gaby4geo

(Ok, deci am reusit sa o rezolv cu PC-ul. Problema e ca va trebui sa continui pe FM 2017 si nu pe 2016, unde ramasesem ultima data. Deci, o sa apara ceva discrepante, o sa fie alte date si loturile celorlalte echipe vor fi diferite, doar al meu va ramane acelasi. Initial am avut de gand sa fac povestea asta pe FM 2014 cu NSCR. A aparut atunci o problema, nu am mai scris o perioada buna de timp, iar cand am revenit nu am mai dorit sa joc tot pe 2014 si am trecut pe 2015 si am bagat in poveste cateva intamplari prin care am sarit peste un sezon. La fel am patit mai apoi si cu acela si am trecut la 2016. Acum, din alte motive, nu mai am posibilitatea de a mai juca pe 2016 si a trebuit sa trec la 2017. Deci, in cazul in care o sa se intrebe cineva, acela e motivul pentru care am amanat sau sarit peste cate un sezon. Deci, daca o sa doriti sa urmariti in continuare cu toate aceste hazardari si incurcaturi, va multumesc. Daca nu, va inteleg si respect decizia.) In acea seara, in timp ce eram in camera, primesc un apel de la Cristi Balasa: -Salut Cristi!, zic cu o voce semi-plictisita. -Hai sa traiesti. Ce faci? -Acum, sunt in camera. Ia zi, ce s-a intamplat? -Asta voiam eu sa te intreb. Am auzit ca am mai avut un accidentat astazi, e adevarat? -Da, Enceanu. Are o leziune la ligamentele incrucisate. -Si e grav? -Nu foarte grav. In maxim trei luni o sa poata juca din nou. -Am inteles. Si deci vreti sa-l pastram, da? Sau renuntam la imprumut? -Nu nu, nici gand. Ramane la noi. -Ok. Voi v-ati mai uitat pe la stiri, ati auzit ultimele noutati? -Noutati? Despre ce? -Despre sistemul competitional. Au decis sa mai schimbe ceva. (ma bufneste rasul)-Iarasi? Cred ca e a mia schimbare din ultimii ani. -Cam asa ceva. Ma rog, schimbarea asta e ceva mai mica. Liga a 2-a va avea acum o singura serie formata din 20 de echipe. (putin ingrijorat)-Si noi suntem printre ele? -Da, stai linistit. -Pai si de ce au facut treaba asta? -Au fost prea multe echipe din liga secunda care aveau probleme financiare si nu au mai putut sa continue. Si, nefiind destule echipe care sa formeze doua serii, au decis sa le puna pe toate intr-o singura serie. -Aha. Si o sa mai fie ca inainte, cu play-off? -Nu. O sa promoveze direct primele doua clasate, iar a treia o sa joace baraj cu antepenultima echipa din prima liga. Singura problema e ca o sa inceapa sezonul mai devreme. -Cat de devreme? -Pai nu o sa mai inceapa pe 29 august, ci pe 5. -Pe cat? Pai noi suntem programati sa ne intoarcem in tara pe 23. -Da, stiu. Am rezolvat si treaba asta, o sa reveniti pe 1. -Pai si meciurile amicale pe care la mai avem? -Am facut modificari si la capitolul asta. Din pacate, toate amicalele pe care le programaseram inainte sa plecati in Elvetia au fost anulate. Deci, nu mai jucati cu Roma sau Benfica. (pe un ton dezamagit)-Aaa. Mi-ai stricat toata seara. -Stai linistit, ca am si o veste buna. Nu o sa mai jucati cu astea doua, dar in schimb am reusit sa va organizam un amical cu Real Madrid. (sar din pat)-Cu Real?! (Mugur, care era la el in pat, se uita acum nedumerit la mine). Tu vorbesti serios? -Gabi, de cand ne-am cunoscut noi, m-ai auzit vreodata vorbind la misto? -Maaama, mama, mama. Nu pot sa cred. Si cand jucam cu ei? -Pe 27 luna asta. Inafara de ei, mai jucati cu Guingamp pe 20, adica poimaine, cu Segesta din liga a treia din Croatia pe 23 si apoi mai jucati cu Montpellier pe 31. -Deci mai avem doar patru meciuri? -Sunt putine? -Oarecum. Adica, din noua cate aveam la inceput, o sa jucam in total doar sase. Da' lasa, ca ne descurcam. -Asa ma gandeam si eu. Ok, hai ca te las ca mai am de dat si alte telefoane. Ciao! -Bine. Salut, seara buna! Dupa ce inchid, Mugur ma intreaba curios: Mugur:-Ce ati vorbit ma? Ce e cu Realu'? Eu:-Stai sa-ti povestesc... (bla bla bla) M:-Sa-mi bag p**a, jucam cu Real? E:-Da. Intr-un amical, dar tot e ceva. M:-Maaama. E pacat ca nu o sa foloseasca jucatorii de baza si o sa joace mai mult cu rezerve. E:-Da. Ca pe aia de baza ii baga numai la turnee d'alea prin Asia sau America, unde primesc o galagie de bani de la sponsori ca sa-i foloseasca. Dar, oricum, o sa avem si noi cu ce sa ne mandrim.

Mda, hard-ul este terminat. Sa vad cand reusesc sa cumpar alt pc, ca nu am de gand sa schimb piese in troaca asta pe care o am din 2009. Nu stiu daca mai e cineva care urmareste povestea, dar pentru aceia (sau acela) o sa mai dureze ceva vreme pana va fi reluata.

Imediat dupa meci, am fugit la spital, eu si cu Mugur, sa vedem care e starea lui Enceanu. Cat inca eram in curtea clinicii, am inceput sa ne imaginam diferite scenarii: (eu)-Ma, daca ar fi ruptura de ligamente, pentru asta se sta pe tusa tot anul nu? -Cam asa. Si daca ar putea sa revina, ar facea-o tarziu in retur. (oftez lung)-Pai si ce facem atunci, il mai tinem? -Pai vrei sa-l dai afara? -Unde afara, ca nici macar nu e jucatorul nostru, el apartine de Steaua. Dar daca ar fi in situatia aia, eu zic sa renuntam la el si aducem pe altcineva. (sta putin si se gandeste)-Cam aiurea. Fara sa prinda si el vreun meci oficial? -Da vere, da' si asa ce facem cu el? Ca oricum nu o sa poata sa joace. Si cand o reveni, cine stie cat de bine o juca. -Lasa, mai intai sa vedem ce are si apoi ne gandim ce facem cu el. -Corect. Ajungem pana la urma si la el la salon. Avea saracul o fata de zici ca aflase ca mai are cateva ore de trait. -Ia zi Rares, cum e? (zambeste ironic)-Ma doare, cum sa fie? -Dar asistentul nostru unde e, ca parca el a venit cu tine? -Nu stiu, a iesit mai devreme si nu a revenit. -Ti-a zis doctoru' ce ai? -Astept sa vina cu rezultatul de la RMN. -A, deci inca nu stii? -Nu. De-aia sunt cu sufletul la gura. Ma gandesc numai la ce e mai rau. -Eh, sa speram ca nu este cazul. (intervine si Mugur)-Da' cum s-a intamplat? -Alergam si dintr-o data cand am calcat am simtit genunchiul cum mi s-a miscat brusc intr-o parte si apoi nu mai puteam sa calc in piciorul acela. (eu din nou)-Hai, stiu ca te gandesti la tot felul de chestii acum, dar incearca sa te linistesti cat de cat. Dupa cateva minute apare si doctorul cu rezultatele. Ne-am inteles ceva mai greu, el vorbind intr-o engleza foarte stalcita: -Cum e doctore? -Pai, nici bine, dar nici grav. -Adica? -A suferit o leziune la ligamentele incrucisate, insa nu este foarte severa. O sa aiba nevoie de o perioada de recuperare, insa dupa maxim noua saptamani o sa poata juca din nou. (Rares rasufla usurat)-Off, Doamne ajuta! -Hai ca ai scapat si fara operatie. -Da, slava cerului! -Hai, acum poti sa te linistesti. -M-am linistit deja. Dupa ce am mai stat de vorba cateva minute cu doctorul, eu si cu Mugur iesim pe hol: -Na ma, si tu voiai sa scapi de el. -Ce vrei ma? Imi parea rau pentru el, iti dai seama, dar la ce sa-l mai tinem daca oricum nu putea sa joace. Lasa, e bine ca a scapat usor si ca o sa poata sa joace mai repede. -Da. Era si ca dracu', nici macar nu l-a faultat cineva, s-a rupt singur. (ma uit inspre tavan)-Cineva acolo sus are grija de el. -Ete p***, daca avea, nu patea nimic. -Mda, depinde de fiecare cum vede situatia. Dar, ceea ce conteaza e ca o sa poata sa joace pentru noi. -Da, asta-i cel mai important. (imi suna telefonul)-Heh, ma suna Andrei. Cred ca si ceilalti ard de nerabdare sa afle verdictu'. -Iti dai seama. E bine ca ai sa le dai vesti bune.

