gaby4geo

Luni dimineata, in timp ce dormeam atat de bine....suna telefonul. "Bagami-as p**a, cine suna la ora asta ca-l injur?". Ma crispez putin la ecranul telefonului si vad: Andrei. "Ce-o vrea? Oi fi uitat ceva pe la tara?" -Ia zi ma (incercand sa par cat se poate de treaz ) -Ce faci varu', dormeai? -Cine ma eu? Nu ma, sunt treaz de mult. -Aha. Cam de cate secunde? -Pai eu stiu cate au trecut de cand a inceput telefonu' sa sune? -Ma gandeam eu ca inca mai dormi. -Mhm. Si, ce s-a intamplat? Am uitat ceva pe acolo cand am plecat? -Nu ma, n-ati uitat nimic. De altceva te-am sunat. -Pai zi. -Si-a dat antrenoru' demisia. -Cine? (inca dupa somn, nu constientizam foarte bine) -Antrenoru' de la Poiana. A plecat de la echipa. Am aflat si eu mai devreme si te-am sunat sa-ti zic. -Pai cum? De ce a plecat? -Cica aseara s-a intamplat totu'. Dupa ce ati plecat tu si cu Mugur, noi am ramas toti la bar. Ma rog, apoi am plecat si eu si dupa aia s-a intamplat. -Ce s-a intamplat mai exact? -Mi-a zis un vecin ca i-ar fi zis primaru', mai in gluma mai in serios, ca el de ce nu s-a gandit la schema de la gol. Ca baiatu' ala, adica tu, si-a dat seama si el nu. -Aha... -Si apoi a inceput ala sa faca urat, cum l-ai vazut si tu ca face. Ca pune-l pe ala antrenor, ca eu imi bag p**a si nu mai antrenez nimic. Si azi a vorbit si asta cu el, vecinu' care mi-a povestit toata faza, ca juca si el la echipa. A vorbit cu el la telefon si a zis ca vorbea serios, ca nu mai antreneaza. -Ce chestie...da' primaru' era si el "luat in nas" de i-a zis ce i-a zis? -Cred ca era. Ca de obicei nu zice lucruri d'astea aiurea. Si probabil ca l-a luat gura pe dinainte. -Si nu poate sa-si ceara iertare si sa-i zica treaba asta? -Ar putea, da' a zis ala ca nu mai vine indiferent ce i-ar zice. E hotarat. -Mda...pai si acuma ce o sa faceti? -Cine stie? Da' gaseste el pe vreunu prin sat pe aici pe care sa-l puna. -Pai cati sunt ma acolo care au licenta? -Ce licenta ma? -De antrenor. -Auzi la asta (si incepe sa rada). Pai asta care a plecat crezi ca a avut licenta? Nu il verifica nimeni in ultima liga, poate sa puna pe cine vrea. -Da, ma rog. Auzi...da' un antrenor cu licenta nu l-ar interesa? -Adica? -Adica. Pe mine. Nu ti-am mai zis ca eu am? -Si tu alta treaba nu ai decat sa vi la Poiana si sa muncesti pentru nimic? -Sincer, alta treaba chiar nu am acuma. Momentan nu lucrez nicaieri. Si de distractie nu m-ar deranja sa o fac. -Pai nu stii jucatori, nu stii care unde joaca.. (il intrerup)-Ma, cu jucatorii pot sa vorbesc si aflu toate astea. Da' mai repede as vorbi cu primaru' sa vad ce zice de chestia asta. -Treaba ta. Daca tu chiar vrei... -Stiu si eu ca suna ca o prostie, da' sunt mai mult curios sa vad cum m-as descurca. Sa vad daca am luat degeaba licenta aia sau nu. -Ti-am zis, cum vrei. -De fapt, nu poti tu sa vorbesti cu el si sa-l intrebi cand pot sa vin acolo ca sa vorbim? -Pai si cum dau de el? -Vorbeste cu 'nea Valica (un var de-al mamei), ca parca lucra si el la primarie. Vorbeste cu el si spune-i ori sa vorbeasca el, ori sa faca cumva sa poti sa vorbesti tu. -O sa trec pe la el sa-l intreb. Daca chiar esti atat de hotarat. -Asa. Bine Andrei, hai ca mai vorbim, ca ma duc pana la baie ca fac pe mine. -Bine ma. Hai salut!

Poli Timisoara parerea mea...

