia - ne-au sustinut in numar mare. Sa tot fi fost 40000 de oameni pe Boris Paichadze. Am reusit doar un 1-1, absentele - din diferite motive - din lotul nostru au cantarit decisiv. Cipriotii - bataiosi si ei din natura - au deschis scorul prin atacantul Konstantinou in minutul 67 iar noi am egalat 6 minute mai tarziu prin fundasul Levan Kobiashvili. In planurile mele meciul figura cu 3 puncte insa nu s-a putut mai mult. Din nou la 3 zile distanta jucam cu Bulgaria. Bulgarii jucau un clasic 4-4-2 cu Petkov in poarta, Valentin Iliev, Ivanov, Milanov si Tunchev in aparare, Georgiev, Yankov, Martin si Stilyian Petrov la mijloc iar in atac Velizar Dimitrov oarecum in spatele lui Berbatov. Era o formatie net superioara noua si din nou din pacate n-am putut sa le oferim celor peste 40000 de oameni veniti o victorie. Un 0-0 care ne ducea la 2 zestrea de puncte. Insa acum veneau meciurile din deplasare, primul cu Irlanda. Si deja intampinasem primele probleme, tipice pentru mine. Accidentari, suspendari, vedetisme... Pana la meciul cu Irlandezi am reusit sa perfectam un meci cu Romania. Romanii probabil nu mari amatori de fotbal au venit in numar extrem de redus la meci, 2500 sa fi fost maxim. Pe un stadion urias. Romanii aliniau probabil o formula apropiata de cel mai bun 11 al lor: Lobont - Ogararu Tamas Radoi Rat - Cocis Lazar Nicolita Tames iar in atac Costea-Marica. Eu cu o formula experimentala. Am deschis scorul ca si in meciurile precedente si ca si in meciurile precedente am fost egalati. Greu, in minutul 62. In minutul 70 Goian inscria pentru 2-1 si se tragea cortina. Meci util. Dupa aceasta partida am fost solicitat pentru un interviu din partea unei publicatii engleze. Era mai mult o discutie amicala asa ca am lasat garda jos si am vorbit foarte relaxat ziaristului de la Guardian: Cand le-am spus copiilor ca plec in Georgia acestia au crezut ca glumesc. Sigur, e minunat sa antrenezi Valencia sau Inter sau Parma dar imi place sa muncesc - acesta e lucrul cel mai important. Despre meciul tur cu Irlanda ? E istorie deja. Am pierdut la Mainz si nu sunt sigur ca am fi castigat cu siguranta nici in Tbilisi. Citind peste cateva zile aveam sa ma felicit pentru abordarea prietenoasa pe care o abordasem, englezul dupa cum mi se paruse nu era genul speculativ si in loc sa mai puna de la el mizerii cum se procedeaza spusese lucruri decente: Cuper's attempts to prevent his side lapsing into self-pity are laudable, but the truth is that Fifa's decision, while almost certainly the right one, had a significant impact on Georgia's hopes of qualification. And they did have hopes. Italy are clear favourites to qualify, but Ireland, Bulgaria, Cyprus and Montenegro do not represent insurmountable opposition. With a bright start under a manager with a fine pedigree, second place in the group and a qualifying play-off was a possibility. Am fost intrebat apoi despre parcurs si cum merg lucrurile in general la echipa: Nu poti sa fii niciodata fericit cand echipa ta pierde dar sunt multumit de cum am jucat cu Bulgaria si Italia. Chiar daca meciul cu Cipru a lasat de dorit au existat si acolo lucruri bune. Lucram la inchegarea relatiilor de joc. Ma simt ca acasa aici. Imi plac orasul, tara, oamenii: sunt foarte calzi si placuti. In Vest sunt o gramada de preconceptii asupra Georgiei dar pentru mine acestea au fost distruse demult. Tara are un imens potential in fotbal. Jucatorii georgieni sunt toti deschisi, e usor de lucrezi cu ei. Unii trebuie doar sa lucreze mai mult. Fara munca din greu e imposibil sa ajungi la potentialul tau maxim. Multi dintre jucatorii pe care i-am vazut sunt nascuti sa joace la un nivel mai ridicat. Jucatorii georgieni ar trebui sa fie mandri de calitatile lor. Sunt talentati si creativi si echipa lor nationala poate sa joace un fotbal bun. Ma asteptam ca bariera limbajului sa faca lucrurile mai dificile - nu a reprezentat un obstacol. Am doi translatori care ma ajuta dar am realizat ca o gramada de jucatori inteleg scurte fraze sau adresari ferme fara translator - atac, aparare; chestii dintr-astea. Aparare mai degraba decat atac ar spune criticii mei, admit ca aceasta abordare stricta m-a condus la aceasta ciudata dificultate. Jucatorii inteleg ca nu sunt inamicul, doar supervizorul. Sunt cu ei - sa-i ajut sa castige. Asatiani ? Malkhaz Asatiani e unul dintre cei mai valorosi jucatori ai nostri. Apartine de Lokomotiv dar ultimul an l-a petrecut imprumutat la Dynamo Kiev. Intr-adevar, l-am lasat in afara lotului. A plecat din cantonament suparat ca l-am lasat afara din primul 11 care a infruntat Italia. Era si ramane un candidat pentru echipa. L-am lasat afara doar pentru ca planul meu tactic cerea asta. Intre noi nu e nimic personal. Alte probleme ? Desigur, problemele nu m-au ocolit niciodata. Ne lipseste deja atacantul Levan Mchedlidze de la Palermo, fundasul central Lasha Salukvadze de la Rubin Kazan si mijlocasul Levan Kenia de la Schalke. Toti accidentati. Kaladze de la Milan e de asemenea cu un mare semn de intrebare. E... cum spuneti voi... annoying ca toti s-au pricopsit cu accidentari acum dar absentele fac parte din fotbal. Ziaristul concludea elegant si cu o oarecare doza de adevar Still, having repeatedly stressed the important of his players leaving Georgia for western clubs, Cuper finds himself with only three players based outside the former Soviet states for what remains a crucial game for his side. Unlikely as it may sound, a victory at Croke Park could yet pull them back into the hunt; anything else, and they are faced with the numbing task of picking up points to improve their coefficient to try to get a better seeding next time round. Frankly, this draw couldn't have been much better for them: this was their chance – injuries and the war, though, have rather checked their challenge before it had a chance to begin. Tocmai terminasem de citit articolul cand observ pe o alta pagina un titlu cel putin interesant legat de ultimul meci al lui Juventus in Champions League: Cu relativ aceeasi formatie (Damien Duff parca nu jucase in tur) Trap era sa ramana fara niciun punct insa ca de obicei ceva s-a intamplat, cineva si-a bagat coada. Am preluat conducerea pe Croke Park in fata a 45 de mii de oameni inca din primul minut, atacantul pe care-l bagasem in locul lui Mchedlidze mi-a confirmat increderea investita in el. Am rezistat 75% din meci ca apoi hotia sau destinul sau un ghinion teribil sau poate toate trei adunate sa conduca la un penalty absolut halucinant: Daca au fost comise infractiuni au fost comise de irlandezi: hent si offside. Nici nu pot sa-mi imaginez ce a fost in mintea arbitrului. Un finlandez nenorocit. Mancator de conserve de ren. Probabil un hent la o mana lipita de corp a jucatorului meu maxim. Era absolut hilar cum asistentul ii facea semn ca nu s-a intamplat nimic neregulamentar din partea noastra si ca trebuia data decizie impotriva irlandezilor (la un momentdat i-a facut si semn sa se apropie), cum toti jucatorii mei il indemnau pe central sa se consulte cu asistentul si cum preputul asta de om se incapatana. Ca nu, ca a vazut el... ce jigodie. Bineinteles ca acolo s-a rupt firul si am pierdut meciul chiar. Incredibil. O alta hotie demna de tagma arbitrilor italieni aserviti clanului Moggi. A doua zi ziarele titrau cu nerusinare Ireland given a helping hand. Dupa faimosul incident cu hentul lui Henry Roy Keane avea sa-si puna toti irlandezii in cap spunind printre altele There was one match against Georgia where Ireland got a penalty and it was one of the worst decisions I’ve ever seen which changed the whole course of the game. Word. Nici eu nu puteam spune mai bine. A fost o dura lovitura dar eram o tarisoara mica si ce puteam sa facem... cert e ca pana la sfarsitul calificarilor totul a mers din rau in mai rau, atmosfera s-a stricat si rezultatele au fost catastrofale. Am pierdut in deplasare in Cipru cu 1-2 si am facut doar un 0-0 amarat acasa cu Muntenegru. Un alt meci memorabil a fost reprezentat de meciul cu Italia. Pe un Boris Paichadze plin ochi (55000 de oameni) cu cusmi, fulare si multa vodca cum numai in republicile ex sovietice poti vedea intalneam Italia. Bineinteles jucam doar pentru palmares si pentru mandrie insa inca o data destinul si-a batut joc de mine intr-un mod incredibil. Rezultat dupa prima repriza 0-0. Indicatiile mele tactice isi gasisera ecoul in jocul echipei Rezultat final insa... 0-2. Autorii golurilor... cate unul de caciula, unul Kakhaber si unul Kaladze. HA-LU-CI-NANT. Primul autogol a fost de cascadorii rasului de-a dreptul in timp ce al doilea a fost de atacant pur. Invatase ceva de la Inzaghi. Pana in momentul inscrierii primului cu mana pe inima pot sa spun ca eram calare pe italieni. Nu ca ar insemna foarte mult asta cand joci cu ei. Dumnezeii ma-sii de treaba. Titlurile a doua zi aveau sa fie toate de genul Incredibile a Tbilisi; il difensore del Milan "firma" entrambe le reti azzurre sau Georgia-Italia 0-2: Kaladze e un disastro. Am incercat sa-l imbarbatez, era omul meu cel mai valoros si capitanul echipei dar... Intre meciul cu irlandezii (cu cantec) am reusit performanta sa pierdem si cu Moldova un amical (acasa) iar dupa meciul de poveste cu italienii am reusit o comparabila performanta, am pierdut afara cu islandezii. 1-3. Sigur, am incercat tot felul de jucatori, posibile solutii dar totusi imi era rusine sa-mi arat obrazul dupa aceste rezultate. Nu era o surpriza astfel ca pierdeam si meciul din deplasare cu Muntenegru. 1-2. Tot era bine ca inscriam - intotdeauna trebuie sa vezi aspectele pozitive. Ultimul meci al grupei a fost unul de cosmar. Jucam la Sofia si bulgarii ne-au dat 6 goluri intr-o singura repriza. Scorul arata la pauza 6-1 iar la final 6-2. C-asa-i in tenis. Inutil sa mai spun ca am decis sa ma retrag de la carma micutei nationale, in ritmul asta datorita ghinionului pe care se pare ca-l aduceam cu mine peste tot ar fi ajuns saracii oameni de pe 108 unde erau la un momentdat pe locul 300 sau ceva de genul in clasamentul nationalelor. Evident conducatorii federatiei nu s-au opus plecarii mele. Comunicate de multumiri, multumim pentru profesionalismul de care a dat dovada... tot pachetul. M-am ascuns in Palma si n-am mai dat ochii cu nimeni o saptamana. Familie doar.

Aveam sa fac o alta greseala nu peste mult timp. Deja comportamentul meu - reflectasem mult asupra acestui lucru - era de dependent, de persoana ce nu poate discerne foarte bine raul de bine. Persoana care prin actiunile sale nu mai e capabila sa se respecte pe sine insusi. E un adevarat sindrom. Un sindrom, o boala care a dus de-a lungul timpului imensi antrenori si fotbalisti de pe culmile gloriei in subsolurile diviziilor. E boala de care suferea Papin de exemplu care de la Balonul de Aur a ajuns in subsolurile ultimelor divizii din Franta. De la Marseille si Milan la Saint-Pierroise si US Cap-Ferret. E boala de care sufera mari fotbalisti brazilieni. Insa n-am de gand sa ma schimb pentru ca desi pe de-o parte pare o boala pe de alta e o binefacere, o nebunie frumoasa. E vorba despre dragoste, de dragostea de fotbal. De pasiune. Pur si simplu nu puteam sta deoparte, nu puteam spune nu. Povestea vietii mele, omul care nu spune nu. Asa ca la doar cateva luni distanta ma inhamam din nou la o treaba de rahat. Dar era un rahat de soi, un rahat ce paradoxal iti permitea sa respiri aerul de Serie A, aerul cel mai dificil tocmai pentru ca este cel mai rarefiat; pentru ca acolo si doar acolo un fotbalist poate sa demonstreze ca e fotbalist si un antrenor poate sa demonstreze ca e mare antrenor. Pe 11 martie 2008 il inlocuiam pe Domenico Di Carlo si ma inhamam la caruta numita Parma F.C.. Parma pe loc retrogradant, mai erau 10-11 etape cred pana la sfarsitul sezonului. Tommaso Ghirardi, presedintele clubului era entuziasmat probabil de perspectiva de a ma avea pe banca, cel putin asa deduceam din tonul interviurilor pe care le dadea: E praticamente fatta. Cuper arrivera nel pomeriggio in Italia e firmeremo il contratto questa sera. Mancano gli ultimi dettagli ma ormai l'intesa e stata raggiunta. Tot el declara referitor la alegerea facuta: Cand dai afara un antrenor e un faliment pentru toata lumea dar in acest moment al sezonului nu vedeam alta solutie, alta alternativa. Profit pentru a-i multumi lui Di Carlo pentru profesionalismul sau. Am ales un antrenor expert precum Cuper pentru a ne ajuta sa iesim rapid din aceasta situatie. Intr-o pozitie ingrata ma gaseam si prin prisma faptului ca formatia giallo-blu se gasea intr-o situatie identica anul trecut. Au inlocuit antrenorul cu Ranieri si s-au salvat. Eram obligat sa fac acelasi lucru, ramanea sa vad daca socoteala de acasa se potrivea sau nu cu cea din targ. M-am uitat pe lista predecesorilor mei... eram primul antrenor strain al Parmei dupa o lunga perioada ultimul fiind ilustrul meu conational Daniel Passarella in urma cu 7 ani. Acesta rezistase o luna si ceva pe banca parmigianilor. Eu aveam sa-l depasesc... Inca dinainte sa fi semnat am discutat cu Ghirardi si i-am cerut garantii tehnice, i-am precizat ca ma intorc doar pentru ca el avea un proiect ce parea serios. Aveam sa-mi dau seama intr-un tarziu de valoarea umana a lui Ghirardi. Aveam mult de munca, mi-am dat seama foarte repede. Lotul nu era scandalos dar nici fantastic nu era. Portarul titular nu putea fi decat Luca Bucci. Fundasi Marco Rossi, Paolo Castellini, Paci, Antonelli, Zenoni (care putea juca si mijlocas dreapta). Mai era si Couto dar acesta era practic un ex jucator plus faptul ca era accidentat. La mijloc era punctul forte al echipei cu Mariga, Morrone, Pisanu, Dessena, un tanar Cigarini, Gassbarini si fostul meu jucator de la Inter Morfeo. Accindentat din pacate. Stateam bine si in atac cu inaltul Corradi, jucator pe care-l dadusem fara sa fiu intrebat in cadrul operatiunii Crespo, Reginaldo, Budan si Cristiano Lucarelli. Prima etapa o aveam chiar la fosta echipa a ultimului, Livorno. O deplasare salvezza cum zic italienii. Meci de care pe care. Idol pentru acestia amar de vreme acum era fluierat la fiecare balon atins si acompaniat de strigate de mercenario. Inceputul de meci avea sa fie extrem de fizic insa actiunile adevarate lipseau. Prima ocazie am avut-o noi in minutul 20: Pisanu ii centreaza perfect lui Morrone in careu insa acesta rateaza dintr-o pozitie optima. Blestemul accidentarilor ma urmarea peste tot si doar peste 2 minute trebuia sa renunt la un fudas de baza (Rossi). Il inlocuiesc. Lucarelli probabil resimte efectul ambiental si face o prima repriza execrabila. Contrar cursului jocului gazdele inscriu in minutul 41, gol mult din afara careului al lui Vidigal, un Bucci visator o scotea din poarta. Incheiem repriza printr-o ocazie a lui Lucarelli. A doua repriza a aratat ceva mai bine totusi gazdele au avut prima ocazie, Filippini il lanseaza pe un alt cunoscut al meu din campionatul Spaniei (Tristan) dar Bucci este atent de data asta si ii sufla acestuia mingea in ultimul moment. Aveam inca o ocazie in minutul 60 prin Lucarelli care se intoarce in careu si cauta stangul castigator insa rateaza. Egalam insa doar peste un minut, acelasi Lucarelli lasa pentru Reginaldo care il invinge pe Amelia cu un frumos voleu. Exultam cu totii mai putin Lucarelli. La gazde intra albanezul Bogdani in locul lui Tristan ca si Antonio Filippini pentru Balleri. Eu replic prin Dessena pentru Pisanu. Lucarelli isi sperie fostii colegi si fani cu o diagonala. In minutul 77 se accidenteaza portarul gazdelor Amelia. Il scot pe Lucarelli in minutul 82 pentru Corradi. Nu se mai intampla nimic pana la final cu exceptia unei prostii pe care era s-o comita Bucci la un sut absolut inofensiv al lui Tavano. Castigam un punct si continuam sa speram. Etapa urmatoare jucam cu Palermo, locul 9 cu 36 de puncte fata de noi care eram pe 17 cu 26 de puncte. De la oaspeti lipsea doar Guana. Deja apucasem sa-mi fac o prima impresie asupra echipei mele dupa meciul cu Livorno. Bune individualitati (Lucarelli, Reginaldo si Dessena) dar putin spirit de echipa. Speram insa intr-o victorie cu Palermo, acestia nu jucau fantastic in deplasare. Pe Tardini la primul meu meci in fata publicului cald emilian aveam sa facem un meci mare. Jucam 442 cu Bucci in poarta, o linie defensiva formata din Zenoni, Falcone, Paci si Castellini; la mijloc Reginaldo, Mariga si ex jucatorii de la Palermo Gasbarroni si Morrone iar in atac Budan si Corradi. Deja ma confruntam cu mari probleme de efectiv dupa un singur meci. Guidolin raspundea cu un inedit 3511, in poarta fostul meu portar de la Inter Jimmy Fontana, aparatori Zaccardo, Barzagli si Rinaudo, la mijloc Cassani, Simplicio, Migliaccio, Caserta si Balzaretti. Jankovic in spatele lui Amauri. Meciul incepe cu Palermo mai stapana pe faza ofensiva insa jucam bine pe contre beneficiind de viteza lui Gasbarroni si a lui Reginaldo. In minutul 15 sut slab al lui Caserta peste poarta. In minutul 20 centrare Reginaldo, Budan ajunge tarziu pentru a devia cu capul. Bucci intervine in minutul 25 in fata lui Amauri si-i sufla acestuia balonul in extremis. Peste un minut Corradi rateaza de putin in fata lui Fontana. In minutul 27 moment horror pentru mine, deja vu. Kenyanul Mariga intra dur la Migliaccio si primeste al doilea galben. Ne asteapta mai mult de o ora in inferioritate numerica, tot ce-mi puteam dori mai mult. Peste cateva minute Simplicio suteaza puternic, Bucci nesigur pe el nu retine dar Jankovic ajunge prea tarziu. Palermo profita de amplele spatii pe care le oferim dar si risca lasind putini oameni in aparare. In minutul 37 avem o ocazie prin Corradi care se intoarce si suteaza dar Fontana deviaza in corner. Oasepetii aveau sa incheie repriza in atac. Discurs de situatie de urgenta in pauza si iesim prezentindu-ne mult mai bine in repriza secunda. Deschidem chiar scorul: lovitura libera a lui Gasbarroni in minutul 7 si deviere a lui Budan cu capul. Publicul e in delir efectiv. Guidolin raspunde extrem de ofensiv, ii scoate pe Caserta si Cassani si ii introduce pe Bresciano si pe Cavani. In minutul 60 incearca Amauri dar sutul este slab. Palermo ne domina insa si in minutul 68 gaseste egalarea: centrare a lui Simplicio pentru Cavani care in fata lui Bucci nu rateaza ocazia. Ratam doar peste un minut golul cu un sut puternic la firul ierbii al lui Corradi ce trece agonizant pe langa bara. Avem insa noroc pentru ca se restabileste egalitatea nu doar pe tabela ci si pe teren, fundasul celor de la Palermo primind si el al doilea galben in minutul 70. Dominam acum, publicul ne transmite entuziasm si avem diverse ocazii. Castellini are un frumos sut cu dreptul in minutul 77, peste cinci minute puternic - dar central - sut al lui Dessena dar Fontana este pe minge. In minutele de prelungire presiunea creste si primim un penalty la Dessena, vinovatul fiind Migliaccio. Imi place sa cred ca intotdeauna am avut puterea sa raman cat de cat echidistant si cum de atatea alte ori - deh, prin natura meseriei nu poti evita - am incriminat decizii gresite acum pot spune cu mana pe inima ca n-a fost fault din punctul meu de vedere. Dar scopul scuza mijloacele si atacantul meu croat si-a pus mingea pe punctul cu var si a adus bucuria intregului oras. Dubla si triumf. Duminica urmatoare urma alt duel cu o echipa la retrogradare (desi in ape ceva mai calde decat cele in care ne scaldam noi), Siena. Principalul majordom al Juventusului de trista amintire, toscanii aveau in Frick si Maccarone principalele guri de foc. Inceputul a fost al nostru, Gasbarroni a avut prima ocazie insa Manninger respingea in corner. Budan il incerca din nou pe austriac in minutul 4. Tot noi prin Morrone aveam un sut cat de cat periculos in minutul 9 dar mingea iesea in aut de poarta. Perioada de acalmie si urmeaza apoi o mare ocazie, Gasbarroni are in picior golul - pasa excelenta Budan - dar sutul sau dupa ce in prealabil il driblase si chiar pusese in fund pe Bertotto loveste bara desi din 10 ocazii identice din 9 ar fi dat cu siguranta gol. Finalul de repriza apartine gazdelor. Gallopa ofera o centrare de pe stanga pentru Maccarone care recentreaza pentru lansatul Jarolim sutul acestuia fiind blocat de Bucci. Jarolim are cateva minute bune si Siena termina in crescendo. Avem nevoie de victorie in repriza a doua si permanent avem patru oameni pe linia atacantilor. Bucci se accidenteaza si el - absolut incredibil, pana si portarul - si pierd o schimbare si mai ales siguranta in aparare. Intra Vergassola pentru Gallopa. Iese si Kharja pentru fantezistul Locatelli care in minutu 75 cauta gloria printr-un sut din afara careului dar trasorul rateaza de putin. Tot el peste 2 minute il incearca pe nou intratul Pavarini. Apoi in minutul 41 din a doua repriza se fluiera penalty la Zenoni. N-a fost, tot cu mana pe inima spun si sunt convins ca n-a fost. Capatasem o adevarata sila fata de arbitrii din Italia. Big Mac - cum era numit Maccarone - ii ia mingea din mana lui Rigano si suteaza cu forta la semi-inaltime in dreapta portarului. Gazdele preluau avantajul. La aproape ultima faza a meciului la un corner Corradi are o bara insa golul vine la faza urmatoare, acelasi Maccarone autorul. O infrangere nedreapta insa asa-i in fotbal. Gazdele erau virtual salvate cu aceste trei puncte uriase. Aveam sa mai primesc o stire extrem de neplacuta, Pisanu - unul din mijlocasii mei de baza - avea genunchiul distrus. Comunicatul publicat pe pagina web a clubului a fost dur a doua zi: Hector Cuper non potra contare su Andrea Pisanu per la corsa salvezza. Il centrocampista, classe 82, e stato operato oggi al ginocchio sinistro, per la rimozione di corpi mobili. L'operazione e stata eseguita dall'equipe del professor Adravanti presso la Casa di Cura "Citta di Parma". Pisanu non potra tornare in campo prima della preparazione estiva per la prossima stagione. Etapa urmatoare primeam vizita lazialilor. Incepeam in formula Bucci (recuperat) - Zenoni, Falcone, Paci si Castellini; la mijloc aveam incredere in viteza lui Reginaldo, alaturi de el Morrone, Cigarini si Gasbarroni; in fata Budan si Corradi. Dellio Rossi raspundea cu tanarul Muslera in poarta; in aparare Behrami, Cribari, Radu si Kolarov; la mijloc Mudingayi, Ledesma si Mutarelli iar in atac Pandev, Rocchi si Bianchi. Inaintea inceperii meciului se tine un minut de reculegere pentru un suporter al nostru ce murise cu o saptamana inainte. Bucci depune un buchet de flori in fata sectorului galeriei. Si se incepe in forta. Budan in minutul 2 si Reginaldo in minutul 7 nu reusesc sa-l invinga pe micutul Muslera. Fortam in continuare si inscriem in minutul 17. Splendida incursiune a lui Budan care dribleaza si portarul si inscrie al cincilea sau gol stagional. Conducem si in continuare presam. Urias reflex al lui Muslera la o puternica lovitura libera batuta de Cigarini in minutul 21. Tot Cigarini are un cap ce l-am vazut ca trimite mingea in poarta dar nu... 2-0 nu vine. Lazio devine periculoasa de abia dupa o jumatate de ora, Bucci il blocheaza in extremis pe Pandev pe dreapta. Greseala colosala in apararea noastra si peste trei minute Pandev inscrie. Bucci batut. Lazio are cateva minute magice si peste trei minute inscrie iar. Ex jucatorul celor de la Manchester City inscrie cu un drept superb din afara careului. Inscriem si noi inainte de fluierul de final al primei reprize prin Paci care il pacaleste pe Kolarov. Avem inca o ocazie mare la ultima faza prin Budan insa mingea trece milimetric pe langa bara. Il scot pe Reginaldo pentru Dessena in repriza a doua in timp ce Delio Rossi il scoate pe Behrami - slab joc facut de elvetian - si-l introduce pe Zauri. Capitanul oaspetilor revenea dupa o lunga accidentare. Desi dominam si in repriza secunda rezultatul nu se schimba. Mare pacat, meci foarte bun facut de noi insa n-a fost sa fie. Urmatoarele trei etape vor fi decisive. Cele cu Empoli, Napoli si Reggina aveam sa declar in conferinta de presa dinaintea meciului cu Empoli. Acum trebuie sa performam pentru ca mai sunt putine etape pana la sfarsitul campionatului si in joc e tot sezonul. Nu e usor sa gestionezi meciurile in mod echilibrat si cu o buna posesie a mingii cand ai necesitatea de a obtine un anumit rezultat pentru ca de multe ori intervine frenezia care de multe ori lucreaza impotriva ta. Ne-am pregatit intensiv in ultimele doua saptamani si ne asteptam sa si culegem roadele. Pentru meciul cu Empoli pregatisem un ofensiv 3-4-1-2 cu Bucci in poarta, Couto revenit dupa accidentare alaturi de Paci si Falcone; Dessena, Morrone, Cigarini si Castellini la mijloc, Gasbarroni trequartista si Budan alaturi de Lucarelli in atac. De la gazde mi-era frica de varfurile Vanucchi si Saudati dar mai ales de piticul fantasista Giovinco. Tehnica fantastica si executii de exceptie, foarte greu de marcat. Pregatisem o cusca pentru el dar ramanea de vazut cat de bine se vor descurca fotbalistii mei. Toscanii incep meciul mai cu aplomb si iesim din terenul nostru de abia dupa sapte minute. Dar si inscriem cu ocazia asta, centrare in adancime a lui Gasbarroni pentru Lucarelli care marcheaza profitind si de iesirea defectuoasa a lui Balli. Golul le taie picioarele gazdelor dar dusmanul nostru cel mai mare este ghinionul. Din nou nenorocita de bara in minutul 15 la un sut din voleu al lui Lucarelli liber in careu. Ratam inca un gol usor apoi prin Gasbarroni. Vazusem filmul asta de multe ori, e ca in tenis, sfarsesti prin a fi pedepsit daca ratezi prea multe mingi de break. Giovinco preia fraiele alor sai si intai are o libera extrem de periculoasa pe care Bucci o scoate extrem de greu. Apoi in minutul 30 il fulgera pe portarul nostru cu un drept imparabil ce concludea o actiune personala terminata in careul nostru. Ca si in meciul precedent in prima repriza s-a jucat meciul, in ciuda eforturilor nimic nu s-a mai scimbat. Imi mai amintesc de a doua repriza doar ca l-am bagat si pe Morfeo, acesta venea dupa o accidentare urata. Cagliari castiga afara la Livorno si nu ne incalzea deloc acest punct. Urma meciul cu Juventus care in fapt era o restanta si evident sperantele erau mici sa ne intoarcem cu ceva de pe Olimpico din Torino. Tocmai d-asta cand ma referisem la urmatoarele trei etape nu facusem referire la acest meci. Deja ma concentram pe meciul urmator, cel cu Napoli de acasa. Ca lucrurile sa se complice si mai mult Juventusul avea o zi in plus de odihna fata de noi asa ca planuiam sa fac un masiv turnover si sa-mi odihnesc jucatorii esentiali. Pe Lucarelli si Budan nici nu i-am luat la Torino. Lucrurile acestea au transpirat in presa asa ca am fost asaltat de reporteri. In linii mari raspunsurile mele au fost Eu trebuie sa ma gandesc la tot. In teren vreau jucatori care sa fie la minim 80% si daca jucatorii nu s-au recuperat dupa oboaseala de meciul trecut e inutil sa-i aduc. Dar nu pentru ca nu vreau ci pentru ca nu a existat timpul fizic sa-i recuperez. Nu toti se recupereaza la fel de rapid si apoi daca am jucatori care-mi pot oferi la fel de mult nu vad de ce sa nu-i titularizez. Asta nu inseamna ca mergem la Torino sa incercam sa castigam meciul. Important e sa mergem cu o echipa competitiva. Evident erau baliverne dar in fotbal trebuie sa inveti sa spui aceste baliverne altfel daca spui doar ce gandesti vei fi masacrat. M-au intrebat si daca e adevarat ca intentionez sa folosesc un singur varf la Torino: Sa mergem la Torino doar cu un varf nu inseamna ca suntem defensivi. Echipele sunt mai mult sau mai putin ofensive dupa cum reusesti sa ajungi in careu, nu prin numarul de atacanti. Stim ca Juventus are o zi in plus de odihna in picioare dar intentionam sa facem un meci bun. Morfeo ? Se antreneaza bine chiar daca n-are 90 de minute in picioare. E un jucator cu o capacitate incredibila de a citi partidele si cu siguranta ca pe acest sfarsit de sezon poate sa ne ajute. Cu o droaie de rezerve am pierdut dupa cum era de asteptat. 3-0 pentru gazde, m-a durut infrangerea mai ales ca era in fata unui Juventus antrenat de nimeni altul decat Ranieri. Ce soarta au unii ma gandeam... ajung in finale de Champions, pierd campionate in ultima etapa si antreneaza echipe la retrogradare iar altii la fel nu castiga nimic, n-ajung nici in finale si nici alte performante n-au dar antreneaza echipe de top. Singurul avantaj al lui Ranieri fata de mine era ca e italian, in rest... Planul meu initial a cam esuat, adevarat ca mi-am odihnit titularii insa Couto - toata cariera mea am urat jucatorii care iau rosii constant, ori jucatori duri, jucatori cu duritatea aceea fara sens, fara logica, prostie pura ori jucatori care dau motiv arbitrilor sa le acorde rosu, jucatori gen Cordoba, care se cearta, se iau la harta - avea sa ia rosu si era suspendat pentru meciul urmator. Motivul ? A aplaudat ironic o decizie a arbitrului. Nu neaparat c-as fi jucat cu el titular dar era o optiune in minus. O absenta mult mai importanta era Reginaldo care si el primise un galben ce-l facea automat suspendat pentru etapa urmatoare. Am dat si un autogol... cu tolba plina de goluri ne-am intors acasa. Urma un meci esential, cel cu Napoli. Din nou a trebuit sa ma supun tirului jurnalistilor: Mai sunt cinci etape dar pentru noi cea de maine va fi cea mai importanta, stim cu totii ca trebuie sa castigam. Echipa trebuie sa joace nu doar cu piciorele, cu entuziasm, cu dorinta ci si cu capul. E adevarat ca trebuie sa avem un spirit de castigatori si trebuie sa intram pe teren cu determinare dar trebuie sa jucam si in mod inteligent. Sunt meciuri in care ai necesitatea de a pune ordine si echilibru inainte de a castiga cele trei puncte, cu rabdare, stiind sa astepti, incercind sa gasesti momentele cheie. Impotriva lui Napoli va fi dificil pentru ca va trebui sa fim noi cei ce gestioneaza meciul: suntem noi cei care trebuie sa dam totul; Napoli are jucatori buni dar in aceste zile am lucrat foarte mult inclusiv din punct de vedere psihologic pentru a avea posibilitatea de a avea o echipa pe teren unde ordinea sa fie un element important pentru a putea gestiona meciul. Dupa mine daca nu vrem sa asteptam ultima etapa pentru a ne salva asta e meciul in care trebuie sa urcam in clasament pentru a avea mai multa liniste pentru ca lucrul de care are nevoie echipa cel mai mult e liniste. Sa uitam de ultima partida impotriva Juventusului, maine trebuie sa gestionam meciul: nu trebuie sa intram in teren si sa fim orientati doar pe atac, haotici, doar cu dorinta si entuziasm; o echipa nu joaca asa: va trebui sa avem echilibru si sa luptam pentru toate cele 90 de minute. Intr-un meci asa se poate inscrie in minutul 3 cum se poate inscrie in minutul 80: nu e ca spun ca trebuie sa ne infranam ci trebuie sa gestionam partida pe intreaga sa durata. Couto ? A fost suspendat patru etape. Am vorbit cu el dar cu totii stim ca Fernando a gresit. Am pierdut un aparator dar am altii la dispozitie gata sa joace. Stim ca practic a ratat intreg finalul de sezon. Couto eliminat pentru un aplaudat, Totti doar galben pentru trei "vaffa...". Nu sunt judecator, sunt antrenor: nu stiu cine trebuie sa raspunda la intrebarea asta. Eu antrenez echipa, arbitrul conduce meciul, conducatorii se ocupa de toti factorii externi. Daca justa decizia ca Fernando sa primeasca patru etape de suspendare si Totti niciuna nu trebuie sa ma intrebati pe mine. Am fost intrebat apoi despre pericolele pe care le vad legat de jucatorii napoletani. Lavezzi e un jucator pe care-l cunosc bine si cred ca nu a dat inca tot ce poate oferi. Napoli oricum nu inseamna doar Lavezzi: mai e si Hamsik care e un excelent jucator ce ajunge des in careul advers, suteaza bine si are picioare bune. Napoli e o echipa buna dar trebuie sa castigam neaparat. Absente ? Le cunoasteti: Couto si Reginaldo suspendati, Coly, Corradi si Pisanu accidentati. Si Dessena are probleme dar probabil va juca, vom evalua. Pe Dessena nu l-am recuperat si era o alta pierdere mare. Am inceput cu Bucci; Zenoni, Falcone, Paci, Castellini in aparare; la mijloc Mariga, Morrone, Cigarini, Gasbarroni trequartista si Budan impreuna cu Lucarelli in atac. Napoli a jucat mai bine in debutul partidei, Bogliacino l-a servit pe Hamsik in minutul sapte dar slovacul a pierdut secunda ideala pentru a suta. Bogliacino a incercat apoi de la distanta in minutul 11 iar cinci minute mai tarziu Lavezzi trecea pe sub minge la un interesant cross. Reja m-a surprins jucind cu Lavezzi varf unic, impins sustinut de Bogliacino trequartista (cu Sosa si Calaio pe banca). In minutul 14 Lavezzi reclama un penalty la un presupus fault al lui Castellini insa arbitrul avea sa indice punctul de la 11 metri doar sapte minute mai tarziu. Pentru noi la un duel Santacroce-Lucarelli. Budan inscria si respiram. Ne aparam ordonat dar nu prea contam in atac. Se joaca mult la mijloc, spatiile sunt extrem de rare. In ultimul minut al reprizei frumoasa actiune a napoletanilor, Hamsik schimba cu Bogliacino, arunca in centrul careului unde Mannini cu capul trimite in transversala, se ridica si incearca sa retrimita spre poarta dar cade la un duel cu Mariga. Lovitura extrem de dura, penalty si om eliminat la ultima faza. Incredibil. Mariga o facuse din nou. Negro di m.... Incheiem repriza cu proteste... dar degeaba, 1-1. L-am scos la pauza pe Budan - absent total - si l-am inlocuit cu Morfeo. Suntem dominati in a doua repriza datorita omului in minus si in minutul 72 Napoli preia conducerea: centrare de pe dreapta a lui Hamsik, deviere nefericita si mingea ajunge total neasteptat la Bogliacino care de la doi pasi inscrie. Eram in rahat. Peste 4 minute dintr-un fault al lui Castellini la Lavezzi izbucneste o adevarata bataie oprita cu greu de central. Sunt eliminati Gargano si Falcone, jucam in 9 contra 10. Peste patru minute doar jucam in 8 contra 10, Gasbarroni este trimis la dusuri pentru un fault urat la Garics. Partida este cum nu se poate mai nervoasa si este eliminat si Reja. Ce ma-sa mai vrea nu stiu... Salveaza Bucci golul de 1-3 insa sfarsim prin a pierde acest meci extrem de important. Eram la un punct peste ultimul loc retrogradant. La recomandarea clubului nu a participat nimeni de la noi la conferinta de presa. Silenzio stampa. Singurul care avea sa vorbeasca avea sa fie patronul Ghirardi, in principal incriminind arbitrajul: Eu sunt cel mai tanar dintre presedinti, am una dintre cele mai tinere echipe si vedeti cu totii ce se intampla; poate ca in fotbal nu vor sa faca loc pentru tineri si vor sa-mi dea lectii de viata dar nu ma sperii. Fac fotbal cu pasiune dar asa te fac sa-ti treaca cheful. Unica mea satisfactie e ca in cele trei cazuri in care am explodat anul asta - dupa partidele cu Inter, Siena si Napoli - toate erau situatii eclatante si opinia publica mi-a dat dreptate. Eu trebuie sa tin moralul ridicat si sa fiu exemplu pentru jucatori mei, sa am incredere pentru ca nu suntem inca in zona retrogradarii. Trebuie sa mergem in Reggio Calabria sa castigam sperind sa avem un arbitraj normal. Etapa urmatoare se incheia ciclul de trei partide pe care le definisem esentiale. Jucam intr-un mic infern, la Reggina acasa. Visinii erau sub noi. Aveam nevoie de victorie ca de aer insa sa o si obtinem era alta poveste date fiind conditiile. Pentru prima oara in cariera mea la sugestia presedintelui intrasem in cantonament. Notiune doar vag cunoscuta in Europa ce conteaza. Ne-am strans cu totii si am plecat la Roma sa ne pregatim urmind sa facem apoi deplasarea spre Reggio Calabria. Aveam sa fiu iar interpelat de ziaristi, silenzio stampa-ul expirase: Decizia a venit dupa o conversatie intre mine si presedinte si chiar daca ar fi fost decisa de proprietarul clubului ar fi oricum justa. Cantonamentul e important in acest moment: e nevoie sa fim impreuna sa ne antrenam, sa vizionam meciurile dar mai ales sa vorbim. Convietuirea e foarte importanta in acest moment dificil. O sa ne ajute sa ne temperam sentimentele si sunt bucuros ca am luat decizia asta. Intentionam sa joc cu Lucarelli varf impins, unic varf. Era si greu altfel, Budan sau Morfeo sa-si revina dupa acidentari ar fi reprezentat un mic miracol in sine. Aveam 31 de puncte si ca sa nu retrogradam imi facusem socoteala ca aveam nevoie de 37. Cu tot lotul valid si cu 5 primavera ne antrenam pe rupte. Toate vestile, oricat de neimportante, toate erau negative. Reggina urma sa ofere bilete la preturi mult reduse mizind pe aportul publicului (lucru pe care de exemplu Ghirardi nu-l facuse, sarac... deh) iar mijlocul saptamanii a fost dominat de gossip-uri legate de Gasbarroni care nu stiu cu ce muiere se culca. Melita Toniolo. Din partea mea sa se culce si cu barbati numai sa performeze. Cand trebuie, unde trebuie. Insa la cum juca in ultima vreme tare mi-era ca il cam sleia signorina asta de puteri. El cica n-o cunostea. Sigur. Aceleasi aventuri le erau imputate si lui Corradi si lui Reginaldo, showgirl-urile erau evident altele: Canalis si Santarelli. Suporterii erau extrem de suparati si ma temeam de evenimente grave in caz ca am fi continuat pe aceeasi linie. Deocamdata ne antrenam cat de bine puteam, urma sa fie extrem de greu meciul urmator, Couto, Gasbarroni, Castellini si maimuta Mariga erau toti suspendati, Morfeo si Budan plus altii accidentati. Pisanu, Corradi etc Ne-am prezentat la ora meciului si intr-adevar era un mic infern. 