Pe 18 iunie a venit si al doilea amical, unde ii intalneam pe Vlasim din a doua liga din Cehia. Dupa ce ne-am chinuit cu Amkar, speram ca acesta avea sa fie meciul in care sa ne dezlantuim pentru prima data. Andrei, normal, inca indisponibil, insa puteam macar sa-l folosim pe Nicolae Vasile care era complet refacut. Echipa noastra de start urma sa fie: Matache - Nica, M.Constantin, Miron, Musat - Bucsa - Purece, I.Serban - Serediuc, Enceanu - Tudorie. Make your football formation with this11.com Balanta meciului s-a inclinat rapid in favoarea noastra. In minutul 12 Vojvodik l-a calcat pe picior pe Serban si a fost eliminat. Dar, desi am avut un om in plus si le ceream insistent jucatorilor sa joace mai avansat, sa se duca peste adversar, nu prea ne-am creat ocazii. Prin minutul 35, cand mingea era la noi in banda dreapta la o faza de contraatac, il zaresc pe Enceanu pe partea cealalta a terenului cum se opreste din alergat si se intinde pe gazon, tinandu-se cu mainile de piciorul drept. Musat, care venea din spatele sau a strigat imediat la coechipieri sa trimita mingea in afara terenului. Medicii nostri au intrat imediat pe teren si dupa cateva secunde de verificare a fotbalistului ne-au facut semn ca este nevoie de modificare. -Da-o-n p*** mea, asta ne mai lipsea. Mugur se uita rapid printre jucatorii de pe margine si striga la Calcan: -Andreas, echipeaza-te ca intri. Enceanu iese cu greu din teren ajutat de doctori. Era doar un amical, deci arbitrul l-a lasat sa iasa direct prin dreptul bancii tehnice, chiar daca era la vreo cinci-sase metrii de tusa de pe cealalta parte a terenului. Cum a iesit de pe gazon, eu si cu Mugur ne-am dus glont la el: (intrebam amandoi odata, abia intelegandu-se ceva)-Cum e? Ce a patit? -E destul de serios. E posibil sa fie de la ligamentele incrucisate. (imi pun mainile in cap)-Pfaaaai, nu se poate. -Nu poate fi si de la altceva? (il intreaba Mugur) -La cum mi-a descris el ce simte si la cum s-a intamplat totul, e 90% de la ligamente. O sa se vada sigur dupa RMN ce are si cat este de grav. Rares in timpul acesta mai avea putin si incepea sa planga, nu stiu daca de la durere sau din cauza verdictului. Dar in timp ce noi dezbateam situatia pe margine, pe teren, meciul continua. Calcan, care intrase de cateva secunde pe teren, primeste mingea in banda stanga, dupa care schimba parte, trimitand mingea la Nica. Serediuc nu sta pe ganduri si pleaca imediat in viteza spre poarta adversa. Fundasul de pe acea parte il lasa din marcaj pe mijlocasul nostru si se duce hotarat sa-l deposedeze pe Nica, insa acesta are destul timp si spatiu la dispozitie pentru a-i pasa pe culoar coechipierului sau din banda dreapta. Serediuc preia mingea in interiorul careului si suteaza in forta printre picioarele portarului advers. Era minutul 38 si era 1-0 pentru echipa noastra. -Bine ma! In sfarsit! (reactia mea) Bucuria n-a durat mult insa. In minutul 44, cehii trimit o centrare in interiorul careului nostru. Marius Constantin respinge mingea, de unde este retrimisa in careu cu capul de un jucator advers, de pe la 20 de metrii de poarta. De aceasta data Miron este cel care reuseste sa respinga, insa acesta trimite mingea doar pana la linia de 16 metri. De acolo, un jucator al cehilor, Straka, vine in viteza, lipsit de marcaj, suteaza puternic din voleu si trimite mingea la vinclul portii, lasandu-l spectator pe Matache. 1-1. -Ba, sa-mi bag p*** daca nu suntem de speriat. (tip catre cei din aparare) Ne trezim si noi? (Mugur, vorbind incet, doar cat sa aud eu)-Nu facem noi treaba asa... -Ce la mai trebui bai frate, avem adversar slab, avem un om in plus pe teren si nici pe astia nu putem sa-i batem? Nici macar sa-i dominam, sa stam calare pe ei, daca goluri nu dam. Dupa inca vreo trei minute de joc, arbitrul pune capat primei parti. Nu aveam de gand sa trec asa usor cu vederea performanta din prima repriza. Cum am ajuns la vestiar, am stat serios de vorba cu echipa. -Ma baieti, dati-o dracu' de treaba, noi cand incepem sa jucam, la iarna? Daca nici pe descultii astia care joaca si cu un om in minus nu putem sa-i batem, atunci ce facem? Atacul, ma asteptam sa-i alergati pe astia azi de sa-i zapaciti, dar vad ca nimic, dormiti in ghete. Si apararea, au dat si aia o centrare toata repriza si nici pe aia nu ati fost in stare sa o respingeti. (ma uit catre Marius Constantin) Mariuse, cand respingi centrari din sase metrii, o trimiti si tu in corner, nu le-o scoti la adversari pe 16 metrii. Andrei (Andrei Miron) macar e tanar, mai are de invatat, dar la tine aveam pretentii. Ma, v-am zis si meciu' trecut, e doar un amical, dar nu ne batem joc. Vreau sa va vad si eu ceva mai seriosi, nu sa jucam la nimereala. Toti taceau, ascultau, dar nimeni nu scotea un cuvant. M-a cam surprins lucrul acesta. Marius, cel putin, ma asteptam sa ma stranga de gat, stiindu-l ce temperament are. Dar nu a fost cazul. Din acest punct de vedere nu aveam nicio problema cu echipa, nu era nimeni recalcitrant, toti ascultau ce aveam de zis si niciunul nu comenta (tinand cont si de faptul ca vorbeam si eu in limita bunului simt). Singura problema pe care o aveam sau pe care simteam ca o am e ca nu ascultau ce le ziceam sa le faca pe teren. Sau poate ca ascultau si din cauza asta nu jucau nimic? Ma rog... Din nou, am schimbat intreaga echipa la pauza, cu exceptia lui Calcan, care intrase aba in minutul 36. In a doua repriza, pe teren au intrat: Lazar - Dananae, Scarlatache, Frasinescu, N.Vasile - Barboianu - L.Mihai, Vilceanu - P.Petre, Calcan - M.Niculae. Nici in repriza a doua nu am aratat mai bine. Desi erau cu un om in minus, cehii tineau foarte bine de minge. Iar atunci cand aveam