Ziua de sambata a fost grozava. Ne-am plimbat cu bicicletele prin tot satul si prin satele vecine, am fost si pana la garla (raul Dambovita ) desi apa era cam rece ca sa intri cu totul in ea, am fost la bar pana la 2 dimineata, am fost apoi sa cumparam paine proaspata de la cuptor, apoi ne-am bagat in casa si am povestit tot felul de lucruri pana ne-a luat somnul pe toti. In mare parte, cam tot ce facem de obicei cand venim la tara. Cand eram mai mici, stateam cu ceilalti copii pe afara si ne jucam toata ziua, insa toti au crescut si rar ii mai prindem prin Poiana. Ori sunt plecati cu munca, ori la Bucuresti cu facultatea, ori s-au stabilit in alta parte. Mai vin in Poiana doar de Pasti, de Craciun si de revelion. In rest, e greu sa mai dai de ei. Acum, cand mergem pe acolo, suntem doar trei, eu cu Mugur si cu Andrei. Nu mai e la fel de frumos ca inainte, insa ne simtim bine de fiecare data cand ne ducem. A doua zi dimineata am mers la teren sa o vedem la treaba pe FC Poiana (sau cum s-o fi numind ). De la ora 9 au jucat juniorii, iar la ora 11:30 urma sa joace echipa mare. Juniorii au facut un meci frumos, 3-3, un meci peste multe altele din ziua de azi in Liga I. Ei nu joaca pentru bani, doar din placere si asta face meciurile lor mai placute de urmarit. Pe jucatorii echipei mari stiu ca ii plateste primarul cu 50 sau 100 de lei pe meci, in functie de rezultat. La victorie 100, iar de la egal in jos 50. Nu e mare lucru, insa daca nu i-ar da si pe aia, nu stiu cati oameni ar mai juca . In timp ce ei faceau incalzirea, eu cu Mugur stateam rezemati de gardul care separa terenul de campul de langa el si dadeam "pronosticuri": -Ce zici, ii bat pe astia? (zic eu) -Daca joaca Andrei, au toate sansele -Si cate crezi ca le da, 2, 3? -Numai Andrei, restu' echipei nu stiu. -Ba da asa bun il vezi pe varatu' asta? -Normal ma, daca a fost la Rapid. De acolo ies numai super jucatori. -Daca imi dai un exemplu de jucator crescut de Rapid, esti tare. -Aaaa...nu, pe Herea l-a cumparat de la FC National...Rat -Nu e. Pe Rat l-ati luat de la Sporting Pitesti cand avea 17 ani. -Atunci...Pancu. -L-ati luat de la Iasi. -P**a mea, bine ca le stii tu pe toate. Bine atunci, Andrei o sa fie primu' super jucator lansat vreodata de Rapid. -E, asta-i altceva Spre deosebire de alte dati, Poiana s-a miscat foarte slab in meciul asta. A avut o singura ocazie mai clara, in rest, Odobestiul a dominat partida. La pauza, primarul s-a ridicat de pe scaun (el si cu alti doi angajati de-ai lui sunt singurii care aveau scaune) si ii zice ceva antrenorului, prea incet ca sa pot intelege ce. Cel mai probabil, insa, i-a reprosat despre meci, pentru ca imediat dupa, acesta a inceput sa tipe, ca nu-l asculta jucatorii, ca el le zice ceva si ei fac alta, ca draci sa-l bata. Jucatorii se intinsesera pe iarba (din lipsa de vestiar) si Andrei a venit si s-a asezat langa noi. (il intreb eu)-Ce i-a zis ma de a inceput sa urle ca disperatu'? L-a amenintat cu moartea daca nu castiga? -Dracu' sa-l ia...asta cum nu-i convine ceva, incepe sa tipe. Cu noi la antrenamente la fel e. -Si nu l-a luat nimeni la bataie pana acuma? -Nu, da' nici mult nu mai are. Cand i s-o pune lu' unu din echipa pata pe el si sare sa-l bata, sarim toti pe el. Apoi observam ca si primarul s-a aprins destul de tare. -Da' si cu primaru' tot asa face? (il intreaba Mugur) -Nu, asta e prima oara cand ii vad ca tipa unu' la altu'. In cele din urma primarul se intoarce pe scaun, bombanind in continuare, iar antrenorul se duce sa vorbeasca cu jucatorii. Incepe apoi si repriza a doua. Meciul a continuat la fel de sters, pana prin minutul 80, cand Poiana primeste o lovitura libera din unghi, la vreo 25-30 de metrii de poarta. Desi pe pozitie de picior stang, Andrei se duce sa bata, iar el e dreptaci. Cat mai se cearta jucatorii cu arbitrul, ii fac semn lui Andrei sa vina repede pana la margine: -Fii atent, ca portaru' o sa iasa pe centrare. Fa niste semne mai discrete spre aia din careu, cat sa te vada si el, apoi trage pe coltu' scurt. Nu apuc sa mai zic ceva, ca ne vede antrenorul si tipa la el: -Iancule! (numele de familia al lui Andrei) Treci inapoi pe teren! Nu eram sigur ca o sa faca ce i-am zis eu, insa stiam ca ar putea sa mearga. L-am vazut pe portarul lor iesind in multe randuri pe centrari in meciul asta si puteam sa bag mana in foc ca o sa o faca din nou. Cum mergeam inapoi langa Mugur, trec pe langa scaunul primarului, care ma opreste si imi zice: -Nu poti dom'ne sa lasi baiatu' sa vorbeasca cu jucatorii, sa vada cum sa bata? Ma gandeam sa-i zic "O sa vedeti ce i-am zis", dar m-am gandit apoi "Si daca bate prost, ce fac? Cad eu de vina?". Deci, m-am abtinut sa nu zic nimic. Pana la urma, arbitrul fluiera executarea loviturii. Era o pozitie destul de grea de dat gol, insa Andrei loveste mingea destul de bine, iar daca portarul e prins pe picior gresit, asa cum speram, nu o sa poata sa intervina. Mai ramanea de vazut daca o sa bata cum i-am zis eu sau nu. Se duce spre minge, o loveste, iar imediat portarul a facut cativa pasi in fata, pregatindu-se sa sara si sa prinda mingea. Din fericire, Andrei a tras, asa cum i-am zis sa o faca, si a trimis mingea impecabil pe langa bara, lasandu-l masca pe portar. Toata lumea a sarit de bucurie, iar Andrei a venit glont pe margine si a sarit pe gatul meu de bucurie, urmat de restul jucatorilo care au venit sa-l felicite. Dupa ce acestia s-au dus inapoi pe teren, ma duc pana la primar si ii zic: -Ati vazut ce i-am zis sa faca? Ma asteptam initial la o reactie de genul "Du-te ma de aici, ce dracu' i-ai zis tu?", dar in schimb a ridicat palma si a zis: -Bravo ma! -Multumesc (si am batut apoi palma cu el) Ala a fost singurul gol al meciului, iar datorita lui Andrei a devenit eroul zilei. Toata lumea venita la teren s-au dus la el sa-l felicite, la fel si primarul, care pana atunci nu vorbise niciodata cu el fata in fata. Dupa ce ramane mai liber, mergem si eu cu Mugur la el: -Bine ba Iancule! -Care Iancu? Ronaldinho in p**a mea! (si incepem toti sa radem). Apoi am mers cu totii la bar sa sarbatorim, insa eu si cu Mugur nu am putut sta mult pentru ca la ora 4 pleca ultimul autobuz spre Bucuresti. Ne parea rau ca lasam acolo toata bautura aia gata sa fie consumata, insa va trebui sa astepte pana la "excursia" viitoare.