20000 de mii de fani granata doreau sa-si ajute echipa sa iasa din situatia groaznica pe care o aveau in clasament si sa ne trimita pe noi in loc. Am inceput cu Bucci in poarta, Coly, Paci, Rossi si Zenoni fundasi; Dessena, Morrone, Cigarini si Antonelli la mijloc iar in atac Reginaldo si Lucarelli. Pe banca portarul de rezerva si sase primavera. Absolut incredibil. Reggina cu putine probleme de efectiv si cu un trio ofensiv puternic, Cozza, Brienza si in fata lor Amoruso. Aveau un singur absent. Eu aveam un singur jucator de la echipa mare pe banca. Portarul. Granillo plin si entuziasmul ajungea vizibil la jucatorii gazda. Barreto suteaza foarte tare in minutul 4 si Bucci respinge greu in corner. La centrarea urmatoare Amoruso rateaza de la doi pasi. Avem si noi o ocazie in minutul 12. Apoi in minutul 24 Cirillo - genul de jucator cu putina materie cenusie de care vorbeam insa doar prost nu si violent - il opreste prin fault pe Reginaldo in plin careu in minutul 24. Cigarini inscrie fara emotii. Conducem. Terenul se inclina inspre jumatatea Regginei dar nu reusim sa inscriem al doilea gol. Tot Barreto are urmatoarea ocazie a Regginei in minutul 41, la fel un sut extrem de puternic putin pe langa poarta. In a doua repriza ne aparam cat putem de bine si incercam pe contraatac. Mai mult ne aparam. Cirillo suteaza, Paci deviaza in corner. Apoi in minutul 52 sut din apropiere al lui Modesto respins magistral de Bucci. Apoi ca de atatea alte ori se produce implozia. Paci - fundasul meu central - face un fault pe cat de dur pe atat de inutil. Intrare a martello cum zic italienii, cu piciorul adversarului pe pamant. In jumatatea adversa de teren si neexistind premizele unui contraatac periculos. Asemenea jucatori n-ar trebui sa calce pe un teren de joc. Era a nu stiu cata eliminare de care beneficiam in putinele etape petrecute la Parma. Nici nu apuc sa le strig de pe margine modificarile in aparare - Coly sa mearga in centru langa Rossi, Zenoni sa schimbe partea si Antonelli sa mearga pe stanga - ca Reggina egaleaza. Drept al lui Cirillo, Bucci respinge extrem de prost pe Amoruso care suteaza si-l gaseste pe Antonelli pe linia portii insa mingea ajunge la Cozza care nu greseste. Minutul 56. Ghirardi aflat in tribune cedeaza nervos si pleaca. Cozza, capitanul gazdelor avea sa faca meciul vietii poate. Foarfeca ce rateaza de putin tinta apoi in minutul 64 un drept de la distanta deviat de nefericitul Coly care-l pacaleste pe Bucci. Destinul isi batea - a cata oara ? - joc de mine. Incerc imposibilul, il bag pe un pusti Martinez nascut in '89, il scot si pe Lucarelli care nu jucase absolut nimic-nimic si-l inlocuiesc cu un alt baby, Prijovic. Morrone vocifereaza vizibil la schimbarea asta - pesemne ca e prieten bun cu livornezul - si-i fac semne sa taca dracului din gura altfel intru in teren si-l iau la bataie. Incheiem meciul in inferioritate, invinsi si cu Reggina peste noi in clasament. Zenoni si Cigarini au si ei timp sa mai ia un galben si vor fi suspendati etapa urmatoare, acasa cu Genoa. Probabil voi juca cu jucatori de la tineret si in primul 11, incredibil. Reggina 33 de puncte ca si Empoli - noi tot 31. Titlurile in ziare a doua zi erau toate de genul Brava la Reggina a crederci, questa volta Cuper non poteva fare molto di piu. Aveam sa ma intristez si mai mult (unul din defectele mele, pun totul la inima) cand fostul antrenor al Parmei avea sa dea dovada de o mojiciei si o... efectiv nu-mi gasesc cuvintele pentru un asemenea om de joasa speta, oricum de un singur lucru cu siguranta nu ducea lipsa - tupeu - si avea sa se autopropuna sa-mi ia locul. Un linge-n-fund de ultima speta. Un Ginel™. Avea sa declare: Eu cunosc bine echipa. Stiu ce tip de situatie exista acum si in momentele astea e nevoie de o schimbare. In acel grup au aparut unele situatii particulare ce trebuiesc gestionate intr-un anumit mod. Eu as sti ce sa fac. Sper sa ma intorc, nu pentru binele meu ci pentru al Parmei si daca sunt rechemat in timp optim echipa o salvez. A avut decenta sa admita macar ca nimeni nu l-a intrebat de sanatate cu atat mai putin sa-l cheme. Sa te caute moartea, slugoi fara caracter. Unul dintre cele mai josnice persoane pe care mi-a fost dat sa le intalnesc vreodata. Domenico Di Carlo, marele salvator. Incredibil, eram in exact situatia in care adusese el Parma si acum cu trei etape inainte de final venea el, Messia. Ce caricatura... Apropos de caractere de fier imi amintesc si de Morrone. In aceeasi zi aparea pe site-ul clubului un comunicat in care chipurile isi cerea scuze. O alta mascalzonerie pentru ca scuzele se cer personal nu in ziare, pe site sau in oglinda: Gestul meu era datorat tensiunii si nervozismului pentru ca pierdeam o partida cu o miza extrem de importanta. Cer scuze antrenorului pentru ca responsabilitatea alegerilor e a sa, noi jucatorii avem datoria sa le respectam si acceptam. Imi pare rau ca unii au dorit sa interpreteze gestul meu ca pe un semnal de lipsa de respect in vestiar si fata de antrenor: pentru asta cer scuze colegilor si clubului. Eu am incredere in antrenorul Hector Cuper. Le-am dat o zi libera. La Brescia, locul de resedinta al patronului era mare consfatuire la sediul companiei familiei Ghirardi. Acesta cu cei mai stransi colaboratori - responsabilul cu partea tehnica Andrea Berta si directorul sportiv Gabriele Zamagna - nu stiu ce au dezbatut dar presedintele avea sa declare Come ho gia detto ieri, confermiamo la fiducia a Hector Cuper. Andiamo avanti cosi. Maine voi fi la Parma si o sa intalnesc echipa si pe antrenor la Centrul Sportiv de la Collecchio inainte de antrenament. Cu Cuper evident o sa vorbesc si despre eventualitatea unui nou cantonament. Daca va dori vom putea opta si pentru solutia asta. Meciul cu Genoa era privit cu suspiciune de casele de pariuri. O regula nescrisa a fotbalului italian spune ca daca o echipa e linistita, in ape caldute iar una are nevoie disperata de puncte - pentru a se salva in mod special - cea care are nevoie de puncte va castiga. Cred ca era o cota derizorie gen 1.40. Insa eu stiam ca trebuie sa muncim, sa ne luptam pentru victoria aia si ca nimeni nu ne va face niciun cadou. Corradi, Budan, Morfeo, Couto, Paci, Gasbarroni, Zenoni, Cigarini plus altii... un intreg prim 11 aveam suspendat si accidentat. Toti nervosi dom'le. De asta eram in situatia actuala pentru ca pe unii se zburlea parul pe spate si pac mai bagau un atac de Serie C2, pac se mai luau la harta cu arbitrul. Si noi pac pierdeam 3 puncte. L-am titularizat pe portarul de rezerva. Bucci o facuse de oaie etapa trecuta, golul de 1-1 il avea pe constiinta. Ne ingropase practic. Pavarini in poarta. Coly, Falcone, Rossi Castellini in aparare, Dessena pe jumatate recuperat, Morrone, Mariga, Parravicini, Reginaldo, Lucarelli. Asa arata primul 11. Dominam inceputul de meci dar in minutul 9 Genoa trece pe langa gol la o incursiune pe contraatac a lui Juric. Imi pun mainile in cap, ma disper... parem stinsi. Mariga are prima ocazie in minutul 18 pentru noi. Incepem sa presam si peste sase minute Reginaldo ii fura mingea lui Criscito dar e singur si nu poate decat sa suteze destul de slab, obninem un corner totusi. Libera in minutul 35, Lucarelli pe langa. Suntem calare pe ei dar nu reusim sa inscriem. Reginaldo pune osul serios dar Lucarelli se precipita de fiecare data. Cum numai marii antrenori™ stiu sa faca miscarea asta ii schimb de pe cele doua laturi ale terenului pe Mariga si Dessena. I-am zapacit sigur. Morrone are o ocazie in urma unei ingramadeli la un corner. Inalta zmeul. Incepem a doua repriza tot in atac. Suntem premiati in minutul 54 cand Lucarelli trimite intai in bara - imi inghetase inima, ma gandeam nu e posibil chiar asa - apoi cu capul il invinge pe Rubinho. Gazdele nu stau mult pe ganduri si prin cuplul Sculli-Boriello rateaza egalarea nu peste multe minute. Trec inca o data pe langa golul egalizator in minutul 75 dar cu niste prelungiri ce nu pareau sa se mai termine - cinci minute - incheiem meciul castigatori. Ridicam capul peste linia retrogradarii cu aceste trei puncte. Era 11 mai 2008 si intalneam o Fiorentina pe cai mari, acestia tocmai depasisera etapa trecuta Milanul dupa esecul acestora la Napoli si in clasament erau pe loc de Champions League. Della Valle isi facea deja planurile ca dupa etapa asta vor fi infaptuit minunea. Eu speram sa nu fie asa - evident - insa din nou trebuia sa iau in considerare moralul, absentele, indisciplina etc. Si in primul rand valoarea adversarului. Fiorentina lui Prandelli incepea cu un ofensiv 4-3-3 insa stiam ca formula aceasta se schimba in functie de momentul jocului si de rezultat - talentat antrenor, va ajunge mare cu siguranta: Frey in poarta; Jorgensen, Gamberini, Ujfalusi, Gobbi pe linia de fund, Kuzmanovic, Liverani, Montolivo la mijloc si Santana, Pazzini, Osvaldo in atac. Eu raspundeam cu Pavarini in poarta, Coly, Falcone, Paci, Castellini in aparare, Mariga, Morrone, Parravicini, Reginaldo la mijloc iar in atac Lucarelli si Budan revenit dupa accidentare. Gazdele incep in tromba, in minutul 4 Kuzmanovic il incalzeste pe Paravicini de la distanta. Insa in minutul 10 contrar cursului jocului profitam de o greseala in defensiva viola si inscriem la o centrare de pe dreapta a lui Coly pentru Budan. Croatul imi lipsise enorm. Gazdele par putin confuze si noi incercam sa obtinem golul doi. In minutul 19 incepe din nou sa-si arate urata fata destinul: intr-un duel la minge Falcone se accidenteaza (intindere la inghinali) si sunt obligat sa fac prima schimbare. Pazzini depaseste doi jucatori in minutul 26 si suteaza extrem de periculos. Foarte putin pe langa. Peste un minut Paravicini respinge o lovitura de cap a lui Kuzmanovic de foarte aproape. In minutul 39 vine egalarea, assist perfect Montolivo si Santana plaseaza mingea perfect. Incepe a doua repriza pe aceleasi coordonate, Pavarini salveaza in extremis o bomba a lui Santana. Minutul 49 aducea o noua ocazie, centrare perfecta Jorgensen si Pazzini rata din pozitie ideala. Existam si noi si in minutul 58 Reginaldo il pune la treaba pe Frey. Prandelli muta primul, ies Liverani si Kuzmanovic si intra Semioli si Donadel. Semioli se arunca in careu in minutul 69 dar obtine doar un galben. Vine si golul in minutul 77, nou intratul Semioli inscrie dupa o noua centrare perfecta a danezului Jorgensen. Dupa doar 3 minute ramanem iar in 10, Rossi - omul pe care il introdusesem in locul accidentatului - protesteaza la adresa arbitrului si acesta il elimina. Niciodata n-am auzit macar de asemenea comportament (repetat) al jucatorilor unei echipe d-apai sa mai si vad. Si acum mi se intampla mie la fiecare etapa aproape. Nervii mei erau intinsi cum nu se poate mai tare. Trecem pe langa egalare si in zece in minutul 84 dar la doua minute distanta primim si golul trei. Coly il lasa singur in careu pe omul sau (Osvaldo) si meciul era incheiat pentru noi. 3-1 pentru gazde, noi ar fi trebuit sa castigam meciul din ultima etapa de acasa cu Inter ca sa mai speram. Doar Livorno era retrogradata, ne jucam inca sansa. Insa in cursul zilei urmatoare aveam sa primesc stirea fatala, stire ce m-a luat complet pe nepregatite. Ghirardi dorea sa-mi dau demisia. Incredibil. Cu o etapa inainte de final. Cu salvarea inca posibila. Niciodata nu se mai auzise de un antrenor dat afara in conditiile astea, inainte de ultima etapa. Niciodata. Volevo dare una scossa allo spogliatoio avea sa declare Ghirardi. De parca asa si acum incerci sa produci o reactie in vestiar. Inainte de meciul decisiv din ultima etapa !! Incredibil, nu puteam sa cred. Dimineata eram confirmat si la pranz demisionam. Eram inlocuit cu antrenorul Primaverei. Eu, Hector Cuper schimbat cu antrenorul de la Primavera. Incredibil... A doua seara deja imi faceam bagajele. Inainte sa plec din oras aveam programat un fel de interviu cu un jurnalist italian si cu unul de nu stiu ce nationalitate dar oricum asta avea sa-mi puna doar o intrebare decenta in rest numai nimicuri: in lumina proceselor si scandalurilor in care fusese implicata Juventus ce parere am despre arbitrajul de care am avut parte la Inter. Aveam sa citesc peste vreo doua zile parte din raspunsul meu: Cuper has now had his say on the matter, and he also feels that Inter, who had been six points clear of Juve with five games of the season to go, were also robbed. I have run over and over the events of that year and I'll say to you one thing - we played against Chievo and Ronaldo was denied a decisive penalty said the now ex Parma boss. Inteviul cu cel italian avea sa fie mai lung si mai exact reprodus in paginile ziarului. Se amintea intre altele de presedintele Ghirardi ce dorise sa dea una scossa allo spogliatoio, care-si luase tutte le responsabilita. Era relatata nedumerirea mea dupa aceasta nemaintalnita demitere la o etapa inainte de sfarsit de campionat concentrata in Ce sens are ?, intrebarea care mi-o puneam continuu de ore si ore deja. M-a intrebat daca Ghirardi dorea sa supervizeze formatia si i-am raspuns Prostii. Niciodata un presedinte nu mi-a cerut asa ceva; daca e adevarat ca a fost cumparata partida cu Genova si am raspuns ironic: Puteau sa-mi spuna. Nu m-as mai fi agitat atat pe banca. Despre viata extrasportiva a fostilor mei jucatori - Un fotbalist nu ar trebui sa uite sa fie profesionist nici la 25 de ani. Eu nu o fac niciodata. Exista insa un timp pentru orice. M-a intrebat daca ma simt un pierzator - Pierde cine nu crede in ce face, eu muncesc cu pasiune. Daca ma simt ghinionist, un mare antrenor incapabil sa prind marea prada: Am pierdut doua finale de Champions cu Valencia, o finala de cupa europeana cu Mallorca, am pierdut titlul cu Inter. Finalele mele le-am pierdut la penalty-uri dar am ajuns acolo. Asta e victoria. Antrenez de 15 ani. Nu am antrenat un an jumatate dar nu pentru ca nu m-ar fi cautat nimeni, m-au cautat multe echipe. Nu am acceptat pentru ca nu spun "da" la un cec ci unui proiect. A antrena nu inseamna a alerga. Sunt un om norocos. Nu sunt Capello, el a castigat tot. Eu sunt Cuper, sunt bucuros. Mi-au fost reamintite cele doua demiteri in patru luni. Sunt demiteri diferite. La Betis eram de la inceputul sezonului, la un anumit moment presedintele a cedat presiunii suporterilor in ce-l priveste. Acolo cu siguranta nu eram eu problema, publicul ma placea, jucatorii la fel. Am avut un raport bun cu jucatorii chiar si aici. Episodul cu Morrone dupa meciul cu Reggina ? E ok. S-a scuzat si e totul in regula. Acesta demitere insa nu se explica. E ca atunci cand te paraseste o femeie. Mai intai nu realizezi apoi incepi sa te intrebi unde ai gresit. M-a intrebat daca vad Parma salvindu-se si i-am raspuns ca da, ca sper: Am venit aici cand lipseau 11 etape pana la sfarsitul campionatului. Cand ai in fata 33 de puncte orice este posibil. Daca am inceput sa tremur dupa meciul cu Napoli ? Trei eliminati, arbitrul a gresit totul. O zi dintre cele mai rele... Apoi si el ma intreaba de 5 mai Partida respectiva n-a hotarat nimic. Calciopoli a explicat multe episoade. Si penalty-ul nedat impotriva celor de la Chievo. Posibila destinatie ? Cred ca nimeni pentru o perioada nu ma va mai chema sa antrenez, nu in Italia cel putin. Dar cu siguranta n-o sa raman mult departe de fotbal. Iar intr-o zi o sa ma intorc in Italia. Si nu ca turist. Fotbalul uita cu rapiditate, mai ales aici. Un sfat pentru antrenori in general si pentru cei tineri in special ? Fa doar lucrurile de care esti convins. Infrangerile nu te vor rani niciodata.

Din nou a urmat o perioada de pauza. De data asta fortata, sotia mea s-a imbolnavit si la orice imi statea mintea mai putin la fotbal. Un an si ceva s-a luptat cu boala si imi place sa cred ca tot timpul m-a simtit aproape. Lupta castigata din fericire, multumesc Cerului. Toate trofeele din lume palesc in fata vietii, in fata sanatatii celor dragi tie. Ne-am mai petrecut o luna doua impreuna apoi am simtit din nou pregnant dorul de fotbal, de a fi acolo. Mi-am cautat deci un impresar, nu concepeam sa ma pensionez. Desi poate la cum au evoluat lucrurile din punct de vedere profesional ar fi fost mai bine... L-am gasit in persoana lui Julio Preto. Burtos de categoria grea ca si fostul meu presedinte, barbos si mereu vesel acesta mi s-a parut o alegere buna. Tipicul spaniol. Poate mai putin burta. Un tip ce manageria diversi jucatori de valoare... am crezut ca am incaput pe maini bune. Apoi insa a inceput sa-mi fie greu sa disting daca nu primesc oferte mai bune pentru ca mi-a scazut cota sau era vina agentului cert e ca la inceputul sezonului 2007-2008 eram la carma celor de la Betis. Insa era un Betis divers de cel impreuna cu care sarbatoream in ultima etapa salvarea miraculoasa - noi pe de-o parte - si prezenta lor in Champions pe de alta. Acestia sezonul precedent ca prin urechile acului reusisera sa scape de retrogradare - in ultima etapa - si nici cu un an in urma nu o dusesera mai bine. Deci inca o data semnele nu erau incurajatoare. Campania de achizitii a fost un fiasco. Daca in sezonul precedent se facusera achizitii de 40 de milioane de euro (varful Rafael Sobis din Brazilia, rapida extrema dreapta David Odonkor de la Dortmund si elvetianul Vogel de la Milan fiind starurile) sezonul acesta finantele nu ne permiteau mari lovituri. Au venit totusi trei jucatori de atac pe sume destul de importante, de la 3.5 la 6.5 milioane. Ma refer aici la Robert (salvadorian, varf de atac de la PSV), Mark Gonzalez (winger stanga in care imi puneam mari sperante) si varful Mariano Pavone de la Estudiantes de La Plata. Portarul Ricardo a mai sosit de la Sporting iar in rest jucatori liberi de contract - cei mai importanti fiind Marko Babic de la Bayer si Jose Mari de la Villareal. La plecari erau trecuti fundasul Lembo, portarul Contreras si mai ales mijlocasul brazilian Marcos Assuncao ce se lasa prada mirajului petrodolarilor. Pancrate de asemenea se intorcea la Paris Saint-Germain. Cea mai importanta pierdere era Assuncao - jucator devenit practic emblema a clubului. Chiar inainte de startul sezonului un site ce se ocupa de fotbal si tactica in acelasi timp mi-a solicitat un interviu. Nu-mi amintesc numele site-ului (aveau si revista parca) in momentul asta dar daca cineva s-ar arata interesat mi-as aminti cu siguranta. Titlul articolului era Entrevista a Hector Cuper. Hablemos de defensa. Nici ca puteau veni la o persoana mai potrivita pentru asa ceva. Interviul era compus din 10 intrebari toate legate de faza de aparare. Prefata sa era destul de elogioasa si ma maguleau diverse afirmatii: En nuestro capitulo de entrevistas comenzamos a profundizar en temas especificos. Y nada mejor para este inicio que iniciar con un tecnico de prestigio mundial, Hector Cuper. Se ha considerado al argentino uno de los entrenadores como mejor organizacion defensiva en los equipos que entrena. Serio y disciplinado en el trabajo, nos muestra en esta charla sus preferencias en ciertos factores del juego defensivo de un equipo. Desde su llegada a Europa tras entrenar a Huracan y a Lanus en Argentina, su carrera siempre ha sido exitosa y se ha ganado incluso el respecto de sus companeros de profesion. Real Mallorca, Valencia CF al que llevo a disputar dos finales de Champions League y actualmente el Real Betis Balompie son los equipos que ha entrenado en Espana. Tampoco debemos olvidar su paso por el Inter de Milan que en su momento le llevo a ser unos de los tecnicos de mayor cotizacion en el panorama futbolistico mundial. Aveam sa imi incep aventura la Betis oarecum nefast reusind doar un 1-1 afara la Recreativo. Gazdele cu un italian in poarta ce zbura din bara in bara (Sorrentino) si cu un Sinama Pongolle extrem de incisiv aveau sa obtina un punct mare in acest meci pe care l-am dominat de la un capat la celalalt. Intr-o formula de joc din care nu lipseau portarul Ricardo, fundasii Juanito si Rivas, mijlocasii Babic, Odonkor si Rivera si cu un atac pe care eu il judecam drept extrem de puternic (Sobis-Pavone) nu am obtinut mai mult de un punct. Au contat mult si absentele fundasului Melli, a mijlocasului Capi si mai ales a lui Edu - ultimul un atacant cu state vechi in Primera si sezoane excelente - dar parca puteam obtine oricum toate cele trei puncte. Am jucat sub posibilitati. Urmatorul meci jucam acasa pe Manuel Ruiz de Lopera cu Espanyol si speram la toate cele trei puncte. La pauza ca de fiecare data jucatorul pe care-l antrenasem din formatia adversa - era o adevarata regula - imi inscrisese deja si nu doar o data ci de doua ori. Ma refer la Luis Garcia evident. Am reusit egalarea in a doua repriza si mi se parea ca avem posibilitatea sa facem un campionat bun, de zona Uefa macar daca am avea ceva mai multa concentrare. In fata ambelor porti. Insa si datorita unui program greu in etapa a sasea aveam 2 puncte doar si ocupam deja pozitii periculoase. 17... 18. Contribuisera la aceasta stare de fapt 3 infrangeri din tot atatea meciuri. 0-1 afara pe El Riazor, 1-2 acasa cu Valencia - cu gol luat din nou de la un ex, Joaquin - si infrangerea de pe Santiago Bernabeu in fata Realului lui Schuster. O infrangere oarecum nedreapta, desi am jucat bine am pierdut, primul gol inscris dintr-un penalty usor acordat in minutul 66 iar al doilea deja nu mai conta. Inscris oricum pe final de meci. Ca de obicei Realul avea o formatie stelara cu Casillas, Sergio Ramos, Heinze, Diarra, Guti, Higuain, Sneijder, Raul, Saviola, Robinho, Baptista, Robben etc. Cannavaro era si el la Real. Etapa urmatoare aveam sa castigam primul meci. Un meci special pentru mine, primeam pe Manuel Ruiz de Lopera pe cei de la Mallorca. 3-0 si spectacol pe alocuri. Insa rezultatele slabe au reinceput. Doar un 0-0 afara la Murcia, 1-1 acasa cu Racing, din nou 0-0 afara la Athletic si o infrangere usturatoare acasa cu Osasuna. 0-3. Meciul cu Racing l-am scapat printre degete in ultimele minute, cel cu Murcia l-am dominat copios insa am avut din nou in fata un portar mare insa pentru cel cu Osasuna nu aveam nicio scuza si primele batiste albe si-au facut aparitia. O alta infrangere usturatoare a urmat - pe Nou Camp. Tot 0-3 am pierdut. Ca si Realul Barcelona era tot o colectie de vedete: Thuram, Puyol, Abidal, Zambrotta, Yaya Toure, Iniesta, Messi, Xavi, Ronaldino si Henry plus alti multi pe banca. Insa m-am oprit la ultimii doi pentru ca ei aveau sa-si treaca numele pe tabela, Ronaldinho 2 goluri si Henry cu un gol ne trimiteau pe locul 19. Am avut ocazia unei ultime tresariri in meciul cu Zaragoza pe care l-am castigat pe final de meci cu 2-1 prin golurile lui Pavone. Insa la fel nu a fost decat un foc de paie, etapa urmatoare Levante - echipa ce se infundase singura in Segunda in sezonul salvarii miraculoase a Mallorcai - avea sa ne invinga spectaculos. 4-3 dupa ce am am condus cu 2-0. Cu trei italieni in teren (portarul Storari, Cirillo si Tommasi si cu un altul pe banca) gazdele aveau sa faca un meci mare si sa-mi puna un adevarat piron in sicriu. Lovitura finala avea sa fie data de Atletico care ne invingea acasa cu 2-0. Erau vremuri tulburi pentru Betis. Probleme in conducere, probleme intre presedinte si suporteri... o atmosfera deloc prielnica performantei. Toate problemele se reflectau si asupra lotului si jocului implicit. Dupa doar 14 etape mi-am dat demisia, a fost poate prima data cand am spus un fel de nu. Lasam Betis pe locul 19 cu 11 puncte doar. E drept ca programul a fost unul greu cu meciuri si infrangeri impotriva principalelor 3 forte (Barcelona, Real si Valencia) insa au fost si meciuri in care imi imputam diverse, meciuri cum au fost cele cu Huelva, Murcia si Osasuna. Evident, ca orice antrenor nu pot sa nu ma gandesc ca pana la urma as fi scos-o la capat poate daca as fi ramas, poate as fi terminat pe un loc chiar mai bun decat cel ocupat de andaluzi la sfarsitul sezonului (13, la cinci puncte de retrogradare). Era o demisie cu cantec ce nu avea legatura doar cu rezultatele slabe ale echipei ci mai ales cu relatia tensionata dintre suporteri si presedinte. Si cum cineva trebuia sa cada... Pe 2 septembrie se incheia aventura mea in Spania. Pentru moment cel putin.

Zilele au trecut si eu ca de obicei n-am stiut sa spun nu. Lotul deja il aveam slab, ne salvasem ca prin minune si se prefigurau plecari masive. Situatia financiara a clubului era dezastruoasa. E drept, mi se oferise un nou contract dar marit doar cu ceva gen 20%, de forma. Si oricum nu asta conta - cati bani duceam eu acasa. N-a contat niciodata asta. Conta ca imi plecau oameni pe capete: Bernardo Romeo la Osasuna, Westerveld la Portsmouth (ma rog, el nu era mare pierdere), Ramis si Poli la Alaves si Valladolid (ambii fundasi titulari plecind la echipe sarmane dar totusi nu atat de sarace precum noi se pare), Perera (varful cu care jucasem primele etape) la Celta, Felipe Melo la Racing si mai ales lovitura decisiva - atacantul meu numarul unu, Luis Garcia pleca la Espanyol semnind pe cinci ani. De los Santos se reintorcea la Valencia... efectiv trebuia sa spun Mult succes, mi-am facut datoria. In schimb am continuat. Eram atat de saraci incat ne plecau jucatorii si in Segunda. Se prefigurau luni in care salariile nu vor fi platite si evident jucatorii stiau mai bine decat antrenorii cum merge treaba. Am adus in loc cateva scursuri de pe unde am nimerit. O mana de argentinieni doar pentru a pune si aici bazele unei colonii, putini dintre ei aveau sa prinda meciuri serioase. Primii au fost Gutierrez - mijlocas - de la Velez si Tuzzio de la River Plate. Tuzzio era un fundas slab dupa criteriile mele dar n-aveam ce face. Am mai adus vreo doi apoi, Adrian Peralta de la Instituto Cordoba si Maciel de la Murcia. Primul era mijlocas al doilea fundas. Am mai adus doi refuzati de data asta mai de soi, Borja de la Real si Fernando Navarro de la Barcelona. La fel, primul mijlocas al doilea fudas. Disperarea mea era atat de mare incat am apelat si la putinii oameni cu care ramasesem in relatii bune la Milano si astfel am adus doua ciurucuri de prima mana: varful Choutos, Lampros Choutos si Alessandro Potenza - fundas. Ambii de la Inter... al doilea era atat de slab incat isi petrecuse ultimii ani imprumutat la Ancona unde jucase un meci intr-un sezon intreg, al doilea la Parma unde jucase titular si al treilea la Chievo unde la fel jucase 4 meciuri doar. Era o darapanatura de fundas insa aveam nevoie chiar si de serviciile sale. Vedetele sesiunii de transfer au fost portarul Prats de la Betis - cel care aparase in ultima etapa cu noi si Cristiano Doni de la Sampdoria. De la Doni speram multe, era un mijlocas cu o excelenta clarviziune si suturi puternice insa avea un neajuns... venea accidentat de la Sampdoria. Astia erau toti. Slabisem calitativ vizibil. Unii erau atat de slabi incat am inceput sa-i trimit imprumut dupa o saptamana de antrenamente doar. Insa realizez - tardiv realizez, nu trebuia sa accept sa mai conduc formatia in conditiile date. Minuni nu puteam face cu asemenea netoti... nu puteam decat sa-mi terfelesc imaginea. Mintea cea de pe urma... Am inceput campionatul. Prima etapa jucam cu Deportivo, un Deportivo pe care-l batusem 3-0 afara. Nu si-au dat ei sufletul poate dar oricum. Intr-o formula Moya - Cortes Potenza Fernando Navarro Ballesteros - Pereyra Campano Farinos Peralta - Tuni Okubo am pierdut fara drept de apel desi scorul nu o arata. 0-1 acasa. Pe banca de rezerve aveam nu mai putin de cinci jucatori de la tineret si unul din Segunda. A urmat deplasarea de pe Camp Nou. Eto'o ne-a dat doua si am zis saru'mana ca n-am luat mai multe. Am avut o tresarire de orgoliu in etapa a treia cand i-am invins pe cei de la Sociedad, erau primele noastre puncte. 5-2, am facut scorul etapei. Am fost condusi cu 2-1 la pauza si am revenit in a doua repriza dupa ce am jucat in mod incredibil cu 3 atacanti. Arango a sunat desteptarea, a inscris si golul de 3-2 si de 4-2 iar ciungul de Choutos a dat si el un gol la 3 minute dupa ce intra in teren (minutul 87). Avea insa sa fie un accident aveam sa-mi dau seama, nimic mai mult. A urmat meciul cu Getafe afara, am agatat aici ca prin miracol un punct dupa un cap al lui Fernando Navarro in minutul 87. Gazdele erau antrenate de germanul Schuster. In etapa urmatoare am fost de-a dreptul masacrati acasa, 1-4 de catre o echipa la fel de sarmana in aparenta ca si noi: Malaga. Pentru noi golul de onoare l-a dat tot grecul Choutos insa si acesta avea sa fie un foc de paie, urma sa fie al doilea din campionat dar ultimul in acelasi timp. Deja il trecusem pe linie moarta pe Moya, pustiul incepuse sa o lase moale si numai de asta nu aveam nevoie, un portar pe care sa nu te poti baza cand tu ai nevoie de puncte ca de aer. Prats avea experienta macar si chiar daca luasem 4 salvase 2-3 goluri ca si facute. A urmat un alt macel, de data asta anuntat. Pe Bernabeu am luat tot 4. Gazdele ne-au calarit tot meciul si golurile au fost care mai de care mai frumoase. Primul a fost al Dintosului, au urmat cele doua ale lui Roberto Carlos (primul o bijuterie, voleu dupa un corner, al doilea din libera) si a completat lista un alt brazilian, Baptista. Noi am punctat doar la capitolul rosii, Ballesteros parasind terenul mai devreme. Am mai avut un fault absolut ingrozitor, nici macar de maidan nu se poate numi dar arbitrul dintr-un motiv care-mi scapa ne-a acordat doar galben. I s-o fi facut mila de cat de slabi eram. Ne instalam pe locul 20, ultimul. Un egal acasa a urmat impotriva unui Racing ce-l avea in componenta pe Dalmat, alta fata cunoscuta dupa meciul precendent. Si o noua infrangere fara drept de apel, 0-3 pe El Madrigal. Abia spre jumatatea turului am mai reusit o victorie, 1-0 cu Celta Vigo. Doni n-e adus cele trei puncte si am beneficiat si de o eliminare de la oaspeti. Etapa urmatoare a consemnat primul gol pentru pustiul minune pe care-l inventasem sezonul precedent, Casadesus. A inscris in minutul 34 in meciul cu Sevilla insa Fernando Navarro s-a gandit ca e ceva in neregula si peste doua minute lua al doilea galben. Penalty si eliminare, combinatia perfecta. Aveam sa tragem de timp, sa avem inca un fundas accidentat si sa ne multumim cu acest punct in conditiile date. Duminica urmatoare aveam meci esential afara la o nou promovata, Cadiz. Cu 3 italieni in primul 11 (Potenza, Iuliano si Doni) aveam sa obtinem o victorie incredibila. Incredibila prin prisma faptului ca din minutul 38 iar am jucat in 10 oameni, de data asta Pereyra fiind dobitocul de serviciu. Am castigat intr-un final incendiar cu un gol al lui Arango. Era etapa 11 si pentru prima oara saltasem capul din nisipurile miscatoare, eram pe 14. Early days insa. Etapa urmatoare am pierdut la Espanol, Luis Garcia - atacantul meu cel mai bun de anul trecut, cel care ne-a asigurat salvarea practic prin golurile sale din intregul sezon - ne inscria un gol cum eram deja obisnuit cu Luque, Eto'o etc. Am pierdut cu 0-2 insa mai dureroasa a fost infrangerea urmatoare, 0-1 pe Son Moix cu Athletic. Bascii ne-au taxat la un corner si ofensiv n-am reusit absolut nimic. In etapa 14 aveam din nou meci de foc cu echipa de pe locul 19, Alaves. Dupa anii de senzatie facuti in timpurile in care si eu eram pe cai mari in prima mea aventura europeana cei de la Alaves redevenisera echipa slaba ce facea naveta intre Primera si Segunda. Era musai ca anul asta sa se indrepte spre a doua divizie, erau slabi si locul de pe care ne primeau graia despre asta. Ma temeam de la ei de putini jucatori, aparatorul Juanito, Astudillo, Bodipo, Nene si Aloisi. Mai era si un mijlocas brazilian - Wesley Lopes pe numele sau - ce dadusem indicatii sa fie tinut strans daca intra pe parcurs. Si avea sa se intample dar practic castigasem deja meciul. Cu Casadesus titular incontestabil - dupa plecarile masive din pauza competitionala - aveam sa facem un meci mare. 3-0 scorul final. 2 goluri Casadesus unul Iuliano. Erau ultimele meciuri ale italianului, acesta stiam deja ca urma sa se intoarca in Italia. Ajungeam astfel pe locul 13. Loc cu ghinion cum avea sa se arate mai tarziu pentru ca de aici incolo a fost o cadere continua. Infrangere la Osasuna 0-1, egal acasa cu Atletico in care oaspetii prin Maxi Rodrigues ne-au condus inca din primul minut si inca un gol de ex al lui Colsa ma faceau sa-mi ies din minti pe marginea terenului. Iuliano a inscris inca o data iar spre sfarsit de meci un jucator al nostru a adus egalarea. Meci cu doi eliminati, meci pe care trebuia sa-l castigam in mod normal. Apoi Albelda, David Villa, Fabio Aurelio au fost cei trei jucatori care ne-au inscris gol pe Mestalla. O Mestalla care pentru prima data nu m-a mai primit cu aplauze. Ori trecuse prea mult timp - si se stie cum e memoria oamenilor in ce priveste lucrurile bune pe care le-ai facut pentru ei - ori meciul precedent cu Inter - cel in care am dat gol in minutul 5 prin Vieri apoi n-am mai depasit jumatatea terenului si gazdele au pierdut calificarea - le ramasese inregistrat si nu puteau trece peste el. Cert e ca am plecat cu coada intre picioare, 0-3 si o prestatie slaba. A urmat etapa 18 si acasa n-am reusit decat un 1-1 in compania celor de la Betis. Echipa vai de capul ei anul respectiv, la retrogradare. Trebuia sa-i taxam, n-am reusit. Am incheiat turul cu o noua infrangere, 1-3 pe La Romareda. Doua goluri Milito (atacantul). Incepuse deja perioada de transferuri si de cateva zile il aveam la dispozitie pe un pusti extrem de talentat, argentinian desigur. Pisculichi pe numele sau. Dadusem de el intr-una din extrem de scurtele mele vizite in Argentina la Argentinos Juniors. Avea talent dar era necizelat. Unul venea unul pleca, sau mai degraba doi veneau si doi plecau. Pleca Choutos care imi era clar ca dupa primele 3-4 etape in care a dat doua goluri nu va mai inscrie tot sezonul oricit as insista si din pacate pentru mine a plecat si Iuliano. Ambii au plecat in Serie A, grecul la Reggina si Iuliano la fosta formatie a lui Doni. Celalalt venit a fost Braulio, un spaniol de la Atletico insa venea accidentat si oricum nu era nimic de capul sau. Avea sa joace doua meciuri tot sezonul. Fiind astfel nevoit sa-l inlocuiesc pe Iuliano cu Tuzzio abordam meciul de pe El Riazor. Ca de obicei aveam sa primesc gol de la Valeron iar gazdele in urma unui penalty dubios aveau chiar 2-0 la pauza. Deja zbaterile mele nu ii mai atingeau prea mult pe jucatori asa ca a fost o mare mirare pentru mine sa vad o reactie de orgoliu si sa terminam meciul cu un punct. 2-2 scor final. Era un punct ce ne tinea de cald mai ales ca urma sa intalnim Barcelona, chit ca acasa. Daca in vremurile mele bune planificam victoriile acum planificam infrangerile, meciul cu catalanii bogati il aveam trecut ca infrangere. Si asa avea sa fie cu un gol al lui Giuly pe sfarsit de prima repriza si doua goluri ale unui pusti spectacular, Messi pe numele sau. Accesta avea sa intre in locul veteranului Larsson imediat ce fundasul meu Tuzzio isi arata limitele si lua al doilea galben in minutul 72. Intrat deci in minutul 73 Messi avea sa ne dea doua goluri, pustiul avea un viitor urias in fata daca se tinea de treaba. Dar nu asta ma preocupa pe mine ci faptul ca paream sa fi pierdut controlul echipei. Coroborat cu lipsa de motivatie pe care o simteam nu puteam decat sa ma intreb cand ar fi mai bine sa renunt totusi, o minune se intamplase deja anul trecut, inca una nu era posibila. Nu in conditiile date. L-am anuntat din timp pe presedinte (eram in momentul respectiv inca in afara locurilor retrogradabile) ca sa-si poata gasi antrenor si am continuat sperind ca poate poate voi vedea o schimbare de atitudine la ai mei. Nu avea sa se intample si rezultatele au fost pe masura: infrangere la Sociedad cu 1-2 si un 1-1 amarat acasa cu Getafe. Avea sa fie ultimul meu meci pe Son Moix. Columbianul Arango avea sa inscrie pentru ultima oara pentru mine. In lipsa pieselor grele el devenise practic cel mai important om de gol insa era prea putin. Okubo oferea si mai putin, Casadesus parca-si pierduse busola... oricat incercam sa gasesc aspecte pozitive nu reuseam de nicio culoare. Era februarie 2006. Mi-am dat demisia si sincer am sperat ca cine va veni in locul meu va reusi sa-i motiveze, sa produca acel soc la echipa care sa-i ajute sa ramana in prima liga. Insa pentru mine episodul Mallorca se incheiase si nu as mai reveni niciodata sa antrenez aici, mi-as aminti mereu lipsa de motivatie, apatia din ochii jucatorilor pe care o vedeam atunci. Imagine tulburatoare si dezolanta in acelasi timp pentru un antrenor. Pentru mine cel putin.