noi posesia, reuseau sa se apere cu succes de fiecare data. Eu pe banca simteam ca innebunesc. Dupa vreun sfert de ora de joc, incetasem sa mai strig la ei si sa le dau indicatii si doar ma gandeam la ce-o sa facem noi in campionat. Imi faceam tot felul de scenarii in cap, cel mai rau fiind ca nu o sa prind nici macar prima etapa, ca o sa ma dea afara dupa sau chiar inainte sa terminam perioada de pregatire. Intre timp, facusem si ultima schimbare, scotandu-l pe Calcan si aruncandu-l in lupta pe Florin Costea. Prin minutul 77, Vasile primeste mingea in banda dreapta, dupa care paseasa in centru la Liviu Mihai si apoi sprinteaza in fata. Adversarul sau direct, in loc sa-l urmareasca, s-a dus sa stranga in centru, iar Mihai a profitat de acest lucru si i-a pasat pe culoar fundasului nostru stanga. Vasile trimite apoi o centrare din prima in careul advers, pe sase metrii, unde il gaseste pe Marius Niculae care se inalta dintre doi adversari si deviaza mingea cu capul in poarta. 2-1. -Binee, frumos! (Mugur ma impinge usor in umar)-Na ma! Ziceai ca nu jucam nimic, uite ca jucam. -A fost frumos, dar totusi, prea putin. Peste doar doua minute, Dananae trimite si el o centrare buna, din banda dreapta de aceasta data, si il gaseste in careul advers pe Costea, la vreo 10 metrii de poarta. "Cioara" trimite puternic cu capul, insa portarul cehilor are un reflex miraculos si reuseste sa mentina scorul neschumbat. (Mugur, cu mainile in cap)-Da-l in p*** mea, ce-a scos-o! -Chiar ca ce-a scos-o. Eu deja incepusem sa ma bucur. In sfarsit echipa juca asa cum trebuia sa o faca demult. Cam tarziu insa, dar cel putin au aratat ca se poate. In minutul 83, Dananae arunca de la margine, aproape de linia de fund a terenului din jumatatea de teren a cehilor. Mingea se duce la Marius Niculae, care trimite dintr-o atingere pana la Patrick Petre. Acesta, tot din prima, trimite o centrare pe sase metri, de unde Florin Costea trimite iarasi cu capul, de aceasta data invingandu-l pe portarul advers. 3-1. -Asta e ma (si bat palma cu Mugur), asa trebuie sa jucam! -Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? -Asa-i. Ultima faza importanta a meciului s-a petrecut in minutul 92, cand Vilceanu l-a incercat pe portarul advers cu un sut de la 20 de metrii, insa executia a fost slaba si usor de prins. 3-1 scorul final. In sfarsit, prima victorie. Dar, desi castigasem, tot nu era acea dominatie pe care mi-o doream. Nu am avut cu mult mai multe sanse decat ei, noi avand in total noua suturi, iar ei 7. Iar la posesie am stat chiar mai prost, 55%-45% in favoarea lor, desi am avut un om in plus pe teren aproape tot meciul. Nu pot spune ca am crescut in joc, tinand cont ca in meciul trecut am jucat cu o echipa din prima liga din Rusia, iar astazi cu una din a doua liga din Cehia. Era o diferenta mare de joc intre cele doua echipe. Dar, pentru inceput, pot spune ca era acceptabil, ca nu era un dezastru. Acum, mai ramanea doar sa ne imbunatatim jocul pana la urmatorul meci cu Como, pe 25 iulie.

Dupa antrenamentele de a doua zi, eram cu Mugur in camera de hotel. Eu eram speriat de bombe din cauza ca echipa nu jucase nimic in meciul cu Amkar: -Ce facem ma? Daca jucam si in campionat cum am jucat cu rusii ieri, ne facem de ras. Echipa plina de "vedete" si sa nu iti creezi nicio ocazie de poarta? -Hai ca m-ai innebunit. Ti-am mai zis, ai zis-o si tu, e prima data cand au jucat toti impreuna, era normal sa nu le iasa mare lucru. D'aia jucam amicale, ca sa se lege relatii de joc, sa se invete intre ei, ca nu au cum sa joace bine din prima. -Da, da' daca ei or sa se invete abia prin iarna, atunci ce facem? Ca nu are nimeni atata rabdare cu noi. -Ma, a fost primu' meci, in p*** mea. Ai rabdare, mai jucam si noi vreo doua-trei-patru si daca nici atunci nu jucam nimic, atunci poti sa incepi sa-ti faci griji. -Ai dreptate. Dar nu pot sa ma calmez, numai la asta ma gandesc. Ca o sa jucam prost in continuare si dupa cateva meciuri ne trezim pe drumuri. -Esti nebun, sa-mi bag p***. O sa vezi, cand o sa inceapa campionatu' o sa defilam. -Macar sa fie asa... -Aa, si ca veni vorba de campionat, noi am uitat ca Liga 1 a inceput sambata, pe 11. -Da ba, asa e. Cum dracu' o-i fi uitat? -Cum? La cat esti de crizat ca a jucat echipa prost ieri, ma mir ca nu uiti sa si respiri. Scoate Mugur telefonul si incepe sa se uite la rezultate: -Asaaa. Ia sa vedem:CFR - Astra 0-2. Si Astra a luat si rosu in minutu' 16. -Ohoo. A inceput tare Sumudica. -Mda. Mai departe...(incepe sa rada) Chiajna - Dinamo 2-0. -CE? -Ba da' prosti mai sunteti, sa mor (si continua sa rada). -Pfoaaa, f***-ti Rednicu' viata! -Lasa ma, ca poate scapati si voi de retrogradare anu' asta (si rade in continuare). -Bine ma, glumetule, zi mai departe. -Bine, hai mai departe. Iasi - Craiova 1-1, neinteresant. Steaua - ACS Poli 3-0. -Pff, normal. Le-a facut ciobanu' echipa anu' asta. -Da, f***-m-as pe norocu' lor. Altcevaa...Viitorul - Voluntari 2-1. -Normal ca trebuia sa castige si ai lu' Hagi. -Normal. Pandurii - ASA 1-1. -Baga-mi-as p***-n ei, sa retrogradeze. Au pierdut ei in ultima etapa cu Otelu' si le-a dat campionatu' la spurcati. -Macar sa se duca. Si ultimu' meci, Petrolu' - Botosani, 2-0. Ma, acuma nu stiu cine o lua campionatu', da' macar stiu ca retrogradeaza Dinamo (si incepe iar sa rada). -Da. Sa vezi derby la anu', Dinamo - Rapid la ora 11. -Aia ar fi culmea culmilor. Sa fim noi cu echipa noastra in prima liga si echipele noastre favorite sa fie in Liga a 2-a. -Daca se intampla asta, imi dau demisia. -Si apoi ce faci? -Nu stiu. Ma duc sa-mi termin facultatea. -Opaa. Te-a lovit constiinciozitatea? -Ori asta, ori am mancat ceva stricat la masa...