cu Cetatea jucati acasa sau tot in deplasare?

eram mic si plictisit intr-un autobuz, deci nu prea

Venise in sfarsit si sambata. Pe la 8 fara un sfert eram la autogara, asteptand sa vina autobuzul. Era o vreme numai buna, nici prea cald, nici prea racoare. Noi stateam pe o bordura la umbra unui pom, amintindu-ne de "excursiile" din copilarie din Poiana. Eram nerabdatori sa ajungem din nou acolo. -Hai ma, mergem sa luam un suc? -SUC??? Ce-ai facut te-ai imbolnavit? -Nu ma, ce-ai? -Pai vrei tu sa luam suc, tu care bei berea ca pe apa? -P**a mea, suntem pe strada im timpu' zilei, n-am chef sa ne creada lumea boschetari. Si ar mai fi tare sa treaca si politia sa ne vada cu berea in mana. Lasa ca de baut bem noi cand ajungem la tara. -Bine ma. Pe la 8:05 a venit in sfarsit si autobuzul. Ne-am pus pe scaune si la scurt timp am plecat. Cum era toamna, erau destule locuri libere. Pe timpul verii era mereu full, abia avand loc in picioare. -Mai ti minte cand eram mici si am numarat pomi pana am ajuns? (il intreb eu) -Da. Eu m-am plictisit dupa un sfert de ora, da' tu erai chitit sa-i numeri pe toti. -Ce vrei ma? Eram si eu mic si prost -Mai stii cati au numarat? -1500 si...nu mai tin minte exact, 1537 sau 1573. -Mai numara-i acuma odata ca sa iti amintesti. -Da-i dracu' de pomi, alta treaba nu am? -Pai nu prea. -Gasim noi. Mai ai net pe telefon? -Am, de ce? -Hai sa ne uitam la cateceva pe Youtube. -Pai pe al tau nu ai? -Pe al meu? Pai la cum se misca, nu cred ca vad un filmulet pana ajungem. -Bine. La ce sa ne uitam?... Inainte cand nu aveam telefoane, jucam X si 0, spanzuratoarea, spuneam bancuri, tot felul de chestii. Acum eram si noi smecheri, cu smartphone-uri, cu toate nebuniile. Nici nu am simtit cand a trecut timpul. Parca abia ne urcaseram si peste 10 minute am si ajuns. Am luat bagajele si am coborat. Aveam doar vreo 50-100 de metrii pana la casa unde au trait bunicii nostrii din partea mamei. Acum, niciunul din ei nu se mai afla printre noi. Bunicul a murit cu mult timp in urma, cred ca eram prin clasa intai sau a 2-a, iar bunica s-a stins din viata cu doi ani in urma. Mereu cand desfac lantul de la poarta si intru in curte, parca o vad venind din gradina sa ma imbratiseze. Acum, curtea este pustie. Toate animalele, caini, pasari si ce mai erau le-a luat o matusa de-a noastra care locuieste in apropiere, iar acolo in curte nu mai este nicio miscare. Oricum, cand venim nu prea stam noi pe-acasa, decat atunci cand mergem sa dormim, in rest, numai pe afara. -Ce facem acuma? Vrei sa mergem la magazin sa luam cate ceva? (il intreb pe Mugur) -Hai mai bine pe la Andrei, sa vedem daca o fi acasa. -Hai. Ai mai vorbit cu el, stie ca am venit aici? -Nu i-am zis. Vreau sa-l luam prin surprindere. -Da..si ce tare ar fi sa nu fie acasa. -Ee, daca nu e o sa se intoarca el. -Si ce facem pana atunci, stam si il pandim? -E p**a. Hai mai intai sa vedem daca este. Andrei este si el var cu noi si locuieste la cateva sute de metrii de casa bunicilor. El e mai mic ca noi, are 19 ani (eu am 22, Mugur 26 ). Momentat doar ii ajuta pe ai lui cu munca prin gradina, pe camp, atunci cand au nevoie. In week-enduri joaca si pentru echipa de fotbal a satului, fiind promovat din sezonul acesta la echipa mare (tanara speranta a Poianei ). Ajungem la el acasa, iar in curte era matusa, spaland vasele. Dupa ce ne pupa de cateva zeci de ori , o intrebam de Andrei: -Si, Andrei ce face? -A plecat mai devreme cu cativa baieti sa dea la peste. -Si cand credeti ca se intoarce? -Pe la vreo 12-1 o sa vina, ca asa sta de obicei. -Vezi ma? (ii zic lui Mugur). Ti-am zis ca nu-l gasim acasa. -Asta e acuma. Ai rabdare ca o sa vina el. Mai stam noi de vorba pe acolo si o intreb pe matusi-mea: -Are meci maine Andrei? -Da, zicea ca o sa joace cu Odobesti. -Si cum e acuma la echipa mare? Il baga si pe el sau il tine numai pe banca? -A inceput sa il bage de la o vreme. La inceput il tinea mai mereu pe margine, da' acuma il baga. -Deci il vedem in actiune maine. Sa ne arate el ce stie. -Da, sa va lase cu cura cascata (si incepem sa radem). Andrei s-a apucat de fotbal cand avea vreo 10 ani. Juca la Rapid cu inca un prieten de-al lui. De la 16 ani, insa, ai lui nu si-au mai permis sa-i plateasca taxele si a trebuit sa renunte. De atunci s-a multumit sa joace pentru juniorii satului. A fost o nesansa mare pentru el situatia financiara, ar fi putut avea un viitor bun daca ramanea sa joace la Rapid. Era mereu laudat de antrenor si acestuia i-a parut rau pentru el cand a auzit ca nu va mai juca acolo. De, asa-i viata, si cu bune si cu rele...