Duminica noaptea pe Son Moix, ultima etapa a sezonului si Mallorca era in continuare in mare pericol sa retrogradeze, infruntam Betis care pentru prima oara in istoria lor aveau un loc de Champions League la o palma distanta - si chiar mai mult, un prim loc de Champions League din istorie chiar in dauna rivalilor de la Sevilla. Dar nu erau numai vesti proaste. Jucam acasa, cu un punct in fata lui Levante si tot ce aveam nevoie era sa egalam rezultatul levantinilor care infruntau in deplasare cealalta echipa care se lupta pentru loc de Champions, Villarreal. Majoritatea jucatorilor mei nici nu credeau ca vom avea nevoie sa invingem, degeaba incercam eu sa le bag in cap. Aveau sa aiba ei dreptate. La fel, tot ce Betis avea sa aiba de facut era sa egaleze rezultatul Sevillei. Acestia aveau sa piarda cu 2-0 la Malaga. E adevarat, n-am putut sa ne relaxam deloc pentru ca Villarreal n-au fost siguri de victoria asupra lui Levante pana in minutul 87, acelasi minut in care noi i-am egalat pe Betis prin Pereyra iar Betis n-a stiut daca un egal e de ajuns pana ce Sevilla n-a fost ucisa cu al doilea gol in minutul 91. Am fost retrogradati - in moarte clinica parca - pentru 17 minute - de la golul initial al lui Raggi pentru Levante pana la golul egalizator al lui Josico cu cinci minute inainte de pauza, un gol salutat cu urale atat pe Son Moix cat si pe El Madrigal. Villarreal avea sa castige in final cu 4-1 cu doua goluri ale unui Forlan cu o coafura de Beckham combinat cu Mandela si avea sa incheie sezonul ca golgheter. Acel rezultat coroborat cu infrangerea Sevillei a insemnat ca am putut sa sarbatorim impreuna - Betis si noi - lucru care a determinat ambele ziare de top din Spania - As si Marca - sa aiba acelasi titlu a doua zi Si au trait fericiti impreuna pana la adanci batraneti. Clasarea Betis-ului avea sa fie considerata a huge achievement iar supravietuirea Mallorcai a real miracle. Aveam sa fiu primit in picioare si cu aplauze la conferinta de presa de dupa meci si aveam sa declar mediei internationale ce ma intreba cum consider aceasta salvare ca o vad ca a resurrection in every sense. Ii preluasem la inceputul lui noiembrie cand erau practic dead and buried. Tot asa eram si cu opt etape inainte de final. Apoi ca prin minune totul s-a schimbat, am inceput sa luptam, sa ne concentram si sa castigam terminind neinvinsi in ultimele sapte meciuri si culegind 15 din cele 21 de puncte disponibile. Cu doua luni in urma eram la 11 puncte de salvare si am fost inlocuiti de un Levante in deriva - echipa care era pe loc de Champions cand eu preluam Mallorca - dar al carei sezon a fost sabotat de luptele din interior. Un aparator de la Levande avea sa admita ca jucatorii si presedintele Pedro Villarroel aproape au ajuns la lovituri (si nu de pedeapsa) dar situatia nu diferea mult fata de relatia dintre antrenor si jucatori sau fata de cea dintre o tabara a jucatorilor si alta chiar. Doar patru motive pentru care noul lor antrenor Jose Luis Oltra cand a preluat echipa a insistat Nu sunt un salvator. Si cata dreptate avea... Levante avea sa culeaga doar 3 puncte in ultimele 10 etape. Salvatorul am fost eu de data asta conform presei iberice si nu numai. Marca, As, agentiile de presa internationale aveau toate sa se intreaca in epitete si articole laudative™ cu tilturi pe masura: He never lost faith sau He's made of stern stuff. Cuper never gave in. Stiam mai bine decat oricine, pe 10 aprilie tot eu intrind in aceeeasi sala de conferinte declaram We're going to have to find a way to go down with dignity. Viata. M-am bucurat cateva zile. Insa m-am si intristat chiar in zilele astea de bucurie. Mi-a venit nastrusnica idee sa-l invit pe Iuliano la ce intentionam eu sa fie o bauta in toata regula. Desigur eram ultimul antrenor care s-ar trage de sireturi cu un jucator insa ocazia era de nepierdut si intentionam sa-mi pun in practica acest plan machiavelic. Zis si facut... nu putea sa ma refuze desi dupa renume stia la fel de bine ca e ceva departe de a-mi sta in fire. Niciodata soldatul n-o sa-si refuze generalul. Am baut... am baut... el mai mult eu mai putin, am mai baut... el si mai mult eu si mai putin... am povestit de sezonul curent, m-am prefacut ca-i dau sfaturi, ca-i ofer un adevarat insight in mintea antrenorului, a ce vrea acesta si ce nu de la aparatorul sau... si am ajuns si la vremurile din Italia. Mai mult de 10 ani petrecuse la Juventus - ramanea doar sa verse tot. Si alcoolul si-a facut efectul. Nici nu stiu daca am facut bine pentru ca Iuliano a fost ca o adevarata cutie a Pandorei. Cand a terminat sa-mi povesteasca imi schimbasem culoarea si strangeam fata de masa intre degete. Juventus, echipa care-mi luase titlul in ultima etapa in primul an si care terminase pe primul loc in timp ce eu ajungeam tot pe doi si in al doilea sezon era o adevarata caracatita. Si Mark mi-a prezentat diverse brate ale caracatitei. Prima chestie ce-mi vine in minte e cand m-a intrebat de Zeman. Daca-l stiu pe Zeman m-a intrebat. Cum daca-l stiu pe Zeman, normal ca-l stiu, esti beat ? mi-a venit sa-i zic nedindu-mi seama ca raspunsul era evident. Il stiu, e un antrenor pe care il respect desi filozofiile noastre de joc nu ar putea fi mai diferite i-am raspuns. Ce-i cu el ? am continuat. Stiti cand a inceput el acum cativa ani sa faca acuze, cu Juventus, substante interzise, Epo ? ma intreba el fara sa ma priveasca in ochi rotind paharul in mana. N-am prins scandalul de la inceput dar m-am documentat si sunt la curent. Stiu tot ce a zis. Nu mai stiam eu chiar tot dar esenta o stiam. Zeman, antrenor la Roma in momentul respectiv spusese foarte plastic Il calcio deve uscire dalle farmacie. Sono stupito e questo sbalordimento comincia con Gianluca Vialli e arriva fino ad Alessandro Del Piero. Io che ho praticato diversi sport pensavo che certi risultati si potessero ottenere solo con il culturismo, dopo anni e anni di lavoro specifico. Imi sunau in cap clar cuvintele astea pentru ca nu o data m-am simtit impins sa fac cercetari cat mai aprofundate asupra metodelor cum erau obtinute performantele juventinilor. Si Zeman era primul si cel mai mare dusman al acestora si cehul venea cu chestii de bun simt, vizibile. Avea dreptate cu faptul ca fotbalul trebuia sa iasa din farmacii. Avea dreptate ca Vialli si Del Piero erau niste slabanogi la inceput de cariera si dupa doi ani de cura Juventus aratau ca niste culturisti cu echipament de fotbal pe ei. Stiam ca a inceput un proces, stiam ca Del Piero, Di Livio si Deschamps au fost gasiti cu hematocritul cu peste 50% peste normal - aceasta valoare (mult mai importanta decat toti nandrolonii) masurind volumul masei sanguine ocupate de globulele rosii - lucru care nu putea insemna decat ca ori se dopau ori se drogau. Simplu, ori ca Maradona ori ca Pantani - faimosul ciclist. De altfel Pantani tocmai de asta fusese suspendat, descalificat si apoi masacrat in ziare si tribunale - totul culmind cu sinuciderea sa. Pentru valoarea ridicata a hematocritului. Stiam ca pozitia lor fusese ceva gen da, asa e dar nu exista prevederi legale deci n-am gresit cu nimic, stiam ca tot procesul fusese o farsa doar si ca nimeni n-a fost condamnat pentru simplul motiv ca totul a fost prescris, s-a considerat ca a trecut prea mult timp de la comiterea faptei. Dar faptele se cominteau in continuare, cel putin cat eram eu acolo. Stiam foarte bine ca Juventusul lui Ancelotti ramanea fara aer si apoi cand a revenit Lippi fugeau de mancau pamantul. Mai ales pe finalurile de sezon, poate tot returul... in mod sigur se marea doza. Creatina, Epo si o gramada de alte mizerii. Doping organizat. Nu era prima data cand se foloseau chestii nocive si chiar se abuza. Dupa plecarea mea din Italia un alt scandal izbucnea avind la centru ce se intampla inca din anii 50-60 si cum in zilele noastre oameni in florea varstei, fosti fotbalisti de la nivel dilentanti pana la titulari in nationala mureau pe capete. Doping organizat. Doar doctorul lor, Agricola, nume de trista amintire a fost suspendat dar era doar un fel de a spune pentru ca din umbra tot el conducea. Si asta era doar un brat al caracatitei. Si a mai continuat Iuliano. Ascultam incredul dandu-mi seama - avind certitudinea practic - cum titlurile de fapt nu le pierdusem eu ci lucruri incredibile contribuisera la alcatuirea clasamentului. Arbitrajul. Aici deja nu mai era un singur brat fiind vorba de o coruptie ce mergea de la Serie C pana la sefii arbitrilor, sefi pe care Moggi ii avea in buzunar practic, le comanda. M-am edificat ca doar Collina era singurul incoruptibil si ca restul erau o adunatura de trepadusi care fluierau cum ii ghida Moggi prin tentaculele sale - Pairetto, Bergamo etc... asa se explicau episoadele Perugia, Chievo etc... nu-mi venea sa cred, asa pierdusem eu minim un campionat. Asa imi fusese condusa cariera pe o linie secundara. Cu sim-uri elvetiene, arbitrii sechestrati in vestiar si o gramada de alte lucruri de necrezut aparent. Centrali, tusieri... influenta lui Moggi era uriasa, ajunsese sa aibe partial control chiar asupra arbitrajului european. Nu mai stiu cat timp am mai avut de asteptat dupa seara dezvaluirilor lui Iuliano dar in maxim in an buba avea sa se sparga in presa si tot ce-mi spusese acesta aveau sa fie confirmate plus multe altele pe care el ca simplu jucator nu le stia. Pentru prima data aveam sa aflu tot de la Mark de alt element de control al Juventusului - Gea World. Societate pe actiuni constituita la Roma in 2001 presedinte fiind Alessandro Moggi. Fiul lui Moggi - cu numele doar - avea cea mai mare agentie de management sportiv detinind drepturile de reprezentare pentru virtual aproape toata Serie A si B si neoprindu-se la jucatori ci incluzind si antrenori. Nu o data admirasem modul in care managementul lui Juventus se misca cumparind tinere talente dindu-le apoi in coproprietate sau imprumutindu-i pe respectivii in toate colturile Italiei dar niciodata nu mi-as fi inchipuit ca toate aceste lucruri aveau la baza un adevarat monopol, un monopol impus daca era nevoie si prin amenintari si forta. Associazione a delinquere, violenza privata... aici se incadrau cei doi, tata si fiu. Favoruri peste favoruri le erau facute celor de la Juventus pentru acei jucatori imprumutati sau aflati in coproprietate. Unii plateau 20 de milioane ca sa-si rascumpere 50% din drepturile federative dintr-un jucator altii primeau puncte. Unii prosti altii destepti. Imi era clar si nu mai doream sa aud nimic. Caracatita avea in loc de tentacule alte caracatite. Imi era sila, imi era rau. Rau fizic si nu ma simteam deloc bine dupa tot ce auzisem, dupa cuvintele lui Iuliano. Am platit si l-am dus cu taxiul pana la hotelul unde era cazat apoi m-am plimbat pana in zorii zilei. Aveam nevoie de aer. Mult aer. A doua zi am dormit ca niciodata si am visat titluri in Gazzetta dello Sport de genul In sfarsit campioni, nu ajunge un Lazio indracit pentru a opri armata lui Cuper; Vieri si Ronaldo: lacrimi de bucurie; Massimo precum Angelo, Hector precum Helenio... parti sau chiar articole intregi am visat: Milano explodeaza intr-o bucurie de neretinut, violente ale suporterilor milanisti deluzionati in Piazza del Duomo contra interistilor ce sarbatoreau; Moratti: acum nu ne mai oprim. Obiectivul este Champions. Presedintele ii elogiaza pe toti: "Fotbalul spectacol a castigat impotriva manevrelor obscure. Gresko, Guly, Conceicao, Sorondo protagonisti ai unei stagiuni de inramat". Cand m-am trezit era noapte. Si revenisem la realitate. Realitatea era inca in regula dar doar pentru ca implinisem un mic miracol acum cateva zile.

Insa fotbalul imi lipsea, nu puteam sa neg. Am inceput sa-l intreb pe agentul meu ce oferte au sosit pentru mine. Numai mizerii. Ma gandeam eu ca si-a bagat coada si Moratti, ca a pus unele roti in miscare dar nici chiar asa. In mod sigur si incompetentul de agent avea vina sa. Gonzalez ar fi avut macar un dosar doua de oferte. Asta... prostii. Locuiam permanent deja in Palma la resedinta noastra din Europa - cumparata imediat ce mi-am terminat contractul cu acestia - si-mi amintesc si acum... eram seara pe veranda unde fi-mea imi vorbea de nu stiu ce curs vrea sa faca, eu dadeam din cap absent... si la un momentdat o masina mare, neagra - o adevarata limuzina (nu in sensul american al cuvantului ci masina-amiral) - a oprit in fata casei. Usa soferului s-a deschis, acesta a coborat si a deschis usa din dreapta spate. Am vazut printre barele de metal cum a coborat o persoana corpolenta, intre varsta a doua si a treia. Cu ochelari negri, la costum... ce sa mai, desprins dintr-un film cu gangsteri parca. S-a apropiat de interfon si a ramas acolo. M-am apropiat de poarta si de acesta si m-a intrebat: Se poate ?; - Sigur am raspuns si am activat deschiderea portii. Nu ma cunoasteti poate, nu am avut placerea sa va avem pe insula noastra in ultimii ani dar eu va cunosc bine si sunt un mare admirator al dumneavoastra. Sunt presedintele Mallorcai, la cateva zile dupa plecarea dumneavoastra la Valencia am preluat clubul. Sunt intr-o situatie disperata... v-as putea explica mai bine daca m-ati invita la o cafea daca sunteti amabil. In parole povere acesta mi-a spus ca Mallorca se afla intr-o situatie extrem de proasta in clasament, penultima - pe locul 19 si virtual retrogradata desi mai sunt multe etape si ca indiferent daca voi reusi sau nu ar dori ca eu sa incerc minunea, sa salvez echipa. Am acceptat pe loc, mi se parea un fel de datorie civica aproape. Orasul ma primise intotdeauna cu bratele deschise, localnicii imi zambeau, ma salutau si ma faceau sa ma simt bine de fiecare data cand ii intalneam... eu nu aveam niciun angajament in momentul respectiv deci de ce nu... n-am intrebat nimic de echipa, finante... nimic. Locul 19 dupa etapa 9. Imi ajungea. Agentul meu a aflat prin mail ca am semnat si tot atunci a aflat si ca nu mai doresc sa am parte de serviciile sale excelente. Adios deci. Si am intrat in paine, mai aveam 27 de etape de foc si o noua provocare ma astepta. M-am uitat peste clasament intai. Stiam accidental si pana sa am intalnirea cu presedintele cel burtos ca Mallorca o duce prost dar nu stiam cat de prost. 5 puncte in 9 etape. Ca si ultima clasata, Numancia. Da, extrem de prost. Practic trebuia sa ne dublam numarul de puncte si tot nu am fi fost pe loc neretrogradabil. Barcelona 23 de puncte, Sevilla 17, Real 16, Zaragoza 16, Levante 16. Cine mai sunt si Levante astia ? m-am intrebat. Research... unii. Antrenati de un neamt, Bernd Schuster. Imi amintesc cand eram si eu asa sus cu Mallorca in primii mei ani in Europa... Acum insa aveam o sarcina grea, extrem de grea. Bani pe sponci, lot de doi lei, achizitii mari nu se vor face nici dupa tur - stiam deja. M-am uitat peste lista venitilor de la inceputul sezonului: portarul Westerveld de la Sociedad, Patrick Muller - Lyon (fundas), Tuni - Salamanca (varf), Marcos Vales - Sevilla (mijlocas), Luis Garcia - Murcia (varf), Farinos... ohoho... pe cine avem... Jorge Lopez - Valencia (mijlocas), Alberto - Murcia (portar), Arango, mijlocas - Puebla (echipa mexicana) si Ballesteros - Villarreal (fundas). Au mai fost promovati de la echipa de tineret Xisco (fundas) si Moya (portar). Iar plecari... Arnold Bruggink, Gonzalo Colsa, Samuel Eto'o la Barcelona, Leo Franco la Atletico, Lussenhoff, Stankovic... asa se explica, numai nume. Plus altii ce au fost cedati. Nu-i de mirare ca s-a ajuns in situatia asta. Asta e, munca pe branci. Mi-am cunoscut echipa. Impactul a fost socant - toti ca o adunatura de muieri, inghesuiti, cu capul in pamant, parca si lor le era rusine; vai de capul lor... doar ca nu erau si plansi in rest... - si le-am tinut primul (scurt) discurs: Daca nu toti majoritatea ma cunoasteti. Cu putini, foarte putini dintre voi am mai lucrat chiar in precedentul meu mandat aici. Au fost zile frumoase pentru mine si oras acelea. Nu stiu daca zile atat de frumoase si performante atat de bune vor fi posibile in timpul pe care il vom petrece. Insa eu sunt un profesionist, muncesc, ma dedic cauzei si nu renunt niciodata. Nu o sa va cer luna de pe cer. Nu o sa va cer sa va transformati in Ronaldinho, Nesta, Puyol si tot asa. Va cer doua lucruri doar: seriozitate si dedicatie. Si multa munca. Cu astea putem sa ne salvam. Altfel nu. Ce spuneti ? Hau, miau... mai nimic. Expresia de ciuperci plouate li se potrivea perfect. Mi-am facut in scurt timp o impresie asupra lotului, asupra probabililor titulari si asupra rezervelor. Aveam sa ma bazez in special pe Westerveld in poarta iar ca rezerva Moya (20 de ani, promovat de la tineret), pe fundasii Cortes, Serrano, Ballesteros si Ramis (20 de ani, promovat de la tineret si el) la mijloc pe Tuni, Farinos, Pereyra (argentinian ca si mine), Campano, Jorge Lopez iar in atac pe Luis Garcia si Arango. Si pe Delibasic cand va reveni dupa accidentare. Trebuie sa iasa ceva. Primele doua etape am obtinut rezultate bune. Un 1-1 afara la Sevilla (locul 4) si un 1-1 acasa cu Atletico (locul 8). Mare ghinion, Colsa - fostul jucator al Mallorcai vandut tocmai catre Atletico ne-a inscris golul egalarii cu cateva minute inainte de final. Doua rezultate bune insa Numancia reusise o victorie si eram pe 20. Ultimii. In etapa urmatoare jucam afara la Zaragoza, locul 9. Am obtinut prima victorie, cresteau sperantele. Cristalizasem deja primul 11: Westerveld - Cortes, Ballesteros Ramis Poli - Jorge Lopez Pereyra Farinos Arango - Luis Garcia si Perera. Ultimul avea sa iasa din schema cat de curand posibil. Etapa consuma si primul El Clasico al sezonului, Barcelona macelarea Realul. 3-0. In trei etapa reusisem sa fac tot atatea puncte cate fusesera stranse in primele 9. Ma bucuram dar eram rezervat, materialul uman era slab. Nici macar eu nu eram sigur ca ne vom salva. Urma etapa 13. Era un meci special din mai multe puncte de vedere. Jucam pe Mestalla contra fostei mele formatii si intalneam o figura extrem de cunoscuta, Ranieri. Claudio era si el la a doua descalecare la Valencia dupa ce in precedentul mandat imi lasase chiar mie postul. Lucrurile ii mergeau binisor, era pe pozitia a cincea. Presiunea era si nu era pe umerii sai, tocmai castigase doua meciuri consecutive si intalnea ultima clasata. E drept, in precedentele 10 etape dinaintea acestora nu se intalnise cu victoria. Ultimele rezultate insa (2-0 cu Malaga si o victorie cu 2-1 in Champions impotriva celor de la Anderlecht - care coroborata cu egalul Interului in fata celor de la Werder ii conferea o buna sansa de a merge mai departe avind nevoie doar sa bata Bremenul cu 1-0 sau la diferenta de doua goluri) - il faceau cu siguranta sa priveasca mai increzator decat mine meciul. Sortii nu imi erau favorabili nici ca statistica. In ultimele 17 incercari de a invinge Valencia Mallorca esuase de fiecare data. Ma bucurau absentele din tabara lor (Ayala si Marchena ca si Vicente, Aimar nu era clar daca va juca sau nu) dar oricum lotul lor era de 5 ori mai valoros decat al nostru. Aveam sa pierdem. 2-0 scorul final, Baraja unul din marcatori. Nu putea sa ma bucure decat atitudinea alor mei care nu facusera un meci tocmai rau si revenirea atacantului Delibasic. Si campionatul a continuat cu poate unul din cele mai importante ale intregului sezon, meci esential dupa mine: Mallorca-Numancia. Dupa ce atatia ani ma luptasem la varf acum eram la primul meu duel al codaselor. Si ce duel. In minutul 79 oaspetii ne conduceau cu 2-0. Son Moix-ul era dezolant iar eu racneam ca un disperat pe margine neputind accepta o asemenea umilinta. Nu stiu cum s-au miscat rotile cosmice cert e ca in 7 minute am castigat meciul, doua goluri ale lui Luis Garcia in minutele 82 si 87 si primul, al lui Delibasic. Eram in al noualea cer. O infrangere in fata ultimei clasate ne-ar fi adus cu moralul pe minus. Sa nu mai zic de clasament. Asa insa sperantele erau mari. Ajungeam cu aceasta victorie pe locul 18. Ultimul retrogradant. Pierdeam urmatoarea etapa, 2-1 ne invingeau cei de la Espanyol acasa la ei. Jucau bine (erau pe 3) si aveau si un negru in poarta exceptional. Zbura din bara in bara. Kameni il chema parca. Incredibili negrii astia. Ce inseamna sa te alerge leul cand esti mic si sa te cocoti toata ziua prin bananieri dupa hrana... Imi era clar pe cine trebuie sa bagam la apa. Pe Numancia si pe Albacete sigur. Numancia erau sub noi , Albacete peste noi in clasament. Mai trebuia sa bagam o echipa la apa dar nu imi era clar care, se puteau intampla multe. Etapa urmatoare piedeam acasa cu Osasuna, echipa si ea buna, locul 9. 1-2. Pierdusem un meci dar castigasem un portar, tinerelul Moya imi aparase bine si intentionam sa-l pastrez in poarta, Westerveld nu avea nimic special. Etapa urmatoare am incasat-o rau de tot. A fost primul meci care mi-a aratat adevaratele limite ale jucatorilor mei. 0-4 pe San Mames, bascii inca o data imi faceau mari probleme. Echipa frumoasa cu Aranzubia in poarta, Iraola, Luis Prieto, Murillo, Del Horno, Orbaiz, Gurpegui, Yeste (care ne-a dat doua boabe), Etxeberria, Ezquerro, Urzaiz... toti antrenati de Valverde. Eram preocupat. Trei infrangeri consecutive si nu reuseam sa iesim deloc din mocirla. Ajunsesem sa dorm cu clasamentul si cu programarea meciurilor sub perna. Seara de seara le studiam. Le luam si cu mine la toaleta cand ma trezeam noaptea. Cum astea sunt momentele cele mai inspirate intr-o noapte mi-au picat ochii asupra celor de la Levante. Aflati pe 5 cand am preluat eu echipa in etapa a zecea acum - dupa 7 etape - acestia erau in cadere libera. Erau pe 14. La 8 puncte de noi. Aveam sa-mi amintesc de noaptea asta dupa sfarsitul sezonului... Tot noaptea studiam lista posibilelor achizitii. A doua zi ma duceam la presedinte si acesta imi zicea invariabil nu avem bani, sa caut altceva. Si nu ceream mari valori. Pauza de minimercato se apropia cu pasi repezi si dupa ce am facut o cautare complexiva m-am infiintat intr-o dimineata in biroul acestuia spunindu-i: Am nevoie de urmatorii jucatori altfel cu parere de rau drumurile noastre se despart aici. Fara ei Mallorca va juca la anul in Segunda. Cu ei si tot nu garantez ca ramanem dar fara ei cu siguranta Mallorca pica. S-a uitat pe lista mea si mi-a zis: Vom vedea ce putem face. O sa te informez. Pana sa ma informeze el am mai venit cu unul, gasisem un japonez obscur care cu siguranta mai rau decat atacantul cu care jucasem primele trei etape nu putea sa joace. Probabil ca sa nu vin si cu altii pana ma anunta el am fost informat oficial ca deja de a doua zi au inceput negocierile cu toti: Bernardo Romeo, argentinian (era obligatoriu sa mai aduc minim un argentinian, in plus acesta avea si valoare, un atacant pe care te puteai baza) de la Hamburg, Gonzalo de los Santos a carui disponibilitate o obtinusem prin cunostintele pe care le mai aveam la Valencia - acesta a venit imprumut - ; Mark Iuliano de la Juventus, un aparator puternic si dur in acelasi timp - de el am aflat tragind cateva sforicele in Italia, deja la o varsta avansata (31 de ani) acesta nu mai facea parte din planurile Juventusului insa noua ne putea da o mana de ajutor - Okubo - atacantul cu ochi oblici de care aflasem mai mult sau mai putin accidental si ultimul pe lista Felipe Melo de la Gremio Porto Alegre. Am reusit sa-i obtinem pe toti pana la urma insa a trebuit sa fac doua sacrificii. Primul neimportant, aparatorul elvetian Patrick Müller a fost cedat la Basel iar al doilea important insa aveam incredere ca o s-o scot la capat si fara acesta. Delibasic mai ramanea cateva zile urmind sa plece la Benfica. Intariti in opinia mea am continuat campionatul in speranta unor rezultate mai bune si cat mai rapide. Am facut un meci bun acasa cu Deportivo insa am terminat 2-2 si nu ne-am ales decat cu un punct. Pentru Deportivo ca un facut a inscris Luque, pustiul fitos si lenes din primul meu mandat la Mallorca. Acesta isi facuse practic un obicei sa incerce sa-mi demonstreze ca e mare scula. Ne-a dat doua goluri de data asta. Pentru noi au inscris Luis Garcia si Okubo. Luis Garcia imi era clar deja ca era omul care ne va salva daca se va intampla aceasta minune, era cel mai valoros om al meu si nu avea secrete cu golul. A mai debutat in meciul acesta si De los Santos. Am fost multumit de el. Meciul urmator am pierdut. 0-2 afara la Betis. Romeo a debutat dar nu s-a vazut aportul ofensiv la care ma asteptam din partea sa. Asa incheiam turul practic. Eram in continuare pe 19 si salvarea era departe, la 6 puncte in conditiile in care noi si Numancia aveam 14. Ce sa mai, din etapa 15 pana in etapa 26 insclusiv aveam sa ramanem pe aceasta pozitie infama. Prima etapa din retur aveam meci infernal pe Bernabeu. Realul Cu Casillas in poarta, Salgado Helguera Samuel Carlos in defensiva, Gravesen Beckham Zidane Figo la mijloc si in atac cu Raul si Ronaldo. Pe banca o gramada de alte vedete, Guti, Owen, Solari etc. Oricum totul palea in fata duelului pe care ziarele il construisera intre mine si Dintos. Eu eram insa preocupat de alte lucruri nu de astfel de mici orgolii. N-aveam nimic sa-i arat acestuia, eventual el mie. Dar nici asta nu s-a intamplat, nu a miscat tot meciul. A fost unul dintre cele mai bune meciuri din acel sezon pentru noi. Am stat foarte bine in teren intreaga prima repriza. Cap de porc a reusit sa inscrie primul dintr-un penalty usor acordat. Jucam pe Bernabeu, se practica si acolo. Personal imi era frica la fiecare interventie a lui Iuliano, acesta in meciul sau de debut era obisnuit sa intre ca in Italia (ca la Juventus mai exact), adica la rupere la orice balon fara a avea minima teama ca va pati ceva (decat daca evident la centru s-ar fi aflat Collina). Deci baiatul intra, nu glumea. Degeaba zbieram eu la el sa-l calmez, degeaba i-am tinut o prelegere la pauza - unde am intrat egalii Realului reusind sa inscriem un gol prin fundasul Campano - in minutul 64 acesta era eliminat. Al doilea galben. Simteam ca se prabuseste cerul pe mine, eram in pragul unui rezultat mare, un rezultat de moral si dobitocul... evident Realul s-a desprins si cu goluri in minutele 79 - corner, Samuel nu iarta apararea noastra visatoare dar oricum comparabila cu cea a Interului - si 90 si ceva... 3-1. Luxemburgo avea sa declare aratind faptul ca e un cretin ca nu se astepta la un meci asa greu. Un bou. Etapa urmatoare am castigat. 3-1 acasa cu Getafe. Luis Garcia doua si Arango un gol. Trei puncte importante. O victorie mare, aveam nevoie de puncte ca de aer. Apoi am intalnit o echipa sarmana ca si noi, Malaga. Pe La Rosaleda avea sa fie un meci deloc placut ochiului obisnuit cu efervescenta fotbalului spaniol incheiat cu un 0-0 ce nu spunea prea multe. Al doilea varf deja de etape bune era Okubo, japonezul de la Cerezo Osaka. Urma un alt meci extrem de important pentru noi, cel cu Albacete. Jucam acasa si victoria era necesara ca aerul. Albacete erau pe 16 si prinsesera sperante ca vor ramane in Primera. Evident daca asta s-ar fi intamplat noi cu siguranta nu am fi avut soarta respectiva. Era un meci de care pe care. Am terminat ca si in meciul cu Numancia prima repriza condusi, pierdeam 0-1. Am avut puterea insa sa revenim in a doua repriza prin Tuni si Luis Garcia. 3 puncte de aur si 7 lungimi recuperate in ultimele trei etape. Eram practic acolo, la gramada cu mai multi, mai in spate dar departe de Numancia care saracii erau tot la 14 puncte. Noi 21, Santander 21, Albacete 23, Malaga 25, Levante, Getafe si Sociedad 26. A urmat meciul cu Barcelona pe Nou Camp. Am pierdut, greu dar am pierdut. 2-0 au castigat gazdele si a inscris si Eto'o. Anul trecut marca pentru Mallorca, anul asta impotriva. Era un atacant magnific, se vedea cu ochiul liber si traiectoria sa era absolut normala. La noi a debutat Felipe Melo, brazilianul se vedea ca are calitate dar era oarecum un diamant neslefuit. Momentele bune cu intrarile sau deciziile haotice se succedau rapid la acesta. Avea insa potential, imi era clar. Altfel nu l-as fi adus. Un meci excelent a facut in seara respectiva Ronaldinho, brazilianul pe care am avut sansa sa-l aduc la Inter dar Moratti cu fetisul sau (probabil si ceata lui Pitigoi™ a avut ceva de-a face) mi-a negat aceasta ocazie. Cadeam pe 19, Numancia castiga si ea dupa o eternitate la Albacete, Levante isi continua coborarea si se anunta o lupta extrem de animata. Urma chiar meciul cu Levante si inca o data eram pusi in fata unui care pe care. Am condus pana in minutul 64 prin Luis Garcia insa aveam sa fim egalati si chiar infranti in minutul 81. O dura lovitura. Noi ramaneam pe loc in timp ce acestia faceau un pas spre locul unde parea sa le fie locul, jumatatea superioara a clasamentului. O alta infrangere a urmat, cu Villarreal afara de data asta. Submarinul naviga la suprafata si avea multi jucatori de clasa: portarul Reina, Cazorla, Senna, Riquelme, Sorin, Forlan si altii. Aveau sa termine etapa pe locul 3. Decisiva pentru infrangere poate a fost accidentarea lui Mark, fundasul nostru cotonogar s-a accidentat cand conduceam cu 1-0 in minutul 32. In minutul 62 eram egalati iar in minutul 83 cu un gol al lui Forlan eram infranti. Urma din nou un meci extrem de important din care trebuia sa iesim de preferabil cu toate cele trei puncte. Cel cu Sociedad. Jucam acasa evident. Evident pentru ca altfel pretentiile de care vorbesc nu s-ar fi justificat date fiind conditiile. Am castigat un meci nebun, un meci cu 5 goluri. A fost un meci excelent al lui Romeo, meciul descatusarii practic. Doua goluri - inclusiv cel al victoriei - si castigam. Eram la patru puncte de salvare. A urmat insa un nou dus rece. Pe Sardinero, teren de care-mi era groaza si cand antrenam Valencia d-apai Mallorca aveam sa fim condusi cu 2-0 inca din minutul 4. Primul gol nici nu l-am vazut, ma indreptam spre banca dupa primele indicatii cand a picat napasta. Avea sa se termine 3-0 pentru gazde. Santander erau jos dar ceva imi spunea ca nu vor fi ei cei retrogradati. Salvarea se indeparta vazind cu ochii. Eram la 7 puncte de ea. Lucrurile aveau sa mearga inspre si mai rau. Ne vizita Sevilla si resimteam lipsa niponului, acesta era accidentat. Avea sa fie un meci nefast, accidentare Felipe Melo in minutul 36 apoi de los Santos avea sa-mi insele si el increderea. Ultimul minut al primei reprize, fault in careu, al doilea galben - rosu implicit - si penalty. Baptista isi punea mingea pe punctul cu var si inscria. In ciuda eforturilor n-am mai putut indrepta nimic. 0-1 scorul final. Ingrozitor, urma etapa 30 (doar noua etape pana la final) si locul 17, cel care insemna colacul de salvare era la nici mai mult nici mai putin de 10 puncte. Levante, Racing, Malaga si Osasuna... toate aveau 34 de puncte in timp ce noi aveam 24. Noi si cu Albacete. Numancia 20. A fost momentul in care nu am mai crezut in salvare, ne astepta un program greu, accidentari aveam destule... moral nu... nimic nu parea in favoarea noastra. Si aveam sa ma conving de toate acestea in meciul urmator: 0-4 cu Atletico. Intreg Vicente Calderon a fost martorul neputintei noastre. Am rezistat cat de cat bine aproape o ora timp in care gazdele au inscris un singur gol. Apoi Ballesteros avea sa ia rosu. Penalty batut de Torres si 2-0. Inca un sfert de ora si dobitocul de Iuliano avea sa ia si el - inca o data - al doilea galben, al doilea rosu de cand venise. Una vera e propria testa di cazzo... gazdele ne-au mai inscris doua in ultimele cinci minute si cu aceasta ultima lovitura aplicata asupra-mi (doi fundasi centrali suspendati minim o etapa, poate chiar doua) aveam sa declar presei internationale We're going to have to find a way to go down with dignity. Mai erau 8 etape. 10 puncte diferenta fata de salvare. Eram resemnat. Etapa urmatoare am incasat-o din nou. Cu cei doi fundasi lipsa, cu Romeo accidentat si un Okubo nerefacut am pierdut 0-2 cu Zaragoza. Son Moix era resemnat si el, spectatorii veneau din ce in ce mai putini. Zilele de glorie erau apuse. Pana si Numancia castigase etapa asta si erau la doar un punct de noi. Meciul urmator aveam sa facem o mica surpriza, un 0-0 acasa cu Valencia. Nu am mai avut ocazia sa ma intalnesc cu Claudio pentru simplul motiv ca acesta fusese demis. Aveam sa invat in scurt timp - si mai ales sa invat din ce in ce mai bine - ca acesta e durul destin al antrenorilor. Eram in rahat pana la gat insa ceva ma facea sa nu renunt, o incredere oarba nu stiu in ce pentru ca destinul de foarte putine ori a fost de partea mea. Am convocat adunarea desi deja imi era sila de fetele lor de vite in drumul spre abator. Le-am cerut ce am declarat si presei. Sa cadem cu demintate, sa nu ne lasam calcati in picioare. Sa luptam. M-am agitat, am vorbit, am tipat, am gesticulat. Naiba stie cum m-am mai exprimat insa ideea era simpla: urmatorul meci, cel din deplasare cu Numancia avea sa fie l'ultima spiaggia. Ultima noastra sansa. Daca nu castigam era clar. A sosit seara unui nou duel intre codase. Locul 19 infrunta locul 20. Dupa prima repriza era 0-0. Jucam cu Iuliano, Farinos, de los Santos, Luis Garcia si un pusti de la tineret - Casadesus. Era al doilea sau meci in Primera, mai prinsese cateva minute in meciul precedent. Avea 19 ani, ce pretentii sa am de la el. Eram obligat totusi de lipsa atacantilor din lot. Aveam sa ma consider inspirat pentru ca pustiul avea sa inscrie primul gol al partidei in minutul 55. Iuliano inscria si el trei minute mai tarziu si aveam sa castigam meciul cu 2-1. Gazdele erau practic retrogradate. Noi ne mai zbateam inca. Din nou mi-a atras atentia caderea celor de la Levante. Erau urmatorii in fata noastra. Cu 35 de puncte pe locul 17. Daca noi i-am fi prins din urma printr-o minune i-am fi trimis in Segunda. Parea imposibil totusi. Insa trebuia incercat, luptat pana in ultima secunda. Urmatoarea etapa jucam acasa cu Espanyol. Imi era groaza de Kameni. Nu ca restul jucatorilor oaspetilor ar fi fost de neglijat. Am terminat prima repriza cu un 0-1 ce nu ne dadea mari sperante. La pauza am facut din nou spectacol, am tipat, gesticulat.... orice sa-i trezesc in simtiri. Nu sunt sigur ca a avut mare efect insa in minutul 51 am inscris golul egalarii. Norocul s-a numit Lopo, unul dintre fundasii Espanyol-ului care a luat rosu. Fault cretin, fara sens. Dintr-acelea de care vazusem atatea in Italia pe cand antrenam Interul. A fost sansa noastra si am profitat de ea. I-am strunit de pe margine si in minutul 81 aveam 3-1. Am avut inspiratia sa-l bag pe Arango si acesta la cinci minute de la intrare inscria golul de 2-1. 3-1, 3-2. Sfasitul meciului si speram. Numancia si Albacete retrogradate cu 24 de puncte, noi aveam 31 si Levante 35. Mai erau patru etape. Etapa urmatoare aveam meci greu la Osasuna. Orice meci era greu pentru noi in deplasare. Si nu numai. Albacete primea vizita celor de la Levante si o victorie a gazdelor mi-ar fi mers la inima. Avea sa se intample cum imi doream (3-1) iar noi aveam sa obtinem un punct. Farinos inscria in minutul 33 si primeam gol in minutul 83. Victoria ne-a scapat printre degete dar era bun si punctul asta. Levante primea Barcelona, o Barcelona ce avea un avans de 6 puncte in fata Realului. Aveau sa obtina un punct levantinii iar noi aveam nevoie de victorie acasa cu Athletic pentru a ne apropia la un punct doar de locul 17. Un meci pregatit indelung, un meci in conditii deloc prielnice. Il infruntam cu Okubo si pustiul de la tineret Casadesus in atac, cu deja portarul din intregul retur Moya in poarta si cu o multime de accidentati. Dar trebuia sa castigam. Trebuia. Meciul a fost unul halucinant. Am deschis scorul prin Farinos, am fost egalati de Llorente, oaspetii au preluat conducerea si s-a intrat la cabine cu noi in dezavantaj. I-am imbarbatat, am avut un discurs ferm dar nu acuzator ci menit a-i incuraja, sa le transmita incredere. Era si greu altfel, nu puteai sa zbieri la Okubo si Casadesus, doi pusti de 18-19 ani si in acelasi timp tot ei sa fie cei de la care te astepti victoria. Si victoria avea sa vina tocmai de la ei. Casadesus a inscris imediat dupa pauza, Okubo a facut 3-2 pentru noi in minutul 51 si eram in culmea fericirii. Nu pentru mult timp, Orbaiz facea 3-3. Casadesus a inscris din nou in minutul 63 si a alergat spre mine, mi-a sarit in brate si ne-am bucurat cu totii ca niste nebuni. Am mentinut rezultatul pana la final si eram la un punct de Levante cu 2 etape inainte de final. Ne asteptau doua meciuri de foc. Primul era cu Deportivo. Afara pe El Riazor. Gazdele erau pe 9, noi pe 18. Ei acasa unde jucau excelent noi afara unde jucam execrabil. La aceeasi ora se desfasura si Levante-Valencia. Valencia fara o miza din pacate, fara obiectiv. Levante aveau sa faca 0-0. Si noi aveam nevoie de victorie. Victorie si am fi fost pentru prima oara de la inceputul sezonului pe un loc ce permitea ramanerea in Primera. Ar fi fost fantastic. N-aveam deloc amintiri placute cu Deportivo. Mai mereu ma incaltau, mai ales la ei acasa. Si mai era si Luque... de abia la intrarea pe teren a celor doua formatii aveam sa observ ca Luque dintr-un motiv neclar nu era printre titulari. Munua, Manuel Pablo, Andrade, Romero, Capdevilla, Sergio, Duscher, Victor, Valeron, Munitis etc... formatia lui Irrureta desi nu in cea mai buna formula era clar peste noi. Inutil sa mai spus am Intrat pe teren cu Okubo si Casadesus titulari desi Luis Garcia era apt de joc. Dar nu cei doi aveau sa fie decisivi ci Farinos care a deschis scorul in minutul 10 si Arango care mai apoi in minutul 37 reusea minunea. Minunea de a conduce afara cu 2-0. Okubo inscria in minutul 68 pentru 3-0. Cel mai bun meci al nostru venea cand aveam mai mare nevoie. In acest moment eram salvati. Cu un punct peste Levante, prima oara din sezon pe loc neretrogradant, nu conteneam sa-mi repet...