Era aproape ora 7 seara, mai aveam doar cateva minute pana la primul nostru meci din perioada de pregatire, impotriva lui Amkar. Atmosfera din vestiar era una linistita. Era si normal, era doar un amical. Eu eram singurul care era emotionat. Probabil ca si Mugur, desi el spunea ca e linistit. Andrei era singurul suparat, el fiind indisponibil pentru acest meci si pentru urmatoarele 4-5 de asemenea. Inainte de a intra pe teren, am tinut sa le transmit jucatorilor cateva cuvinte: -Ei bine, baieiti, asta este. Acum a venit momentul sa vedem daca toate antrenamentele ne-au ajutat cu ceva. Stiu ca este un meci amical, insa nu vreau sa-l tratam in bataie de joc. Vreau sa jucati cat se poate de serios, sa-mi demonstrati ca meritati sa fiti aici, sa faceti parte din aceasta echipa. Haideti, sa va vad! Cateva raspunsuri superficiale, in rest, tacere. Aveam impresia ca nu prea au luat in serios ceea ce tocmai le-am zis. Era putin deranjant, insa nu ingrijorator. Pana sa iesim din vestiar, am batut palma cu Mugur si am ramas cu mainile stranse cateva secunde: -Facem ceva sau nu facem? -O sa aflam imediat. Formula noastra de start pentru aceasta partida era: Matache - Barboianu, M.Constantin, Scarlatache, Musat - Bucsa - Purece, L.Mihai - Serediuc, Calcan - M.Niculae. http:// Find your football tactics app atthis11.com Primele 20 de minute au fost lipsite de evenimente importante. Abia in minutul 25, Vajgle, un jucator al oaspetilor, a incercat poarta din afara careului dintr-un unghi extrem de ingust. Mingea a fost trimisa in forta, insa Matache a fost pe faza si a reusit sa respinga in corner. Urmatoarea faza notabila a avut loc abia in minutul 40. Bucsa pierde usor mingea in jumatatea adversa si rusii scapa pe contraatac. Cristi Bud, care joaca la Amkar, il lanseaza perfect pe culoar pe coechipierul sau, Marjushkin, iar acesta scapa singur inspre poarta. Rusul intra in careu si suteaza din unghi pe coltul scurt, insa Matache are o interventie fabuloasa prin care respinge din nou mingea in corner. Imediat dupa faza, Mugur nu a ratat ocazia de a-l certa pe Bucsa: -Dane, ne trezim si noi? A venit si pauza. Am fost destul de jalnici in primele 45 de minute. Am avut o posesie mai buna decat a rusilor, insa nu am reusit sa ne cream nicio ocazie de poarta. La pauza am decis sa inlocuiesc intreaga echipa. In a doua repriza, sub aceeasi asezare, formatia noastra a aratat asa: Lazar - Dananae, Frasinescu, Miron, Nica - I.Serban - Vilceanu, Enceanu - P.Petre, F.Costea - Tudorie. A ramas pe banca doar Nicolae Vasile care inca nu era complet refacut dupa accidentare. Daca ati crezut ca prima repriza a fost plictisitoare, ei bine, a doua a fost si mai si. Nici noi si nici ei nu ne-am putut apropia de careul advers, iar partida s-a terminat 0-0. Imediat dupa fluierul final, am tras un oftat lung, m-am uitat la Mugur si el la mine. Nu am zis nici un cuvant niciunul din noi, insa ne gandeam la acelasi lucru: "Am fost patetici". N-am avut de gand insa sa mai iau de jucatori si creez tensiuni inutile. Pana la urma a fost primul meci in care baietii au jucat impreuna si era greu sa se lege din prima relatii de joc. Ca un aspect pozitiv, macar am reusit sa nu primim gol.

14 iulie. Astazi, la ora 19, urma sa avem primul nostru meci la Arctic, contra rusilor de la Amkar. Inainte de acesta, insa, am mai avut un episod neasteptat in ziua aceea. Imediat dupa antrenamentul de dimineata, ma suna Cristi Balasa: -Salut! Te-am trezit? (eu, pe un ton ironic)-E trecut de ora 11, tu ce crezi? -Vezi ca o sa te sune peste cateva minute cineva de la ProSport pentru un interviu? (eu mirat)-Interviu? Eu? -Da, da, cum ai auzit. -Pai, cine o sa ma sune? -Nu mai stiu, Costin Stucan parca. Hai, te las sa-ti revi, sa nu te faci de ras. Hai bafta! -Pa! Chiar eram surprins. Nici in cel mai nebun vis nu m-as fi gandit ca o sa am eu interviu. Eu, un antrenor necunoscut la o echipa din Liga a II-a. La vreo cinci minute dupa ce am inchis cu Cristi, suna iarasi telefonul: -Da! -Alo, domnul Stoian? -Da, eu sunt. -Buna ziua! Costin Stucan de la emisiunea ProSport Live va deranjeaza. -Da, buna ziua. -Aveti cateva minute la dispozitie pentru un interviu? -Da, sigur. Dar, te rog, fara politeturi, ca ma faci sa ma simt batran. (rade putin)-Ok, am inteles. Deci, povestea echipei Arctic Gaesti a luat prin surprindere tot fotbalul romanesc. O echipa infiintata parca peste noapte si care are un lot mult peste nivelul ligii secunde. Se poate sa ne spui care este rolul tau in aceasta poveste? Cum ai ajuns la acest punct al carierei? (incerc sa-mi adun putin gandurile)-Pai, pentru cei care nu cunosc: eu mi-am inceput cariera de antrenor cu doi ani in urma la echipa Utchim Gaesti. Primul sezon l-am avut chiar atunci cand se schimbase sistemul competitional. Am jucat un an in noua infiintata Liga a 8-a, dupa care s-a schimbat iarasi sistemul. Al doilea an, am antrenat in Liga a 4-a, tot la Utchim, si am reusit promovarea in Liga a 3-a. La sfarsitul acelui sezon, cei de la compania Arctic au achizitionat echipa de fotbal Chindia Targoviste, dupa cum probabil stiti, si au transformat-o in Arctic Gaesti. Compania aceasta, fiind din aceeasi localitate unde am antrenat eu, a auzit de mine si a decis sa-mi ofere o sansa pentru a promova echipa in prima liga. Si, asa am ajuns unde suntem acum. -Da, o intamplare cum probabil nu s-a mai vazut sau auzit pana acum. Practic, s-a intamplat sa fiti la locul potrivit si in momentul potrivit. -Da, cam asa a fost. -Deci, 26 de ani si antrenezi in Liga a 2-a, avand sub conducere nume grele din fotbalul romanesc, ca Marus Niculae, Marius Constantin, Adrian Scarlatache sau Florin Costea. Cum te simti in acest moment? -Sincer, e ca si cum as trai intr-un vis frumos care nu se mai termina. Odata ce am inceput sa antrenez, am sperat ca la un moment dat o sa fac pasul catre o echipa mai mare, ca nu o sa raman in ligile judetene pentru tot restul vietii. Dar asa brusc, dupa doar doi ani, nu m-as fi gandit niciodata. -Care ar fi obiectivele pentru primul sezon? -Principalul obiectiv este promovarea in prima liga, fara discutie. Cupa Romaniei nu este atat de importanta, insa daca ar fi sa fim eliminati, ar fi de preferat sa ne elimine o echipa din Liga 1. -Exista vreo presiune asupra ta? -Iti dai seama ca exista. Nici eu si nici secundul meu nu suntem antrenori de renume. Da, ni s-a dat o sansa sa ne demonstram calitatile, insa daca nu avem rezultate imediate, sefii se vor reorienta imediat. Se va vedea din primele cinci-sase meciuri daca ne meritam locurile sau daca Arctic e o palarie prea mare pentru noi. -Pe langa jucatorii de care am amintit mai devreme, aveti si destul de multi tineri in lot: Robert