bafta mai departe

Ma trezesc a doua zi cu o urma pata de saliva pe perna si cu un gust amar in gura (si nu la sens figurat). Asa patesc mereu dupa ce beau bere cu cateva ore inainte sa adorm. Ma uit la ceas, 10:30. "Pff, e bine n-am nicio treaba azi". Incerc sa ma intorc pe spate lovesc ceva cu cotul. Era Mugur, de care uitasem ca era acolo. "Da ba, asta a dormit aici. Da' cum de am uitat, ca mult nu am baut?". In fine, cobor in bucatarie sa beau niste apa, pentru ca gustul ala amarui e greu de suportat. Ma uit dupa mama, dupa tata, dar apoi imi dau seama ca e marti, deci sunt amandoi la munca, "Bagami-as p**a, acuma trebuie sa-mi fac singur de mancare...". Nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc de dimineata si sa-mi fac singur de mancare. In restul zilei nu am nicio problema cu asta, insa dimineata, cand sunt cu ochii umflati de somn, numai chef de gatit nu am. Din cauza asta m-am obisnuit de la o vreme sa mananc la vreo cateva ore dupa ce ma trezesc. Imi pun un pahar cu apa, ies in curte si ma asez pe un scaun. Incep apoi sa imi amintesc de aseara, cum radeau Mugur si Tibi de faza cu scoala de antrenori. Acum cand ma gandeam si eu la ce am facut, ma bufnea si pe mine rasul. "Doamne, ce-o fi fost in capu' meu atunci?". Nu imi parea chiar atat de rau ca am facut-o. Imi parea rau ca am facut-o in loc de facultate. Dupa ce terminam facultatea, aveam posibilitatea sa ma angajez undeva, da' asa, cu licenta aia, ce puteam sa fac? Ma duc intr-o liga anonima sa imi pierd timpu' pe acolo, sa imi fac o mie de nervi si fara sa castig cine stie ce bani sau sa fac cine stie ce performanta. Plus ca mai e si chestia cu paza din timpul meciurilor, sau mai bine zis lipsa ei. Am auzit destule cazuri cand jucatori sau antrenori care s-au dus sa joace in deplasare au plecat cu ambulanta de acolo. Daca s-ar gasi vreun miliardar sa infiinteze o echipa in ligile alea si sa vrea sa investeasca bani calumea, asa mi-ar place, sa stiu ca am pentru ce sa antrenez. Dar care ar fi sansa? La noi astia cu bani cumpara echipe deja celebre, nu isi mai bat capul cu promovari, cu toate prostiile, ei vor direct trofee. Am tot avand fanteziile mele, vazandu-ma la mai stiu eu ce echipe mari, sa fiu alaturi de jucatori cand sarbatorim cu sampanie vreun titlu sau vreo cupa, sa aud galeria scandandu-mi numele, sa aud alti oficiali pe la televizor cum lauda tot ce fac eu...in fantezii nu ma intrece nimeni . Apoi revin cu picioarele pe pamant si incep sa rad de mine insumi. Mereu cand stau si ma gandesc la ce poate sa-mi debiteze mintea, ma bufneste rasul. E bine ca ma gandesc destul de rar si doar atunci cand sunt singur . Stand acolo pe scaun, afundat in propriile-mi ganduri, ma trezesc cu o palma in cap. Fara sa-mi dau seama, Mugur era in spatele meu: -Johnny, te-ai trezit ma? -Pai da. De ce nu m-ai trezit si pe mine? -Dormeai asa frumos, ca nu m-a lasat inima sa te deranjez. -M-ai spart...ai tai nu sunt acasa? -Sunt la munca. -Aoleu! Pai ce zi e azi? -E marti. -Si eu credeam ca e duminica. -Credeai tu asa? -Credeam. Ca de obicei beau doar in week-end. Ieri a fost o experienta noua. Ia zi, ce e de mancare? -Pai nu prea e, trebuie sa facem noi ceva. -Pai hai sa facem. -Ho ma, te-ai trezit asa cu foamea-n gat? Cand eram la tara mancam la vreo 3-4 ore dupa ce ne trezeam. -Daca aveam ce sa mancam ... -Corect si asta. Chiar ma, cand mai mergem si noi pe acolo? -Eu stiu? Tu cand vrei? -Eu as vrea si acuma sa mergem. -Acuma nu pot eu, ca maine sunt la munca. -Atunci...poti sa te invoiesti si tu pentru sambata si duminica? Zi si tu pe acolo ca te duci la vreo nunta sau un botez. -Ce nunta si botez? Le zic direct ca nu am chef sa vin zilele alea si recuperez alta data. -Sau asa. Sa le zici maine cand te-oi duce. Si daca e, plecam sambata dimineata si ne intoarcem duminica cu autobuzu' de 4 (adica de ora 4 ) -Asa facem. -Bun. Da' ia zi, de mancat nu bem si noi ceva? -Nici nu te-ai trezit bine si deja ti-e gandu' la bautura? -Pai acuma ca nu mai am amareala aia in gura, parca ar mai intra o bere. -Numai una? -Am zis sa fiu si eu mai modest, da' daca o luam asa, intra chiar mai multe. -Pai daca tot nu mancam, hai sa luam atunci. Deja mi se facuse ziua mai frumoasa stiind ca urmeaza sa merg din nou la tara in curand. Nu trecuse nici o luna de cand am fost ultima oara, dar pentru mine parca trecuse deja o vesnicie. De fiecare data cand am mers acolo m-am simtit bine si stiam ca si de data asta o sa fie la fel...