A urmat o mica vacanta. M-am despartit de Moratti fara a ne spune ceva special. Din atitudinea lui intelegeam ca ma vrea si sezonul urmator. Era ultimul meu an de contract dar nimeni nu a stat pe banca trei inceputuri de sezon. Poate nici doua sezoane. Aici a intervenit ruptura mea cu Gonzalez. Mi-a cerut sa plec. Mi-a spus textual: Am oferte bune pentru tine. Spania, Anglia, echipe de prima mana. Poti sa pleci acum ca un campion inca, poti sa pleci ca antrenorul care a jucat doua finale de Champions apoi a ratat la mustata titlul si inca o finala in urmatorii doi ani cu o formatie de rebuturi, de mercenari. Asculta-ma Hector, am experienta, nu face greseala asta. Deja ti-am zis sa nu vii aici si nu m-ai ascultat, fa-o macar acum. Asculta-ma, poti ori sa pleci acum ca un castigator sau vei fi dat afara intr-un moment prielnic pentru ei si neprielnic pentru tine. Atunci nu vei avea sansa sa pleci ca acum, pe val, ca omul care face. Atunci vei fi dat afara si vei fi omul care nu a reusit, diferenta e uriasa, asculta-ma Hector, iti vreau binele, nu banii au stat la baza relatiei noastre, niciodata. Insa nu l-am ascultat. Din nou. Mi-am fortat norocul. Aveam sa incep si al treilea sezon cu Inter, cu Moratti, pitigoii... toata adunatura. Aveam in schimb sa ma despart de Gonzalez, acesta a luat ca pe un afront faptul ca nu i-am ascultat sfatul. Mi-am angajat un agent nou, Alejandro Camano. Era la ani lumina fata de Gonzalez, mi-am dat seama relativ repede. Dar raul fusese facut. Si am trecut din nou prin chinurile facerii - facerii formatiei - ; inca o data am avut ocazia sa observ incompetenta ce domnea la acest club. Adriano ce fusese impartit cu Parma a fost readus platind 20 de milioane de euro. Pe aceiasi bani a fost vandut Frey - tot la Parma. Practic Parma a castigat un super portar fara sa faca nimic. Inter a facut cinste. Apoi au fost aduse alte ciurucuri. Helveg, un rebut fara seaman de la Milan. Un Lamouchi de 31 de ani a sosit la pachet de la Parma, un pacco cum zic italienii, adica un jucator de care ceilalti sunt bucurosi sa scape iar prostii doar pentru ca sunt prosti nu-si dau seama cat gresesc cand il accepta. Karagounis - liber de contract. Brechet - fundas stanga de la Lyon. Slab, foarte slab. Mai mai ca era mai bun Pasquale. Pinilla, un varf chilian pe care interul il cumpara drept noul Salas. Avea sa faca cel mai bun sezon al sau la Chievo in intreaga cariera... asta era valoarea lui. Apropos de Chievo... Luciano a mai sosit la pachet. Alt jucator cu probleme legate de pasaport. Alt ciuruc. Zicu... un roman. Nici nu stiam cine era maimutoiul asta, m-am trezit cu el si cu niste interlopi care se dadeau drept agentii sai. Nici n-am vrut sa stau la masa cu ei, era mult sub demnitatea mea. Van der Meyde a fost adus cu surle si trambite... esec total. Un alt turc, Umit Davala... totul a culminat cu un negru atat de negru incat m-am si speriat cand l-am vazut, Khalilou Fadiga... pe asta il vazusera la un turneu final si ce au zis... ca arata ei cine detine miros fin, cine vede diamantul in tarana. Si l-au adus. N-a jucat in viata lui un minut pentru Inter. A fost cumparat si nici nu stiu daca a trecut vizita medicala. Am auzit ca nu, ca avea probleme cu inima. Incompetenta crasa, ceata lui Pitigoi™ lovea din nou. Au fost adusi doi jucatori mari si lati in toata campania de achizitii: Stankovic ce a venit de la Lazio si Julio Cruz pe care l-am cerut eu expres (ma rog, era al doilea an deja). Si Kily Gonzalez dar era prea tarziu si el poate trecut de perioada lui de aur, il cerusem prima oara acum doi ani ca si in anul precedent. La plecari... nenumarate. Conceicao, Di Biagio, Crespo pentru o suma frumusica (26 milioane de euro) la Chelsea, Vivas, Sorondo, Morfeo, Dalmat, Ventola si in capul listei Guly. Pe Guly, wingerul meu l-au vandut cu 85 de mii de euro. O adevarata afacere. Cu jucatori de genul asta am fost obligat sa joc si sa scot Interul din rahatul cel mai mare. Exact dupa cum imi prorocise Gonzalez s-a intamplat. Dupa sase etape eram dat afara. Imi dadeam demisia, ma rog. Asa se spune. In conditiile in care dupa primele trei etape eram pe primul loc la egalitate cu Milan si Juventus cu 7 puncte. A urmat un egal afara la Udine - formatie dificila cu conditia sa nu fii Juventus - si o infrangere ce a durut, e adevarat - cu Milan. 1-3. Inca un egal afara la Brescia si eram concediat. Avea sa fie adus Zaccheroni. E usor sa ma pun in pielea mea si sa zic: nedrept. Insa e adevarat, o schimbare de antrenor aduce cu ea si o schimbare de atitudine si Interul a beneficiat din punctul asta de vedere. Zac avea sa conduca cu 3-0 contra celor de la Juventus pe Olimpico si sa castige cu 3-1. Un rezultat la care recunosc eu nici in vis n-as fi indraznit. E drept pe de alta parte si ca a fost doar un foc de paie si Interul sau avea sa termine pe 4 cu 59 de puncte, doar cu unul mai mult decat Parma si cu nici mai mult nici mai putin de 23 de puncte in minus fata de Milan, campioana anul acela. Pana si la locul 3 distanta era abisala, 10 puncte. Cu siguranta as fi obtinut mai mult. Sa nu mai vorbesc de pedigree-ul meu european. Dar e acqua passata... Mi-am luat tot anul liber ca sa zic asa. Simteam ca macar atat merit. Demis pentru prima oara in cariera... avocatii lui Moratti au incercat sa ajungem la un numitor comun in ce priveste indemnizatia pentru a-mi desface contractul insa cifra oferita era mult prea mica. Jignitoare as zice chiar. Pentru el oricum nu era o noutate sa plateasca mai multi antrenori deodata, imi amintesc de o perioada in care avea pe registrul de plati si 4-5 antrenori principali in acelasi an. Unul dintre ei fiind Benitez. Deci se intamplase deja, se intampla si in continuare se va mai intampla. Maldive, Caraibe, Hawai. Safari... mi-am rasfatat intreaga familie. Argentina vreo luna, Palma de Mallorca restul sezonului. Si eu si familia mea o meritam cu prisosinta. Si urmatorul inceput de sezon tot fara echipa l-am inceput. Nu aveam nicio graba si sincer nici echipele nu se inghesuiau sa ma caute. Inca o data absenta lui Gonzalez se facea simtita. Oricum... aveam 50 de ani, fara griji si cu multi bani.

A inceput si returul. Un mare Benvenuto-Gabriel trona in Curva Nord. Incepeam meciul intr-adevar cu el si cu Vieri in atac. Jucam cu Empoli si prima repriza n-am reusit sa le inscriem. In prima jumatate de ora oaspetii s-au cantonat in aparare dar in urmatorul sfert de ora au inceput sa intepe pe contraatac. Am mentinut initiativa dar scorul era 0-0. Loviturile de cap au abundat si Vieri si Batistuta intrecindu-se in aceste procedee insa fara succes. Incepem bine™ si repriza secunda, calare pe ei... Morfeo prinde un sut de zile mari cu stangul... nimic. Si in minutul 63 am din nou parte de o surpriza... un crack care am avut senzatia ca l-am auzit si eu de pe banca. Era peroneul lui Almeyda, piciorul drept. Vedeam negru in fata ochilor. Transferurile mele cele mai bune rupte in 2 etape timp de multe luni si un Cannavaro care juca din cand in cand. Mergeam mai departe... Zanetti IN. Am continuat sa atacam insa si sufeream pe stanga unde Di Natale isi facea numarul... Pana in ultimele douazeci de minute cuplul Bati-Bobo avea la activ doar o bara prin ultimul. In minutul 70 reusim de deblocam partida, actiune frumoasa C. Zanetti-Batistuta, ex jucatorul Romei centreaza pentru Vieri care inscrie de la doi pasi. Dupa cateva minute acelasi Vieri inscria si al doilea gol la o minge carambolata, ultima atingere in afara de a sa fiind a lui Okan. Berti, portarul oaspetilor avea sa-i faca un cadou frumos lui Vieri - golul de 3-0. Vieri avea sa incerce si al patrulea gol insa acesta a fost anulat - offside. Spectatorii se asteptau sa-l vada pe Batistuta - l-au revazut pe Vieri. Eu am vazut ce ma asteptam sa vad, un Batistuta trecut de perioada sa de glorie. Stiam deja, Capello nu mi l-ar fi dat altfel. Afara voi juca cu un singur atacant probabil, Bati nu-mi oferea mare incredere, a incercat mult - adevarat, reusite insa foarte putine. La speaker s-a anuntat la finalul meciului si ca Milanul a fost invins la Udine si eram pe primul loc solitari. Din nou. Etapa a doua mergeam la Torino unde oaspete ne era echipa saraca a orasului. Okan devenise brusc titular fix datorita absentelor dureroase din lot. Cu el, cu Pasquale, cu Materazzi si Batistuta abordam aceasta dificila deplasare. Prima repriza a fost nula. Aproape ca nu au existat ocazii mari de nicio parte. Unica ocazie a primei repriza a fost a torinezilor ce au avut o bara prin Comotto urmata de reluarea pe langa a lui Magallanes. Noi zero. Recoba a pornit ca trequartista, s-a mutat pe stanga vazind ca nu e spatiu si apoi a terminat repriza tot in spatele varfurilor. In nicio pozitie n-a adus un minim de utilitate. A avut doar doua libere, ambele pe langa poarta lui Bucci. Vieri si Batistuta n-au existat nici ei. Torino cu un singur varf (Magallanes) a avut si ea dificultati asa ca 0-0 putea fi unicul rezultat dupa prima repriza. Insa aveam rabdare. Echipele mele intotdeauna au avut rabdare, mai devreme sau mai tarziu adversarul greseste, tu trebuie doar sa fii acolo pregatit sa prinzi ocazia (d)in zbor. Si iata ca ocazia a sosit. Minutul 3 al reprizei secunde. Un cadou practic. Pasa in spate a lui Fattori pentru portar, Bucci loveste balonul gresit si este interceptat de Recoba, acesta centreaza pentru un Vieri favorizat de o tentativa hilara de a respinge a lui Mezzano. Vieri inscrie cu poarta goala. Gazdele au cazut psihic si am dominat a doua repriza. Tot Recoba centreaza opt minute mai tarziu pentru Okan care profita si el de o gaura in apararea granata. Milanul castiga greu cu Modena (acasa, evident). Vestea buna venea de la Bergamo. Atalanta-Juventus 1-1. Peste cateva zile jucam acasa cu Reggina. Meci de trei puncte neaparat. Ma ingrijora prezenta la centru a lui De Santis dar speram totusi sa nu dam ocazia sa isi faca eventualul numar. Batistuta si Vieri in fata. Cordoba aparator stanga, Okan C. Zanetti la mijloc. Cei care incep mai bine meciul sunt jucatorii oaspeti. Bonazzoli si Cozza il obliga pe Toldo la doua parade salvatoare. Un sut respins cu piciorul altul in zbor in dreapta. Dar in minutul 9 inscrie Vieri si meciul s-a schimbat. Existam doar noi pe teren dar din nou in minutul 28 inima mi s-a oprit. Vieri accidentat. Nu cunosteam entitatea accidentarii dar ca de obicei ma asteptam la ce-i mai rau. Sezonul pentru noi s-ar fi incheiat daca si Vieri ar fi ramas pe margine cateva luni. Doctorul nu stia ce sa-mi spuna asa ca mi-am indreptat atentia spre meci. L-am introdus pe Kallon. Jucatorul din Sierra Leone a inscris relativ rapind, la 10 minute de la intrarea pe teren. A profitat de o respingere scurta a portarului la un sut al lui Okan. Tot el peste patru minute inscria dintr-un penalty obtinut de celalalt turc. Posibil sa fi fost in afara careului. Pana la sfarsit avea sa se accidenteze si Emre. Nu ma incalzea deloc ca aveam cel mai bun atac din liga. Era egal cu zero atat timp cat imi cadeau oamenii pe capete. Si oricum la o adica as fi preferat sa avem cea mai buna aparare. Totusi profitind de infragerea Milanului la Perugia (ma bucura enorm ca nu am fost doar noi cei care am lasat cele trei puncte acolo) eram pe primul loc solitari. Juventus castigase acasa cu niste saraci. Din penalty. Urma un nou meci in campionat, mult mai greu de data asta, afara la Verona. Chievo ne era gazda. Echipa de trista amintire. De trista amintire a fost si arbitrajul. Din nou. Parerea mea e ca am fost facuti. Din nou. A semanat foarte mult cu operatiunea Perugia. Fortat de accidentari am inceput cu Gamarra titular. Aveam mereu emotii cand juca frigiderul asta. Materazzi era pe banca dar doar pentru moralul echipei, de fapt el era rupt. Okan titular, Zanetti si Di Biagio la mijloc iar in atac Batistuta si Vieri. Sprijiniti de Recoba. Jucam ofensiv, stiam ca trebuie sa punem presiune altfel gazdele au calitatea necesara sa ne dea gol in schimb nu aveam calitatea necesara sa nu luam gol. Se mai juca si pe un teren ingrozitor. Meciul incepe. Okan gaseste spatii importante si Batistuta se lupta ca un leu (dar in minutul 3 rateaza o buna ocazie). Chievo nu reuseste sa gaseasca solutii pentru a-i depasi pe Zanetti-Di Biagio. Partida avea sa se schimbe insa in minutul 20, un sut fara pretentii al lui Della Morte ajunge in zona bratului lui Cannavaro. Centralul lasa meciul sa continue dar la un momentdat il observa pe asistent cum se dispera pe margine. Pick me, pick me... se duce la acesta... penalty. Din nou nervi, proteste... nimic de facut din nou. Penalty si galben Cannavaro. Corini inscrie. In minutul 33 Javier il impinge discret pe Pellissier si din nou penalty. Macar daca s-ar fi terminat aici... dar cretinul de Okan nu-si mai poate tempera nervii si primeste al doilea galben pentru proteste. 0-2 si un om in minus o ora. Imi era clar. Am facut prima inlocuire in minutul 60, Dalmat pentru Di Biagio. Nu mare diferenta, Vieri nu poate face nimic singur. Totusi in minutul 69 chiar daca intr-o zi negativa inscrie golul cu numarul 100 pentru el in tricoul negru-albastru. Insa nu se schimba nimic pana la final in afara de teren care arata ca o troaca de porci deja. La sfarsitul meciului Moratti avea sa declare E' difficile vincere in 10 contro 14. Ii impartaseam partial parerea desi furtul nu fusese atat de pe fata ca la meciul cu Perugia. Imi era in primul rand ciuda pe Okan. In 11 am fi putut termina minim egalii veronezilor. Milan facea 2-2 acasa cu Lazio, Juventus castiga. Pentru noi urma meciul cu Barcelona. Trec din nou trei zile si jucam pe Camp Nou. Barcelona este condusa de Antic. Au si ei descultii lor - portarul Bonano, Reiziger, Gabri - dar pe langa echipa mea de adunati sunt o echipa stelara. Si asa se si comporta. Plecam infranti cu 0-3, Saviola, Cocu si Kluivert autorii golurilor. Recoba ia rosu. 100000 de mii de oameni au avut o seara excelenta asistind live la acest meci... poate vor avea si suporterii nostri in retur ocazia asta. Deocamdata plecam cu coada intre picioare. Nu avem fata de campioni Champions League, o stiu prea bine. Dar trebuie sa incercam. 23 februarie 2003. Jucam acasa cu Piacenza lui Hubner. O prima repriza deprimanta. Nu jucam deloc pe margini (Dalmat activ dar imprecis, Morfeo absent), central Di Biagio nu este in forma si se vede... doar Zanetti ce misca. C. Zanetti. Vieri si Batistuta la cutie. Doar o data reuseste cat de cat ceva argentinianul, un cap respins in extremis de Orlandoni. In rest putin sau nimic. Suntem fluierati copios. Se intampla apoi totul in 4 minute. Minutul 60 Dalmat suteaza de pe dreapta, Batistuta e pe traiectoria mingii si golul i se contabilizeaza lui. Sarbatorit cum se cuvine. Din nou adversarii cad psihic dupa prima repriza buna facuta si Vieri profita de doua greseli ale lui Lamachi si Cristante la primul gol si una a lui Gurenko la al doilea. 3-0. Il scot pe Bobo sa nu se intampla Doamne fereste ceva cu el si il introduc pe Kallon. Kallon reuseste doar sa iroseasca un penalty. Hubner inscrie ultimul gol, 3-1. Rezultat prea drastic pentru ce a existat pe teren dar nu ma deranja deloc. Juventus castiga. Milan va castiga la masa verde meciul de la Torino unde castigau deja cu 3-0 insa meciul a fost intrerupt. Se intampla si aici, nu doar in Argentina... suporterii granata furiosi deja pentru meciul din tur (0-6) nu au mai rezistat si in repriza secunda au incercat sa intre pe teren, au aruncat cu scaune... carabinierii au intervenit cu gaze, totul s-a mutat apoi in afara stadionului. Doar s-a mutat, n-a incetat. Meciul retur cu Barcelona a fost greu insa am obtinut un punct binevenit. Kallon s-a accidentat si el in minutul 34 si Martins isi facea debutul in Champions League. Nu-mi faceam deloc griji, orice ar fi urma sa ne calificam cu siguranta. Batusem la Newcastle afara si pe Bayer acasa deci era totul ok. Urma insa un meci foarte greu prin definitie, pe Delle Alpi. Nu aveam sa fac cele mai bune alegeri pentru meciul cu Juventus. Pentru prima oare poate in acest sezon intram cu Guly titular. Guly avea sa ma rasplateasca in minutul 4 al meciului cu un autogol. Eram cu mainile in cap. Toldo respinsese o lovitura libera a lui Nedved in nefericitul Guly care trecea si el prin careu. Insa oricum am fi pierdut probabil. Juventus ne-au fost superiori la toate capitolele, mai ales unde in conferinta de dinaintea meciului declarasem ca se va juca meciul: la mijloc. 3-0, un meci de care nu vreau sa-mi mai amintesc. Juventinii erau pe primul loc si acolo aveau sa termine si sezonul. Pentru Interul lui Moratti Delle Alpi ramanea tabu. Milanul facea 3-3 acasa cu Atalanta intr-o partida nebuna dar imi era clar ca nu ei erau adversarul de batut pentru campionat. Etapa a saptea, deplasare la Bologna. Meciul incepe cu un minut de reculegere in memoria lui Emanuele Petri, politist ucis de teroristi pe trenul de Roma-Firenze. Avea sa fie o deplasare ce ne va lasa fara alti doi jucatori, Materazzi in minutul 5 iesind accidentat ca apoi Emre sa-l urmeze. Aveam sa inscriem primii prin Recoba. Libera. Total contra jocului. Aveam senzatia ca jucatorii mei de abia se tin pe picioare. Cu putin inainte de gol Toldo salvase in extremis un sut al lui Locatelli. Avem noroc dupa gol, Bologna ramane in 10. Nervo ia rosu pentru un fault la Emre. Minutul 19. Nu trec decat 3 minute si Cruz castiga un duel la cap cu Cannavaro si de la 16 metri suteaza perfect, e 1-1. Gresim in toate compartimentele si in continuare. Batistuta nu are mingi, Recoba ca sa primeasca mingi trebuie sa vina in spate. Il scot pe Gamarra in repriza a doua (intrat in minutul 5 pentru Materazzi) dar nu obtin plusul ofensiv. Tot jucatorii Bologniei ajung primii la minge. In minutul 47 Cruz il depaseste in viteza (scandalos !!) pe Cordoba si rateaza milimetric golul. Mai sunt sase minute si Recoba ne salveaza, Pagliuca respinge o minge la treizeci de metri iesind sa-l blocheze pe Batistuta si El Chino gaseste poarta goala. Castigam. Milan-Chievo 0-0 si Juventus castiga in minutul 84 la Udine. Acolo era una din marile mele sperante, speram ca gazdele sa nu stea si anul asta capra. In Champions League jucam acasa cu Newcastle. Pericolul numarul unu desigur Shearer. Avea sa ne faca zile fripte englezul. Doua suturi cu dreptul, unul in minutul 42 de 1-0 si unul in minutul 49 de 2-1 aveau sa fie balansate de noi cu doua lovituri de cap. Prima Vieri in minutul 47 apoi cea decisiva, de 2-2 a lui Cordoba in minutul 62. Aveam sa joc si cartea Martins dar victoria nu avea sa vina. Desi nu ma asteptam calificarea se juca inca. Ingrijorator era si ca Vieri ii adresase lui LuaLua ofense cu tenta rasista ori stiam deja ca in Europa nu era de joaca cu asa ceva. Cu siguranta nu va juca, ramane de vazut cate etape va lua. Crespo probabil accidentat in continuare, Batistuta fara drept de joc, Kallon rupt... totul intr-un meci de care pe care. Jucam in campionat cu Como. Gamarra, Okan, Coco titulari. Pe banca rula un serial horror: Guly, Vivas, Conceicao, Napolitano, Pasquale, Franchini. Avem putine emotii pana la golul de 1-0, cel al lui Batistusta din minutul 12. Apoi e doar o problema de timp. 2-0 Di Biagio, Vieri rateaza un penalty ce putea sa aduca scorul la 3-0. E doar o amanare, in repriza a doua acelasi Vieri inscrie de doua ori. 4-0. Juventus castiga si ea, Milan facea egal. Nu mai contau. Eram la trei puncte in spatele celor de la Juventus. Urma meciul decisiv din Champions League. Aveam neaparata nevoie de victorie pentru a nu sta la mana nimanui (a Barcelonei adica). Martins cu o zi inaintea meciului de la Leverkusen declara Se il Mister vorra, ci saro. Abbiamo un solo risultato a disposizione. Dobbiamo vincere, per forza. Vero, caro ragazzo mio... per forza. Si Martins mi-a rasplatit increderea acordata. Oba Oba avea sa fie omul meciului pe un BayArena in clocot. Nemtii miroseau sansa de a merge mai departe. Insa nigerianul inscria in minutul 36 golul de 1-0 iar apoi rezistam pana cand ne urcam in autocar. Atunci inscria si Emre si mergeam mai departe alaturi de Barcelona. O victorie mare obtinuta ca de atatea ori in conditii extrem de grele. Aveam sa declar la conferinta de presa - poate si din cauza emotiilor puternice - ca Abbiamo dimostrato di avere qualcosa sotto le gambe. Meciul urmator avea insa sa ma edifice asupra fortei noastre efective. Udinese avea sa invinga intr-un meci in care daca noi am fi castigat am fi egalat Juventusul. In schimb urma sa pierdem si Juventus ce pierdea cu Milan ramanea la trei lungimi. Din nou probleme de efectiv, nici macar pe turci nu i-am avut la dispozitie. Daca n-ai nici turci sa bagi in teren atunci e clar ca lucrurile nu merg bine. Am jucat titulari cu Coco si Napolitano... ce oroare. Pe banca Moreau, Gamarra, Pasquale, Vivas, Conceicao, Guly, Martins si Gamarra. Il grande Inter di Cuper. Meciul in sine a fost si el unul tocmai bun de uitat. Jorgensen si Jankulovski pe laturile terenului nu ne-au dat pace, Pizarro pe centru m-a imbatranit. Muzzi-Iaquinta in atac periculosi. Prima repriza desi nu meritam terminam 0-0. A doua insa nu mai putem sa ne ascundem slabiciunile si Muzzi inscrie golul de 0-1 in minutul 48. Deviat sutul dar tot din poarta se numeste ca a scos mingea Toldo. Iaquinta avea sa bata cuiul de 0-2 in minutul 59. Cordoba cu un sfert de ora inainte de final imi dadea sperante insa aveam sa pierdem. O mare ocazie pierduta dar asta era situatia, cu Napolitano si Coco si o banca stelara asta ne era valoarea. 6 aprilie 2003. Inter-Roma. Imi doream mult victoria. Pentru ca jucam impotriva lui Capello, pentru ca urma meciul din Champions League (sortii imi scosesera in cale din nou Valencia ca si anul precedent). Pentru a mai avea sanse, pentru moral... pentru un milion de motive. Da, si pentru eram poreclit ironic omul derby. Parem sa avem viteza in primele minute. Recoba jucat varf retras (doar Vieri in fata, Crespo e pe banca dar doar cu numele, nu si-a revenit) are prima ocazie dupa o faza initiata tot de el. Capello se prinde repede ca Recoba este principalul pericol si in prima repriza nu mai misca. Nici el nici noi. Ajung chiar si trei jucatori sa-l atace cand se apropie de careu. In minutul 14 Toldo iar imi da emotii, cat pe ce sa fie surprins in afara portii de la 30 de metri. Era incredibil omul asta, nu invata din greseli de nicio culoare. Prima repriza se termina nedecis. Nimic nu anticipa ce avea sa se intample in a doua repriza. Un minut trece si vine golul lui Cassano. Sut intepat cu varful ce-l surprinde pe Toldo. Nu ne descurajam si avem o reactie de mare echipa. Dupa sapte minute vine egalarea: lansare Di Biagio pentru Vieri care castiga duelul fizic cu Aldair si inscrie golul sau cu numarul 24 in acest campionat. Isi egala recordul din Spania. Si am continuat sa atacam. Conceicao pe dreapta pentru Recoba inconjurat de Panucci, Aldair, Candela si Samuel care insa ii depaseste pe toti si inscrie. Magnific, cateodata pana si eu trebuia sa-mi scot palaria in fata unui asemenea gol/jucator. Emre avea sa inscrie golul de 3-1 dupa ce o minge centrata de Conceicao ii depasea pe diversi jucatori ai mei. Stadionul era in delir. Insa n-a durat mult. Un minut si Roma bate un corner, minge scurta, centrata apoi si din invalmaseala - Di Biagio trimite mingea in poarta. 3-2. Inca un minut si inca un gol, Montella zboara. Inca o data imi trece prin cap ca asemenea aparare desculta n-am avut nicaieri, poate nici in Argentina. Terminam meciul egal, 3-3 dupa ce Roma mai are inca o bara. Avem si noi una... incredibil. Sa iei 2 goluri intr-un minut... chiar trebuie sa fie culmea prostiei. Juventus este la 5 puncte si campionatul este inchis. Trebuie sa ne revenim rapid din deziluzie pentru ca ora meciului cu Valencia sosise. Canizares, Ayala (imi curgeau ochii dupa el, degeaba il cerusem in fiecare pauza competitionala), Carboni, Albelda, Baraja, Vicente, Aimar, Carew, Aurelio, Angulo... aproape toti jucatori pe care i-am adus eu. Cate amintiri... aproape toate frumoase. Dar acum trebuia sa-mi conduc actualii jucatori spre victorie. Il aveam in fata pe Benitez, ex antrenorul Extremadurei. Ajunsese pe cai mari dupa cum ii prevedeam. Meciul in sine a fost extrem de tacticizat. Coco pornea titular dar l-am inlocuit cu Pasquale in minutul 31 din cauza unei alte accidentari. Salutara revenirea lui Crespo, desi nu total refacut era in primul 11. Cannavaro pe banca, si el nerefacut. Buruk pe banca, la fel. Celalalt turc in teren. Avea sa ia rosu ca si Albelda. Baraja revenea la Valencia dupa o suspendare. Suspendat era Pellegrino, acesta era inlocuit de Marchena. Toate amanunte. Aveam sa castigam cu 1-0, gol Vieri in minutul 14, gol cu capul - dupa o cursa a lui Emre pe stanga si o prelungire a lui Crespo - ce speram ca ne va duce mai departe. Cel mai mare pericol pentru noi l-a reprezentat Aimar prin vreo doua suturi greu de respins de catre Toldo. Cu 4 minute dupa timpul regulamentar inima avea sa-mi stea in loc, tot Aimar cadea in careu. Arbitru ducea mana la buzunar insa si... galben. Aveam doua daca nu trei rezultate la dispozitie in deplasarea de pe Mestalla. Dupa un meci asa mare unul si mai mare. Inter-Milan. Acelasi aer de derby dar la sfarsit artificiile aveau sa fie rosu-negre. Milanul avea sa ne egaleze la puncte asteptind egalul Juventusului din ziua urmatoare, 2-2 la Bologna. Nu mai conta, si noi si ei ne concentram pe Champions. Cordoba avea sa-mi demonstreze inca o data (chiar nu mai era nevoie) cat de labil e primind un rosu pentru un fault de Serie C2, total gratuit asupra lui Serginho. Pasquale era titular, Zanetti avea dificila sarcina sa-l opresca pe Serginho. Ancelotti juca cu Inzaghi si Shevchenko si in spatele lor Rui Costa. Meciul a fost notabil poate pentru o fractura a septului nazal - Maldini - cauzata de Vieri. In rest lupta surda castigata de Milan cu 1-0 prin Pippo. 0-1 scorul final. Puteam sa luam mai multe daca tin bine minte... Urma meciul de la Brescia. Brescia lui Mazzone nu mai pierduse de 16 etape. Incredibil. De la meciul tur cu noi nu mai pierdusera. Ma cruceam. Ma cruceam si cand ma uitam la banca de rezerve. Vieri si Crespo accidentati luau loc pe banca. Langa ei Adani, Sorondo - pentru prima data anul asta prindea primul 18 !!! -, Vivas (Vivas a doua sau a treia oara) si Okan. Si el accidentat. Mazzone si-ar fi incununat frumos cariera daca obtinea victoria, era meciul 700 pentru el ca antrenor in Serie A. Respectele mele. I-am strans cu caldura mana inainte de meci ca si la final. Jucam cu Gamarra si Materazzi centrali. Dalmat si Conceicao pe benzi. In atac Recoba si Batistuta. Jucam putin dar si prost. In minutul 34 Cristiano Zanetti aplica una din tehnicile Cordoba. Faulteaza apoi - in mod ce nu trebuia sub nicio forma tolerat - protesteaza vehement. Galben si rosu in aceeasi faza. Imi venea sa intru pe teren sa-l iau la bataie. Era felul lui de a se arata scandalizat probabil pentru ca a fost folosit mai putin sezonul asta. Ce idiot... Mazzone - vulpe batrana - scoate un fundas si introduce al doilea varf. Suferim in draci. Eu raspund cu un schimb Adani-Conceicao. Un aparator pentru un mijlocas ofensiv. Eeh... l-am surprins. Brescia are de toate. Gol anulat, ocazii prin Baggio, Seric si Toni. Nu are noroc insa. Ca asa-i in viata. Poti sa ai de toate, daca n-ai noroc... eu stiu cel mai bine. Noi rezistam. Emre e o fantoma, Dalmat foarte slab iar Batistuta cum zic italienii inguardabile. Adica groaznic, mai bine nu-l privesti. Il scot deci pe Batistuta si-l introduc pe Vieri. Partial accidentat, partial odihnit. Avem o ocazie, poate doua chiar prin Dalmat si Recoba. Apoi si Vieri o ia razna. Se ia la harta cu Bilica - brazilianul la casa caruia veneau constant carabinierii pentru a-i salva acestuia sotia din mainile nebunului si sunt ambii eliminati. Recoba e singurul care incearca. Suturi de la distanta, de aproape... toate pe langa. Si contrar a ce s-ar indica probabil la carte il scot tocmai pe el, singurul care mai incerca ceva. Il introduc pe Crespo. Spune-i inspiratie. Brescia trece pe langa gol prin Appiah, acesta are un sut devastant aparat ca prin minune de Toldone. Apoi in minutul 94 Crespo imi da dreptate, la o balbaiala colectiva - colectiva in sensul de a ambelor formatii - inscrie golul nesperat. Castigam si le stricam sirul brescianilor. Mazzone imi zambeste, aproape rade. A vazut multe mosul. Ne strangem in brate, un moment frumos, unul din putinele de care am avut parte in Italia. Milan pierde acasa cu Empoli. Ce mai conteaza... Soseste si ziua returului cu Valencia. Mestalla ma primeste in continuare ca pe un erou. Apreciez, le fac semne repetate. Ii iubesc si eu. Din formatia Valenciei nu lipseste Aimar, un Aimar mai copt se pare si nici Juan Sanchez, gura mea de foc numarul unu in sezonul doi, sezonul marilor regrete, al finalei pierdute la penalty-uri cu Bayern. Cine stie, poate candva vor pati si ei la fel... ei si Heynckes impreuna, desigur. Joc in formatie tip cu Materazzi si Gamarra in centru si Pasquale pe stanga. Nimeni nu ne poate sta in cale cu o asa aparare. Stiu asta din experienta. Incepe meciul. Avem nevoie de un egal sau o infrangere la un gol. Sper in prima. Victorie... am fost realist intotdeauna, nu pot spera. Minutul 5 si dupa cum imi invatasem echipa pe contraatac Vieri inscrie, sut cu stangul. Trebuie sa rezistam acum. Minutul 7. Aimar raspunde. Apararea mea avea un talent absolut incredibil de a se trezi cu chilotii in vine la un minut maxim doua dupa ce inscriam. Rar dezamageam. Rezistam, rezistam si iar rezistam. Dupa acel minut 5 nu am mai depasit jumatatea terenului practic. Vieri ia un galben. Il schimb, il cunosc deja, meciul trecut s-a luat la bataie complet gratuit, nu pot risca. Minutul 33 si-l inlocuiesc cu Recoba. Pauza. Discursul la pauza a fost simplu. Ne aparam in 11. Minutul 46 - Pasquale ia galben. Il inlocuiesc cu Adani. Din nou - nu pot risca sa fiu eliminat din cauza prostiei jucatorilor. Minutul 51, corner pentru Valencia. Baraja cu capul, stadionul erupe. Imi indemn jucatorii la calm, trebuie sa rezistam. Tragem de timp, ne tavalim, mingi degajate in tribuna... rezistam intreaga repriza. Din nou nu am depasit jumatatea terenului. Dar ce conteaza, jucam in semifinale. Cu materialul uman pe care-l am la dispozitie eu stiu cel mai bine, e o minune sa ajungem in semifinale. Avem nevoie de inca doua... sau ma rog, trei. Vom juca in semifinale cu Milan, se anunta un duel fantastic. Ai mei se bucura, Interul n-a mai castigat Champions League de peste 40 de ani si suntem la 2-3 pasi sa o facem. Eu nu ma bucur peste masura, sunt efectiv constient ca apararea va conta tot mai mult pe masura ce avansam si deja astazi zeita Fortuna ne-a ras cu gura pana la urechi. Campionatul deja era la rubrica diverse. Conta doar sa ajungem pe o pozitie calficanta in Champions. Toata presa vuia si se faceau zeci si zeci de analize, se emiteau o multime de pareri referitoare la duelul orasului Milano. Milanul castigase un sfert nebun cu Ajax cu un gol decisiv al lui Pippo in prelungiri. 3-2. O nebunie. As fi iubit Ajaxul in semifinale, as fi considerat ca avem prima sansa. Insa asa balanta se inclina la un 55-45 pentru Milan in ochii mei. Dar in fotbal nu se stie niciodata. Eram considerati gazde prmul meci. Nu stiu de ce dar nu-mi placea. Mai aveam doua meciuri pana la turul cu Milan. Primul cu Lazio. Amintiri de cosmar vis a vis de formatia celeste. Am inceput meciul cu Materazzi si Gamarra titulari, Crespo si Recoba la fel titulari. Pe banca Okan, Adani, Martins, Vivas, Franchini, Napolitano. Speram sa mai recuperez minim un jucator doi pana la meciul cu Milan. Ar fi fost ingrozitor ca aceasta sa fie banca de rezerve la un asemenea meci. Mai bine nu mai intram. Meciul cu Lazio nu a prezentat probleme in prima repriza. Doar cateva centrari pentru capul lui Corradi. Toldo n-a avut deloc de lucru. La noi doar Dalmat e din cand in cand periculos. Golul vine in minutul 42 dupa o libera batuta de Recoba, Crespo plonjeaza si inscrie in cadere. Frumos procedeu. In repriza a doua Lazio ne domina copios si pana la urma are o bara prin Stankovic. In minutul 77 vine si golul, libera Oddo si Cordoba este depasit de Inzaghi. Simone. 1-1. Nu ma preocupa. Roma-Milan 2-1, Juventus castiga si practic au deja titlul acontat. Ei sa fie sanatosi... Atalanta la rand. Ultimul meci inainte de primul meci ce conta, cel cu Milan. Turul. Am odihnit diversi jucatori (nu extrem de multi pentru ca altfel nu aveam cu cine sa mai intru in teren). Formatia noastra oricum cuprindea nume sonore precum Pasquale, Vivas, Guly, Martins printre titulari. Pe parcurs l-am introdus si pe Franchini. Era un jucator atat de bun incat nici nu mai tin minte pe ce post juca. Oricum tin minte ca am jucat cu o pereche absolut inedita in atac - Martins si Morfeo. Ca si la Leverkusen Martins isi face datoria si in minutul 13 lansat de un calcai al lui Morfeo alearga precum o pantera, il face din corp pe portar si apoi... deja obisnuitele capriole cum le numesc italienii. Sariturile sale celebre. Gazdele acuza lovitura. E meci de care pe care pentru ei, sunt la retrogradare. Nu mai zic ca e si derby... rezistam o lunga perioada de timp. Gazdele reusesc totusi golul in minutul 71 dupa ce publicul deja primise vesti bune de pe celelalte terenuri. Chiar nu ma putea interesa mai putin personal de ce se intampla in meciul asta. Franchini - a jucat o repriza intreaga individul asta. Si marea seara sosise. 7 mai 2003. Tot orasul era conectat la acest meci. Si o mare parte din mapamond cu siguranta. Meazza plin. Pe de-o parte Ancelotti aliniaza cea mai buna formatie cu Dida intre buturi; Costacurta, Nesta, Maldini, Kaladze in aparare; Gattuso, Brocchi, Rui Costa si Seedorf la mijloc; Shevchenko si Inzaghi in atac. De partea cealalta noi fara Vieri, Almeyda, C. Zanetti, Dalmat, Okan si altii. Deci in teren cu Toldo; Cordoba, Materazzi, Cannavaro; J. Zanetti, Conceiçao, Di Biagio, Emre, Coco ; Crespo si Recoba. Meciul incepe. Primele patru minute Milanul ne domina. Insa nu se intampla nimic. Ocaziile sunt pentru noi. In putine minute Crespo de doua ori si Recoba o data au sansa sa il invinga pe Dida, mai ales ultimul care de la putini pasi ar trebui sa-l depaseasca pe brazilian insa loveste foarte slab cu capul dupa o actiune spectaculoasa. Dupa cele doua saptamani de critica feroce dupa meciul de pe Mestalla aratam ca putem sa jucam si fotbal. Evident as prefera sa nu aratam nimic dar sa inscriem si nu invers. Toata formatia joaca bine si Milanul sufera. Doar Crespo pare din alt film dar sper sa-si revina. In aparare Cannavaro, Cordoba si Materazzi par niste zei. Aplica offside-ul la milimetru si nu trece nimic de ei. Milanul insa se reorganizeaza si restabileste echilibrul dar fara a avea ocazii. Coco tine bine la Brocchi - ajutat si de Emre. Gattuso nu misca nici el avand mereu aproape cuplul Di Biagio-Conceicao. Pe stanga Seedorf nu ne face nici el probleme. Prima repriza se incheie, 59% posesie Milan si 29 de minute de joc efectiv. Nicio schimbare la pauza. Ancelotti spera sa terminam benzina cat de curand, eu sper ca nu se va intampla lucrul asta evident. Rui Costa suteaza de doua ori de la distanta, Sheva are si el o ocazie, Toldo apara. S-au schimbat cartile pe masa si suntem cantonati in aparare. Sheva are ocazia sa inscrie dar paseaza la Inzaghi desi nu se impunea. Il scot pe Conceicao si il introduc pe Guly (stiu, ce oroare...) incercind sa limitez daunele. Il scot si pe Recoba care nu face deloc faza de aparare. Intra Kallon. Ancelotti raspunde cu Serginho si Redondo. Intra si Rivaldo ce-l inlocuieste pe Shevchenko. Eu il scot pe Coco pentru un proaspat Pasquale. Meciul se termina cu Milanul presind. E doar prima parte. Avem putin timp sa respiram si din nou odihnesc jucatorii importanti in meciul cu Parma. Parma urmareste chiar o pozitie de Champions dar nu stiu daca au si forta sa ajunga acolo. Joaca Pasquale, Gamarra, Vivas, Conceicao, Guly, Dalmat iar in atac Kallon si Martins. Suntem cu capul la meciul de marti, evident. La mijloc conducem ostilitatile, Zanetti si Dalmat nu gresesc mai deloc in faza ofensiva iar defensiv sunt perfecti. Kallon si Martins totusi se sufoca intre jucatorii Parmei. Mutu si Adriano pentru emiliani ca de obicei in atac. In minutul 20 Adriano il domina fizic pe Cordoba si suteaza fulgerator in transversala. Suntem fluierati. Raspundem si avem doua ocazii uriase prin Martins. Frey respinge miraculos. Apoi tot Martins ii serveste lui Kallon golul pe tava. Il scot la pauza pe Guly si il trimit in teren la mijloc pe Javier. Joc cu el central in timp ce Dalmat si Conceicao sunt pe margini. Ratam ocazii dupa ocazii prin Cristiano Zanetti si Martins. In momentul lor cel mai slab Parma ne inscrie, gol confectionat de Adriano si inscris de Mutu. Se incheie. Milanul pierde deci am castigat un punct in lupta pentru locul 2. Milano, 13 mai 2003. Avea sa fie ultimul meu mare meci. Inceputul sfarsitului dupa cum imi spusese Gonzalez. Dar nu stiam, speram, porneam doar de la 0-0. De ce n-as fi sperat ? Nu stiam daca sa ma bucur sau nu ca Dida se accidentase la un contact cu Kaladze in meciul lor din etapa precedenta, la Brescia. Va apara Abbiati. Il cunosteam de anul trecut, stiam ca poate sa prinda o zi mare oricind. Speram doar sa nu fie asta. Ancelotti intrebat despre acest episod raspundea: Sono sicuro che Abbiati fara bene. Dal punto di vista tattico siamo tranquilli. Abbiati aveva perso il posto da titolare a causa di un infortunio, ma comunque sono sempre rimasto soddisfatto sia di lui che di Dida. San Siro era tutto esaurito. Ghinionistii fara bilet puteau vedea meciul pe Canale 5. Canal detinut de Berlusconi. Ca si altele. Ca o gramada de alte lucruri in Italia. Foaia de joc spunea INTER (3-5-2): Toldo; Cordoba, Materazzi, Cannavaro; J. Zanetti, Conceiçao, Di Biagio, C. Zanetti, Emre; Recoba, Crespo. (Fontana, Vivas, Pasquale, Gamarra, Dalmat, Martins, Kallon). MILAN (4-4-2): Abbiati; Costacurta, Nesta, Maldini, Kaladze; Gattuso, Pirlo, Rui Costa, Seedorf; Shevchenko, Inzaghi. (Fiori, Rivaldo, Tomasson, Roque Junior, Brocchi, Ambrosini, Serginho) Din nou noi cu un car de probleme si Milanul in formatie aproape standard, excluzind absenta lui Dida. 2500000 euro incasari. Stadionul incepuse sa se umple de la pranz. 600 de jurnalisti acreditati, coregrafii fantastice, totul la superlativ. 30 de televiziuni. O lume intreaga era cu ochii atintiti. Si incepe. Milanul e ordonat si periculos. Are grija in mod special de mijloc dar suntem noi cei care avem ocazia de debut. In minutul 12 Crespo suteaza din prima din afara careului dar sutul este blocat de Christian. In minutul 23 Shevchenko incearca sa-l surprinda pe Toldone sutind inspre bara opusa celei aparate de acesta. Mingea iese. Milan domina. Si se intampla tragedia. In minutul 46, la ultima faza a primei reprize Shevchenko intra in careu, Cordoba ii pune un picior in fata dar nu reuseste sa-l opreasca si numarul 7 advers reuseste sa inalte mingea din alunecare si sa-l depaseasca pe un Toldo ce iese cu un lob. Atat de tarziu, atat de tarziu... la ultima faza. Iar destinul. Imi sterg amaraciunea de pe fata si fac tot posibilul sa-i motivez pe ai mei. O sansa unica, bla bla, bla bla... Materazzi tot cu fata tampa se uita la mine. Iti trecea si cheful sa mai zici ceva. Recoba doar ca nu mesteca guma. Jucase ca o cizma. I-am si zis ca-l scot cum incepe repriza secunda, i-am dat instructiuni lui Martins ce trebuie sa joace. A inceput repriza secunda, i-am scos pe Recoba si Di Biagio si i-am introdus pe Martins si pe Dalmat. Suntem pe ei. In minutul 60 Christian ii ia fata si Crespo nu ajunge la o centrare a lui Zanetti. Urmeaza o jumatate de ora fantastica pentru noi, existam doar noi pe teren doar ca nu reusim sa materializam. Oricum e asediu. Emre are o libera in minutul 62... apara Abbiati. Conceicao la fel in minutul 71. Urmeaza trei cornere la rand. La al doilea Emre incearca cu un sut cu efect interior, Abbiati e de netrecut. In minutul 82 vine si golul, Maldini greseste si Martins il depaseste si-l invinge pe Abbiati. Inca un gol si suntem calificati. Si avem ocazia. In minutul 86 Abbiati iese providential in fata lui Kallon reusind sa devieze cu un genunchi mingea de 2-1. Cordoba are apoi ocazia vietii, Abbiati din nou magic. Doar doua minute de prelungiri si se fluiera. Jucatorii mei il inconjoara pe arbitru cerindu-i explicatii... eu am renuntat sa mai am pretentii de la arbitri. Suntem invinsi. Nu invinsi dar suntem afara din competitie. Ar fi fost a treia finala la rand pentru mine. Poate o meritam. Poate nu. Simteam doar tristete. La interviurile de dupa meci daca as fi putut nu as fi mers. Ma simteam sfarsit. Dar am facut-o din respect pentru toti, inclusiv pentru mine. Ancelotti avea sa declare Frumoasa partida, echilibrata. Am avut mai mult posesia mingii chiar daca Inter a verticalizat mai bine. Sunt fericit pentru calficare dar sunt deluzionat de cum a fost pierduta sansa de a face din acest derby o sarbatoare a fotbalului. Atat de mult vorbind doar despre concedierea mea si a lui Cuper s-a pierdut aceasta sansa. Acum sunt fericit eu si trist Cuper dar putea sa se intample invers. Inter nu ne-a facut cadou nimic, am fost noi capabili sa incoronam acest parcurs in Champions. Multe critici dar Inter e printre cele mai bune patru echipe din Europa iar celelalte, Manchester, Arsenal, Bayern, Barcelona sunt acasa uitinduse la tv. Daca am simtit teama la final ? Nu, doar multa tensiune. L-am inlocuit pe Rui Costa pentru ca Emre ne punea in dificultate. M-au abordat si pe mine, desigur: Am vazut un Inter bun, mai ales in a doua jumatate. In prima repriza a existat mult echilibru. Cred ca am avut mai multe ocazii de gol sau cel putin pe cele mai clare dar mingea trebuie sa intre. Am avut ocazii in final prin Kallon, Cordoba si Martins, pe baieti in vestiar i-am felicitat. Daca Crespo e nervos pentru ca a fost inlocuit ? Nimanui nu-i place sa fie inlocuit, intrebati-l pe el. Despre masacrul antrenorilor din presa ? Sunt riscuri ale meseriei. E destul de normal. Depinde de personalitatea fiecarui antrenor. Eu pot sa spun doar ca muncesc in fiecare zi cu onestitate si profesionalism dind tot ce am pentru Inter. Daca nu e de ajuns criticii au dreptul sa spuna ce gandesc. Daca l-as mai introduce pe Recoba de la inceput ? El e un jucator important, se poate intampla sa nu joace bine intr-o anumita partida. Azi i s-a intamplat. Revenind la meci... am avut marele ghinion de a lua gol la ultima faza din prima repriza. -5 si 13 mai doua mari deziluzii, va mai simtiti in stare sa luptati ?; Glumiti ? Eu sunt intotdeauna optimist, doi ani la rand am fost aproape de a castiga ceva important. Pentru a ajunge intr-o semifinala trebuie sa parcurgi un drum lung, desigur depinde de oameni sa judece. Sa vorbesti de merite intr-o semifinala asa echilibrata n-are sens, cred ca Inter a avut mai multe ocazii ca Milan dar daca nu inscrii ai gresit. Daca un antrenor valoreaza doar daca a castigat scudetto sau Champions ? Ce stiu e ca eu n-am facut asta. Dar cred intotdeauna in munca pe care-o depun. Am reusit sa terminam pe doi in campionat, in cele doua etape care mai erau de jucat am castigat un meci si al doilea am facut egal conducind pana in minutul 90. Cum altfel... era imposibil sa ma consoleze cineva, dupa sezonul precedent pierdut la foto-finish in acest 2003 la Perugia un penalty inexistent si un gol cu mana in primele 35 de minute ne-au taiat picioarele. Abia pe urma au venit accidentarile, prostia lui Vieri si celelalte. Mai mult ca niciodata aveam nevoie de o vacanta. Ultimul meci pe care l-am vazut a fost finala italiana, Milan-Juventus. Un spectacol. Poate cel mai bun meci vazut de mine in ultimii 10 ani. Exculzind cateva in care am fost direct implicat desigur. Doi jucatori de sah care se anihileaza unul pe celalalt, mutare cu mutare, minut cu minut. Fantastic. M-am bucurat - fara s-o spun nimanui desigur - pentru Ancelotti. Pe Juventus prinsesem o ura... as fi directionat autocarul spre un rezervor de benzina si eu as fi sarit daca as fi putut.