Vilceanu, Rares Enceanu, Patrick Petre, Alexandru Tudorie, Nicolae Vasile, Ionut Serban. -Da si asta ma bucura mult, ca avem un echilibru intre jucatori tineri si jucatori cu experienta. Din pacate, cativa dintre ei, si anume Vilceanu, Enceanu, Petre, Tudorie si Nica sunt doar imprumutati. De la anul, e posibil sa nu-i mai avem la dispozitie. -Nu ar fi vreo sansa sa ramana definitiv? -E foarte greu. Sunt niste jucatori de perspectiva, jucatori cu un viitor stralucit si mi-e greu sa cred ca cluburile lor vor renunta la ei cu una-cu doua. -Mai este insa un nume in lotul vostru, un jucator despre care nu se cunoaste mai nimic... (stiind deja despre cine vorbeste)-Andrei Iancu. -Andrei Iancu. Ne poti spune cate ceva despre el? -Pe Andrei l-am avut la fosta echipa. Joaca pe post de mijlocas central, iar la Utchim el era creierul, motorul echipei. Am fost placut surprins de prestatiile lui si am decis sa-i ofer o sansa si la Arctic. -Dar nu ar fi un salt prea mare pentru el? Totusi, nu mai este un copil, are deja 23 de ani din cate am inteles si pana acum a jucat doar prin ultimele ligi ale tarii. Crezi ca va face fata? -Este adevarat si ce ai spus, dar eu am incredere in calitatile sale si sunt sigur ca daca va munci din greu poate fi un jucator important pentru echipa noastra. Acum, totul depinde de el. -Spune-ne, te rog, despre lot. Acesti jucatori i-ai ales tu sau aceasta a fost echipa in momentul in care ai semnat cu Arctic? -Toti jucatorii au fost selectati de mine si de secundul meu. Noi cand am semnat aveam la dispozitie lotul fostei echipe, Chindia Targoviste. Dupa ce am fost adusi, ni s-a dat mana libera sa alegem jucatorii pe care ni-i dorim si, bineinteles, pe care ni-i permitem. De la vechea echipa a ramas doar Liviu Mihai. -Deci, sa inteleg ca aveti parte de un buget destul de consistent. -Exact. De aceea se si doresc rezultate imediate. -Istoria ta in fotbal este una scurta, de doar doi ani. Multi tineri cand vor sa se apuce de fotbal vor sa devina jucatori. Tu in schimb, ai inceput direct ca antrenor. (chicotesc putin)-Eh, sa nu crezi ca nu am incercat si ca jucator. Din pacate, unii sunt facuti pentru acest sport, altii...mai putin. Iar eu si cu secundul, Mugurel, facem parte din ultima categorie (continui sa rad). (incepe si Costin sa rada)-Deci amandoi ati incercat si ati vazut ca nu se poate? -Cam asa ceva. Am incercat de mici copii, nu am reusit, apoi am continuat ca simpli suporteri si acum am ajuns pe banca. -Ca tot ai mentionat de suporteri: luandu-ne dupa anumiti jucatori pe care ii aveti in lot, este posibil ca echipa favorita sa fie Dinamo? -A mea, da. Mugurel este rapidist. -Dar, cu toate astea, aveti mai multi "stelisti" in lot decat "rapidisti". El nu a avut voie sa-si aleaga jucatorii doriti? -El a fost ceva mai cumpatat din acest punct de vedere. Cu mine, insa, te intelegi mai greu. (rade putin)-Ok, iti multumesc mult pentru timpul acordat, o zi placuta si mult noroc in continuare! -Multumesc! La revedere, o zi frumoasa! Si asta a fost. Pana la urma nu a fost mai stiu eu ce chestie tensionata, a fost o simpla convorbire telefonica. M-am cam temut la inceput ca o sa ma incurc in cuvinte, ca o sa ma balbai, ca o sa incerc sa vorbesc aiureli, sa aberez, sa bat campii etc. Dar, nu a fost cazul.

Tara cantoanelor: o adevarata frumusete. Singurul lucru care imi placea mai mult decat minunatele peisaje de munte era vremea, mult mai racoroasa decat arsita de care aveam parte in Romania. Elvetia era a doua in lista tarilor europene pe care imi doream sa le vizitez, dupa Anglia. Din pacate nu eram acolo ca turisti, ci pentru munca. Eram cazati la Swiss Olympic House, un hotel de trei stele din micuta localitate Magglingen, aflata langa orasul Biel, la cota 875, cu o populatie de nici 1000 de locuitori. Aici avea sa fie casa noastra timp de o luna si jumatate. Din pacate, nu am ajunst tocmai "intregi" in Elvetia. Nicolae Vasile a suferit o intindere la coapsa cu aproape doua saptamani inainte de cantonament, iar in momentul plecarii inca nu era complet refacut. Barboianu a avut si el ceva probleme la gat, insa a reusit sa se vindece cat inca eram in tara. Cel mai ghinionist din acest punct de vedere avea sa fie Andrei, care a suferit o intindere la un muschi abdominal, la doar trei zile dupa ce am ajuns in Elvetia, cu doar o zi inainte de primul meci amical contra lui Amkar. Iar conform doctorului Ahmadi, aceasta l-ar tine departe de gazon intre trei si patru saptamani, ceea ce inseamna ca ar urma sa piarda primele 4-5 meciuri de pregatire. Dupa ce am terminat antrenamentele in ziua aceea, am trecut pe la el prin camera sa vad cum se simte: (ciocan si deschid usa)-Ronaldinho! Cum te mai simti? -Ca dracu'. -De la durere sau de suparare? -Cred ca mai mult de suparare... -Lasa ma, ca iti revi tu. Cisse si-a rupt amandoua picioarele si tot a putut sa mai joace. -Nu aia e problema, ca nu mi-e teama ca nu o sa mai joc, ca n-am mare lucru. Da' ma oftic ca nu prind si eu primele meciuri. -Daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca o sa prinzi meciu' cu Roma. -Meh...e bine ca macar pot sa-l joc pe ala, dar tot sunt suparat ca nu pot sa joc acum imediat. -Ce sa-i faci ma, asta e. Stii cum e ca fotbalist, mereu apar accidentari, mai mici, mai mari. Trebuie sa te obisnuiesti cu asta. -Mda. Ii multumescu Lui Dumnezeu ca macar nu e mai grav. -Asa, vezi? Fi mai pozitiv. -Sunt cat pot de pozitiv. Dar nici foarte pozitiv nu pot sa fiu, ca daca rad ma doare burta de mor. -Doar cand razi? -Si cand tusesc. Si, ma rog, daca ma misc in anumite pozitii, dar de la alea macar pot sa ma abtin. -Eh, asta e, induri si tu cateva saptamani, n-ai ce face. Noi o sa mancam in curand, cobori si tu? (se gandeste putin)-Nu prea mi-e foame rau, dar o sa vin si eu. -Bine, hai ca te astept jos. Cand ajung jos, ma intalnesc cu Mugur: -Ce zice, cum se simte? -E binisor. Mai mult suparat decat indurerat. -Hm. Imi pare si rau de el. -Si mie. El, saracu', nu a stiut pana acum ce-i aia problema medicala. Inafara de raceli, el nu a avut nicio problema pana acum. -Eh, nici asta de acum nu e cine stie ce. Crezi ca o sa-l afecteze in vreun fel? -Ma, nu cred. Adica e ofticat ca s-a intamplat, dar na...stie si el ca nu se moare din asa ceva. O sa treaca el peste. -Mda. Si, maine primul meci. Te simti pregatit? -Eu zic ca da. Nu sunt emotionat sau cev de genul asta, ca e doar un amical pana la urma. Si oricum, nu ma astept sa facem cine stie ce, mai ales ca baietii astia o sa joace pentru prima data impreuna. Sau, ma rog, majoritatea din ei. -Da' de rusi ce crezi? Crezi ca e ceva de capu' lor? -Sincer, habar n-am. Vedem maine ce e de ei. Dar mai important e sa vedem ce e de noi. -Corect.