si credeam ca eu postez la ore tarzii

Dupa vreo 45 de minute de asteptare, apare intr-un final si Tibi. Intra pe strada cu Opelul lui Astra si face aceasi gluma pe care o face de fiecare data: ajunge in dreptul nostru si misca brusc din volan, facandu-se ca da peste noi. -Ma, primele cateva dati cand faceai faza asta era oarecum amuzanta, dar deja si-a pierdut farmecu'. -(sarcastic) Ce vrei ma, daca nu ma duce si pe mine capu' sa ma gandesc la alte glume? -Pana te gandesti tu la alte glume, stai sa ma duc sa iau berea. Si ma duc in casa, iau sticla de bere, 3 pahare si ne bagam la Tibi in masina pentru consumatie. Pune apoi niste muzica populara la casetofon: -Iti place asta? -Da, favorita mea. -Varianta asta am cantat-o noi acum o saptamana. -Da, ti-am recunoscut ritmu' de la bas. -Pai nu? Mda, un lucru pe care nu l-am mentionat. "Munca" lui Tibi este aceea de a canta la contrabas. De pe vremea cand era in liceu si pana nu de mult canta la diferite evenimente si festivaluri cu o formatie (nici acum nu sunt sigur cum se numea sau daca apartinea vreunei asociatii sau mai stiu eu ce). Nu stiu cate parti rele sunt la afacerea asta, insa parti bune sunt sigur. Pe langa faptul ca el castiga foarte multi bani din asa ceva, a reusit sa vada majoritatea tarilor Europei cu ajutorul acestei profesii. Pana acum a fost in Turcia, Bulgaria, Serbia, Austria, Ungaria, Italia, Franta, Spania, Elvetia, Portugalia, Anglia, Irlanda, Scotia, Croatia, Cehia, Danemarca si Finlanda. Si toate astea la doar 26 de ani. A avut si un avantaj in cazul asta. Tatal lui fiind si el cantaret la mai multe instrumente, la ajutat foarte mult in dezvoltarea sa. Iar acum are un loc de munca stabil la un restaurant din Bucuresti si o duce chiar bine. Dar destul despre el pentru ca nu el e personajul principal -Si ia zi ma, cum a fost meciu? -Cum sa fie? Ati ratat tot meciu si ati dat pe final un gol cacacios. -Ba, mai conteaza cum e golu'? Trei puncte sa fie, altceva nu mai conteaza. -Ahaa. Daca nu era golu, erau 10 milioane... -Ce 10 milioane? -Pai pusesem la pariuri un bilet numai cu x-uri. Si au iesit toate inafara de al vostru. -Aoleuuu. Pai si tu la Steaua puneai x ma? Nu se stie ca Steaua bate tot? -Ba da, asa scria si in teorema lu' Becali. (ne intrerupe Mugur)-Hai mai dal in p**a mea de meci! Mai toarna din sticla aia! -Mamaa, esti in forma azi? Eu si cu Tibi nici jumate nu am baut. -Inseamna ca nu aveti chef azi. -Ce vorbesti ma? Ca trebuie sa mergem sa mai cumparam vreo 2-3. -E bine atunci. Hai noroc! Da, veselie si voie buna. Parca deja uitasem de bani. Mergem noi din nou in capat la Teius, mai cumparam doua sticle si ne intoarcem in masina. Din cauza la bere, discutiile deveneau din ce in ce mai stiintifice, politice, economice...daduse intelectualitatea in noi .Insa am revenit usor-usor la subiecte mai de zi-cu-zi: -Ti-ai mai gasit ma de munca?(ma intreaba Tibi) -N-am mai gasit. Sa dea dracu', pe unde ma duc, stau vreun an, apoi imi caut in alta parte...ori ma plictisesc prea repede intr-un loc, ori dupa o vreme imi dau seama ca nu imi place acolo. -Da' in domeniu' la facultatea aia care ai facut-o nu au cautat? (stau cateva secunde)-...e mai greu.. -Ce sa fie greu? (intrerupe iar Mugur)-Lui nu i-ai zis ma? -Ce sa zica? (iar eu)-Inafara de tine, nu prea stie multa lume si speram sa ramana asa.. -Ce sa imi zici ma? -N-am mai terminat-o. -Pai cum ma? Nu te vaitai anu' trecut ca esti cu licenta, ca ai mult de facut la lucrare, ca nu mai stiu ce? Ce ai facut pana la urma? -Mda..adevaru' e ca dupa primu semestru' din anu' 1 nu am mai fost deloc. -De ce? -Mi se parea grea rau. Cu o matematica d'aia handicapata pe care nu o intelegeam, statistica la fel. Si am zis ca imi bag p**a si nu m-am mai dus. -Ia-auzi ma la asta! Si tu ne minteai ca ai luat la examene, ca treci fara probleme, ca p**a mea. Da' in zilele alea cand ne mai intalneam pe strada si te vedeam cu foi dupa tine, tu unde te duceai? (intervine iar Mugur)-Pai n-auzi ce a facut asta? Dupa ce a terminat cu facultatea s-a inscris la scoala de antrenori. Si atunci au inceput amandoi sa rada si sa rada (cred ca si berea i-a ajutat putin). Vreun minut-doua au tot ras. Dupa ce isi mai revine din momentul lui umoristic, ma intreaba Tibi, cu zambetul pe buze: -Ma asta vorbeste serios? -...da ma da. Nu voiam sa stie ai mei ca am plecat din facultate si a trebuit sa gasesc ceva asemanator de facut. -Pai si tocmai asta ma? (si incepe iar sa rada) -P**a mea, m-am gandit ca daca am plecat din facultate ca nu imi placea matematica, trebuia sa invat ceva care imi si place. Si pe la nicio scoala nu imi placea vreo materie, asa ca am ales asta. Mai apoi mi-am dat seama ca nu am facut cea mai stralucita alegere, da' am zis ca nu vreau sa fac iar la fel, sa intru undeva si sa plec dupa cateva luni. -Doamneee...(si continua sa rada). Pai si ce ai facut pana la urma? Pe asta ai terminat-o? -Oarecum...Am luat doar licenta C. -Adica? -Adica...cu ea pot doar sa antrenez in divizii regionale. -Pai si de ce nu ai luat una mai buna? -Pentru ca trebuia sa indeplinesc niste conditii handicapate, de care eu nici macar nu stiam inainte sa ma inscriu la scoala. Trebuie sa am deja licenta C, dar ca sa fi admis pentru B, care este urmatoarea in grad, trebuie sa am experienta de un an in domeniu, ceea ce eu nu am. Mai sunt si alte conditii, da' alea presupun sa fiu jucator activ sau fost jucator de fotbal, deci e imposibil sa ma incadrez la alea. -Pai si cu asta care o ai acuma ce faci? -Ca sa-ti dau un exemplu, pot sa ma duc sa antrenez la tara in divizii d'alea de care nu a auzit nici dracu', da' daca promovez cu echipa in divizia urmatoare, sunt nevoit sa obtin licenta B. Si asta doar ca sa pot apoi sa o obtin pe A, pentru ca cu B nu pot sa antrenez decat echipe de copii si juniori. Deci, mai pe scurt, daca antrenez un an, pot sa fiu admis pentru B, apoi dupa inca un an pentru A si in final, ca sa pot sa antrenez echipe profesioniste, trebuie sa obtin licenta PRO. -Deci e cam acelasi lucru cu facultatea. Inveti 4 ani si la sfarsit iei licenta, doar ca aici, dupa primu' an iti trebuie si practica. -Exact asa. (si intervine iar Mugur)-Ba da babalau ai putut sa fii (si incep iar amandoi sa rada) -Da ma, asta e! Ce sa-i fac acuma? Hai mai bine sa mai punem cate un pahar si sa le dam dracu' si de scoli si de tot...