Urma insa un meci si mai greu. Derby della Madonnina in compania lui Ancelotti. Incepusem sa nutresc o adevarata admiratie pentru acesta, trecusem de faza respectului. Mi se parea ca isi asaza foarte bine in teren echipa si ca stie sa gestioneze vestiarul. De asemenea ca stie sa gestioneze perioadele de criza. La accidentari ma refer. Desigur, nici sezonul trecut nici sezonul acesta nu trecuse prin ce trecusem eu; oricum aveam o parere foarte buna despre fostul tehnicial al Parmei. Speram insa evident sa-l inving. Si am iesit pe teren. Cand am vazut coregrafia Milanului... mi-a venit sa ma intorc la vestiare. Era colosala. Pacat ca nu puteam sa ma bucur de ea, dimpotriva... imi deschidea o rana mare si nevindecata. Incercam sa ma concentrez pe aspectele pozitive. Nesta era accidentat. Foarte important. Shevchenko usor accidentat deci ii vor avea in fata ca atacanti pe Rivaldo si Inzaghi. Insa ca de obicei minusurile de la adversari erau mult mai mici decat cele ale noastre. Pana si Javier era oarecum accidentat incat am fost obligat sa joc cu Vivas. Mare greseala, capitala s-a dovedit. Almeyda si Crespo printre accidentati, nu prindeau nici banca. O prindeau in schimb Javier, Kallon si cativa indivizi deghizati in fotbalisti: Okan, Pasquale, Gamarra si Beati. Meciul in sine n-a fost nimic senzational din niciun punct de vedere. Poate doar al dorintei de a arata ceva, al combativitatii. Incepe meciul. Milanul in atac, noi ne aparam. Pana in minutul 12 totul a fost in regula, in minutul 12 insa Rivaldo ii paseaza frumos lui Serginho (unul dintre jucatorii mei preferati de la Milan), Vivas incearca sa-l atace dar ataca in gol fiind depasit si brazilianul inscrie cu dreptul pe langa un Toldo ce iese dar nu poate face nimic. Vivas si Farinos joaca groaznic. Incercam si noi timid prin Recoba si din cand in cand Cordoba mai apuca sa loveasca mingea la cate un corner. Prima repriza se incheie cu o ocazie uriasa - lob acelasi Serginho peste un Toldo ce statea mult iesit ca de atatea alte ori; mingea trece si peste poarta din fericire. In repriza secunda il bag si pe Zanetti, mai bine el intr-un picior decat Vivas in doua. Ce zic, decat Vivas in versiune miriapod. Avem o ocazie uriasa prin Conceicao insa acesta din cativa metri suteaza in Dida. Vieri se lupta cu Costacurta si Maldini. Ancelotti il schimba pe Pippo care nu este intr-o zi buna cu Shevchenko. Nu trece mult si avem din nou o ocazie rarisima, Vieri cu mingea pe stangul de la cinci-sase metri trimite in inaltul tribunei. Il bag si pe Okan. Il bag si pe Kallon. Degeaba, ei cu golul noi cu ocaziile uriase. Plecam invinsi iar Milanul egaleaza Juventusul in clasament. Ma incalzeste si pe mine intr-o masura ca Juventus facea doar 1-1 acasa cu Bologna. Jucam din nou in grupele Champions League, in grupele rezultate dupa ce s-a mai cernut sita. Suntem in grupa cu Barcelona, Newcastle si Bayer. Avem primul meci pe St. James' Park. Un Newcastle cu Shay Given, O'Brien, Griffin, Hughes, Dabizaz, Nolberto Solano, Dyer, Gary Speed, Hugo Viana, Shearer si Bellamy titulari. Eu il prefer din nou pe Pasquale in dauna lui Coco, avea niste ochi cat merele la ultimul antrenament, nu stiu cum facea ca si in deplasari isi gasea el ocupatie. Companie. Meciul a fost simplu, mult mai simplu decat ma asteptam. Gol Morfeo in minutul 2 si mentinem controlul. In minutul 5 Bellamy are un fault criminal la Materazzi - unul din raii fotbalului acest mic galez - si aveam sa-l schimb pe Marco in minutul 15. Almeyda dubleaza in minutul 35 iar repriza se incheie cu inca un gol al lui Crespo. Gazdele reduc in minutul 72 diferenta prin Solano dar nu pot face mai mult. Mai e timp sa inscrie si Recoba si plecam acasa increzatori dupa acest 4-1 afara. Si cu teama ca am pierdut un nou jucator important, Materazzi. Trec trei zile si avem meci acasa. Primim Brescia lui Mazzone. Oaspetii cu Sereni, Martinez, Petruzzi, Mareco, Seric, Schopp, A. Filippini, Appiah, Bachini, Tare si Baggio. Noi cu Coco, Okan, Emre si Morfeo titulari plus cuplul de atac Vieri si Crespo. Oaspetii aveau o defensiva de tot rasul cu 25 de goluri luate in 12 etape si nu puteam sa sper decat ca ii vom incarca si noi. Nu aveam sa astept mult, primul gol il inscriem pe contraatac. Castigam mingea la mijloc, lansare a lui Di Biagio catre un Vieri demarcat central: stangul lui Bobo la firul ierbii se opreste in coltul lui Sereni. Nu putea fi parat. Inscriem din nou in minutul 12. Corner Emre, Vieri se inalta si e 2-0. Alergam mult si la fel de pozitivi intram si in a doua repriza. Di Biagio il lanseaza din nou pe Vieri de pe stanga - acesta ii ia fata portarului, Sereni pare sa prinda mingea dar de fapt aceasta il depaseste si e in poarta. Oaspetii protesteaza pentru ca in faza respectiva inca un balon a patruns pe teren insa pentru arbitru e totul ok. Vieri isi completeaza opera apoi, centrare Dalmat de pe stanga pentru Crespo, argentinianul paseaza pentru Bobo care pare sa fie in offside. Vieri preia cu pieptul si inscrie golul sau cu numarul patru (doar in acest meci) cu un sut cu pamantul. Din nou brescianii protesteaza, de data asta chiar le dau dreptate dar esential nu s-ar fi schimbat nimic. Il divin codino trece pe langa golul de onoare si meciul se termina. Din pacate Di Biagio care a facut un meci senzational ia si un galben si nu-l voi avea dispozitie etapa viitoare, afara cu Lazio. Mare pierdere, creierul echipei. Milan si Juventus fac egal (Milanul afara la Empoli iar Juventus tot afara cu Roma, 2-2) si suntem la un punct de ambele echipe. Meciul cu Lazio avea sa fie unul plin de emotii si realizari. Un Lazio condus de Mancini cu Peruzzi, Negro, Couto, Pancaro, Fiore, Simeone, Stankovic, Cesar, Corradi si Lopez. Eu raspund cu Toldo, Zanetti, Cordoba, Cannavaro, Pasquele, Okan, Almeyda, Emre, Conceicao, Crespo si Vieri. Materazzi dupa cum mi-era teama avea de tras. Prima repriza este una de cosmar. Iar cosmarul se numea El Piojo Lopez, atacantul pe care l-am avut la dispozitie doar primul sezon la Valencia. In minutul 10 inscrie din penalty. In minutul 31 inscrie un gol tipic pentru fratele mai bun al familiei Inzaghi iar in minutul 37 ma tradeaza si Pasquale. Chiar a doua oara pentru ca si la golul doi a avut partea sa mare de vina. Suntem la pamant. Se rupe si Okan, il introduc pe Recoba. Un mic noroc pentru ca acesta centreaza peste cateva minute si Couto isi introduce mingea in propria poarta. Oricum de abia asteptam pauza, jucam sub orice critica. Lazio 3 Inter 1. Lazio 3 Inter 1. LAZIO 3 INTER 1 !!! N-am traiat asemenea rusine in viata mea - sa fiu condus cu 3-1 la pauza. NICIODATA. Jucati ca o adunatura de maidan. Ce jucati voi nu se numeste fotbal, e un simulacru. Cum ati putut sa luati trei goluri nu stiu, am vazut dar nu-mi vine sa cred ca echipa mea poate juca atat de prost. Asa cum ati luat trei goluri tot asa vreau si ma si astept sa dati trei pana la sfarsit. Fara sa mai luati vreunul !! Hai ca se poate !! Nu mi-am pierdut increderea in voi. HAAI !! Pe drum de la cabine spre teren l-am abordat pe Emre in particular si i-am spus Emre, ma astept mai mult de la tine. Ti-am acordat incredere de la inceputul sezonului dar jocul tau n-a crescut mult fata de nivelul Galatasaray. Aici suntem la Inter si trebuie sa jucam de Inter. O faci prea rar, vreau mai mult. Stiu ca poti, am incredere in tine. Si a inceput a doua repriza. Nu stiu cat la suta era rodul vorbelor mele si cat la suta era rodul intamplarii sau a faptului ca Lazio se considerau victoriosi prematur dar jucam altceva. Se vedea o alta atitudine. Jucind asa si terminind meciul invinsi si tot as fi fost multumit oarecum insa nu se putea termina 3-1 daca noi continuam sa-i presam si sa jucam cu atentie. Avea sa fie chiar micutul turc omul reprizei cu doua super-goluri. Primul in minutul 68 cu o cursa solitara din propria jumatate incheiata cu un lob ce a lasat tot stadionul cu gura cascata si al doilea - cel al egalarii - in minutul 76. Am presat, am avut ocazii si in continuare dar - nu ca m-ar fi deranjat - ar fi fost nedrept sa piarda Lazio, si ei au trecut pe langa victorie. O noua proba de caracter din partea noastra, toti cei care au meritat au primit laude iar cei care nu au primit incurajari (Pasquale in primis). O alta veste ce ma bucura - Juventus pierduse la Brescia, 0-2. Doar peste trei zile intalneam Bayer acasa. Aveam neaparata nevoie de victorie pentru ca intr-o grupa cu Barcelona lucrurile se pot imputi rapid daca nu esti atent. Jucam cu Gamarra titular, Pasquale la fel pentru a nu-l distruge ci dimpotriva, a-i da incredere si cu Recoba pentru ca o merita, schimbase fata meciului cu Lazio. De la oaspeti erau cativa jucatori pentru care m-as fi dat peste cap, as fi semnat la orice ora pentru un schimb Juan - orice jucator din defensiva poate chiar si Cannavaro si Placente - Coco plus Pasquale la pachet plus o suma considerabila de bani. Basturk, Balitsch, Bernd Schneider, Ramelow, Berbatov, Neuville, Franca... toti erau jucatori de valoare. Meciul l-am rezolvat practic in prima jumatate de ora desi a trebuit sa-i mentin conectati intreaga pardita, Bayer era o formatie ce juca fotbal. Di Biagio cu o noua dubla (a doua din acest sezon) ne-a dus la cabine cu un 2-0 linistitor. Am facut 3-1 dupa o oarecare revenire a gazdelor si am luat golul de 3-2 in ultima faza a meciului, o noua eroare a defensivei mele de carton. Il bagasem si pe Beati... Totusi castigam si eram favoriti sa trecem mai departe brat la brat cu Barcelona. Din nou peste trei zile aveam meci, cu Atalanta. Din nou acasa. Ca de obicei o droaie de accidentati. Joc intr-un 3232 cu Cannavaro, Gamarra si Adani cei trei fundasi si in fata Recoba si Crespo. Pe banca Farinos, Guly, Beati, Franchini, Napolitano. Nicaieri - nici macar la Mallorca - nu am fost obligat sa aduc atatia si atat de des jucatori de la tineret. Mi se parea incredibil si totusi nu aveam ce face. Meciul in sine a fost unul greu, dupa cum ma asteptam si dupa cum imi si aranjasem formatia - oarecum defensiv s-ar putea spune. Meciul nu incepe bine. Suferim la mingile inalte - Cannavaro si Gamarra sunt constant depasiti de Comandini, Rossini si chiar Doni - ca si pe laturile terenului. Mai ales pe cea dreapta unde Zenoni ofera centrari excelente catre colegii sai care insa nu profita. Dabo si Doni trimit peste. Trebuie sa intervin de mai multe ori, Zanetti nu reuseste sa urce pe dreapta, Emre e o lumanare stinsa (doar un sut al sau in minutul 12 este notabil), Pasquale si cu Recoba sunt nuli, nu jucam nimic pe lateralele terenului. Di Biagio incearca dar nu reuseste nici el mare lucru. Vavassori mi-a citit jocul bine si sunt facut sah mat practic prima repriza. A doua repriza incepe la fel si atunci decid sa schimb macazul. Trec de la o aparare in 5 la una clasica de 4, il scot pe Pasquale pentru Kallon. Il mut pe Adani pe stanga si Zanetti coboara si-si ia in primire postul clasic de fundas dreapta. Jocul se schimba, Zanetti functioneaza acum si Kallon e reactiv. Primesc si rasplata. Minutul 71 si Kallon inscrie. Crespo paseaza scurt la 16 metri, Kallon preia, se intoarce cu 3 adversari in spate si trimite imprarabil pentru Taibi sub transversala. Oaspetii ataca in valuri dar nimic nu se mai schimba. Milanul din pacate castiga in minutul 87 la Como si ramanem in spatele lor. Lazio confirma jocul fantastic facut cu noi si castiga afara la formatia mai bogata din Torino, 2-1. Avem deplasare grea la Parma. Jumatate din echipa celor de la Parma e a noastra practic. Frey, Gresko, Ferrari, Mutu, Adriano, Lamouchi... toti in trecut sau in viitorul apropiat aveau sa aiba legaturi cu clubul nostru. Echipa lui Prandelli e bine asezata iar eu ating culmea culmilor neavind la dispozitie niciun atacant in absolut. Vieri, Crespo si Kallon toti suspendati sau accidentati. Apelez in disperare de cauza (repet, nu mi-am inchipuit niciodata ca la un club atat de mare precum Inter ar putea fi nevoie de un magician in loc de un antrenor) la un pusti nigerian pe care il vazusem la tineret si-mi parea de viitor. Martins. Eu il adusesem in vara dar pentru primavera, nu pentru echipa mare. Titular impreuna cu Recoba. Incepe meciul si mi-e teama. Statistica spune ca Interulul nu castigase niciodata aici. Ma consoleaza gandul ca la centru e Collina deci nu vom fi furati. Avem prima ocazie prin Emre, turcul suteaza puternic dar Frey respinge. Echipa gialloblu verticalizeaza pentru Mutu si Adriano. In minutul 19 Adriano inscrie dar e offside. Golul nu e validat de Collina. Il indemn pe Emre sa-i dea o mana de ajutor lui Pasquale care parca se sufoca pe stanga. Suntem calariti primele 20 de minute. Avem prima ocazie in minutul 37. Recoba bate o libera, Cannavaro paseaza cu capul pentru Di Biagio, acesta loveste, Frey respinge dar Di Biagio revine si de data asta cu piciorul inscrie. A doua repriza incepe prost, in minutul 55 emilianii au o libera, Mutu bate din lateral dar Javier deviaza in poarta noastra. 1-1 si din nou trebuia sa ne suflecam manecile. Emre avea sa ne aduca istorica victorie, turcul este agatat in careu in minutul 75 si El Chino isi asuma responsabilitatea. Castigam un meci extrem de greu intr-o situtie disperata, fara atacanti practic. Ziarele aveau sa vuiasca toata saptamana pentru prima victorie a Interului la Parma si pentru impresa de a fi obtinut acest lucru fara atacanti. Milanul facea 0-0 acasa cu Brescia si eram pe primul loc din nou, numai motive de sarbatoare. Mai putin victoria celor de la Juventus in minutul 92 la Perugia, echipa extrem de dificila. 92... 12 ianuaria 2003. Jucam din nou in campionat. Seria incredibila de accidentari nu parea deloc sa se opreasca, dimpotriva. Toldo, Vieri si Di Biagio sunt rapusi si ei, toti jucatori esentiali. Infruntam Modena acasa din fericire. Iarba a fost in sfarsit inlocuita si sper sa se vada acest lucru intr-un numar mai mic de accidentati. Joc cu Fontana, Coco, Conceicao, Recoba, Crespo si Morfeo in fata. Dupa doar 6 minute deja conducem, un sut excelent al lui Recoba din afara careului. Suntem pe ei. Si Modena este decimata de accidentari. Mai trece un sfert de ora si o combinatie Crespo-Conceicao-Crespo cu capul ne aduce golul de 2-0. Sarbatoarea avea sa fie crunt stricata de o noua - a cata, a cata, Doamne, a cata ? - accidentare, Crespo e cu mana la ochi si se zvarcoleste. E clar, am vazut atat fotbal incat banuiesc ce are, ruptura. 3 sau 4 luni. Sunt nenorocit. Crespo a fost esential si in campionat dar mai ales in Champions unde a inscris o mare de goluri. Nu se poate, nu se poate...... avea sa se termine meciul si eu tot asta repetam in gand. Aveam sa am parte de un nou cosmar in deplasarea contra echipei din Perugia. Cosmarul avea sa se numeasca Bertini, arbitrul intalnirii. Juventus castigase in minutul 92 aici acum 2 etape. Eu si echipa mea aveam sa fim macelariti efectiv si nu in primul rand de o Perugie asezata perfect in teren si cu grinta si calitate in doze mari ci de un arbitru nenorocit. Simteam de mult mizeriile ce se derulau in background dar parca niciodata nu fusesera asa pe fata ca anul acesta. Juventus jucind mizerabil erau ajutati in toate felurile posibile. Ei impinsi de la spate si ceilalti trasi in jos. Noi si Milan adica. Recuperasem cateva piese (Vieri si Toldo in primul rand) dar il pierdusem pe Recoba. Blestemul il atinsese si pe acesta. Jucam deci cu Kallon si Vieri. Dar nicio asezare sau vreun chitibus castigator n-ar fi putut tine piept regiei din ziua respectiva de trista amintire, 19 ianuarie 2003. Ocazii, cine, cum, cand... toate le-am uitat. Au fost inlocuite de un penalty hotesc din minutul 8. Mingea ajunge in careu, este respinsa de Cordoba cu coapsa - nici vorba de mana - si taratorile in verde arata penalty. Cordoba primeste galben. Era ori de rosu ori nimic, galben nu exista in faza asta. Ze Maria suteaza imparabil, 1-0. Tensiunea era incredibila, daca jucam acasa daca nu acum la urmatorul gol se intra pe teren. In minutul 32 Miccoli (care avea sa prinda o zi fantastica, Zanetti stie cel mai bine asta, l-a driblat cand si cum a vrut el) porneste din propria jumatate, Coco are o intrare de C2 insa este sarit ca un gardulet, Miccoli continua si obtine un corner. Trecem peste faptul ca Toldo si intreaga aparare dormea ca si la primul gol. Vryzas inscrie la acest corner, aparent cu capul. Doar aparent pentru ca de fapt golul este inscris cu mana. De aici si faptul ca Toldo este atat de surprins incat ii trece mingea printre maini. Avea sa-mi povesteasca la sfarsitul meciului incercind partial sa se disculpe pentru prestatia dezastruoasa - insa nu era nevoie de partea asta, tot stadionul a vazut a doua uriasa hotie a brigazii de ecologisti. Eram furati ca in codru... incredibil. Aveam sa pierdem cu 1-4, Di Biagio avea sa fie eliminat pentru un fault datorat starii incredibile de nervi si tensiune pe care o resimteam cu totii... talharie la drumul mare, absolut incredibil ce se intamplase. Incheiam turul pe locul doi. Dupa verisori. Inca o data nu aveam ce face si trebuia sa merg inainte in ciuda tuturor ghinioanelor, nenorocirilor si hotiilor. A trecut foarte repede mica pauza dintre tur si retur. 7 zile. Tot e ceva fata de ritmul sustinut de o data la 3 zile in care am jucat tot campionatul aproape. Fortati de accidentarea lui Crespo - ruptura, pauza 3-4 luni minim dupa cum ma asteptam - l-am transferat pe Batistuta. Nu a fost ideea mea, nu-l apreciam peste masura insa la criza cu care ne confruntam era binevenit si Bati-gol. Ultimul sezon dupa cum bine stiam fusese mai mult accidentat... anul asta jucase printre picaturi... departe de a fi un inlocuitor pe masura pentru Crespo. Care si el era inlocuitorul Tradatorului...

Al treilea meci din grupele Champions League. Figura in planificarea mea cu trei puncte. Urma sa nu luam niciunul Lyon plecind cu toate. Cafe Colombia incepeam sa-mi dau seama ca nu face fata ca fundas dreapta si la fel cuplul central Materazzi-Cannavaro se intrecea in gafe. Nu-i de mirare astfel ca am pierdut cu 1-2. Am fost chiar condusi cu 2-0, am atacat cu trei varfuri dar n-am obtinut decat un gol amarat. Lyon juca bine dar asta nu era o scuza. Trei puncte mari ce va trebui sa le recuperam. Deplasare la Piacenza in postura de lideri solitari. Vieri este accidentat dar avea sa fie Di Biagio omul meciului impreuna cu portarul nostru. Apropos de portar... si Toldo este accidentat dar am incredere in Billy Fontana. Se antrena excelent si era per total portarul secund ideal. Cu valoare si care nu face nazuri. Nu-ti poti dori mai mult. Referitor la absente... ne prezentam cu nu mai putin de 12 absente. Pe banca sunt sase jucatori in loc de sapte. Gamarra, Vivas si primavera... Suntem putin lucizi in inceputul de meci si Piacenza nu este echipa cu care sa te joci. Dar suntem cinici si avem si ceva noroc. Aparare din trei (Cordoba-Cannavaro-Adani) cu Zanetti si Coco un pic mai avansati pe margini, Di Biagio si Almeyda la mijloc, Morfeo in fata lor si atacanti Recoba si Crespo. Schimbam tactica etapa de etapa. EU !! Columbianul Montano si Maresca scot sufletul fundasilor mei si Hubner este un pericol permanent. Minutul 36 si beneficiem de o eroare de marcaj a gazdelor. Recoba corner, Di Biagio nemarcat inscrie la coltul scurt. Tot el avea sa inscrie si golul de 2-0 in minutul 51. Actiune personala incheiata cu gol. Nu m-as fi asteptat de la el. Apoi avem din nou noroc, Hubner este eliminat. N-am vazut pentru ce dar nu conteaza. Dupa meci aveam sa aflu ca facuse figura Cordoba, una dintre ele, ma rog. Adica te duci la un tusier, ii zici de mama si speri sa nu cheme acesta centralul. Desi in 10 Piacenza ne domina, stam mai mult in careul nostru. Jimmy nu ma dezamageste si apara tot. Iar noi pe contraatac inscriem prin Recoba. Luam gol la 3-0, libera Maresca apoi inscriem si ultimul gol tot pe contraatac. Crespo. Juventus face un 1-1 socant acasa cu Como si avem 12 puncte din 12 posibile. E bine pentru ca urmeaza sa jucam tocmai cu ei. Asta dupa meciul de cupa. In primul meci din cupa pierdusem afara la fosta echipa a lui Cassano, 0-1. Sincer nu m-ar fi deranjat inca o eliminare tactica, aveam atatea absente incat... Dorinta avea sa-mi fie indeplinita. Desi rusinoasa ca fuga si eliminarea asta - dupa un 1-2 acasa - o consider sanatoasa. Efectiv nu mai aveam cu cine sa joc, mai aveam putin si trebuia sa intru si eu. Nu ca n-as fi fost probabil in continuare un mai bun fundas decat Materazzi. A sosit ora marele meci cu Juventus. 77000 de fani in tribune. Jucam cu acelasi 32212 si avem din nou o banca de vis: Adani, Pasquale, Vivas, Okan. Plus Fontana, Emre si Morfeo. Lippi raspunde cu un 352 echilibrat, fata de anul trecut Camoranesi este elementul nou. Iuliano, Ferrara si Thuram in aparare, Tudor in fata apararii. In atac Del Piero si Salas. La centru marele Collina. Era cam singura garantie intr-un meci cu Juventus ca nu se vor produce furtisaguri. Dar si atunci mai ramaneau tusierii... Jucam ofensiv deci cu Recoba, Vieri si Crespo. 30 de minute trec si nu avem inca nicio ocazie. Nedved are 2 in primele 16 minute dar in momentul sutului iminent este blocat de fiecare data. Inca doua ocazii pentru Juventus in prima repriza, ultima prin Salas (43'). Noi - mingi lungi pe Crespo si Vieri. Nu iese nimic. In minutul 53 Coco e cat pe ce sa provoace un penalty sprijinindu-se pe Del Piero. Schema - Toldo minge sutata pe Vieri sau Crespo - nu functioneaza inca. Almeyda nu reuseste sa-i faca fata lui Davids si-l introduc pe mai energeticul - sper eu - Emre. Lippi raspunde cu Birindelli-Zambrotta si Salas-Zalayeta. Avem ocazia meciului, singura in toata partida (n-am retinut minutul) cand Crespo reuseste sa suteze doar in bara cu un Buffon la pamant, spectator. Ne indreptam spre un 0-0 care nu m-ar deranja foarte tare tinind cont ca ar reprezenta primele puncte pierdute in tot campionatul de pana acum. Insa Coco nu e de acord si zice ca daca n-a fost vazut prima oara poate acum... incredibil, il loveste peste picior pe Camoranesi in plin careul nostru. Asta nu-i fotbalist ma gandesc.... Del Piero inscrie primul sau gol pe Meazza. Se arata 5 minute de timp suplimentar. Incepe o bataie la centru, o bataie aproape in adevaratul sens. Morfeo si Conte parasesc terenul. E minutul 95, ultimul corner. Ii fac semn si lui Toldo sa mearga la corner, el sta la 20 de metri de obicei nu stiu de ce ramane acum in poarta. Boul. Incredibil dar chiar Toldo loveste mingea... la sfarsit avea sa declare Ho segnato io. Dar se lauda doar, ultimul care atingea mingea era Vieri. Gol urias, egal urias. Din nou ne salvam in prelungiri. Fantastica si prestatia lui Collina care nu s-a lasat influentat de minute, faza incalcita... orice alt arbitru ar fi fluierat fault in atac, era mai comod. Dar gresit. Dupa emotiile datorate meciului cu Juventus avem din nou meci tare si plin de evenimente. In Franta de data asta. O victorie ar fi perfecta. Revin la 442-ul clasic. Zanetti si Coco pe margini, Crespo si Vieri in fata. Veteranul Sonny Andersson deschide scorul, ne inscrie ca si in tur. Presam si egalam prin autogolul altui brazilian, Cacapa. Gazdele ne toarna plumb in ghete cu un gol in minutul 45 si la pauza fac taraboi mare, suntem pe punctul de a iesi din competitie daca o tinem asa. Reactia vine si Herminatorul inscrie in minutul 56. Tot el pluseaza 11 minute mai tarziu. Am pierdut sirul golurilor lui Crespo in Champions League. Dar o noua neatentie defensiva si suntem egalati, acelasi batran (33 de ani) Sonny Andersson. Doar un punct. Suntem obligati sa castigam in ultima etapa. Urmeaza sa jucam 4 meciuri in 9 zile. Acasa cu Bologna, acasa cu Rosenborg, afara cu Como si tot afara restanta (prima etapa practic) cu Empoli. Nu-mi pot impune alt tel decat 9 puncte in campionat si transmit asta intregii echipe, orice scapare e interzisa. Revin si in campionat la 442. Pe dreapta Conceicao. Pe banca Vivas, Adani, Beati, Okan, Pasquale... Di Biagio, Recoba, Cristiano Zanetti... si ei au cazut prada blestemului accidentarilor. Prima repriza este dezolanta. Avem doar o libera pe langa poarta si un cap al lui Crespo peste. Bologna nici atat dar pe ei cu siguranta nu-i deranjeaza. Doar Cruz joaca in fata de la ei in rest joaca ceva gen 8-2-0. Cunosc bine formula asta, cateodata o folosesc si eu. Vine si minutul 66. Libera Conceicao, Materazzi lasat singur inscrie. Ingenuitate a Bolognei si partida este deblocata. Bologna iese la atac si zbier ca disperatul. Nu-mi doresc sa riscam sa luam iar gol in minutul 90 ca apoi sa incercam sa castigam in minutele de prelungiri. In ultimele minute insa ajungem cu bine, chiar mai mult avem un contraatac ucigator. Conceicao pe dreapta pentru Crespo (in offside) centrare pentru un Vieri liber ca pasarile cerului si castigam cu 2-0. Capul lui Vieri aduce linistea. Juventus castiga cu Udinese, una dintre echipele care cu ei stateau capra 100%, Lazio-Roma 2-2. Milan pierde la Chievo. Suntem primii cu trei puncte avans urmati de Milan. Partida cu Rosenborg n-a avut istoric. 3-0, Recoba, autogol si Crespo inca un gol. Urma meciul cu Como - vital pentru a mentine presiunea pe Milan, Juventus si Roma. Stiam deja ca nu ne va fi usor (Como obtinuse un punct cu Juventus afara). Exasperat de cat de prost poate sa joace un jucator cu un salariu asa mare l-am bagat pe pustiul Pasquale in locul lui Coco. Recoba, Vieri si Crespo toti jucau ca si Conceicao, Emre... echipa super ofensiva. Scopul scuza mijloacele... incepem (bine) dar Vieri ma pune pe ganduri. Are tot timpul de comentat, polemic, intra in clinciuri, se cearta inclusiv cu colegii... ce-o fi cu el ? Pana la pauza trebuie sa-mi pastrez curiozitatea. La centru din nou Collina. Acesta ii avertizeaza pe ambii fundasi centrali adversi ce nu scapa nicio ocazie sa intre foarte dur la Bobo. Poate si asta sa contribuie la nervozitatea varfului meu. Prima repriza se termina 0-0 rodul a foarte putin fotbal jucat de ambele parti. Il scot pe un stins Crespo si il introduc pe Morfeo. Miscarea castigatoare, florentinul ma rasplateste instant: cross in viteza de pe stanga, mingea il depaseste pe Vieri dar este recentrata in extremis de Recoba si Vieri inscrie. Trec cateva minute si Morfeo din nou depaseste doi adversari la centru, paseaza pe Recoba care depaseste si el un adversar, intra in careu si inscrie un eurogol: Urmeaza ultima partida din seria celor 3 din campionat. Cu Empoli afara. O castigam si p-asta si date fiind conditiile (incredibil de multe accidentari coroborat cu un program infernal) suntem tari ma gandeam eu... jucam fara Vieri si fara Cannavaro. Titular Vivas la primul sau meci din acest sezon. Avea 32 cand a venit anul trecut acum are 33. N-am ce face. Coco titular, merg pe mana experientei in dauna tineretii. Javier la mijloc, Conceicao e rupt. In fund, accidentat nu e momentan. Sper doar sa nu-mi faca signor' Coco inca una ca nu mai prinde lotul. Morfeo titular, in fata Recoba si Crespo. Inter formatul Cuper: la prima ocazie inscriem. centrare joasa a lui Recoba, Crespo trebuie doar s-o depoziteze. Peste cateva minute toscanii rateaza prin Rocchi o ocazie foarte buna. Peste un singur minut avem a doua ocazie din meci. Al doilea gol. Respingere scurta si Zanetti suteaza violent, 2-0. Trec cateva minute si formatia lui Baldini inscrie prin Di Natale. Aparare visatoare. Se strecoara pe partea stanga si in fata lui Toldo nu-si pierde calmul sutind intre bara si portar. Inca doua minute si mingea ajunge pe dreptul lui Recoba. E piciorul cu care se urca in Lamborghini insa, rateaza. In minutul 32 Crespo singur cu Berti care respinge cu picioarele. Minutul 1 din repriza secunda si Di Natale ii ofera o minge ideala lui Rocchi care nu profita si Toldone prinde. In minutul 56 Recoba prinde un sut inspaimantator de la 30 de metri si avem 3-1 dupa ce am scapat de 2-2 ca prin urechile acului. Minutul 61 si Vanucchi inscrie, libera perfect executata si Toldo nu ajunge. Incearca si Recoba, portarul prinde. Empoli are golul de 3-3 in picioare dar Cribari si Belleri adorm in momentul sutului. Il scot pe Vivas si il bag pe Adani. Tocmai acesta avea sa inscrie golul 4, actiune din zona fanionului, centrare, cap - gol. Tavano inscrie la ultima actiune a meciului dar am luat cele trei puncte, 4-3. In campionat lucrurile mergeau bine. Poate chiar prea bine. In etapa 9 eram lideri si oaspeti ne erau Udinese. Echipa lui Spaletti avea sa sparga banca si sa ne pedepseasca pentru atat de desele greseli din aparare ca si pentru lipsa de idei de la centrul terenului. Si incepuse totul atat de bine... Minutul 2 si Vieri inscria. Coco-Morfeo pe stanga, minge inalta deviata de Sensini pentru capul lui Vieri care singur nu poate rata. Apoi Udinese a incepuit sa preia fraiele. Un joc rapid si eficace ne-a dezorientat apararea: Jorgensen protagonistul. Sut criminal intai de la 25 de metri unde se intalneste bara cu transversala in dreapta unui pietrificat Toldo. Riscam sa ramanem in 10 (chiar se impunea) la intrarea criminala a lui Morfeo la Martinez. Nici macar galben. Inainte sa intram la cabine Jorgensen mai are doua mingi de gol, una sutata pe jos si incet alta - de la putini metri - afara. Vieri lansat de Recoba a reusit sa piarda prim planul in fata lui Sensini in careu. Repriza secunda incepe cu o bara a lui Emre ce nu anunta nimic bun. Apoi luam al doilea gol pe contraatac: Pizarro pentru Muzzi ce aveanseaza si cu o lovitura dreapta joasa gaseste coltul din stanga lui Toldo. Ajutat si de Coco. Imi venea sa-mi dau palme... I-am introdus pe Crespo si Almeyda, ne-am aruncat in fata dar cu idei putine am riscat doar sa luam si golul trei. Din nou apararea... Juventus castiga acasa cu Milan si se apropia la un singur punct. Ne prezentam inaintea ultimului meci din grupe cu 8 puncte. Ajax - vizitatorii nostrii din seara aceasta - tot 8. Nu trebuia sa pierdem sub nicio forma altfel riscam sa iesim din competitie. Prima repriza n-a oferit multe ocazii de gol, doar nervi. Aveam sa terminam cu 5 galbene luate. Coco, Conceicao, Almeyda, Morfeo titulari. In atac Vieri si Crespo. Crespo avea sa inscrie inca o dubla (incredibil numarul de goluri marcate de argentinian in Champions League pana in acest moment) in minutele 51 si 53. S-a terminat 2-1 cu un gol al unui tanar van der Vaart in minutul 94. Eram calificati cu 11 puncte. Ajax mergea si ea mai departe cu 8 puncte, Lyon ramanea pe afara tot cu 8 puncte. Intalneam din nou Roma lui Capello. Ii avem in fata pe Antonioli, Zebina, Samuel, Aldair, Panucci, Cafu, Emerson, Lima, Delvecchio, Casano si Montella. Lipsesc din fericire Totti si Candela. In continuare sub semnul accidentarilor joc cu Toldo, Zanetti, Cordoba, Materazzi, Coco, Okan, Di Biagio, Almeyda, Morfeo, Vieri si Crespo. Pe banca Gamarra, Vivas, Recoba, Cannavaro, Pasquale si Emre. Cu precizarea ca Recoba si Cannavaro erau departe de a fi intr-o forma fizica buna. Arbitru Racalbuto. Mentionat pentru ca el urma sa devina personaj principal. Brutti, sporchi e cattivi. Filmul meu preferat si in acelasi timp si cum ne prezentam la ora meciului. Suntem dominati intreaga prima repriza. Roma nu materializeaza. Il mai pierdem si pe Materazzi in minutul 21. Sunt obligat sa-l bag pe Cannavaro desi nu e la 100%. Avem meritul de a deschide scorul in minutul 58 prin Morfeo (controleaza mingea si suteaza fara sperante). In momentul cel mai bun al gazdelor. Insa nu rezistam mult, Montella egaleaza, Panucci si Guigou coautori. De abia intrase Batistuta si cu o lovitura de geniu suntem ingenuncheati. 2-1 pentru romani. Cordoba si Cannavaro lasati in urma. Gazdele trec pe langa 3-1 insa ajungem spre sfarsit si din nou avem o realizare: un corner. Se bate, Vieri si Crespo sunt tinuti strasnic insa nu si micutul Okan. Okan Buruk, chiar el. Inscrie nemarcat. Singurul motiv pentru care nu-l schimbasem - a jucat absolut mizerabil - era ca nu aveam cu cine. Se dezlantuie nebunia, si acum si la sfarsitul meciului. Gazdele reclamau mai ales faptul ca acel corner din care am egalat nu trebuia sa existe. Reluarile au aratat ca a fost corect acordat. Dar cumva trebuia si Capello sa spele rusinea a doua sezoane fara rezultate. Acesta avea sa mearga pana intr-acolo incat sa spuna sus si tare la conferinta de presa ca nu se poate castiga corect in Italia (partial ii dadeam dreptate) si ca nu-i ramane decat sa plece in strainatate: Aveva ragione Sensi. Quello che e successo oggi legittima le parole dette dal mio presidente la settimana scorsa. Non si combatte, l'unica soluzione e andare all'estero, li sarei piu tranquillo. Di questo passo sara un successo se dovessimo arrivare in Coppa Uefa... E chi se ne frega... ma chi ti vuole ?... cu aceste ganduri deloc demne de fanul sau numarul unu adormeam pe avion...