S-a terminat si primul antrenament. Era un sentiment foarte neobijnuit sa stiu ca am asemenea jucatori sub conducere. Fata de pustii anonimi pe care i-am avut la Utchim, era o diferenta ca de la cer la pamant. Ma cam temeam ca o sa am probleme cu veteranii echipei, cum ar fi Marius Niculae, Florin Costea sau Marius Constantin, ca nu ar asculta de ce le zic, fiind jucatori mai in varsta decat mine. Dar, din fericire, nu a fost cazul. Cu totii s-au comportat de minune si nu a fost niciun fel de problema cu niciunul. Andrei inca a fost putin cam timid din cauza ca s-a vazut dintr-o data intr-un asemenea lot, dar eu si cu Mugur avem incredere in el ca o sa se obijnuiasca cu timpul. Inainte sa apucam sa plecam spre casa, la stadion isi face aparitia si Cristi Balasa cu o foaie in mana: -Ce fac baietii? -Bine, ne pregateam de plecare. Cu tine ce-i pe-aici? -Voiam sa va anunt de cantonamentul nostru din vara aceasta. Eu si cu Mugur ne uitam mirati unul la altul, dupa care el intreaba: -Avem si cantonament? (cu o voce comica)-Da Muguras. Om fi noi in Liga a 2-a, dar avem buget mai mare decat majoritatea Ligii 1. (eu)-Si unde avem cantonamentul? -In Elvetia. -Ohoo, frumos. Si cand plecam? -O sa plecam pe 10 iulie si ne intoarcem in tara pe 23 august. -Abia la jumatatea lu' august ne intoarcem? Pai campionatul cand il incepem? -Primul meci oficial este pe 26 august in Cupa Romaniei, iar prima etapa din campionat este pe 29 august. (Mugur)-Pfuu, asa tarziu? Pai Liga 1 incepe aproape de inceputu' lu' iulie, noi de ce incepem asa tarziu? -Ma, nu le-am programat eu asa. Astea sunt. (eu)-Eh, pana la urma, ce mai conteaza cand incepe? Si de-a lungul cantonamentului avem si vreun amical programat? -Nu unul, ci noua. -Cate?! -Asa cum ai auzit, noua. Uite-le! (si imi intinde foaia). Si incepem sa ne uitam la adversare: Amkar (Rusia), Vlasim (Cehia), Como (Italia), Besiktas, Benfica, Antalyaspor, Roma, Valladolid si Cadiz. Dupa ce le vad pe toate, intreb mirat: -Roma? Benfica? Besiktas? Cum de avem noi amicale cu astea? -Ce pot sa zic? Avem in spate un sponsor puternic. (Mugur)-Cred ca puternic e putin zis. -Eh, cam asta este. Eu trebuie sa plec acum, daca aveti vreo nelamurire puteti sa ma sunati. (ma uit la el cu un zambet pe fata)-Nu-mi zice ca iar ai treaba. (imi arunca o privire urata, vizibil deranjat de ironia mea)-Nu toata lumea are program lejer ca voi, Gabi. (pe un ton sarcastic)-Off, ce s-ar face echipa asta fara tine Cristi. (in timpul asta, Mugur incepuse sa chicoteasca in spatele meu) -Da. Hai salut! -Sa traieeesti! Pleaca el si ramanem doar eu cu Mugur: (Mugur)-Panarama esti si tu, poate spune asta mai sus ca il luam la misto. -Da-l in p*** mea, ca nu se supara asta din orice nimic. Da' lasa-l pe asta, (si ridic foaia de hartie la nivelul capului) tu ai vazut ce meciuri avem vara asta? -Am vazut, da' parca nu-mi vine sa cred. Sa jucam noi cu Roma si Benfica? -Da. Chiar daca nu reusim sa promovam la final de sezon si ne da turcu' afara, macar ramanem cu amintirea ca am jucat contra unor echipe ca astea. Chiar daca au fost doar amicale. -Sa stii. Da' crezi tu ca nu promovam la ce lot avem? -Eu stiu? Cine stie cat de praf om fi ca antrenori? -Hai ma, nu cred ca suntem chiar atat de petarde. -Eh, nici eu. Dar ramane de vazut.