maine-poimaine va vad duelandu-va in cempions lig

Mergem noi la magazinu' cu pricina. Bat la gemulet si deschide vanzatoarea: -Ce va dau? -Aa...chiar ma de care luam? -(Mugur incepe sa rada) Ba da babalau esti, tot drumu' nu puteai sa te gandesti? In fine, luam noi berea si o luam inapoi spre casa. Pe drum, imi suna telefonul. Il scot din buzunar si ma uit cine e. -Cine e ma? -E Tibi. Cred ca ma suna sa afle cat s-a terminat meciu'. Tibi e si el un prieten mai vechi, tot stelist. Cand eram mici, nu prea ne aveam noi bine unu' cu altu', dar lucrurile s-au schimbat odata ce am mai crescut si am descoperit o pasiune comuna: bautura .Mda, si de fiecare data cand joaca Steaua ma suna pe la 11-12 noaptea sa ma intrebe de scor, el fiind la munca si neavand de unde sa afle. -Ia zi ma. -Ce faci ma, dormi? -Da -Hai ma zi! -Ce-ai ma, eu sa dorm la ora asta? -Da' ce faci? -Uite, merg spre casa, ca am fost pana in Teius sa iau o bere. -Cu cine esti, cu "perversu'"?(alt prieten, o sa auziti despre el cu alta ocazie ) -Nu ma, ca pe ala il bate nevasta daca iese din casa dupa ora 10. -A da, am uitat (si incepe sa rada). Da' cu cine esti, cu varatu' ala betivan? -Pai vezi ca stii! -(Mugur, auzind ce a zis, striga la el in gluma) Pe cine faci ma tu betiv? -Baa, eu nu vorbesc cu persoanele aflate in stare de ebrietate, da? -Cine ma eu? Ma jignesti. -Daa daa.. -(revin eu) Ce faci ma, esti la munca? -Da, acuma plec. -Si nu bem si noi o bere, doua, zece? -Da ma, cum sa nu? -Bine atunci. Mergem sa bagam berea asta in frigider si te asteptam afara. -Auzi ma, am uitat sa te intreb. Ce a facut Steaua? -(zic eu mai sictirit) A batut cu 1-0. -Aha. Deci beti de suparare voi acuma? -Putea sa nici nu fie meciu azi, ca noi tot beam. -Da ma, stiu si eu cat de cuminti sunteti. -Pai, ce dracu? -Bine ma atunci, hai ca ma pregatesc si eu sa plec. Mai vorbim acolo. -Bine ma, hai salut! -Salut! Inchid, dupa care ma intreaba Mugur: -Ce a zis, vine si el? -Da. -Nu i-ai zis si tu sa mai ia inca o bere? -Lasa ma, nu mergem sa mai luam dupa ce o terminam pe asta? -Da, da' ne mai scuteam de un drum. -N-are ma nimic, ca asa dai burta jos. Burta aia pe care nu o ai. -Da, la 50 de kile ale mele, asta imi mai trebuie, sa mai si slabesc. Da, cam asta se intampla cand vine Mugur pe la mine, sau eu pe la el. Facem ce facem pana noaptea, apoi ne ducem sa luam bere. Si uneori se mai intampla sa gasim si alti tovarasi, cum e cazul in seara asta. Cateodata cand suntem "cu chef" mai mergem ba pe la o terasa, ba printr-un club, da' parca tot mai frumos e cand stam acasa si bem si radem pana dimineata. La fel de frumos e si cand ne intalnim la tara la Poiana, jud. Dambovita. Nu-s aceleasi conditii ca acasa, dar ma rog, locul ala are frumusetea lui. Niciodata nu ne plictiseam acolo, gaseam mereu ce sa facem: sa mergem la garla, sa ne plimbam cu bicicletele pana in alte sate (de obicei pe timp de noapte), sa mergem la 2 noaptea sa cumparam paine proaspata de la cuptor, sa mergem la discoteca in sat, sa incingem cate o miuta sau un tenis de picior. Niciodata nu o sa ma satur de locul ala. Dar, oricum. Ajunseram acasa, am bagat berea la rece si mai asteptam doar sa vina si Tibi...