Sosise ora meciului cu Roma lui Capello. Castigam si aveam prima sansa la titlu indiferent de ce facea Juventus. Din nou peste 80000 de fani. Neavind alta varianta dar sub nicio forma intentionind sa mai trec prin durerile provocate de folosirea lui Gresko in banda stanga impotriva unui adversar de temut - il Pendolino in cazul de fata - l-am titularizat pe Serena. O darapanatura de jucator. Dalmat juca si el dupa o lunga perioada in care nu l-am bagat in seama datorita deselor conflicte ce le aveam - si care nu trebuie sa existe intre un jucator si antrenorul sau - iar in atac Vieri sprijinit de Recoba. Formula din meciul cu Juventus. Speram sa obtinem victoria, un punct nu era de ajuns. Capello raspundea cu Montella si Delvecchio sprijiniti de Totti. Minge la centru, Totti il lanseaza pe Montella care incearca un lob peste Toldo dar inalta prea mult. Era inca primul minut cand Candela pierdea un duel la mijloc, mingea ajungea la Vieri care-l vede pe Recoba ce se lanseaza, acesta se descurca in fata lui Samuel si a lui Zebina si inscrie. Roma acuza lovitura. Jucam bine, cu siguranta si cu un Seedorf excelent pe banda dreapta. Roma cu mingi lungi si cam atat. In minutul 19 Recoba centreaza de pe stanga si Samuel in alunecare salveaza din fata lui Vieri cu un Antonioli batut. Materazzi baga materiale si Montella vad ca-si duce mainile la picioare. Cand Totti avanseaza e luat in primire de Cordoba iar cand se retrage planul tactic spunea ca trebuie sa fie intampinat de Di Biagio si Seedorf. In minutul 20 Cafu se lanseaza pe banda sa, intra in careu unde plonjeaza. Galben. In minutul 37 Roma are ocazia sa egaleze, Cafu si Totti schimba pe dreapta, capitanul il vede pe Delvecchio in careu si il serveste dar atacantul loveste prost mingea. Bara. E momentul cel mai bun al Romei si ca si alte dati dam lovitura exact acum. Recoba depaseste tot pe drepta in urma unui contraatac, centreaza in careu unde Vieri il depaseste fizic pe Samuel si inscrie. 2-0. Si a doua repriza incepe tot cu dominarea noastra incununata cu un sut al lui Dalmat in minutul 47. Capello il schimba pe Tommasi cu Assuncao. Un corner al Romei si Toldo implineste un miracol la o lovitura de cap a lui Panucci. Urmeaza o ingramadeala, Montella inscrie dar tusierul ridica fanionul. Roma domina si in patru minute inscrie din nou. Cafu (care evident ca-si facea de cap cu Serena) centreaza pentru Montella, sutul acestuia e deviat de Materazzi, mingea ajunge la Totti care inscrie un gol de manual. Roma preseaza dar suntem relativ atenti. Il scot pe Serena (dezastru ca si Gresko) si il introduc pe Simic. Iese si Seedorf obosit. Aplauze indelungate pentru el. Intra Conceicao. In minutul 61 e Recoba cel ce inchide meciul. Libera de pe dreapta. Mingea depaseste zidul ca si pe Antonioli si e 3-1. Simt mirosul de victorie. Zebina ii da idei lui Cordoba si cu mingea la zeci de metri distanta il palmuieste pe numarul nostru 20. Zebinata in toata regula. Arbitrul e atentionat si jucam in 11 contra 10. Capello face o schimbare de neinteles scotindu-l pe Montella pentru Zago. Nu pot sa ma gandesc decat ca incerca sa limiteze proportiile scorului dar pe de alta parte eu n-aveam de gand sa fortez. Il scot pe Recoba pentru a primi aplauzele publicului si intra Emre. Turcul tot turc ramane si acesta il imita pe Zebina luindu-l la suturi pe Emerson. Rosu. Se termina meciul si suntem pe primul loc cu trei puncte avans fata de Roma si 4 fata de Juventus ce pierdea afara cu Parma. Suporterii romani aveau sa-si verse furia pe fortele de ordine. Un meci mare facut de noi. A urmat meciul cu Fiorentina din deplasare. Pentru prima oara in sezon nu-l aveam la dispozitie pe Javier. Jucam cu Serena si Gresko laterali... double trouble. Pe Recoba il foloseam varf alaturi de Vieri datorita poftei acestuia de gol. Toate echipele mari avusesera meciuri grele aici desi Fiorentina era virtual retrogradata. In semn de protest suporterii gazdelor si-au ocupat locurile cu 10 minute inainte de sfarsitul meciului. Il aveam in fata pe Adriano, de data asta ca adversar. Jucam pe margini dar per total slab. Recoba are o libera in rest nimic. Repriza secunda aduce golul din fericire. Recoba bate un corner, Cordoba atinge mingea si Vieri il invinge pe Manninger de la doi pasi. Golul numarul 20 in campionat. Urmau doua meciuri acasa in campionat si daca faceam sase puncte imi faceam socotelile ca suntem virtual campioni mai ales ca Juventus facuse egal acasa cu Lazio. Urma insa semifinala cu Feyenoord mai intai. Urata treaba sa joci tot timpul primul meci acasa. Deloc nu-mi placea. Feyenoord nu erau o echipa oarecare cu Zoetebier in poarta, Bosvelt, Shinji Ono, Brett Emerton, Kalou, van Hooijdonk, Tomasson si van Persie. Noi jucam cu Fontana, Simic, Guly, Gresko, Belozoglu, Kallon si Ventola. La naiba, luati post pe post erau de doua ori mai valorosi decat noi. Ronaldo era pe banca. Revenise mai puternic ca inainte™. Meciul nu prea a avut istoric. Am pierdut stupid printr-un autogol al lui Cordoba. Ma uimea in cate feluri putea sa faca rau propriei formatii acest baiat. Mergeam mai departe dar era un rezultat greu de intors afara. Asta sa fie problema, macar sa luam titlul... Meciul cu Atalanta a fost un cosmar. Din nou fortat sa improvizez - cu Simic fundas stanga - si cu un Ronaldo care jucase 20 de minute cu Feyenoord pentru a-l pregati pentru meciul asta doar ca acum sa-mi spuna nu pot sa intru. A cata oara ? Aveam sa pierdem 1-2 in fata unei formatii a lui Vavassori tenace si mai energica decat noi. Recoba in fata langa Vieri. Prima repriza nu ofera mari emotii si e pe punctul de a se incheia cand Meazza amuteste. In minutul 43 Doni deschide spre Zenoni, centrare de pe dreapta si cap al lui Sala de langa sideratii mei fundasi centrali Cordoba si Materazzi. Fac un scandal monstruos de pe tunel pana la cabine, acolo maresc doza si apoi din nou pana la terenul de joc. Imediat ce am iesit de la cabine Curva Nord are si ea ceva de spus, nu stiu daca referitor la prestatia noastra neaparat: Stiu, si eu am fost la fel de socat. Cine cu siguranta nu a fost socat a fost Vieri. Imediat ce a inceput repriza acesta egaleaza. Materazzi avanseaza pe stanga si centreaza pentru Bobo si e 1-1, opozitia adversarului lui Vieri neglijabila. In minutul 53 Recoba se face ca centeraza, paseaza la limita careului pentru Seedorf, acesta centreaza usor pentru Cordoba, respinge gresit Taibi si de la doi pasi Vieri nu gaseste poarta. In minutul 63 Toldo respinge o lovitura de cap a lui Rossini, mingea ajunge la Berretta care din suspecta pozitie de offside inscrie. Atacam, avem ocazii dar Recoba si Vieri rateaza. 1-2 si lupta pentru titlu e redeschisa. Dupa acest soc urma returul cu Feyenoord. Il introduc pe Ronaldo care ma asigura ca e in conditii optime. Fortat de suspendari si accidentari joc cu un pusti de la tineret fundas central, Salvatore Ferraro. N-am nici fundas stanga veritabil dar ce mai conteaza... dupa 35 de minute era 2-0 pentru gazde. Ronaldo nimic. In a doua repriza dupa 69 de minute complexive de joc il scot. Reusim sa egalam pana la sfarsit prin Cristiano Zanetti si Kallon dar asta-i tot. Parasim competitia in semifinale. Trebuie sa ne concentram pe campionat. Meciul cu Brescia de acasa trebuie castigat neaparat. 70 de mii de oameni. Mazzone ii struneste pe ai sai de pe margine. Eu joc cu Vieri si Ronaldo in atac si cu Recoba pe stanga, central... unde vrea el. Incepe meciul. Rapid doua ocazii prin Conceicao si una prin Vieri. Riscam autogolul, Materazzi aproape de performanta. In minutul 20 Guardiola e cat pe ce sa-l surprinda pe un Toldo iesit din poarta cu o libera de la 35 de metri. Ronaldo suteaza peste dupa 3 minute. Peste inca 2 minute Toldo e cat pe ce sa ne saboteze si din nou este prins iesit din poarta. Strig la el disperat incercind sa-l aduc cu picioarele pe pamant. In minutul 27 Bonera avanseaza pe dreapta, il depaseste pe Gresko, intra in careu, intra Materazzi la el si il dezechilibreaza. Pentru arbitru e penalty. Bonera se aruncase inainte sa fie atins de Materazzi. Guardiola transforma. In repriza secunda Brescia din nou periculoasa prin Toni. Ronaldo bate o libera. Aparata. Brescia ne preseaza la noi acasa apoi. In minutul 78 Calori greseste si ii ofera sansa lui Ronaldo sa porneasca intr-o cursa personala. Ronaldo avanseaza pe centru putin dreapta, suteaza si loveste bara. Mingea-i revine pe dreptul insa si inscrie. Peste inca trei minute Ronie il fulgera pe Castellazi dintr-o centrare a lui Emre de pe stanga cu un sut imparabil de la 16 metri sub transversala. Meazza e in delir. Terminam victoriosi in ciuda forcingului de final al brescianilor. Juventus castiga, Roma la fel dar suntem in continuare pe primul loc. Urmeaza meciul cu Chievo din deplasare. Chievo inca se lupta pentru ocuparea unei pozitii de Champions League. Joc in atac cu Recoba si Ronaldo, Vieri este accidentat ca si in meciul precedent. In centrul defensivei de netrecutul Gonzalo Sorondo. Gresko, Dalmat, toata trupa. Meciul incepe si trio-ul ofensiv al lui Del Neri Eriberto-Marazzina-Corradi ne face sa suferim. Dalmat si Seedorf prea lenti. Recoba abulic. Isi schimba ghetele. Asta era... nu jucam mare lucru totusi in minutul 42 avem un penalty solar la Ronaldo. Incredibil dar nu se fluiera nimic. Peste ani de zile aveam sa aflu ca arbitrul meciului era membru al unui fan-club Juventus din Roma. Numai in Italia se putea intampla asta. Dupa numai un minut Corradi centreaza pentru un Marazzina singur-singurel in careu care nu rateaza. Gazdele conduc. Evident la pauza iar discutii tehnico-tactice ce se auzeau probabil din vestiarul gazdelor... Iesim si dupa 45 de secunde Ronaldo si Dalmat conlucreaza pentru un eurogol. Brazilianul este cel cu assistul, Dalmat inscrie cu latul din intoarcere in coltul pe care-l ghicise liber inca dinainte sa se intoarca. Avem si noroc totusi si profitam de o gafa incredibila a lui Lupatelli in minutul 60 care iese haotic din poarta, trece pe langa minge si Ronaldo incredul dar cat de cat pe faza inscrie. Avem cel putin jumate de scudetto. Insa in minutul 91 o noua eroare defensiva absolut enorma lasa un jucator advers cu timp in careu sa primeasca mingea, sa fumeze o tigara, sa potriveasca balonul si sa-l execute pe Toldo. Maini in cap si blestemul ultimelor trei etape revine. Roma face egal la Milano si Juventus castiga in minutul 88 la Piacenza. Absolut incredibil... Jucam acasa cu Piacenza care daca mai rezista cateva minute in meciul cu Juventus eram virtual campioni. Joc cu Sorondo si Gresko. Recoba, Vieri si Ronaldo toti prezenti. Inscriem primii in minutul 6 prin Cordoba dupa un corner al lui Recoba prelungit de Sorondo. Dar cu o aparare improvizata ca de obicei reusim sa intram la cabine egali cu oaspetii, 1-1. Matuzalem cel cu golul. Reusim cu greu sa producem cate ceva si avem nevoie de doua lovituri libere pentru a castiga. Prima a lui Recoba a doua a lui Ronaldo. Piacenza termina in 9. Roma si Juventus spre deosebire de noi nu se chinuiau, castigau ambele cu 5-0. Insa eram in continuare pe primul loc, trebuia doar sa castigam ultimul meci. Un meci cat un campionat. 5 mai 2002 - Durerile mici vorbesc, cele mari tac http://dai.ly/h4GceT Am plans. Nu in vazul lumii dar doar eu stiu ca am plans. Si la fel ca multi interisti a doua zi n-am iesit din casa. Nu reuseam sa accept ce tocmai se intamplase. A n-a oara cand destinul se punea de-a curmezisul. Nu reuseam sa inteleg cum - e drept, cu 2 fundasi centrali mai slabi ca ai Mallorcai si ai Valenciei - reusisem sa ajung din nou cu o mana jumate pe trofeu si apoi sa-mi fie smuls. Cu trofeul pe masa eu iar sub masa. Partea a treia, a patra, a cincea... unde se va termina oare ? Se va termina vreodata ? M-am apucat sa caut cauzele... campanie de achizitii slaba spre dezastruoasa, fundasii centrali - de slaba valoare - au contribuit probabil tot sezonul cu 3 goluri dintre care unul in ultimul meci. Mijlocasii centrali la fel, poate doua goluri intr-un sezon intreg. Mi-era dor de Valeron, de Mendieta, Albelda, Baraja, de Oscar Mena - mijlocasul meu defensiv golgheter. Guly mijlocas ofensiv... o blasfemie si totusi am fost obligat. Fenomenul accidentat 27 de meciuri din 34 probabil... incredibil, toate-mi veneau in minte. Accidentari peste accidentari... Si chiar si asa in esenta un sezon intreg de munca asidua fusese aruncat la gunoi datorita unei ore de haos. Incredibil de trist La cateva zile distanta am acordat primul interviu. Nu mi-am ascuns marea durere pentru titlul pierdut in ultima etapa. Am fost intrebat daca n-am jucat prea ofensiv - cu Recoba, Conceicao Ronaldo si Vieri - si mi-am aparat deciziile: Dovevamo prendere un rischio. Sapevo gia che una squadra con giocatori di qualita, puo perdere un po' di equilibrio. In una partita non si puo cambiare tutto. Sull'uno a zero per noi, cosa dovevo fare ? Tutti indietro per agguantare il risultato? Noi dovevamo giocare la partita per vincerla. M-au intrebat daca exista riscul sa se strice jucaria din cauza acestei uriase tristeti si ce se va intampla in urmatoarea stagiune. Am raspuns din nou decis: Non mi preoccupo di questo pericolo. Dopo una sconfitta come questa, l'uomo deve riprendersi. Se qualcuno si e rotto, deve andare via, compreso l'allenatore, l'Inter deve avere solo giocatori vincenti e uomini veri. La prossima stagione? Sara fatta di tanti sacrifici, chi non e disposto a sopportarli che vada via. Io non penso che questa sia una disfatta ma bisogna comunque rialzarsi. Se qualcuno resta ferito a terra, se c'e chi non vuole lavorare di piu, allora e meglio che se ne vada. Ultima parte era dedicata lui Ronaldo care voci din interior - fiecare antrenor are jucatorii sai favoriti si de obicei acestia sunt compatrioti ai sai - imi spuneau ca ma sapa la modul cel mai urat, gen ca o sa se duca la Moratti sa dea cu pumnul in masa gen Ori eu ori el. Nu-mi faceam probleme dar nici nu doream sa continui cu jucatori care nu au motivatia necesara. Iar Ronaldo era chiar un vero e proprio figlio di puttana, nu e posibil sa fii accidentat 2 ani, sa-ti fie platit uriasul salariu, sa joci cateva meciuri intr-un sezon intreg si apoi tu ca jucator sa ai pretentii. Afara cu primadonele. Nici nu apucasem sa vorbesc cu Moratti ca buba s-a spart: Ronaldo era deja pe drumul spre Madrid. Vorba vine, avea sa fie telenovela verii si sa se transfere la Real in ultimele zile ale perioadei de mercato. Peste 10 ani aveam sa aflu chiar din vorbele sale ce se intamplase: L'unica volta in cui ho cercato far cadere un allenatore sono stato io a cadere. Andai dal presidente Moratti e gli ho detto: Presidente, non e' possibile continuare con Cuper E il presidente mi ha risposto: Allora vattene tu. Foarte bine. Asa trebuiesc tratate carpele. Coglione... e testa di cazzo anche. Un razboi il castigasem fara sa trebuiasca sa ma implic si din cauza justetii hotararii sale il apreciam pe Moratti. Il mai apreciam pentru pasiunea sa, pentru sufletul pe care il punea... nu puteam insa sa imi scot din cap ca era un presedinte slab, foarte slab, maleabil si chiar incompetent adesea. Urma sa am noi dovezi. Nici in tara lucrurile nu mergeau bine. Dimpotriva, dezastruos. Teribila criza din 2001 fusese o uriasa lovitura pentru tara mea. Uriasa datorie si implicita devalorizare a peso-ului a cauzat un val de probleme trimitind sute de mii de familii pe gura prapastiei. Sotia mea si cu mine priveam neajutorati imaginile sfasietoare de la televizor desfasurindu-se in fata noastra. Era un colaps total, un punct din care nu mai exista intoarcere. Zi de zi peste ocean se intamplau drame de care noi nu stiam din lumea noastra aurita in care traiam in Italia. Infrangeri, eliminari si mici isterii fotbalistice nu insemneau nimic comparind cu durerea pe care o simteam (si nu doar eu) in timp ce priveam din pozitia mea privilegiata. Zilnic urmaream pe internet cu atentie ce se intampla in tara mea. De suferit aveau mai ales copii din cele mai sarace barrios ale metropolei. Se spunea ca peste o duzina de copii mor zilnic din cauza inanitiei, apei infectate, igienei deplorabile, lipesei de medicamente si ingrijire. Sunt de o origine extrem de modesta dar nici in copilarie nu mi-au lipsit cele strict necesare vietii. Chiar in timpuri dictatoriale la care am asistat n-a fost atat de rau ca in 2001. Pravaliile isi trageau obloanele, tulburari sociale, conturi bancare sechestrate, disperare si mizerie peste tot. Pe langa neputinta de a-mi ajuta tara simteam si un sentiment de manie. Argentina are multe resurse, si umane si materiale si e istoric vorbind una dintre cele mai mari exportatoare de forta de munca. Cu toate asta criza a dus totul in ruina, a innecat orice speranta. Nu eram un om de actiune e clar. Totusi m-am sfatuit cu cativa apropiati si cel mai de ajutor si intreprinzator a fost Zanetti. Capitanul avea sa puna bazele unei asociatii care sa ajute cat de cat tara noastra natala si mai ales copii. El si cu sotia sa Paula au jucat rolurile principale, eu am incercat sa ajut cat am putut dar din umbra. Imaginea sa insa era cea care trebuia sa o folosim. Era unul din cei mai mari si cu siguranta cel mai profesionist jucator argentinian, avea o popularitate uriasa. A fost infiintata astfel Fundacion Pupi. Pupi era acronimul de la Por un por integrado si in acelasi timp porecla lui Zanetti in fotbal. Scopul fundatiei era clar: sa satisfaca nevoile primare ale copiilor, sa le ofere mancare, educatie, igiena si astfel sa le ajute si familiile. Problemele pe care le intampinam nu erau doar legate de criza economica. Saracia lucie era o realitate in unele cartiere si inainte de aceasta, mai ales in cartierele marginase ale orasului Buenos Aires. Erau districte precum Lanus unde saracia atingea cote maxime. Ne-am decis sa ne focusam atentia pe aceasta zona, in special in Villa Traza in suburbiile Remedios de Escalada unde marea majoritate a populatiei traia in bordeie practic fara minima speranta de a aspira la un viitor mai bun. Kilometri si kilometri doar de pamant sterp. Imediat dupa Villa Fiorito un alt cartier extrem de sarac dominat de degradare se intinde. Aici se nascuse Maradona. Din nefericire nu toti au avut norocul sa aibe cromozomii si talentul acestuia. De mici sunt lasati in biserici, sa supravietuiasca apoi sunt exploatati sa vanda droguri sau sa cerseasca. Adesea ii vezi cautind prin gunoaie pentru a se hrani. Situatii inacceptabile ce te duceau cu gandul la timpuri de mult apuse. Fundatia a inceput de acolo, in paturile cele mai de jos ale saraciei. S-a inceput cu 23 de copii. Dupa cativa ani Zanetti si sotia lor erau parinti adoptivi pentru 150 de copii iar in total peste ani de zile aveau sa fie responsabili pentru peste 1000 de oameni incluzind rudele copiilor. Familia acestuia a muncit din greu pentru punerea in picioare a acestei fundatii. Socrul sau - Andres de la Fuente - fost profesor universitar era presedintele fundastiei. Soacra - Monica Giacoletto - psiholog s-a ocupat de organizarea programelor educationale. Pentru multi copii fundatia peste ani avea sa devina prima casa, un loc sigur unde sa petreaca zilele si sa creasca in armonie respectind acele drepturi fundamentale care inainte le fusesera negate. Am reusit sa-l implicam si pe Ivan Zamorano. Costurile intretinerii unei astfel de fundatii erau uriase. Insa merita si ultimul banut. Pasiunea Paolei pentru fotografie ne-a dat ideea unor calendare pe care sa le vindem. La unul dintre ele a participat ca oaspete de seama Paolo Maldini, o persoana deosebita. Tricourile ce se schimbau la sfarsiturile meciurilor erau oferite pentru licitatii. Unele erau oferite chiar pe e-bay. 150 de copii si-au gasit un viitor mai bun numai din chitibusul asta. Apoi evenimente de caritate cu invitati din lumea sportului si a entertainment-ului. In pauza de Craciun am stabilit - si a devenit un obicei - sa jucam un meci de caritate pe mitica La Bombonera. Ligabue, Roberto Baggio... enorm de multe persoane au ajutat. Revenind la fotbal... imi creionasem lista de achizitii pe care mi le doream. Urma sa jucam Champions si ar fi fost strigator la cer sa joc tot cu Materazzi, Cordoba, Sorondo, Gresko si toti ceilalti pulifrici din echipa. Atat de putini se salvau. Ar fi fost criminal sa n-am un mijlocas ofensiv valoros. Asa ca ne-am asezat la masa. Pe de-o parte eu si agentul meu Gonzalez (care stia tot ce se intampla in materie de juctori nu doar de antrenori) pe de-o parte o armata intreaga formata din Moratti, Faccheti, Oriali si ceilalti membrii ai trupei lui Pitigoi™ plus cativa avocati. De parca ne intalneam sa stabilim compensatiile pentru a-mi da demisia nu a formula strategia de mercato. Avea sa vina si ziua respectiva dar mai aveam de asteptat. Punctual. Stiam cu certitudine ca un anumit Ronaldo de Assis Moreira de la Paris Saint-Germain, jucator ce inca nu explodase ar putea fi adus la schimb cu Recoba. Schimb plus o mica indemnizatie care sa acopere cat de cat din salariul astronomic al lui Recoba. Cand am avansat ideea am vazut din start pe fata lui Moratti ce sanse de reusita sunt. Fetisul sau cu piticul cu salariu de 9000000 era mult prea puternic. Am ratat o sansa unica, nu s-a putut face nimic. Al doilea punct pe ordinea zilei. Lazio trecea printr-o perioada putin spus nefasta, Cragnotti era in pragul falimentului dupa sumele colosale cheltuite in ultimii ani, sume efectiv fara acoperire. Era o ocazie de neratat. Asa ca am spus sus si tare, pentru al doilea an consecutiv: il vreau pe Nesta. Au mustacit, s-au foit, s-au coit... pana la urma tot ce am putut sa obtin de la ei a fost Il vei primi pe Nesta sau pe Cannavaro. Pe Nesta il vreau, nu pe Cannavaro. Nesta, Nesta, Nesta !!! Pana in ultima zi de mercato aveau sa se codeasca incompetentii si eu aveam sa-l primesc pe Cannavaro - cam cu aceeasi suma cumparat ca si Nesta - iar lazialul avea sa ajunga la Milan. Aah, mi-am rupt pantalonii de la costum de nervi cand am auzit. Pur si simplu incompetenta lor nu cunostea limite !! Stiti ce sfarsit avea sa faca marele transfer al verii pentru Inter, Cannavaro ? Avea sa fie accidentat cam tot sezonul si avea sa fie apoi schimbat cu rezerva lui Buffon, Fabian Carini - portar speranta (fantoma) !!! Ca in povestea cu Pacala... avea sa fie dat pe o punga dupa ce se platisera zeci de milioane pe el. Iar Nesta avea sa devina legendar asa cum pentru toata lumea era clar mai putin pentru trupa de vaudeville a celor de la Inter. Si nu aici se oprea incompetenta... tot la sfatul lui Gonzalez le-am indicat un alt jucator pe care mi-l doresc daca de Recoba nu se pot desparti (a se citi daca nu vine Ronaldinho). Kaka. Aveam prima optiune pentru el, am insistat spunind ...dar trebuie sa ne miscam repede, Milanul poate sa preia avantajul prin raporturile sale bune cu Brazilia, Diavolul nu trebuie sa-si bage coada altel noi putem sa ne bagam prima optiune in fund. Aveam sa-l pierdem si pe acesta, Milanul avea sa-l cumpere anul urmator pe o suma de nimic, 9 milioane. Cat salariul lui Recoba fara bonusuri pe un an. Din surse sigure™ aveam sa aflu ca nu s-a facut niciodata o oferta pentru Kaka. Am cerut sa se reintoarca Adriano... si aici iar imi reamintesc... l-au dat in co-proprietate la Parma spunind ca lasa-l sa joace acolo, o sa joace mai mult, il aducem pe urma inapoi. L-au adus cumparind partea de 50% cu 20 de milioane anul urmator sau celalalt... oroarea e prea mare ca sa-mi amintesc cu certitudine detaliile povestii. Si tot nu se opreste aici cosmarul - acum sunt absolut convins, vazind atata bataie de joc trebuia sa spun Ok, am cerut aia aia si aia nu mi-ati indeplinit nimic, va salut si va doresc succes in continuare cu Recoba, Vivas si ceilalti insa ma simteam cumva dator fata de Moratti care in fond era un domn dupa cum am mai zis, nu era priceput dar era un domn - Milanul ne aplica dupa prima lovitura directa (Nesta) si a doua (Seedorf era vandut peste capul meu, peste capul meu... imi strig disperarea pentru ca era singurul mijlocas de la care mai pupam si noi cate un gol chit ca rar, mai prindea Seedorf un mega sut sau chiar doua pe meci) si chiar si a treia, indirect. Georgatos, carpa de fundas stanga cu care mi-am facut cat de cat bine treaba in tur avea sa plece si in locul sau avea sa fie adus... Coco, ex-Milan, ex-anul precendent Barcelona cand ma intrebam ce o fi fost in mintea lor... dar ce o fi fost oare in mintea trupei lui Pitigoi™ ? Neantul... Coco era cel mai mare playboy care calcase vreodata arenele de fotbal... nu exista altul mai mare pana la ora respectiva si nu a existat nici dupa. Incredibil... Din nou l-am cerut pe Kily. Parca spre a-mi face in ciuda nu l-au adus. Aveau sa-l aduca in anul urmator. Adica il cer doi ani si-l aduc al treilea, cand eu urma sa plec... nu mai punem la socoateala ca nu mai era la forma sa de varf... Tot ce mi s-a adus poate fi rezumat intr-un singur rand. Crespo (inlocuitor pentru Ronaldo). Nu erau multe variante pe piata dar daca-mi doream un jucator de la Lazio era Nesta, nu Crespo. Un tanar Corradi - ulterior imprumutat. Almeyda - asta era mijlocasul ofensiv pe care il primeam... in conditiile in care mijlocul era deja ocupat daca vream sa joc cu doi mijlocasi defensivi de Di Biagio si Zanetti. Adevaratul mijlocas ofensiv - varf retras sau chiar varf la Parma deci cu certitudine nu ce cautam eu - avea sa fie Domenico Morfeo. Un jucator cu care mi-am facut treaba, nimic mai mult. Cum apararea scartaise imi fusesera adusi doi fundasi centrali (pe langa nefericitul Cannavaro) in persoana a doi semi-profesionisti, Adani de la Fiorentina (probabil la pachet cu Morfeo) si Gamarra, un fundas central paraguayan (si el probabil tot la pachet cumva pentru Georgatos, ambii AEK) ce era de-o viteza debordanta, Materazzi era sprinter pe langa el. Eram consternat. Nu numai ca nu ne intarisem ci eram mai slabi, imposibilul tocmai devenise posibil. Plecasera Ronaldo, Adriano, Seedorf, Simic, Gresko, Georgatos si in iarna parca si Farinos avea sa-si faca bagajele. Eram efectiv interzis. Probabil incompetentii au zis ca daca-mi aduc doi argentinieni si marim colonia eu o sa fiu in culmea fericirii si n-o sa realizez ca echipa era la fel de slaba (maxim) ca si sezonul precedent. In iarna urma sa-l primesc si pe Batistuta. Acesta nu mai era de mult ce fusese, sezonul precedent si-l petrecuse practic in infirmerie la Roma deci Capello zicea saru'mana ca scapa de el. Bineinteles a fost tratat ca un mare succes venirea acestuia. Nici macar eu care eram argentinian nu puteam sa ma bucur. Il preferam pe Cruz de o mie de ori... Milanul facea transferuri putine si precise, ce aveau nevoie. Nesta. Rivaldo. Leonardo. Tomasson. Seedorf. Juventus la fel: Camoranesi, Marco Di Vaio si Blasi. Am fost pentru o perioada in pragul isteriei de fiecare data cand vedeam pe cineva de la club. Cu mana pe inima jur ca nu mi-a fost dat sa aud macar de atata incompetenta, d-apai sa mai si vad atat amatorism cat exista la Inter... Dar inca o data trebuia sa-mi accept marele defect - acela de a fi mutulica, de a nu sti sa spun nu - si sa ma astern pe treaba si inca o data sa incerc a face din rahat bici. Cu o zi inainte de plecarea spre Lisabona - jucam ca si Milan in al treilea tur preliminar, ce oroare, era ca si cum n-ar fi fost nicio diferenta intre Milanul lui Terim si Interul meu, revenind jucam cu Sporting - dupa antrenament i-am reunit pe toti si am mers la sala de trofee a clubului. M-am oprit in fata cupelor care contau. Erau cele doua European Cup castigate back-to-back de Magician. Herrera, o alta mare sursa de inspiratie pentru mine. Era poza sa, erau si pozele locotenentilor sai: lateralii Burgnich si incompetentul manager de Facchetti (mare jucator insa, nu puteam nega), libero-ul Armando Picchi, playmaker-ul Luis Suarez cu care venise de la Barcelona, Jair - winger-ul, Mario Corso mijlocasul stanga si Sandro Mazzola care juca in pozitie de inside-right. Erau toti acolo. Si le-am spus: anul asta trebuie sa aducem Cupa acasa. Peste ani si pozele noastre trebuie sa fie aici, nu suntem mercenari in goana dupa bani. Materazzi se uita cu o figura tampa. Gamarra se incheia la sireturi iar Recoba isi clefaia guma absent. Deplorabil... n-am mai avut puterea sa continui discursul. 14 august 2002. Intalneam echipa unuia dintre putinii romani pe care ii respectam. Boloni pe numele sau. Il cunosteam cat de cat si stiam ca si el punea mare accent pe seriozitate si profesionalism. Eram sigur ca nu va fi o dubla deloc usoara dar speram sa plecam cu prima sansa de aici. A fost meciul in care l-am vazut pentru prima oara pe Cristiano Ronaldo, romanul avea sa-l introduca in repriza a doua. Nu aveai cum sa nu-ti dai seama ca va ajunge jucator mare. Ma bucura absenta lui Jardel. Am inceput cu Toldo in poarta, in aparare Coco pe stanga, Zanetti pe dreapta, Cordoba si Materazzi in centru. Conceicao, Di Biagio, Dalmat si Morfeo la mijloc iar in atac Kallon si Vieri. Pe Jose Alvalade avea sa se consemneze la final acelasi scor din primul minut. Noi am avut cea mai mare sansa de gol in minutul 65 prin Morfeo, acesta avea sa fie blocat in extremis in cinci metri. Ocazii au fost, Cesar Prates, Niculae, Vieri si Morfeo inca o data... dar nimic concretizat. Ma multumea acest 0-0. Returul de peste doua saptamani avea sa fie meciul inceputului de sezon pentru noi. Nu ne calificam si imi faceam bagajele, luasem deja hotararea asta. Poate ca ar fi fost mai bine asa... as fi avut nervii mai buni acum. Dar meciul asta l-am castigat, altele nu le-am castigat... In formula Toldo - Zanetti Cordoba Materazzi Coco - Guly Morfeo Di Biagio Dalmat - Recoba Vieri am pornit la asalt. Prima ocazie a avut-o Recoba insa portarul a salvat in minutul 9 in extremis. Recoba avea sa centreze de pe stanga si Di Biagio avea sa se inalte si sa inscrie in minutul 31. Am mentinut o presiune constanta si pana la pauza am dublat avantajul printr-o faza condusa de Morfeo pe stanga, centrare si gol Recoba. Cu capul. Piticul... am dominat si sfarsitul de meci, era bine asa. Trecusem de acest hop. Una dintre cele mai echilibrate duble din cate existau in turul trei, ultimul. La conferinta de presa obligatorie de dupa meci am fost intrebat de Ronaldo (porcul era in tratative avansate cu Real dar inca nu plecase). Am raspuns evitind practic intrebarea: On a day like this I'd rather not speak about Ronaldo, only about the game. We had a spell in the first half and in the final 20 minutes when we were brilliant. Sporting played well but they were maybe lacking up front. Urma sa inceapa si campionatul. Ronaldo isi facuse valiza iar eu il primisem pe Crespo. Nu pe Nesta, nu pe ceilalti... nu mai revin. Campionatul s-a amanat pana la urma si am avut astfel o saptamana in plus de pregatiri si de incercat sa incropim ceva relatii de joc. In loc sa incepem in deplasare cu Empoli jucam primul meci acasa cu Torino. Nu pot sa zic ca eram foarte deranjat, dimpotriva. Tribunele erau pline de bannere care deplangeau plecarea marelui caracter Ronaldo: Ronaldo a Milano neanche da turista. Infame. Minute intregi curva a acompaniat cu Ronaldo non lo vogliamo si intreg stadionul a aplaudat. Testasem in ultima vreme o partitura noua cu Cordoba aparator dreapta si Zanetti mijlocas dreapta. O singura incercare imi fusese de ajuns anul trecut dar simteam nevoia (si datorita faptului ca aveam nevoie de un plus ofensiv pe dreapta si Conceicao nu ma multumea) sa o fac din nou. Asadar Toldo - Cordoba, Cannavaro, Materazzi, Coco; J. Zanetti, Di Biagio, Dalmat, Recoba; Crespo, Vieri. Cam ce aveam mai bun. Pe banca din prima etapa fusesem nevoit sa promovez jucatori de la tineret, in cazul de fata Pasquale, un fundas lateral stanga ok pentru varsta sa. Meciul incepe in tromba dar prima ocazie e a celor de la Torino. In minutul 4 Ferrante il evita pe Di Biagio si incearca un lob. Toldo ca de atatea ori sezonul trecut era iesit. Peste. Rasuflu usurat si-l bag iar in sedinta pe Toldone. Minutul 6 si Vieri avea sa rateze o uriasa ocazie. Ajunge singur in fata lui Bucci, il culca si... rateaza de un metru. Incredibil. Oaspetii au apoi doua ocazii iar in minutul 22 aveam sa inscriem golul de trei puncte. Dalmat de pe dreapta cross pentru Vieri care ii ia fata lui Galante si inscrie. In minutul 25 faza rar intalnita, oaspetii au o libera, Scarchilli inscrie pe langa un Toldo care nici nu s-a miscat macar. Oaspetii se bucura dar... tusierul e cu steagul sus. Se pare ca a fost indirecta, altfel nu se explica. Peste 20 de minute Comotto primeste rosu direct pentru un cap receptionat in plin de Materazzi. Deci de aici a invatat... A doua repriza si Torino se tine bine. Recoba centreaza pentru Crespo. Pe langa. Recoba pentru Dalmat - afara din nou. In minutul 58 o noua ocazie uriasa. Minge inalta, balonul trece de Vieri de putin, Cordoba vine din dreapta - are toata poarta libera - suteaza in inaltul cerului. Intra Lucarelli la oaspeti si acestia au doua ocazii. Noi dominam dar ratam copios si scorul evident nu ne permite. Fluier final. Aveam sa fiu intrebat de reporteri dupa meci daca pot sa fac o sinteza a ce s-a intamplat: Vittoria sofferta ma giusta. L'ingresso di Lucarelli ci ha un po messo in difficolta, la gara pero, e sempre stata in mano nostra, sia in difesa che nelle azioni offensive visto che avremmo potuto fare altri gol. Juventus si Milan castigau cu 3-0 Peste trei zile doar deplasare in Norvegia, jucam cu Rosenborg. Cu Vieri si Crespo in atac si cu Cannavaro titular aveam sa obtinem un rezultat bun tinind cont ca evolutia scorului a fost 1-0 pentru noi apoi 2-1 pentru gazde. Aveam sa incheiem deci 2-2 pentru noi inscriind Crespo ambele goluri (primele la Inter). Chiar nu-l regretam pe Ronaldo. Cannavaro avea sa ne lase in 10 pe parcursul meciului si ma convingeam daca mai era nevoie ca nu era stalpul de care aveam nevoie in aparare. Urma deplasarea la Reggina. Echipa lui Mutti era periculoasa avind mult talent pe metru patrat: Vargas, Paredes, Mozart, Morabito, Nakamura si Di Michele. Eu raspundeam cu Okan titular, Almeyda si Morfeo la fel in rest echipa standard (unde la standard intra si Coco). In atac Morfeo si Vieri iar in spatele lor Recoba. Pe Crespo incercam sa-l odihnesc pentru importantul meci cu Ajax de peste cateva zile. Avea sa fie chiar Vieri cel care deschidea scorul. O lansare care nu spunea nimic a lui Materazzi pe care Vieri o catapulteaza cu dreptul (!!!) fara sa mai preia. Publicul este inmarmurit, intr-adevar o realizare deosebita. Meciul este o lupta surda apoi pana spre final, la pauza obisnuitul atacam in 11 ne aparam in 11. Minutul 90 si incredibil dar adevarat: Cannavaro loveste din nou !! Dupa rosul din meciul precedent (cu Rosenborg) acum isi pierde echilibrul si-l opreste in careu pe unul dintre jucatorii gazdelor. Fault nu grav dar evident si suntem pe punctul de a pierde doua puncte uriase pe greseala sa. Nakamura pune mingea pe punctul cu var si... 1-1. Le fac semn sa ne aruncam in atac. Mingea la mijloc, repornim, mai sunt doua minute de jucat. Crespo (intrat in minutul 70) primeste mingea pe dreapta si arunca mingea in careu. Stang al lui Recoba si castigam trei puncte extrem de importante. L-am felicitat pe Recoba ca si pe toti ceilalti. L-am imbarbatat si pe Cannavaro dar in sinea mea... Meciul cu Ajax era pe punctul de a incepe. Koeman avea o echipa frumoasa si periculoasa in acelasi timp cu multi tineri de o reala valoare. Ajungea sa privesti primul 11 ca sa-ti dai seama: Stekelenburg, Trabelsi, Chivu, Maxwell, Pasanen, Van Damme, Galasek, van der Meyde, Ibrahimovic, Litmanen si Sikora. Pe banca Pienaar, Mido etc. Eu deja aveam absente mari, accidentari si suspendari desi sezonul de abia incepuse. In aparare eram obligat sa joc cu Materazzi si... Pasquale (!!!) centrali. La mijloc cei doi turci plus Dalmat si Di Biagio iar in atac odihnitul Crespo si Vieri. Meciul aveam sa-l castigam in repriza a doua, Crespo avea sa ne aduca alte trei puncte dupa punctul din meciul cu Rosenborg. Era mult de lucrat dar eram pe drumul cel bun. Meci acasa cu Chievo. Aveam multe amintiri legate de Chievo si toate nefaste. Dar trebuia sa le las in spate. Jucam cu trei fundasi fortat de faptul ca Zanetti era accidentat: Cordoba, Cannavaro si Materazzi. In atac Recoba si Vieri, Crespo accindentat si el. Meciul incepe fulminant cu un gol al oaspetilor. Pe stanga e pustiu, Coco e cu gandul la noaptea precedenta probabil si mijlocasul veronezilor ofera o centrare ce-i surprinde pe Cannavaro si Materazzi ce se intalneste in punctul ideal cu capul lui Marazzina. Nici Toldo nu are reactie, in contratimp efectiv. Luati-va o camera de luat vederi™ le strig celor trei nefericiti intorcindu-ma suparat spre banca noastra. Nici nu apucasem sa ma asez dupa primele indicatii de inceput de meci, incepem bine™ si alte cele... Dalmat, Recoba si Vieri ii vad ca sunt in forma. Chievo pierde suprematia la mijloc. In minutul 15 Recoba si Vieri combina si inscriem simplu, Vieri il depaseste si pe Lupatelli. Pauza. Repriza a doua jucam pe aceleasi coordonate si Chievo e fortata sa se retraga. In toata repriza Chievo a iesit din propria jumatate o singura data. Faptul in sine echivala cu o victorie din punctul de vedere al relatiilor de joc dar era nevoie sa luam si cele trei puncte. In minutul 78 Vieri fura mingea, avanseaza, intra in careu si este oprit neregulamentar de Legrottaglie. Bobo inscrie si profitind de egalurile celor de la Juventus (2-2 acasa cu Parma) si Milan suntem lideri cu 9 puncte din 9 posibile. Conceicao reuseste si el sa ia un rosu doar el stie cum si de ce.