Luni dimineata, o vreme mohorata afara. Tot cerul era acoperit de nori si batea un vant destul de puternic. Era o vreme din aceea in care in orice moment te asteptai sa inceapa sa ploua. Daca as fi fost superstitios, as fi zis ca era un semn rau, mai ales ca toate zilele de la sfarsitul lui mai si pana atunci au fost insorite. Dar nu bag in seama astfel de chestii. Eram in masina cu Mugur si cu Andrei si mai aveam cam un sfert de ora de mers pana in Targoviste. Inca mai mergeam cu 1310-le, cel care l-am primit de la Iacobuta ca masina de serviciu atunci cand eram la Utchim. Acela a fost "cadoul" sau de ramas bun dupa ce i-am dus echipa in Liga a 3-a. Acum, insa, nu-l mai aveam pe Viorel ca sofer. Am incercat sa-l luam pe el ca sofer al autocarului echipei, insa seful cel mare, Hasan, avea deja un om al lui pe postul aceasta. Nu a ramas nici ca sofer al Utchimului dupa plecarea noastra, considerand ca nu ar mai fi avut niciun farmec daca nu mai eram si noi la echipa. Acum, eu si cu Mugur trebuia sa ne conducem singuri. El era mai mereu la volan pentru ca pur si simplu ii place sa conduca mai mult decat mie. Eu am ramas obisnuit sa stau in dreapta si sa ma uit pe geam. Astazi era ziua cea mare, ziua in care urma sa ne intalnim noua echipa, noul lot. De cand am plecat din Poiana, am tot vorbit pe drum despre fel si fel de chestii, dar de cateva secunde se lasase o liniste neobisnuita. Vazand ca nu mai "indrazneste" niciunul din noi sa zica ceva, am decis sa fac eu primul pas: -Emotionati? (raspunde amandoi pe rand)"Oooho!", "Si inca cum." -Si eu...si eu. Mai trec vreo 10 secunde de liniste, dupa care incep sa fredonez un cantecel pe care il aveam in cap de cateva zile: -Nimic nu mai e cum era odata, (incep si verii sa cante) fotbal modern, noi nu vrem niciodata, la-la la la... (Mugur)-Mda. Pana la urma in asta ne bagam. (eu)-Tin minte cu ce foc cantam asta cand mergeam pe stadion. Acum, ne-am vandut. -E p***, daca i se oferea cuiva un contract la o echipa d'asta, crezi ca refuza careva? Noi cantam asa ca ne gandeam ca nu o sa avem vreodata o treaba cu "fotbalu' modern". -Asa e. Cand vine vorba de bani, nu mai tii cont de nimeni si nimic. Am tot dezbatut subiectul asta pana am ajuns in fata stadionului. M-am uitat pe geam si am vazut o gramada lume in fata stadionului, mai multa de cat mi-as fi imaginat. Parca mi-era si rusine acum ca am venit cu Dacia... -Thaa, ce de lume. (Mugur)-Nici nu am semnat bine cu echipa asta si deja avem o gramada fani. -Da, sigur de'asta sunt aici... Nu coboram bine din masina ca il si vad pe personajul meu preferat: Cristi Balasa. Si el ne vede si vine imediat catre noi: -Eh, se pare ca ati ajuns la timp. (eu)-Nu ti-am mai zis ca suntem oameni punctuali? Da noroc cu noi, insa lui Andrei nu-i da drumul la mana imediat: -Cu cine am onoarea? -Andrei Iancu. -Aa, tu esti baiatul de la Utchim. Cristi Balasa, imi pare bine! -Si mie. -Pai, haideti pe gazon ca jucatorii sunt acolo deja. Intram pe iarba si zarim pe undeva aproape de mijlocul terenului un grup de vreo 20 de oameni. Aceia erau jucatorii pe care ii alesesem pentru formarea lotului. In timp ce ne indreptam, eu si cu Mugur il observam pe Andrei ca inainteaza din ce in ce mai lent, cu o privire ratacita pe fata. Mugur se duce atunci in spatele lui, il strange usor de umeri si il incepe sa-l impinga usor: -Hai Ronaldinho, cu tupeu! Facem cunostinta rapid cu fiecare jucator, dupa care Cristi ni se adreseaza tuturor: -Bun, acum ca suntem toti aici, va rog sa veniti in zona vestiarelor pentru a va lua in primire noile echipamente pentru sedinta foto. In sfarsit! Chiar eram curios sa vad ce o sa imbrace jucatorii nostri. Cand le-am vazut insa, am ramas putin dezamagit. Toate echipamentele erau simple, de o singura culoare: cel de acasa era de un gri ceva mai inchis, cel de deplasare alb, iar cel de rezerva rosu. Ma asteptam la niste modele, linii, ceva, dar nimic. Singurul lucru care mi-a placut e ca erau facute de Puma. Sigla era si ea la fel de simpla. Un A mare de tipar in mijlocul unui cerc, iar de-a lungul cercului era scris "Fotbal Club Arctic Gaesti", asemanator cu sigla nationalei Romaniei. Treningurile stafului tehnic parca erau ceva mai interesante, cu pantaloni negri si bluza gri. Acestora li se mai adauga si un tricou polo alb. In total, tot tambalaul a durat cateva ore. Toti jucatorii au fost fotografiati individual in mai multe ipostaze, apoi s-a facut o poza de grup cu jucatorii si staful tehnic. Si ca tot am adus vorba de staful tehnic, inafara de mine si de Mugur mai erau Govanni Melchiorre, preparator fizic care, din cate am inteles, a fost adus de la CFR Cluj, si Valentin David, antrenorul de portari. Jucatorii au primit urmatoarele numere: Florin Matache - 1, David Lazar - 99, Constantin Nica - 2, Stefan Barboianu - 16, Ovidiu Dananae - 15, Marius Constantin - 23, Adrian Scarlatache - 5, Cosmin Frasinescu - 3, Andrei Miron - 24, Nicolae Vasile - 17, Nicolae Musat - 28, Ionut Serban - 6, Dan Bucsa - 5, Florin Purece - 10, Rares Enceanu - 26, Robert Vilceanu - 27, Liviu Mihai - 17, Tiberiu Serediuc - 7, Patrick Petre - 14, Andrei Iancu - 8, Andreas Calcan - 11, Alexandru Tudorie - 19, Florin Costea - 29 si Marius Niculae - 9.

Au trecut aproape trei zile si nu am mai auzit nimic de la Cristi Balasa. Nu ca mi-ar fi facut mare placere sa vorbesc cu el. E probabil cea mai antipatica persoana pe care am intalnit-o vreodata, genul acela care are nu stiu ce functie si se crede superior tuturor celor din jur, ca si cum ar fi cel mai important om in viata. De curiozitate, am cautat putin pe Google sa vad daca gasesc ceva despre el. Din ce am vazut, a fost mijlocas central si a jucat in trecut la Chindia Targoviste. Cea mai mare parte a carierei sale a petrecut-o la FC Arges, acolo unde a jucat din 1997 pana in 2003. Nu pot spune ca a avut cea mai de succes cariera, dar ma rog. Poate ca trecutul sau ca fotbalist il "obliga" sa vorbeasca de sus cu oameni cum sunt eu si cu Mugur, care suntem debutanti in acest sport. Sau poate s-o fi gandit ca daca nu ne pune la punct de la inceput o sa ne-o luam in cap si o sa credem ca noi taiem si spanzuram. Dar cine stie ce-o fi in mintea lui... In cele din urma, vineri seara primesc un telefon de la el. Desi nu-l inghiteam, am incercat sa par cat se poate de prietenos cand am raspuns: -Salut Cristi! (tot pe tonul acela sictirit si plictisit de viata)-Salut, salut! Am rezolvat cu jucatorii propusi de voi. Luni in jurul orei 10 vreau sa fiti la stadion pentru o sedinta foto alaturi de viitorul nostru lot. -Deci a mers cu toti? (si mai sictirit)-Daa, doar ti-am zis. -Pai, stai putin. Eu pe lista notasem atunci sa ne interesam daca mai putem lua al jucator de la Steaua, inafara de Valceanu si Enceanu? Cum a ramas? -Da, am vorbit cu cei de acolo si au fost de acord sa