-Pfff, greu mai trece timpu' cand esti sub presiune... -Mie-mi spui? Zici ca s-au jucat trei meciuri intr-unul. -Si inca mai sunt 10 minute... -Macar sa treaca si alea cu bine. -Ia uiteii!...pfoaaaa! Noroc cu portaru'. -Cat de panarama il credeam pe Pecanha asta, ne-a scos in meciu asta pana acuma. -Sper ca nu o sa ramana cu pana acuma...sa scoata pana la capat. -Mda -Macar de la voi nu am nicio teama sa dati vreun gol. Doar sa nu dea astia pana la final. -Cand te-am auzit prima oara ca ai pus X si la asta, imi venea sa iti zic ca nu esti in toate mintile. Da' vad ca iti iese. -Macar acuma sa iasa, ca de cand pun nu a iesit nimic. -Nu ti-a iesit ma atunci 24 de lei? -Da...24 de lei, din vreo suta de bilete puse, am iesit bine nu? -Ce vrei ma? Atunci au fost la inceput, al doilea bilet pe care lai pus. Cand a iesit ala erai pe plus. -Acum imi pare rau ca a iesit. Ca daca nu iesea ala, poate nu mai puneam la fel de multe daca vedeam ca nu iese nimic. -Lasa ma, iese asta acuma si iti scoti toti banii inapoi si o sa fi si in plus. -Pana sa iasa biletu', trebuie sa "ies" eu, ca fac pe mine. Deci ati inteles tot, da? Ma rog, Suntem eu si cu Mugur (varul meu, poate ati mai auzit de el ) si ne uitam la meci, mai exact la Steaua-Rapid. Si biletul despre care tot vorbeam este un bilet de pariuri pe care pusesem numai X-uri. Si, pana la acest meci, iesisera toate. Daca se termina X si la acesta, castigam 10 bulioane (sau 1000 de lei noi). In fine... Ies eu de la baie, dupa ce imi termin "treburile" si incep sa cant: -Sa vina banii, Sa vina banii (dupa care incepe si Mugur) Sa vina banii-aleeeee, Sa vina banii, Sa vina banii, Sa vina banii-aleeeee... Tot cant eu, urcand pe scari inapoi in camera, cand aud la televizor de-odata:"GOOOOOOOOOOOOOOOLLL", dupa care ma gandesc imediat:"Ba, daca dadea Rapidu', tipa si varamiu, deci...bagami-as p**a...", si fug repede sus: -Ce-au facut ma? -A dat panarama ala de Bourceanu gol. Mda. Minutu' 94, la ultimu' meci de pe bilet, se strica tot, toata combinatia...nu ca ar fi prima oara... -Nu se poate (zic eu) -F***-le norocu-n gura de spurcati.. -Si cine ma, uratu' asta? F***-TI M***I MA-TII DE HANDICAPAT (si dau un pumn in televizor, dandu-l cativa centimetrii mai in spate). Nu se poate ma, da-o-n p**a mea de treaba. La ultimu' meci sa ma scoata spurcatii astia, p****-as pe ei de panarame. Mai stau ce mai stau, dupa care trag un picior in pat si incep iar sa tip: -NU SE POATE MA ASA CEVA, DA-O DRACU DE TREABA. Tocmai la ultimu meci sa ma scoate oile, f****-as in norocu' lor (si mai trag un picior in pat) -Zici ca au mancat c***t de cand erau mici astia, n-am vazut asa ceva... -F*****-n gura viata, cu ghinionu' tau cu tot. Intre timp meciul se termina, iar noi doi ramanem amandoi pe marginea patului, uitandu-ne scarbiti la televizor, fara sa mai zicem nimic. Apoi ma ridic eu resemnat si ii zic: -Hai ma. -Unde? -Sa ne aruncam pe geam...Sa luam bere, cum unde? -Mai e deschis la ora asta? -in capatu' strazii e deschis, da' oricum nu mergem acolo, ca nu am chef sa dau de toti stelistii si sa inceapa aia cu laudele. Mergem la tramvai si luam de la non-stop. -Mai mergem pana la tramvai acuma? -Hai dracu', ca nu ai 80 de ani. Asa poate mai uitam de nervi. Ma rog, poate tu, ca eu o saptamana nu am cum sa uit... -Hai ma. Daca bani nu e, macar bere sa e.