Si incepe sezonul. Prima etapa pe 26.08.2001 jucam acasa cu Perugia. Soare, 50000 de spectatori ce evident erau curiosi sa-l vada pe noul antrenor si isi dadeau coate probabil intrebind cat o sa reziste si asta. Jucam cu Kallon care-mi placuse in amicale desi Ventola era mai bine cotat. Fenomenul mai trebuia asteptat. Aveam de gand sa joc 442 tot sezonul, toata viata am jucat 442 si nu aveam de gand sa ma dezic nici acum chit ca asta insemna sa joc cu Guly mijlocas de banda. Asta si faceam, era titular si partea stanga era a sa. In aparare Zanetti, Cordoba, Materazzi si Georgatos, la mijloc Conceicao Di Biagio Seedorf si Guly in atac Vieri langa Kallon. Meciul a inceput si am presat de la inceput impotriva unei Perugii cu trei fundasi centrali. Ii dadusem indicatii lui Georgatos sa urce cat mai mult - tinind cont ca Guly era orice numai mijlocas lateral ofensiv nu - si de la o centrare a sa s-a inscris primul gol. Kallon. Inainte de pauza Kallon a mai avut o bara si chiar mai inscria o data. In partea secunda Grosso si Baiocco preseaza pe lateralele terenului mai bine decat Guly si Conceicao si Perugia reduce din diferenta si apoi are si o bara. In minutul 90 acelasi Kallon obtine un penalty. Bobo Vieri inscrie iar peste inca 2 minute Kallon ii paseaza si incheiem 4-1. Un meci magic pentru Kallon, 2 goluri, o bara, penalty obtinut si pasa de gol. Toate intr-un meci. Trapattoni, antrenorul nationalei Italiei avea sa ma abordeze dupa meci si sa ma felicite, in mod sigur urma sa ne mai vizioneze si alte partide desi de la noi nu avea multi selectionabili. Juventus raspundea cuplului nostru de atac cu alte 4 goluri, 2 Trezeguet si 2 Del Piero. Milan si Lazio faceau egal cu Brescia respectiv Piacenza. A doua etapa jucam pe un teren blestemat pentru Inter. Din ultimele 11 meciuri tot ce obtinuse Inter erau 4 egaluri. Si 7 infrangeri. Am fost la un pas sa rup blestemul de pe Tardini. In conditiile in care Vieri lipsea si Materazzi a iesit accidentat. Adevarul e ca am avut 3 ocazii tot meciul. Insa asta insemna fotbalul dupa mine, sa marchezi atunci cand ai ocazia, nu sa ai zece ocazii si sa marchezi o data sau si mai rau - deloc. Am preluat avantajul in minutul 10. Centrare Seedorf (omul meciului) Materazzi se inalta, il depaseste pe Sensini in aer si inscrie in poarta lui Frey. In minutul 28 Almeyda il lanseaza pe Di Vaio care in linie cu ultimul fundas face o fenta uimitoare cu care-i pacaleste si pe Toldo si pe fundasul care-l tinea pe Savo Milosevic, celalalt atacant al lor. Milosevic egaleaza, autorul moral insa Di Vaio. Doar un minut mai tarziu avem o reactie de orgoliu si Kallon ii pune mingea lui Ventola cu pieptul, acesta prinde un sut mai degraba plasat si incet decat puternic si mingea se opreste la radacina barei cu un Frey privind-o indecis. Inca nu era mare portar. In minutul 30 Seedorf are ocazia sa inchida meciul dupa o respingere gresita a lui Frey la un sut al lui Kallon dar inalta zmeul. In minutul 85 suntem egalati de Bonazzoli, fizic si ca entuziasm elevii lui Ulivieri erau peste noi. Pana la sfarsit au mai avut ocazia sa si castige. Un punct care ma multumea dupa cum s-a jucat si tinind cont de absentele cu care m-am confruntat. Juventus castiga afara la Atalanta 2-0 si Milan 5-2 acasa cu Fiorentina. Lazio egal din nou. Etapa a treia figura in programarea mea cu 3 puncte. Jucam cu Venezia acasa. Insa din nou ma confruntam cu probleme, Materazzi accidentat (am jucat cu Simic) ca si Vieri. In tabara adversa il observ pe Bjorklund. Deci asta era valoarea sa, de Venezia... stiam eu... Dar nici noi nu jucam bine, avem probleme sa desfacem apararea adversa, Guly e ca nuca in perete mijlocas stanga. Multi nervi, greseli de joc. Kallon si Ventola nici nu ating mingea acolo in fata. Iar in minutul 33 incredibil dar adevarat, faza care nu spunea nimic, Cordoba se duce sa-i ceara socoteala tusierului pentru un prepus offside... acesta (tusierul) il cheama pe central si... rosu. IN-CRE-DI-BIL. Rosu direct. Cata prostie pe capul columbianului... ramanem in 10. Gazdele prind curaj. Insa avem noroc cu alt idiot, de data asta de la ei. Bettarini incaseaza al doilea galben la doar 10 minute dupa Cordoba. Daca memoria nu ma insala peste ani Bettarini avea sa fie implicat in scandalul pariurilor. Mare prostovan si el. Oricum prostia sa imi permite ca la pauza sa ordonez cat de cat jocul echipei, fac toate cele trei schimbari pana in minutul 60 ca un incepator pentru ca avem nevoie disperata de aceste trei puncte. Georgatos nu joaca nimic, il scot si il bag pe Vivas, Ventola nici n-ai fi putut sti ca e pe teren daca nu ai fi citit foaia de joc... il introduc pe Adriano. Conceicao se rupe si el si il introduc pe Dalmat. Eu ii ziceam sa joace in banda el venea in centru. Eu ii strigam lipit de tusa, lipit de tusa el tot in centru... aveam sa duc o lupta teribila cu el tot sezonul. Era pacat pentru ca era un jucator cu un real talent. Cateodata avea sa joace bine pentru noi. Dar mereu cand ceda si juca in banda. Apoi venea iar la mine si-mi spunea ca el nu poate sa joace in banda si ca el e mijlocas central. L-am jucat si in centru. Juca precum o cizma acolo. Intr-un final avea sa piarda lotul... dar mai aveam de dus lupte cu el pana atunci. Mare pacat, talentat. Dar prost. Atat de prost incat apoi s-a transferat la Tottenham unde era jucat tot in banda. Si apoi la Tolouse unde in mod ironic tot in banda juca. Revenind la meci schimbarile facute aduc un plus ofensiv intr-un final (vorba vine pentru ca finalul avea sa aduca mult mai multe) in minutul 75 obtinem un penalty. Bate Kallon, 1-0. Insa pe sfarsit de meci suntem egalati, Maniero reuseste performanta in minutul 89. Insa din nou ca in meciul trecut reusim sa inscriem numai dupa un minut. Adriano si inspiratia imi aduc trei puncte. Era primul sau meci, prima sa jumatate de ora. Avea un potential urias baiatul asta. Ar fi putut sa ajunga un jucator colosal. Castigam dar am recunoscut la conferinta de presa: era cel mai prost meci de pana acum. A doua zi cel mai important ziar din Italia scria Cuper sara un mago, ma senza Vieri, Ronaldo e Materazzi la sua Inter somiglia terribilmente a quella del passato. Te cred si eu... dar macar aveam coglioni - evident invatasem ca oricine intai injuraturi si cuvintele murdare. Juventus revenea de la 0-2 acasa cu Chievo si castigau printr-un penalty. Inca nu le studiam meciurile cautind furtisagurile. Milan castiga, Lazio facea egal din nou. Jucam peste cateva zile la Trieste meci in cupa Uefa. Intalneam niste romani desculti, FC Brasov. Niste romani, rectific. In poarta aveau un negru, Ibrahim Dossey parca. Cred ca ori mai aveau doi frati ori numele de Ghindaru era des intalnit la romani. Dar nu asta conta. Revenea Ronaldo !! Era 90% refacut si l-am introdus vreo 30 de minute. De jucat jucam cu Gresko titular pe stanga in aparare (ce oroare !!) si cu Dalmat titular. Lateral cica. Deci central. Am dat trei goluri in prima repriza si n-am mai fortat. I-am bagat pe Vivas si chiar pe Cauet. Ce bombe... Trece o saptamana si facem deplasarea in Romania. Aveam soareci si gandaci in camere. Nu stiam cum sa plecam mai repede de aici. Poate de aici sa fi inceput aversiunea pentru hoteluri ? Nah, aia a fost singura data cand am avut parte de asemenea conditii in viata mea... trece noaptea, soseste ziua meciului. Ia uite, au si astia un Dani ca al meu de la Mallorca. Robert Dani. Joc cu Vivas titular, Gresko si Emre la fel. Si Adriano. Pe Ronaldo il bag in minutul 51. Nu joaca mai nimic dintosul dar e in regula, il bag sa aiba minute-n picioare si oricum avem 2-0 si in retur, Ventola si Guly inscriu. Pana la final mai da unul Ventola. Am scapat de romani. Etapa a patra in Italia. Mergeam la Torino. Din fericire intalneam echipa mai saraca. Torino a' batrana juca afara la Lecce si avea sa faca 0-0. Torino erau in subsolul clasamentului si evident imi doream trei puncte neaparat. Simic in locul dementului de columbian si Kallon cu Ventola in atac. In rest formula standard deja. Dintosul pe banca. Mi-a zis ca nu face fata inca... ma rog, sa fie ca el am zis. Avem un inceput de meci agresiv. Incercam sa strapungem mai ales pe stanga cu Guly si Georgatos. Cu timpul torinezii ne domolesc. Ei inchid prima repriza in crescendo. Dupa discursul de la pauza jucatorii mei intra mobilizati si alergam de mancam pamantul. Ma bucura pentru ca am avut meci cu trei zile inainte. Determinare, tehnica mai putin. Il introduc pe Emre - s-a miscat bine cu Brasov - si turcul aduce un plus vizibil. In minutul 73 obtinem un penalty, Kallon ia din nou mingea in brate, o pune pe punctul cu var si inscrie. Gazdele ataca dezlanat si nu avem probleme in a incheia meciul in avantaj. Trei puncte mari si suntem la egalitate cu Juventus la cota 10. Milan-Lazio 2-0. Banii n-aduc fericirea, adevarat. Urma meciul cu Bologna, jucam acasa in fata a 45000 de oameni. Juventus-Roma etapa asta, derby. Jucam tot cu Simic in locul lui Cordoba. Pedeapsa. Urma sa vad pentru cine. Zanetti, Materazzi, Georgatos, Seedorf, Di Biagio, Dalmat, Guly, Kallon si Ventola. Dintosul iar n-a vrut sa joace. Zicea ca nu poate. Deja incepusem sa-l suspectez ca e vorba doar de rea vointa. Adica juca cu Brasov 30 respectiv 40 de minute si apoi nu juca 2 etape. Doctorul ma informeaza ca e in regula, ca poate sa joace. Nu puteam sa ma pun cu el deocamdata asa ca il lasam in plata lui. Adica nici pe banca de rezerve. Ca urmare aveam o banca de rezerve de mi-era si sila sa ma uit la ea. Vivas, Okan, Gresko, Cauet si Padalino. Incredibil. Si eu doream sa iau titlul cu astia. Fontana si Adriano nu intrau in categoria scursurilor. Meciul in sine a fost greu. S-a spus ca am jucat din nou prost. Eu spun ca am jucat bine tactic si ca in plus am castigat. Pentru mine era totul in regula. Pana si Moratti care se obisnuise sa fie precaut dupa cate maciuci isi luase pe spate declara dupa meci Forse e l'anno buono. Seedorf joaca lateral dreapta. Insa presam ca de obicei pe stanga. Georgatos (pe care-l odihnisem cu romanii) zburda efectiv, conditie fizica de nota 10. Tot el in minutul 24 decide sa execute o libera obtinuta de Seedorf la marginea careului. Mingea este deviata si conducem. Bologna lui Guidolin este in continuare pasiva dar nu cad in capcana asa ca atacam in varful degetelor. In repriza a doua insa se schimba muzica. Bologna iese de la cabine o alta echipa si Toldo care n-a avut nimic de aparat o repriza intreaga ne scoate din rahat de cel putin 5 ori. Bologna avea in Cruz un varf ce-mi placea tare mult. Jucator cu o lovitura de cap foarte buna dar care stia si cu piciorul. Proteja bine balonul, tot tacamul. Totusi rezistam. Si ca sa rezistam mai bine ii scot pe Seedorf si-l introduc pe Vivas si de asemenea pe Okan in locul lui Di Biagio. Il bag si pe Adriano pentru fizicul sau impunator. Suntem dominati in continuare. Chiar si dupa ce oaspetii raman in 10 in minutul 82 - incorect, prea sever arbitrul - suntem dominati. Cruz in minutul 92 are o ocazie uriasa insa scapam. Juventus pierde acasa cu Roma 0-2 si suntem lideri. Nu se mai intalnise Interul cu prima pozitie de doi ani, 3 octombrie 1999. Sunt multumit de rezultat, am jucat prost si am castigat. Lazio face din nou egal iar Milan pierde la Perugia. Urmeaza o saptamana aglomerata cu 3 meciuri. Acasa cu Verona, acasa in cupa Uefa cu niste polonezi si apoi afara la Udine. Meciul cu Verona a reprezentat debutul lui Ronaldo in campionat. Dintosul n-a mai avut nimic de comentat si a intrat in teren facind cuplu alaturi de Vieri. Frumos cuplu. Din motive logistice apar in primul 11 fundasul central Sorondo si Gresko. Conceicao titular, revenit dupa accidentare. Dupa o accidentare lunga vine si Cristiano Zanetti, este primul sau meci in intreaga stagiune. Deci doua noutati, Ronaldo si Zanetti. Deci Cristiano, Javier - probabil singurul transfer nimerit al lui Moratti, primul si ca plasare in timp - e titular meci de meci si Interul meu nu poate incepe fara el. Are o energie debordanta, ar putea sa joace tot sezonul o data la doua zile si tot ar ara partea dreapta. Farinos e cat de cat recuperat si ia loc pe banca. In ciuda faptului ca suntem pe primul loc spectatorii nu ne onoreaza in numar covarsitor cu prezenta. Sunt maxim 35000. Timpul ploios trebuie sa fie de vina. Oricum in Argentina ploaia n-ar fi niciodata un impediment. Europenii astia... niste domnisoare. Cu Mutu si Frick in atac Verona e periculoasa dar doar pana in preajma portii. Camoranesi ii scoate sufletul lui Gresko. Slab jucator Gresko asta. Georgatos e un pic accidentat dar ar juca sigur mai bine. Nu-mi permit sa risc sa-l bag totusi. S-ar putea accidenta pentru tot sezonul si as fi in pom. Conceicao nu si-a revenit nici el total si se vede in jocul sau si mai rau decat atat, se vede in jocul intregii echipe. Totusi in minutul 18 dupa o frumoasa actiune colectiva Vieri il pacaleste pe portarul oaspetilor iesit in gol si conducem. La pauza le cer mai mult, in special lui Ronaldo Hai Ronie, publicului i-a fost dor de tine, arata-le ce poti incerc eu sa-l readuc in simtiri. Intamplator sau nu jucam mai bine si in minutul 49 Vieri lasa in spate pentru Di Biagio, acesta il lanseaza pe dreapta pe Conceicao care de la linia de fund a terenului centreaza pentru Ronaldo. Dintosul inscrie cu capul si ridica cate un degetel de la fiecare mana spre cer... el e. Dupa inca 6 minute Guly ii paseaza aceluiasi Ronaldo pe stanga, acesta depaseste intreaga aparare, il face din corp pe portar, intra in unghi pe stanga si inscrie. Fenomenal intr-adevar. Ce era al lui era al lui. Inainte de final incearca sa-i ofere si lui Vieri sansa golului la o centrare a lui Conceicao pe care o plaseaza cu capul catre italian dar ramane 3-0. Pare sa urmeze un Craciun fericit pentru Inter. Sunt incantat sa aflu ca Juventus face doar egal intr-un meci cu scantei ca de obicei, deplasare la Florenta. Milan egal, Chievo-Lazio se amana. Jucam in Uefa cu Wisla Cracovia. Vieri accidentat, Ronaldo din nou accidentat. Conceicao la fel. Di Biagio e racit. Intram cu Vivas, Simic, Okan, Guly, Kallon si Adriano titulari. Pe parcurs mai intra Gresko, Dalmat si Emre. 6000 de spectatori doar la Trieste pe Nereo Rocco. Jucam aici pentru ca Meazza este suspendat. Aveam sa aflu sezonul urmator cat de dementi sunt si fanii Interului. Polonezii vin din calificari de Champions si au ceva calitate insa pentru noi avea sa fie un rezultat bun si o repriza secunda cu un joc ce avea sa incante privitorii. Personal puteam sa ma lipsesc de a doua. Insa in prima repriza polonezii fac jocul si au si ocaziile. In minutul 12 avem si noi o ocazie, Kallon centreaza pentru Adriano. Peste inca 12 minute Guly - ca niciodata - prinde o centrare perfecta catre un Adriano lansat ca un Diesel, acesta paseaza insa in loc sa suteze. Kallon - caci catre el se indrepta mingea - lasa pentru Seedorf care suteaza insa nu reuseste decat o lumanare. Polonezii au trei ocazii de gol apoi, Toldo respinge si chiar si Georgatos degajeaza de pe linia portii. Simic apoi e nedecis si gazdele din pozitie buna suteaza in tribuna. Zbier la ei, le strig Siamo l'Inter, cazzo !!... mai greu sa inteleaga Okan & Co. Si la propriu si la figurat. Totusi in repriza a doua si datorita schimbarilor jucam altceva. Asta dupa alte 10 minute de foc ale polonezilor. Contam doar printr-un sut-centrare al lui Okan la care Kallon de putin nu ajunge. Ar fi nevoie de o magie la cum merg lucrurile. Si magia vine. La oferta, in dublu exemplar. Intai Adriano cu un sut distrugator de la distanta ce-i intoarce mainile portarului, mingea ajunge in transversala si Kallon nu poate rata. Era in offside dar asta e, n-o sa ma apuc sa protestez. Peste trei minute Okan centreaza dulce de pe stanga si Kallon inscrie dintr-o foarfeca de o rara frumusete, bara-gol. 2-0 si am plecat acasa. De fapt suntem deja. Meci afara la Udine. Udinese e condusa de pe margine de Hodgson. Nu mai stiu la cine auzisem ceva de genul O echipa nu e intr-adevar mare daca n-a fost antrenata de Roy Hodgson™. Banuiesc ca era o ironie fina pe care eu insa nu reuseam s-o gust in totalitate. Facem o prima repriza foarte buna. Avem chiar doua ocazii de gol. Din nou jucam fara Vieri si Ronaldo, Conceicao etc. Kallon si Ventola titulari, Adriano rezerva. Miscam pe stanga, partea lui Guly dar rezultatul nu se deblocheaza decat in minutul 61 dupa o eroare a unui aparator al celor de la Udinese. Ventola reuseste sa inscrie la primul sau sut pe poarta. Apoi Udinese ne preseaza iar idiotul de Dalmat primeste rosu in minutul 75. Fault din spate de care nu era nevoie si va trebui sa suferim si mai mult. Gazdele primesc un penalty extrem de generos in minutul 89 si plecam cu un singur punct. Mare pacat, puteam sa ne distantam pentru ca Juventus nu reuseste decat un 3-3 in derby-ul cu Torino dupa ce conducea la pauza cu 3-0. Mare mare pacat. Milan 0-0 acasa cu Venezia, Roma egal la Perugia si Lazio castiga probabil primul sau meci anul acesta. Urmeaza Derby della Madonnina peste o saptamana. Milanul facuse cateva transferuri cel putin interesante. Pirlo de la noi, Marco Simone reintors din Franta, Contra de la Alaves (jucator care ma impresionase in Spania, unul din cei patru titulari ai celor de la Alaves care impreuna alcatuiau o defensiva grozava in anii petrecuti de mine in Primera, Inzaghi de la Juventus, Rui Costa de la Fiorentina, Laursen, Javi Moreno. Scapase in schimb de Dida, Francesco Coco (ce o fi fost in mintea celor de la Barcelona nu stiu...), Comandini, Giunti, Guly, Luigi Sala etc. O singura problema aveau. Antrenorul. Nu poti sa castigi la Milan cu un antrenor precum Fatih Terim. E ca si cum l-ai aduce pe Lucescu la Inter. Nu prea castigau implicit. Imi dadea sperante inceputul lor slab de campionat si speram sa pot profita si eu. Sosise si marea zi. Seara mai exact. Nu stiu ce mi-a venit dar tocmai acum am avut proasta inspiratie sa-l urc pe Javier in linia de mijloc incercind sa-l inlocuiesc ofensiv pe Conceicao. A ramas in locul sau Vivas. Apararea standard in rest. Si mijlocul standard cu Seedorf Di Biagio si Guly... din pacate probleme uriase erau in atac unde-mi lipseau in continuare si Vieri si Ronaldo. Asa ca Ventola si Kallon jucau din nou titulari cu Adriano gata sa-l inlocuiasca pe unul dintre ei. Pe banca Gresko, Simic, Okan, un nerefacut total Farinos... Milanul cu Abbiati in poarta, Costacurta Laursen Maldini Serginho, la mijloc Gattuso Albertini Kaladze in fata lor Rui Costa iar in atac Shevchenko (magicul Sheva) si Pippo Inzaghi. 80000 de spectatori pentru un total de peste 3 miliarde jumate de lire. Ne prezentam neinvinsi dar absentele din atac imi dadeau mari batai de cap. Meciul il incepem bine insa si in minutul 13 avem nevoie de trei atingeri ca sa inscriem primul gol. Ex-ul Guly reuseste din nou un cross excelent (al doilea in ultimele meciuri) pentru Kallon care vine din dreapta presat de Serginho (alt jucator care va ajunge sa-mi placa mult) si paseaza pentru Ventola care ii ia fata lui Maldini si trimite pe langa un Abbiati prins in contratimp de pasa africanului. Un gol ce venea in cel mai bun moment al Milanului, rossonerii fiind stapanii jocului cu un joc solid si rapid. Milanul avanseaza si avem mai mult spatiu insa se termina 1-0 prima repriza. Iesim de la cabine cu vesnicul concentrare maxima, atacam in 11 ne aparam in 11. Am plusat si cu un Incepem bine™ inainte sa fluiere arbitrul dar tribunele vuiau asa ca probabil aceasta ultima pretioasa indicatie tehnico-tactica s-a pierdut... in minutul 60 luam gol. Gol simplu, Rui Costa centreaza pentru Sheva care inscrie cu capul. Terim are inspiratia sa-l bage pe Contra in locul lui Albertini si acesta schimba partida efectiv. Guly si Georgatos sunt scosi din joc. Golul de 2-1 este al lui Contra. O lovitura libera batuta extrem de repede la care ai mei nu au reactie si romanul prinde un sut exceptional ce-l surprinde pe Toldo. Contra din nou centreaza pentru un Inzaghi ce se inalta imperial - fundasii nici nu-l miros - si se face 3-1. In opt minute totul. Halucinant. Nu-mi vine sa cred si sunt fara reactie. Milanul ne mai da unul, Serginho n-are adversar pe partea sa, centreaza in voie pentru Sheva care in viteza inscrie ca in curtea scolii. 4-1. Nu reusim decat pe finalul meciului sa micsoram distantele prin Kallon insa e mult prea putin... sunt inca sub efectul acelor 8 minute. Asta a fost un meci in care munca, ordinea si tenacitatea n-a putut invinge talentul. Speram sa nu mai urmeze si altele. Juventus face 0-0 cu Bologna afara insa cand privesc clasamentul nu-mi vine sa cred: Chievo pe primul loc. Trebuie sa strangem randurile pentru ca urmeaza meciul cu Juventus. Afara. Daca plecam neinvinsi e foarte bine. Nu conteaza asa mult ca am pierdut cu Milan, am mers foarte bine in rest. Trebuie sa nu pierdem. Daca mai si castigam... Si eu si Lippi aveam cam acelasi mod de a vedea fotbalul si asta ma facea sa cred ca e foarte posibil sa urmeze un meci extrem de tacticizat in care minima eroare avea sa decida pierzatorul. Asa ca am incercat sa tacticizez si mai mult. Evident l-am retras pe Zanetti pe linia de fund. Evident Vieri si Ronaldo erau accidentati. Plus Georgatos, Sergio Conceicao... ma obisnuisem deja. Incepem bine dar ulterior cedam teren. Ne anihilam total si din prima repriza nu se putea retine nicio ocazie pentru vreuna dintre formatii. Me gusta... fotbal, nu circ. Optasem pentru o blindare a centrului terenului unde Juventus isi avea punctul de forta. Pressing inalt intotdeauna pe jucatorul cu mingea. Juventinii sunt obligati sa bata in retragere intotdeauna pentru a se reorganiza. Pe margini au un oarecare avantaj jucatorii in alb-negru datorita calitatii superioare a celor doi, Nedved si Zambrotta. Traim si noi pe contraatac, suntem in meci. Il scot pe Guly si il mut pe Dalmat pe stanga si Zambrotta e ceva mai bine blocat. Si Nedved oboseste de la atatea sprinturi. Cea mai mare ocazie a meciului e reprezentata de o transversala la un cap al lui Zambrotta in repriza a doua. In rest nimic. Un rezultat ce ma multumeste. M-ar fi multumit in formula completa si fara sa venim dupa o infrangere usturatoare d-apai asa. Chievo castiga acasa cu 3-0 dar nu are nicio relevanta, nu vor putea sa tina pasul cu artileria grea a campionatului. Etapa a zecea si jucam acasa cu Lecce. Ronaldo se da pregatit si incep cu el titular. Vieri inca nu e gata. Bine macar ca l-am recuperat pe Ronaldo... Dar soc... dupa numai 13 minute Dintosul duce mana la pulpa stanga, strange din dinti si se cere afara... dureri musculare. Nu-mi vine sa cred. La ce bun sa fii unul dintre cei mai buni jucatori din lume daca fizicul tau nu-ti permite sa joci ca medie decat o data la 5 meciuri... incredibil. Il introduc pe Adriano dar sperantele raman in Kallon. Acesta aratase o pofta de gol incredibila pana acum. Castigam meciul din aceeasi faza trasa la indigo. Libera batuta de Gresko pentru Kallon care se inalta si marcheaza apoi Kallon face schimb cu Di Biagio. Mai avem ocazii prin Dalmat, Guly si Kallon dar ramane 2-0. Presa avea sa ma laude spunind ca e meritul meu ca am stiut sa fac sa joace si au caracter acum practic aceeasi jucatori care anul trecut jucau patetic. Nu aveam nimic de comentat. Juventus facea egal afara cu Hellas revenind de la 0-2 si cu un gol in minutul 92. Trezeguet din pozitie latera, imposibila. Faceau egal si Roma si Chievo iar Milan pierdea. Urma o alta partida importanta, deplasarea de pe Olimpico. Roma arata bine cu Antonioli in poarta, Zebina/Panucci si Cafu pe margini, Samuel, Aldair in centrul defensivei, Tommasi/Emerson, Assuncao, Lima, Candela, Delvecchio si Totti. Plus Balbo si Cassano pe banca. Alaturi de un Capello pentru care aveam tot respectul. 70000 de spectatori pentru un 0-0 cu ocazii mari si multe spre deosebire de acel 0-0 de la Torino. Cu Roma in prim plan e drept dar si cu o placuta senzatie de soliditate din partea noastra. Toldo si Conceicao reveaneau ca si Vieri. Jucam cu Simic langa Cordoba si cu Gresko pe care nu puteam sa-l scot dupa ce a dat doua pase de gol. Am inceput meciul cu Vieri singur in fata sprijinit de Dalmat central si mai avansat. In minutul 69 am introdus totusi si al doilea varf incercind sa obtin toate cele trei puncte dar nu s-a putut. Ca si mine Capello era un antrenor pe care nu putea sa-l intereseze mai putin spectacolul... rezultatul era cel important. Ma bucuram ca nu joaca Batistuta insa problemele aveau sa vina din partea lui Totti. Meciul incepe si Toldo apara tot. Cand nu apara rateaza Delvecchio. Suferim pe stanga unde Cafu intra fara sa ciocane. Gresko si Simic sunt mereu in intarziere. Nici Cristiano Zanetti nu face un meci extraordinar si Di Biagio e obligat sa faca si partea acestuia. Nu jucam prost dar jucam putin. Conceicao si Guly nu reusesc sa aduca mingi in fata. In minutul 23 desi nu la 100% Vieri isi arata coltii prima data, intoarcere deloc usoara si sut din prima. Apoi cross al lui Guly, Vieri se inalta, Antonioli e batut dar mingea se opreste in transversala. Se incheie prima repriza. Dominam inceputul de a doua repriza - multimea de jucatori sud-americani erau obositi dupa lungile si desele drumuri pana peste ocean - ocaziile se inmultesc la poarta Romei intr-atat incat Capello il scoate pe Zebina pentru Panucci si pe Tomassi pentru Emerson. Assuncao bate o libera in minutul 73... bara. In final ne aparam cu totii. Imi strang mana cu Capello si desi n-o arat sunt bucuros. Sunt in Il Calcio. Ma simt antrenor. Chievo pierde derby-ul cu Verona 2-3 afara si deja nu mai e de luat in calcul desi sunt inca pe primul loc, Milan face egal acasa cu Piacenza si Juventus castiga. Avem meci in Cupa Uefa. Afara cu o formatie engleza, Ipswich. Bag multe rezerve si se vede. Pierdem 0-1. Ne vom califica in retur, am incredere. Meciul cu Fiorentina e la usa. Ma astept sa invingem echipa lui Mancini insa trebuie sa avem grija. Vieri joaca. Ronaldo e pe banca. Improvizez din nou in aparare unde sunt obligat sa joc cu Gresko fundas central. In minutul 18 Dalmat are si el probleme fizice si il inlocuiesc cu Emre. Fiorentina joaca mai bine in intreaga prima repriza insa suntem noi cei care marcam, oarecum fortuit™ prin Kallon. In minutul 55 Vieri inscrie din penalty, il scot pentru a-l proteja in minutul 72 (intra Ronaldo) si il vad ca mustaceste. Nu-mi plac jucatorii care mustacesc. Lazio invingea pe Olimpico Juventusul si ma bucuram ca orice interist. Ajungeam pe Atleti Azzurri d'Italia din Bergamo dupa o alta eliminare strategica din cupa. In tur am pierdut 1-2 cu Udinese (gol Seedorf, primul sau gol, juca departe de fantastic) si aveam sperante sa o dregem in retur desi din nou jucam cu rezervele si rezervele rezervelor. Am avut 2-0 si eram in carti insa am fost egalati si cu un 4-3 la general am fost eliminati. Strategic, repet. Meciul cu Atalanta trebuia sa fie altfel insa. Meciul incepea sub auspicii nefaste cei de la Atalanta avind poate cea mai dura tifoserie din Italia, se lasase cu raniti, o fata taiata pe fata... nefast, repet. Nefast era si ca jucam in aparare - central - cu Di Biagio fortat de absente. Pentru prima oara in acest sezon il aveam la dispozitie pe Recoba care-si ispasise suspendarea. Lua loc pe banca. Ca si Ronaldo. Farinos titular. Cei la de la Atalanta incep tare dar cum adesea se intampla noi inscriem primii. Di Biagio pedepseste o ingenuitate a apararii adverse. Atalanta nu se demoralizeaza si in 5 minute doar rastoarna scorul. Intai Doni fructifica un delicios assist al... nu mai stiu cine era iar apoi fructifica un penalty acordat extren de generos de arbitru. E drept ca nu vazuse cu cateva minute inainte un gol-fantoma, mingea intrase in poarta cu siguranta. Nu schimb nimic la pauza ci doar fac scandal si astept reactia lor. Braschi, nefericitul arbitru inventeaza un penalty si pentru noi. 2-2, dubla Di Biagio. Il introduc pe Recoba si crestem la capitolul ofensiva. Recoba centreaza perfect si Vieri nu rateaza. Atalanta este haotica acum si inscriem prin Kallon golul de 4-2. Victorie importanta in fata unei echipe ce nu pierdea de 4 etape. Ma bucuram in sinea mea si pentru revenirea lui Recoba, era o arma in plus. Juventus castiga, Milan invingea liderul Chievo si eram pe primul loc. Returul cu Ipswich a fost cum mi l-am imaginat. A trebuit sa improvizez din nou cu Di Biagio fundas central. Okan Buruk titular. Un meci fara emotii si cuplul Kallon-Vieri ne-a adus victoria. Vieri era in forma mondiala, 3 goluri din cele 4. In minutul 71 aveam 4-0, s-a terminat 4-1, oaspetii au avut un penalty. Ronaldo a prins 10 minute. Etapa urmatoare pe Mario Rigamonti Brescia avea sa-si vanda scump pielea. Mazzone nu-i are la dispozitie pe Il Codino si pe Guardiola. Noi jucam cu Sorondo, Gresko si Okan titulari. Recoba il introduc mijlocas stanga si in atac joc cu Vieri si Ronaldo. S-a spus ca asta a fost meciul in care Ronaldo a redevenit Fenomen dupa 2 ani si o luna. Brescia mizeaza pe forta fizica si centimetri in atac cu un duo Toni-Tare. Guly e racit, Okan il pun sa joace aripa dreapta. Conceicao iar accidentat. Brescia incepe mai bine dar Ronaldo si Vieri ii tin mereu in priza si nu-si pot permite sa se avante prea mult. Ronaldo isi confectioneaza singur golul in minutul 19 si inscrie. Fanii nostri spera. Il adorau. Eu nu. Era doar o piesa pe care speram s-o pot folosi mai mult decat o data la 5 meciuri ca pana acum. Imi fusesera de 10 ori mai utili Kallon si Ventola, chiar si Adriano si de la ei nu avea nimeni pretentii de fenomene. Ne relaxam dupa golul lui Ronaldo si in doua minute albanezul egaleaza. Lovitura de cap. Ne ia mult timp sa realizam ceva notabil, intreaga prima repriza ce a ramas si inca 18 din a doua dar exact cand Brescia parea sa treaca prin momentul sau cel mai bun Okan are o actiune de toata frumusetea pe dreapta si Vieri din fata portii nu are de indeplinit decat o formalitate. Suntem cinici, imi place, am reusit sa-i fac sa joace cum stiu eu. Este a n-a partida in care adversarii au mai multe cornere decat noi, fie ca jucam afara fie acasa. Dar nu cornerele conteaza in fotbal, ocaziile sau posesia. Golurile. Si mai inscriem inca unul peste 8 minute. Bobo isi confectioneaza si el un gol si incheie meciul. 7 goluri in 3 meciuri. Forma mondiala. Vieri si Ronaldo nu mai jucasera impreuna din 23.10.1999, mesajul pentru celelalte formatii era clar: Interul asta e de scudetto. Milan si Juventus joaca in etapa asta si se termina 1-1. Milanul era deja antrenat de Ancelotti, Terim isi facuse bagajele. Un gol fantastic al lui Sheva si un penalty mai mult decat dubios al juventinilor si se termina 1-1. In etapa 15 jucam acasa cu Chievo. Chievo ce se afla inca sus de tot, revelatia campionatului. Dar sper sa-i invingem. Joc cu Sorondo central (fortat), Farinos la mijloc, Guly si Okan wingeri. Gresko titular si el. In fata Ronaldo si Vieri. Meciul incepe cu un moment de reculegere in memoria avocatului Prisco, figura legendara a poporului nerazzurro. Formatia lui Del Neri joaca bine intr-adevar. Trec doar patru minute si vin primele emotii. Chievo joaca un fotbal simplu, pe gustul meu. Perrotta paseaza la Marazzina, Marazzina mai departe la Corradi ce suteaza putin peste. Guly joaca bine, in cateva minute are doua faze importante. Prima oara e prins in offside a doua oara Lupatelli este la post si deviaza in corner. Golul vine pentru Chievo, corner Corini si Corradi este mai rapid. Inscrie. Del Neri nu se bucura prea mult si-i invita pe ai sai la calm pentru ca au condus si Milanul si Juventus si in final au fost invinsi. Trec doar cinci minute si pare sa aiba dreptate. Cross Farinos, Ronaldo deviaza mingea si Vieri restabileste egalitatea. Chievo trece printru-un moment mai prost si Ronaldo ar putea sa aduca avantajul dar rateaza de putin. Chievo au o ocazie apoi prin Eriberto. Sau Luciano pe numele sau adevarat. Inca una prin Marazzina. Il scot pe Guly si il introduc pe Recoba. Acesta il sperie pe Lupatelli cu o libera. Se incheie prima repriza aici. Recoba suteaza si mingea mangaie bara. In minutul 56 Chievo preia conducerea, pasa Perrotta si Marazzina inscrie. Simplu. Vreau sa-l scot pe Farinos pentru Emre dar intre timp se accidenteaza Okan asa ca sunt obligat sa-l schimb pe turc cu Conceicao. Chievo joaca in continuare mai bine si au inca doua ocazii, intai prin Corradi apoi prin acelasi Marazzina. Nu jucam mai nimic, in minutul 75 Vieri depaseste apararea, paseaza spre Ronaldo care de la doi pasi nu reuseste sa inscrie. Il scot pe Farinos, intra Kallon. Insa scorul final ramane 1-2 si Chievo trece peste noi in clasament. Juventus invinge acasa. O infrangere ce a durut. Sper sa recuperam punctele in retur. Recoba foarte slab, dezamagire completa. Ronaldo la fel. Peste doua zile e Craciunul. Pana atunci jucam astazi la Piacenza. Intalnim o noua formatie care cedeaza greu, tosta cum zic italienii. Stiu doar putini jucatori de la Piacenza restul sunt enigme. Mijlocasul lateral Gautieri, portarul Guardalben, Di Francesco, A. Lucarelli, Tosto, Matuzalem, Poggi si incisivul Hubner. Gresko e titular, Sorondo titular datorita deja lungii accindentari a lui Materazzi, Guly titular. In atac Ronaldo si Vieri. Piacenza lui Novellino e pe o pozitie calduta in clasament rodul unui campionat bun facut pana acuma. Insa noi suntem cei care conducem jocul chiar daca nu in viteza sau prin actiuni imprevizibile. Nu se joaca mai nimic in prima repriza dar acul se inclina in favoarea noastra prin eliminarea portarului gazdelor in minutul 46 din prima repriza. Vieri isi aseaza mingea pe punctul cu var si inscrie fara emotii. Intram la cabine cu avantaj si un om in plus. Insa gazdele beneficiaza de ziua de grazie a lui Gautieri. Gresko slab de fel cum e nu reuseste sa faca fata si dupa ce Gautieri ne inscrie primul gol il scot. Il introduc pe Vivas poate se descurca mai bine. Ronaldo are din nou probleme si iese. Incredibil. Ii bag pe Emre si pe Kallon, fortam. Kallon inscrie si preluam conducerea. Dar acelasi Gautieri peste 5 minute face 2-2. Avem insa norocul ca-l avem in echipa pe acest urias Vieri care inscrie cu 7 minute inainte de final golul sau cu numarul 10 in 8 meciuri. Plecam cu toate cele trei puncte. Insa desi arbitrul fluierase finalul Cordoba avea sa-mi faca inca una d-ale lui. Avea sa se ia la bataie el stie doar pentru ce cu un jucator piacentin. Arbitrul avea sa-i elimine pe amandoi. Dupa incheierea meciului, incredibil. Chievo pierde acasa cu Roma lui Capello cu scor de neprezentare si suntem lideri cel putin 15 zile. Vacante fericite pentru suporterii interisti. Ronaldo declara in presa inainte de a pleca in Brazilia ca Tornero piu forte di prima. Sigur. Ma va fanculo, va... Cele 15 zile au trecut pe nesimtite. O parte le-am petrecut cu familia dar si atunci seara o rezervam fotbalului, in biroul meu imi studiam adversarele, programul, faceam planuri. Urma un meci greu pe Olimpico cu Lazio. In asteptarea lui Ronaldo ce avea sa revina mai puternic decat inainte abordam meciul cu Lazio in poarta cu Toldone, Zanetti, Materazzi (revenit), Sorondo (nu scapasem de el datorita nebuniei lui Cordoba) si Gresko pe linia de fund (Georgatos accidentat deja de cateva etape), Okan, C. Zanetti, Di Biagio si Guly la mijloc iar in atac Vieri si Kallon. Lazio raspundea cu Marchegiani, Negro Nesta Couto Favalli, Poborski, Giannichedda, Liverani, Fiore si un atac stelar, Crespo si Claudio Lopez, atacantul meu din primul an de la Valencia. Pe banca si Mendieta. Meciul nu prea a avut istoric. Ambele echipe au gafait si s-au anulat reciproc. Ocaziile de poarta au fost extrem de rare si pentru ca Vieri a fost servit putin si prost. Cea mai mare ocazie a meciului - clamorosa cum zic italienii - i-a apartinut lui Kallon care in minutul 40 a avut in picior o ocazie de aur insa a sutat de parca ar fi inchis ochii inainte. Bara doar. Turul se incheia si Roma care a stat tot timpul la cutie castiga la foto-finish. Urmam noi. Per total eram multumit de tur, depasisem deplasarea de la Juventus si trecuse de noi si meciul cu Milan chiar daca fara sa obtinem nimic din el. Ceata lui Pitigoi™ loveste din nou si sunt informat ca in retur Adriano va fi imprumutat la Firenze. Protestele mele sunt tratate cu spatele si din nou imi amintesc de vorbele lui Gonzalez... Incepeam returul afara cu Perugia. O alta nuca tare. Aveam in sfarsit la dispozitie cuplul Materazzi-Cordoba si asta insemna mult pentru mine. Gresko titular in locul accidentatului Georgatos. In atac Vieri si Kallon. Ceata la limita jucabilitatii si 15000 de spectatori extrem de animati. Cosmi juca tot cu 3 fundasi si asta era un alt aspect pozitiv insa pe margini nu reuseam sa dezvoltam mare lucru. Mai exact intreg mijlocul nu ne functiona. Asteptam un Conceicao care sa-mi demonstreze ca are valoare de Inter insa pe parcursul meciului m-a dezamagit - din nou - si l-am si schimbat drept urmare. S-a mai si suparat incompetentul. Nimic notabil din prima repriza si la cabine am incercat sa aranjez putin jocul nostru. Am iesit ceva mai inspirati in a a doua repriza si la una din rarele ocazii de gol Vieri isi demonstreaza inca o data talentul de atacant de rasa si inscrie contrar cursului jocului. Era minutul 58. Il scot pe Conceicao, il introduc pe Recoba. Inspirat pentru ca la prima minge atinsa de acesta este gol, assist Vieri. Pe final tot contrar cursului jocului avem doua goluri anulate lui Kallon. Primul corect al doilea extrem de discutabil. Contrar cursului jocului trebuia sa castigam cu 3 sau 4-0. Paradoxal si minunat in acelasi timp. Totusi nu venise inca ziua in care sa ma plang de o victorie cu 2-0. Ramaneam lipiti de Roma. Juventus castiga si ea la Venezia. Etapa urmatoare jucam acasa cu Parma. Gresko si Farinos titulari, Di Biagio accidentat. Conceicao si Recoba pe margini. Kallon si Vieri in atac ca de obicei deja in ultima vreme. Meciul incepe furibund si in minutul trei Recoba il lanseaza pe Vieri, Cannavaro crede ca acesta este in offside, Vieri suteaza, Frey respinge, intervine Kallon, minge deviata ce se loveste de Sensini si intra in poarta. Cannavaro inca protesteaza dar golul a fost regulamentar. Minutul 17 cross Recoba, Vieri singur cu Frey insa acesta reuseste un miracol si deviaza. Acelasi duel Vieri-Frey in minutul 36 cu Bobo sutind slab dintr-un metru. Parma nu misca nici in a doua repriza. Conceicao il depaseste pe Cannavaro insa sutul nu este destul de puternic. Vieri in faza urmatoare il depaste pe Ferrari - hah, era dat naibii - si de pe stanga centreaza dar Kallon suteaza pe langa. In minutul 67 Recoba avanseaza central, suteaza puternic dar Frey respinge. In minutul 84 Vieri inchide partida. Primeste mingea, avanseaza si de la 25 de metri suteaza pe coltul lui Frey puternic si mingea loveste bara si intra in poarta. Meci dominat autoritar. Roma facea egal afara cu Udinese si reveneam pe primul loc. Peste cateva zile doar infruntam o Venezia sortita retrogradarii insa erau o echipa cu inima mare. Recoba e accidentat dar central jucam cu ce avem mai bun. Materazzi-Cordoba si Di Biagio-Zanetti. In atac Kallon-Vieri. Terenul este ingrozitor insa nu avem ce face. Venetienii incep puternic dar incet incet preluam controlul. Cuplul Di Biagio-Zanetti functioneaza si Conceicao pare sa fie in crestere de forma. Acelasi Vieri avea sa inscrie in minutul 28. Era golul 14 al sezonului pentru italian. Existam doar noi pe teren in restul reprizei insa nu materializam. In repriza secunda Venezia trece pe langa gol in minutul 49 prin Magallanes care suteaza puternic, Toldo respinge in transversala si prinde apoi. Il scot pe Guly si il introduc pe Emre. In minutul 70 eforturile gazdelor sunt rasplatite printr-un penalty. Insa un penalty scandalos. Facut de Gresko dar oricum eronat acordat. Fac semne disperate spre ai mei sa avansam, sa jucam mai rapid dar nu e nimic de facut. 1-1 rezultat final si pierdem primul loc. Meciul urmator il avem acasa cu Torino si trebuie sa castigam neaparat. Camolese joaca 3-5-2. Nu jucam nimic intreaga prima repriza, mai mult muschii au castig de cauza in dauna tehnicii. Il scot pe Guly in minutul 41, aportul sau ofensiv e zero. Publicul il intampina cu o mare de fluieraturi. Intra Emre de la care astept mai mult. Prima repriza este nula. Torino se apara pe baricade si in a doua repriza reusim la fel de mult ca si in prima repriza. Adica nimic. 50 de minute (beneficiem si de un generos tempo di recupero) fara aproape nicio ocazie. Nu-i deloc bine. Roma face si ea egal dar Juventus castiga si se apropie. Aveam sa atingem fundul sacului in meciul din deplasare cu Bologna. Desi Cordoba era suspendat si din nou eram obligat sa joc cu Sorondo nu aveam nicio scuza pentru cat de prost jucam si mai ales pentru slabele rezultate. Revenea si Georgatos. In atac l-am folosit pe Ventola langa Vieri, Kallon ma dezamagise in retur si avea sa nu inscrie un singur gol in tot restul sezonului in campionat. Dupa un tur foarte bun - cu 9-10 goluri - , incredibil. Bologna era pe cai mari urmarind chiar un loc de Champions League. Formatia lui Guidolin juca bine, preocupant. Din nou intalneam o aparare formata din trei oameni. Incepe meciul si suferim primele 20 de minute. Ce zic, suferim pentru intreaga prima repriza. Ventola si Vieri nu ating mingea. Doar Recoba mai arata din cand in cand ca suntem si noi pe teren. Toldo ne salveaza in minutul 20 dupa un sut al lui Zauli deviat de Materazzi. Jucam la fel de prost si in a doua repriza si in minutul 56 Bologna deblocheaza rezultatul prin Pecchia care la un corner ne taxeaza. Apararea dormea. Il scot pe Georgatos, intra Vivas. Jucam cu trei fundasi si Recoba in spatele varfurilor. Mutam presiunea un pic mai in fata. Zauli reuseste sa inscrie in minutul 80 iar noi nu mai reusim decat sa reducem handicapul prin Seedorf dupa o bara a lui Conceicao. Pagliuca sarbatoreste a suta sa prezenta in tricoul Bolognei chiar impotriva noastra. Roma si Juventus fac 0-0 pe Olimpico, rezultat ce ne avantajeaza dar trebuie sa ne revenim rapid. Deplasare la Verona, jucam cu Hellas. Incep fata de formatia standard cu Seedorf mijlocas dreapta si cu Recoba pe partea opusa. Ventola langa Vieri. Le cer alor mei sa joace cu cutitul intre dinti. Malesani are nu mai putin de 5 titulari lipsa si trebuie sa castigam neaparat chiar daca Verona avea 18 puncte dupa ultimele 6 partide acasa. Dominam, jocul merge snur pe margini si reusim sa si concretizam la o greseala a gazdelor in minutul 31 prin Cristiano Zanetti. Primul sau gol in Serie A. Un semnal important pentru mine tinind cont ca aportul mijlocasilor centrali a fost nul pana acum. In minutul 39 arbitrul nu vede un fault grosolan al lui Georgatos in suprafata de pedeapsa si se incheie 1-0 prima repriza. Iesim si Vieri are nevoie de 3 minute pentru a inchide meciul. Intai il invinge pe rusul Nigmatullin cu capul apoi din nou cu o lovitura plasata. 3-0 scorul final si parem sa fi revenit pe drumul cel bun. Suntem pe 2 la un punct de Juventus. Urmeaza din nou Cupa Uefa. Jucam acasa cu AEK Atena si intentionez sa inchei inca din tur cazul. Joc cu Simic in centrul apararii si Seedorf la mijloc. Recoba si Conceicao pe margini iar in atac Kallon si Vieri. Grecii deschid scorul prin Zagorakis dar revenim rapid prin Javier si incheiem repriza chiar in avantaj cu golul lui Kallon. Il scot la pauza pe Vieri ce acuza o usoara accidentare. Ventola intrat in locul sau stabileste scorul final, 3-1. N-am jucat fantastic dar rezultatul e bun. Ar trebui sa nu avem probleme in retur desi acel gol luat e preocupant. Jucam acasa cu Udinese, meci greu. Gresko, Seedorf si Farinos titulari. In atac Ventola si Vieri. Per total jucam slab insa castigam, e tot ce conteaza. Ceva de genul asta titreaza si presa din peninsula: Incredibile ma vero: l'Inter piu gioca male e piu vince Meciul e plin de erori defensive si beneficiem si de o zi slaba a portarului Turci. Castigam cu emotii in a doua repriza prin golul lui Ventola dupa o prima repriza urata, plina de goluri. Vieri si Conceicao pentru noi, Muzzi si Pinzi pentru Udinese. Cordoba si Gresko tot mai slabi pe zi ce trece. Omul meciului Javier. Victoria o dedicam unui suporter aflat in coma dupa ce cazuse de la inelul al doilea. Forza Luca. Juventus obtine un punct in ultimul minut prin Maresca in derby-ul orasului. Iar Uefa. Meciul de la Atena incepe bine pentru noi, Gresko inscrie in minutul 20 insa in minutul 56 grecii conduceau deja. Nu am timp sa am emotii pentru ca Ventola face 2-2 si suntem calificati. Cu Guly si Simic titulari. Gandurile mi se indreapta spre urmatoarele 2 meciuri ce pot fi decisive pentru soarta campionatului. Derby della Madonnina si meciul cu Juventus. Vine din nou seara marelui meci, 82000 spectatori. Ma infrunt cu un Ancelotti ce reusise sa indrepte cat de cat lucrurile dupa plecarea turcului Terim. Contra este titular. La noi Toldo, Zanetti Cordoba Materazzi Gresko, Seedorf Zanetti Di Biagio Recoba, Vieri Ventola. Pe banca sunt obligat de absente sa-i am pe Fontana, Guly, Simic, Serena si Beati. Halucinant. Meciul incepe si se pare ca am fost inspirat. Seedorf pe dreapta ii face sa sufere pe cei de la Milan. Ancelotti ii ordona sa stea aproape lui Kaladze si trebuie sa mutam jocul in alta parte. Roque Junior si Costacurta nu-i scapa din marcaj pe atacantii mei iar Recoba nu respecta deloc sarcinile trasate si ma face sa-mi ies din minti pe marginea terenului. Dupa o ora urma sa-l scot si sa-l introduc pe Conceicao ce jucase bine la Atena. Nu se opreste pe banca ci direct la cabine. Sa-l bag in ma-sa de pitic... Prima repriza se incheie si nu se joaca mai nimic. Nu ma deranjeaza in mod special asta tot ce sper e sa castigam cumva in a doua repriza. Exact dupa schimbarea lui Recoba Vieri urma sa suteze pentru prima oara la poarta lui Abbiati. Periculos dar peste. Presam, Milan nu conteaza. Costacurta se accidenteaza si iese, intra Laursen. Vieri scapat de Costacurta profita in minutul 78: sut Ventola respins de Abbiati gresit in piciorul bomberului nostru si asa se scrie istoria meciului. Milan-Inter 0-1. Suntem din nou pe primul loc si asteptam cu incredere Derby d'Italia. Una din rarele mele victorii in derby-uri. Cu atat mai importanta. 80000 de spectatori vin sa vada meciul ce poate decide titlul. Joc cu Gresko titular si un mijloc aglomerat, Vieri singur in fata si Recoba cel mai avansat in urma sa. Incepem bine si etalam un fotbal rapid si convins. In minutul 5 riscam datorita lui Materazzi ce greseste o pasa si Nedved trage pe langa. Insa imediat in urma unei faze ce tine mai mult de volei sau rugby decat de fotbal Seedorf prinde un trasor fantastic si Meazza ia foc. In minutul 7 la o alta faza confuza suntem aproape de 2-0 dar Cordoba suteaza precum un fundas. Nu-i de mirare. Juventus ne preseaza, in special pe partea lui Gresko (cu cine sa-l inlocuiesc, cu cine... n-am cu cine) si in minutul 37 Zambrotta il mai intoarce o data, de doua ori, centreaza si Trezeguet se inalta de langa Cordoba. 1-1. Arbitrul are doua masuri, una pentru noi si una pentru Juventus. Daca in minutul 17 Conte merita cel putin galbenul pentru un fault din spate la Seedorf - si nu primeste nimic - in minutul 41 Di Biagio este pedepsit imediat pentru o intrare chiar mai usoara la Trezeguet. Revenind la meci in minutul 20 Thuram loveste mingea cu capul si doar bara ne salveaza. Apararea dormea in continuare. Minutul 27 si Gresko este din nou depasit de Zambrotta, Del Piero incearca sa o infloreasca prea mult si Toldo salveaza. Partida ramane vie, vibranta dar se incheie la egalitate prima repriza. Trezeguet e inlocuit cu Amoruso in minutul 67. Minutul 74 aduce o lovitura libera periculoasa, Tudor liber in careu greseste tinta. Mai trec 7 minute si Amoruso bate o noua libera si Tudor inscrie de langa fundasii mei rupti in fund. Atata usurinta de a incasa goluri si de a asista efectiv la ocaziile adversarilor nu mi-a mai fost dat sa vad. Le fac semn sa iasa la joc dar sperante mici, doar o minune ne poate salva. Il introduc si pe Kallon. In minutul 91 insa mingea e recuperata de J. Zanetti, pasata la Gresko, acesta trimite la Seedorf, Vieri, mingea se loveste de un adversar, Conceicao incearca sa centreze, balonul sare undeva la 30 si ceva de metri, mingea e relativ statica dar totusi Seedorf se incumeta si trage. Prinde un sut de 10 ori mai frumos si mai puternic decat primul si plaseaza mingea in vinclu. Buffon e consternat in timp ce toti suporterii Interului o iau razna de fericire. Nici eu nu sunt departe, magia lui Seedorf ne permite sa ramanem in carti cu sanse excelente chiar. Il introduc si pe Simic, simt ca egalul e mana cereasca si incerc sa evit ulterioare surprize. Fluier final. Lazio-Roma 1-5 si Roma este la egalitate de puncte cu noi insa ambele formatii in fata celor de la Juventus. O noapte plina de emotii terminata cu bine. Sortii mi-au scos in cale fosta mea formatie in Uefa, Valencia. Lilieci care avea sa castige titlul in Spania bazindu-se pe majoritatea jucatorilor adusi de mine in cei doi ani petrecuti pe Mestalla. Jucam acasa si aveam nevoie de un rezultat bun. Cam pe toti jucatorii adversi ii stiam, Canizares, Pellegrino, Ayala, Carboni, Albelda, Kily, Aimar, Angulo, Vicente, Carew, Juan Sanchez. Noi jucam in poarta cu Fontana, Simic si Guly titulari si in atac cu Ventola-Kallon. Ronaldo era in curs de a reveni si mai puternic in continuare si nici pe Vieri nu-l aveam la dispozitie. Meciul a fost unul de lupta si s-a terminat destul de nefast pentru noi, 1-1 cu gol pentru noi Materazzi. Kily luase rosu in minutul 55 dar oaspetii egalau in 10. Era un plus ca nu va juca in retur. Ma rog, pe de alta parte insemna ca va juca Vicente... Jucam cu Lecce in deplasare. Cu o zi in urma Roma castigase meciul sau si punea si mai multa presiune. Lecce in zonele joase ale clasamentului implicit urma sa incerce sa-si vanda scump pielea. Recoba implinea azi 26 de ani si pornea titular. Materazzi si Di Biagio suspendati. Suntem peste Lecce in prima repriza dar gazdele raspund cu contraatacuri taioase. In minutul 41 Recoba deschide scorul, una din zilele in care-i iese totul. Porneste de la mijlocul terenului, dribleaza toti adversarii, trece mingea printre picioarele ultimului fundas si il pacaleste pe Chimenti. Tot Recoba avea sa faca 2-0 in minutul 68 cand dupa respingerea aceluiasi portar la un sut marca Seedorf introduce mingea simplu in poarta. Gazdele beneficiaza de un penalty cauzat de Gresko insa nu reusesc sa inscrie prin Vugrinec. Acesta avea sa inscrie de abia in minutele de prelungire si plecam acasa cu 3 puncte vitale. Urma o sapamana extrem de dura - returul cu Valencia in Cupa Uefa si jocul cu Roma ce la fel cantarea enorm ca si cele cu Juventus si Milan. 50000 de fani m-au aplaudat pe Mestalla lucru care insemna mult pentru mine. Insemna ca munca mea era apreciata si nu eram Cuper care a pierdut doua finale in doi ani consecutivi ci Cuper care ne-a dus in doua finale si probabil nimeni nu va mai face asta vreodata. Aceeasi distributie ca si in tur cu exceptia lui Toldo care data fiind importanta meciului era in poarta. Ronaldo si Vieri lipsa. Insa Ventola avea sa inscrie la doar doua minute de la fluierul initial si apoi am rezistat pana la final in ciuda presiunilor gazdelor. Am plecat invingator si in aplauze, urmau semifinalele Cupei Uefa.

Sunt intrerupt din sirul amintirilor de usa ce pare sa fie usor fortata. Apoi soneria se aude. Deschid. E menajera. La ora asta de obicei eram in oras si-mi faceam plimbarea zilnica. Plimbarea de batran de 56 de ani. Ii spun sa vina a doua zi ca azi am de lucrat la ceva si raman acasa. Ha, lucrat. Apoi imi dau seama de ceva si o intorc din drum. Ii dau niste bani si-o rog sa-mi aduca de unde stie ea 2 pizza. Calzone. O pun sa repete ca sa fiu sigur ca a inteles. Ma omor dupa calzone. Pleaca... se intoarce intr-o jumatate de ora. Tacuta, amabila, umila. De treaba. Ii dau cel mai mare bacsis pe care l-a primit vreodata. Probabil e cat un salariu de argentinian de rand pe o luna sau doua. Ma priveste tamp si apoi observind ca nu doresc niciun favor sexual din partea sa da sa-mi sarute mana. O resping cu gentilete pe umar si-i transmit maine la aceeasi ora, voi fi plecat si ma ma intorc cu spatele la ea. Aud usa ce se inchide si deschid prima cutie. Amintirile nu tin de foame. Mai ales cele amare. Pare aratoasa, sper sa fie si cat de cat buna. E impaturita. Nu luati niciodata calzone neimpaturit(a). E ca si cum ti-ai lua sotie mai in varsta decat fiica ta. A waste. O atac. Organizat, central intai pana ajung la o imaginara linie de 30 de metri. Apoi de la stanga la dreapta mananc dar cu muscaturi mici si tot timpul lateral. Atac pe intreg frontul, nu las descoperita vreo parte a terenului. Risc ca adversarul sa scape pe contraatac. Zeama adica. Pare buna. De fapt cred ca mi-e doar foarte foame, nu se compara cu pizza adevarata, pizza italiana. Nimic nu se compara cu Italia. Nici cafeaua. Nici sandwich-urile™. Pastele. Masinile. Arhitectura, cultura... fotbalul. Oh da... fotbalul. Cat imi lipseste fotbalul din Italia... Gonzalez venise cu un brat de oferte, avea doua dosare doldora. Echipe din Spania, Anglia, Franta. Boca, River ma doreau. Din Germania chiar... n-am deschis nimic. Ce ai din Italia ? l-am intrebat; Astea mi-a zis aratindu-mi cateva pagini din al doilea dosar. Si asta scotind din servieta un dosar urias. Dar nu-ti recomand. Ce ai aici ? l-am intrebat aratind din ochi spre catastiful doldora numai el stie cu ce. Inter. Dar nu-ti recomand, repet. Esti pe cai mari, ar fi inceputul sfarsitului pentru tine; De ce ? Si de ce ai despre un singur club cat ai despre echipe din 3-4 campionate impreuna ? Si cum ar putea fie inceputul sfarsitului ? E visul meu sa antrenez in Calcio; parca ma transformasem intr-un baietel la varsta intrebarilor... Am ales Inter. Cand cineva iti va spune sa nu faci un lucru cu siguranta tu il vei face. Cand iti va spune sa nu intri intr-o pestera cu siguranta de abia vei astepta ocazia sa faci exact lucrul acela. E in firea omului... Dosarul cu Inter era in halul acela de voluminos pentru ca Gonzalez era un agent deosebit de bun. De organizat. De capabil. Inter era o societate cu exact opusul calitatilor pomenite. Ma fascina. Un club mare ce de multi ani de zile nu se regasea. Ce avea bani si totusi nu reusea sa castige nimic. In deceniul trecut Inter - nume urias in fotbalul italian si international chiar - reusise performanta sa nu castige nimic pe plan intern. Nimic, scudetto, cupa... orice, pe plan intern 10 ani de seceta completa. Din ce am citit in dosarul lui Gonzalez aceste performante erau rodul in primul rand ale presedintelui, un Massimo Moratti ce putea fi etichetat cel mai bine ca un copil batran. Sau in curs de a deveni batran. Acestuia - fiul lui Angelo Moratti, legendarul miliardar-patron al Interului din epoca de aur '55 -'68 a acestora - fusese inlaturat din afacerile de familie, in special mai ramasese doar cu numele la Saras - urias mastodont petrolier - pentru a nu mai produce pagube in afacerile acestora si i se daduse pe mana Interul. Ca unui copil o jucarie pentru a nu mai sparge farfuriile in bucatarie. Asa se treziste in 1995 Moratti patronul Interului, acest cub Rubik caruia nu-i dadea nicidecum de cap. Ajuta si faptul ca se inconjurase de o adunatura de incompetenti, toti avind pagini dedicate, detaliat intocmite de Gonzalez. Branca, Oriali, Faccheti si altii. Exista un amatorism atat de cras la acest club incat pana si fiul lui Moratti (Angelomario) se spunea (cu siguranta cu o doza mare de adevar) ca vedea jucatori la televizor si-i spunea lui taica-su sa-i aduca. Recoba si Robbie Keane fiind cele mai celebre exemple. Nu-i de mirare ca de-a lungul presedentiei sale zeci de afaceri fusesera facute, jucatori rupti in fund fiind sau urmind a fi adusi cu titlul de fenomen: Gilberto, Brechet, Cauet, Bruno Cirillo, Coco, Gonzalo Sorondo, Colonnese, Dalmat, Michele Serena, Georgatos, Domoraud, Luciano, Okan Buruk, Gresko, Sukur, Helveg, Kanu, Macellari, Pancev, Martin Rivas, Fresi, Ventola, West, Vampeta, Wome, Keane, Pacheco, Brocchi, Silvestre, Simic, Paulo Sousa, Caio, Ince, Ze Elias, Milanese si multi, multi altii. De asemenea nu puteau lipsi sicativa antrenori ce se incadrau aici: Hodgson, Tardelli, Lucescu... Lasati afara din Champions de echipe gen Helsimborg, demitind un antrenor principal in ziua urmatoare primirii de catre acesta a titlului de antrenorul anului, acestea plus altele erau coordonatele clubului patronat de Massimo Moratti. In concluzie cu riscul de a fi considerat nebun ma bagam la un club ce in fapt nu era un club. Ci o gluma . Pe 01.07.2001 eram prezentat oficial. Gaseam o formatie Inter ce in precedentul sezon pierduse cu Milan 0-6. O formatie impanzita de rebuturi si semi-rebuturi in parte aduse de Lippi (ultimul lor antrenor dinainaintea mea) iar restul de Moratti, Oriali, Branca, Tronchetti, Facchetti. Si ce daca Facchetti e mort ? Ceata lui Pitigoi™ poate fi catalogata cel mai bine aceasta clica. Erau anii nebuni ai fotbalului italian. Se vindeau si mai ales se cumparau jucatori cu sume ametitoare. Zidane plecase in 2000 de la Juventus la Real pentru 66 de milioane, Crespo tot atunci de la Parma la Lazio pentru 51 de milioane, in 2001 tot Parma il vindea la Juventus pe Buffon cu peste 50 de milioane (meritati pana la ultimul banut dupa mine), Vieri venise la Inter de la Lazio in '99 pentru 45 de milioane, Mendieta plecase odata cu mine din spania si ajunsese (cum altfel) la Lazio - 42 de milioane, aveau sa fie bani reinvestiti in 2-3 jucatori si cu restul de echipa construita toata de mine Valencia avea sa castige titlul sezonul acesta - Veron plecase de la Lazio spre Manchester pentru 50 de milioane, Rui Costa de la Fiorentina la Milan pentru 38, Nedved de la Lazio la Juve pentru 36, Batistuta 32, Thuram de la Parma la Juve 30 milioane (Juventus facuse o campanie de achizitii fenomenala, imi era clar ca ei sunt adversarii numarul 1) si tot asa, sume ametitoare se invarteau in Il Calcio. De cum am venit am cerut cateva lucruri clare. Aproape niciunul nu mi-a fost indeplinit dintr-un motiv sau altul. L-am cerut pe Nesta si l-am primit pe Materazzi. L-am cerut pe Ayala si l-am primit pe Gonzalo Sorondo. Ramanea sa joc cu Materazzi si Cordoba in centru. Am cerut un fundas stanga de valoare. L-am primit pe Georgatos. Liber de contract parca. Unul dintre membrii Cetei lui Pitigoi™ a avut tupeul sa-mi spuna ca joaca si mijlocas. Fara comentarii. Urma sa joc cu Georgatos. L-am cerut ca mijlocas defensiv pe Cristiano Zanetti de la Roma. L-am primit. Minune. Am cerut un mijlocas de banda dreapta de valoare - l-am primit pe Sergio Conceicao de la Parma. Se putea mai bine dar si mult mai rau. Am mai cerut eu diverse dar cand sezonul a inceput transferurile perfectate erau de genul Emre si Okan Buruk (liberi de contract de la Galatasaray), Adriano de la Flamengo cu o poveste uimitoare, jucator al nostru care ulterior a fost impartit cu Parma si cumparate drepturile federative de catre Inter (repet, pentru 50% din el) cu 20 de milioane (apogeul incompetentei), Nelson Vivas (fundas lateral de 32 de ani !!! de la Arsenal), Fontana ca rezerva de portar, Billy Fontana deja la discreta varsta de 34 de ani, Kallon care jucase bine in sezonul precedent la Vicenza dar nu mi l-am dorit personal ca optiunea intai, altii mult mai valorosi erau acolo... o alta buba a fost cu mijlocasul stanga. L-am cerut pe Kily si l-am primit pe Guly. Probabil pentru ca rimau... Cum care Guly... Andres Guglielminpietro. La fel nesimtirea Cetei lui Pitigoi™ m-a dezarmat, mi-a zis unul dintre ei E de la Milan, e bun de parca vorbeau cu femeia de servici si n-as fi stiut ca e un ciuruc... a mai fost adus Ventola de la Atalanta. La fel nu figura printre preferintele mele. Pirlo a plecat la Milan, mi-au zis ca e o afacere, ca nu s-a adaptat. Jugovic la fel, vandut. Panucci la fel. N-am avut niciun cuvant de spus. La insistentele mele am reusit sa scap de Robbie Keane (am luat si bani pe el) si ma bucuram ca si Sukur plecase. A mai fost adus Dalmat de la Paris Saint-Germain pe care intentionam sa-l joc mijlocas stanga insa aici e o poveste mai lunga... Tot peste capul meu a plecat si Blanc in pauza de iarna - la Manchester. Martins a mai fost adus de la Reggiana. Toata pleiada asta costase mai mult de 100-120 de milioane. Daca as fi avut 50% din banii astia sa-i pot cheltui cum vreau as fi rupt Il Calcio - in ambele sezoane cat aveam sa raman la Inter - si Europa in doua al doilea an (pentru ca acum Inter juca in Uefa). Imi aminteam de vorbele lui Gonzalez... As fi preferat sa aduc ca Juventus jucatori de mare valoare - putini dar grei - nu o gramada de ciurucuri care nici nu stiam ce sa ma fac cu ei de genul Brncic, Padalino, Moreau, Robbiati si ceilalti pe care i-am amintit deja cu care trebuia sa obtin performante cica. Amatorismul celor de la Inter nu cunostea limite si ma trezeam in lot cu jucatori gen Chedric Seedorf care nu avea alta calitate in afara de a fi... fratele mult mai cunoscutului Seedorf. Am incercat sa trimit cat mai multe ciurucuri imprumut, sa vand, sa fac, sa dreg, sa decongestionez acest organism bolnav numit Inter. Pacheco, Brocchi, Matteo Ferrari, Frezzolini, Bruno Cirillo, Marco Ballota, Jonathan Binotto, Marco Ferrante, Tommaso Berni, Biakolo, Tiago Henrique, Fabio Maccellari, Brncic, Robbiati, Brellier, Yahia, Seedorf fratele... toti afara cu ei. De Cauet si Padalino n-am reusit sa scap, nu-i dorea nimeni nici gratis. De primul parca am scapat in iarna. Imi amintesc si acum socul pe care l-am avut la prima sedinta tehnica la Appiano Gentile unde am cerut sa fie prezent tot lotul. Am crezut ca am nimerit in mijlocul unei demonstratii... Dar ma inhamasem la caruta si trebuia sa trag. Ma bazam pe Vieri, omul care-mi luase cupa pe cand juca la Lazio, ma bazam pe cei doi Zanetti (mijlocasul si fundasul dreapta) si ma mai bazam pe Toldo (Toldone fusese una din cerintele mele indeplinita ce-i drept, in lot mai era si Sebastian Frey care insa a fost imprumutat peste capul meu, in sensul ca am cerut sa ramana si gasca lui Pitigoi m-a informat ca nu se poate ca a fost deja semnat contractul). Si eu la ce mai folosesc ? am intrebat vizibil iritat. Au ridicat din umeri. Din nou imi aminteam spusele lui Gonzalez... Existau si o gramada de alte probleme. Legate de accidentari de data asta. Farinos fostul meu mijlocas de la Valencia care fusese tranferat pe o caruta de bani (inainte sa vin eu) era accidentat de multe luni si multe luni urma sa fie in continuare tot indisponibil. Ronaldo, marele Ronaldo la fel era si urma sa fie accidentat multa vreme... apoi mai exista problema Recoba. Il stiam pe Recoba, mai exact stiam profilul jucatorului de genul. Piticul-vedeta™, aici intra pentru mine. Nu venisem de mult si deja existau discutii in vestiar legate de salariul acestuia. De abia semnase prelungirea contractului pe 5 ani. Moratti se pare ca avea un adevarat fetis pentru Recoba pentru ca ii platea un salariu incredibil, 9000000 (noua milioane pe an exclus primele). Pentru mine era doar un jucator ce batea bine liberele si mai inventa cate un dribling din cand in cand, pentru Moratti trebuie sa fi facut parte dintr-un fel de bunga bunga™ al inceputurilor de ani 2000. Era genul de jucator care dadea gol de la mijlocul terenului, care dadea gol din corner... genul de jucator pe care nu-l suportam pentru ca era greu sa-l dresezi, ce nu se supunea indicatiilor tactice si rigorilor cerute de echipa. In plus urma sa stea si 4 luni pe bara (un intreg an initial) din cauza scandalului pasapoartelor...pe toate le facusera pitigoii... Deci Toldo in poarta, Ronaldo (cand va reveni) si Vieri in fata (Ventola si Kallon rezerve) apoi la mijloc cu diversii Recoba, Guly, Emre, Zanetti, Di Biagio, Seedorf, Conceicao la mijloc si in aparare cu Georgatos, Materazzi si Cordoba. Desigur Zanetti, nici nu mai trebuie precizat. Cam astia erau titularii pe care-i aveam in cap. Dalmat si el pe acolo... o sa mai improvizez. Ma speria gandul ca Juventus pe de alta parte va alinia jucatori de genul Buffon, Thuram, Montero, Nedved, Zambrotta, Tacchinardi, Davids, Conte, Del Piero, Trezeguet etc. Lupta cu Lippi urma sa fie cel putin interesanta...