(mai ceva ca Eminescu ) Iesim din curte si trecem pe langa casa unui prieten, vecin cu mine si stelist infocat (cat timp e Steaua pe primul loc). Si incep sa cant: -In padurea cu alune, Aveau casa doi pitici, vine pupaza si spune (si apoi tipam amandoi) M**E STEAUA M**E STEAUA, HE HE, M**E STEAUA M**E STEAUA, HE HE. Apoi iese si el la geam: -Ba, vreti sa chem militia la voi? -Cheam-o ma, sa strige si ei -Bai Mugure, ce-a facut Rapidu' ma? -Da ma, bine. Daca se termina egal, o saptamana de-acuma nu mai ziceai nimic de meci. Mie imi spui de tine?... -Da' voi unde ati plecat? -Dupa provizii. -Va duceti sa va luati bere? -Vezi ca stii. Nu vi si tu? -Nu poci. -Mai bine, ne revine noua mai multa. -Pai vezi? Hai ca vorbim maine. Da, ala era Bogdan. Stelist "infocat", nu foarte consumator de alcool, iar in rest, enervant cat cuprinde. Insa, noi tot aveam de indeplinit o misiune: berea! Iesim de pe strada mea, Buzau, si intram pe "lungul" drum de pe Teius (lung de vreo 500 de metrii). In capatul Teiusului este o statie de tramvai, iar peste drum de acea statie este un magazin non-stop, de unde ne "aprovizionam" noi cand magazinele din apropiere sunt inchise. Pe drum, imi amintesc iar de meci: -Doamnee, tot nu-mi vine sa cred ca m-au scos panaramele alea. -Si ti-am zis sa nu pui pe ei. -Da-i in p**a mea, ca daca nu puneam, se gaseau altii sa ma scoata. Ca asa s-au gasit mereu. E exact cum am patit atunci cu Sparta Praga (la Sparta Praga-Lausanne 3-3 in Europa League). Si atunci la fel, m-a scos ultimu' meci. -Mda. Ai si tu un ghinion la astea, zici ca esti eu. Chiar mai rau. -P**a, eu tot norocu' l-am folosit cand aveam un an. Ca daca nu aveam atunci noroc, acuma nu mai mergeam cu tine sa luam bere. Da' ma rog...(ce spun eu acolo e de la un incident de cand eram mic. Eram la spital in stare grava, din cauza unor arsuri, iar medicii de atunci nu imi mai dadeau nicio sansa sa raman in viata. Dar iata-ma totusi, in viata si pierzand bani la casele de pariuri sau chieltuindu-i pe bautura). Hai mai bine sa ne gandim de care bere sa luam..

cam scurt ultimul post...adica te-ai invartit pe langa subiect si nu reiese nimic interesant din el astept continuarea

exact

de unde, mi-am stors creierii jumatate de ora sa-mi dau seama cine are pestii

Keep it going

dupa cate ai zis, merita batut Cosmin astept continuarea

abia astept ...bafta in continuare

atunci se lucreaza cel mai bine

zici ca esti eu cu varamiu (am mai zis eu cate ceva de el in story-ul meu ), in viata reala ...si cum zici ca te duceai la Poiana Sarata (nu stiu acuma daca e adevar sau fictiune) asa ma duceam si eu la tara doar cand stiam ca o sa fie si el acolo, amandoi fiind din Bucuresti

wow...felicitari pentru victoria cu Barca...pacat de ce s-a intamplat cu Man Utd, nu stiu cat de "drept" a fost scorul si felicitari si pentru Kevin Kone...mi-as dori si eu unul ca el la Pandurii )