ni-l lase pe Tudorie. (socat)-E dracu? Dupa ce l-au adus cu surle si trambite, acum il dau in alta parte? -Da, pentru atac ii au pe Marica, Tade si Bawab, iar Tudorie nu prea mai avea loc de ei si au fost de acord sa-l lase sa joace in alta parte, tinand cont ca ei nu mai au echipa secunda. -Am inteles. Noi aveam deja atacanti, dar oricum e bun. -A da, si inca ceva. Am discutat cu cei de la club despre cativa din jucatorii pe care i-ati propus. (cu un ton ingrijorat)-Ce-ati discutat? Despre cine? -Fundasii dreapta, Barboianu si Dananae. Sincer, nu mi se par la acelasi nivel cu restul lotului. Dar am zis ca daca sunt alesi de voi, sa nu renuntam la ei. Dar totusi, am hotarat sa mai aducem un fundas dreapta ca sa avem o alternativa in caz ca acestia nu se ridica la nivelul asteptarilor. (putin suparat)-Pai nu or fi la nivelul lotului, dar aia a fost lista pe care mi-ai dat-o, nu aveam foarte multe alternative din care sa alegem. Pai si pe cine zici ca iei? -Am reusit sa negociem cu cei de la Atalanta pentru a-l imprumuta pe Constantin Nica. Ca si Tudorie, nici el nu ar fi prins un loc de titular la echipa sa asa ca au fost de acord sa-l lase sa creasca in alta parte. -Pai, ca si Tudorie, e bun, dar sunt prea multi pe un singur post. Nu e ca la mijlocasi, sa-l muti pe tot terenul, el poate sa joace doar fundas lateral, si sunt doar doi fundasi laterali in primul 11. -Lasa, ca e mai bine sa fie concurenta pe posturi, ii motiveaza sa joace mai bine. -Concurenta era si daca erau doar doi, nu trebuie sa fie 10. -Ei, lasa ca sunteti baieti isteti, va descurcati voi sa faceti cumva sa-i folositi pe toti. Am incredere in voi. -Mda, imi vine sa dansez cand aud asta. Altceva? -Asta e tot. (devin iar ironic)-Serios? Nu ma intrebi si pe mine de sanatate, de astea? -Lasa, ca stiu ca esti bine. -Daca stii, atunci ma bucur. Hai, o seara buna! -La fel. Eh, se putea sa vorbim fara sa ne ciondanim macar un pic? Ma cam pusese pe ganduri insa cu aia doi jucatori ai lui. Daca ar fi fost transferati definitiv, era alta chestie, stiam ca ii crestem pentru noi. Dar asa, tinem jucatorii nostrii prin tribune ca sa ii crestem pe ai altora? Nu am nicio problema cu ei ca sunt imprumutati, dar era problema ca pe posturile lor deja aveam destui oameni. Dar pana sa ma gandesc eu la ce si cum, il sun si pe Mugur sa-i zic vestea cea mare: (...) -Pai cum sedinta foto? Cand vin jucatori noi nu se face conferinta de presa? -Nu stiu ma, asa mi-a zis. Poate la conferinta trebuie sa venim si nu a stiut asta cum sa se exprime. Sau, poate or face sedinta foto ca sa prezinte si noul echipament. -Mda, se poate. Deci la cat a zis, la 10? -Da, la 10. -Pff, pai si cum facem? Ne ducem de duminica la Poiana? -Asa ma gandeam si eu. Ca de acolo intr-o ora maxim am ajuns. -Ca tot vorbeai de echipamente. Stii ceva de ele, cum arata, ce firma le face? -Ma, nu stiu, ca nu am intrebat pe nimeni de treaba asta. Si pana la urma ce conteaza cum arata? Unu la mana, nu avem suporteri care sa ne injure ca avem un echiament de cacat si doi la mana, nici macar nu o sa le purtam noi, or sa le poarte jucatorii. -Da, ai si tu dreptate. Dar de Andrei a zis ceva? -Ma, nu a zis. -Nici ca-l ia nici ca nu? -Nu. Dar, daca nu voia sau nu se putea sa-l ia, banuiesc ca mi-ar fi zis. -Deci luni o sa vina si el cu noi. -Da. -Crezi ca o sa se descurce? -Eu stiu ma ce sa zic? La Utchim, ai vazut ca era cel mai bun din echipa. Dar nu poti sa compari jucatorii aia cu ce jucatori or sa fie la Arctic. (il bufneste rasul)-Doamne, de cate ori aud numele asta si ma gandesc ca e echipa de fotbal, ma apuca rasul. (incep si eu sa rad)-Stiu ce zici. Mai ales cand ma gandesc ca o sa antrenam la o echipa care se numeste la fel ca frigiderul din bucatarie. -Ce sa-i faci, marketingul...

-Ma voi sunteti nebuni? In echipa asta vreti sa joc eu? -De ce ma, nu ti-ar place? -Ba da, da' am eu fata de asa echipa? -Ma, pana nu incerci, nu ai de unde sa stii. -Eu incerc, iti dai seama. Dar nu stiu daca fac fata. (sare si Mugur)-Lasa ma, ca ai pile si o sa joci meci de meci. -Si cu ce ma ajuta daca joc meci de meci si ma fac de ras de fiecare data? (revin eu)-Du-te ma, nu te lua dupa Mugur. La mine nu joci decat daca esti cel mai bun. -Mda, mersi de incredere.(face o pauza) Dar i-ati ales si voi pe jucatori. (eu mirat)-Adica? -Pai Niculae, Constantin, sunt cu cativa ani mai mari ca voi si sunt si d'aia tari in gura. Va impuneti voi in fata lor? (ma uit la Mugur si se uita si el la mine)-Lasa ma, ca ne descurcam noi. Pana la urma noi suntem la conducere. (intervine si Mugur)-Si oricum, mai intai sa vedem daca o sa putem sa-i aducem pe toti astia. Ca parca vad ca putem sa luam doar unu-doi si in rest ramanem cu aia de la vechea echipa. -Da, mai e si chestia asta. (Andrei)-Pai si daca ramaneti cu ceilalti, credeti ca promovam? -Eu stiu? Vedem. -Si daca nu promovati, va mai tine inca un an? -Putin probabil. Dar, cum am zis, mai intai sa vedem ce lot o sa avem pana la urma si vorbim pe urma daca promovam sau nu. Da, Andrei, incantat si nu prea de faptul ca o sa joace la Arctic. Pana la urma, din cauza ca a jucat doar prin sate si comune pana acum, nici nu are cum sa fie altfel. E normal pe de-o parte sa fii incantat sa joci alaturi de asemenea nume, dar pe de alta parte e normal sa te si ingrijorezi ca nu o sa faci fata. Nu ar fi un capat de lume, dar totusi. A doua zi dimineata il sun pe Cristi Balasa pentru a stabili o intalnire ca sa discutam situatia lotului. Surprinzator, de data asta a raspuns la telefon. -Salut Cristi, Gabi sunt. -Da, salut. Care e problema? (deja iritat)-Nu e nicio problema. Nu ai zis sa te sun astazi dupa ce alegem jucatorii? -Ba da. Si, i-ati ales? -Da, de ieri. -Pai si de ce nu m-ai sunat? -Pai nu ai zis ca o sa vorbim azi? -Pai daca ati terminat de ieri ati stat pana acum ca sa ma suni? (abtinandu-ma sa nu-l injur)-Pai ieri ai stat doar doua minute sa vorbesti cu noi, ca ai zis ca ai nu stiu ce treaba. Daca te-am vazut asa grabit, am zis sa nu te mai deranjez si ca o sa rezolvam astazi ce avem de rezolvat. -Hai, bine, ma rog (in scarba). Veniti in fata la stadion si vorbim acolo. -Dar sper ca ai timp sa vorbim, nu faci ca ieri de stai doar doua minute. (si mai in scarba)-Da, da, da, am, voi veniti incoace. Ma sunati cand sunteti in apropiere. -Bine, salut! Inchid si vorbesc cu Mugur: -Ba, te umple de draci asta. Zici ca e mare vedeta el, f***-i rasa-n gat. -Si ce a zis, cum facem? -Ne intalnim tot in fata stadionului. Daca vine iar dupa o ora il strang de gat. -Pai si cand ne vedem? -Cat mai repede. Adica plecam acum. (intervine si Andrei)-Vin si eu cu voi? -Nu cred ca are rost. O sa te luam cand se reuneste lotul sau vedem cand. Dar azi nu prea are niciun rost. -Cum credeti. Sa ma sunati sa-mi ziceti ce ati rezolvat. -Sigur. In mai putin de o ora ajungeam inapoi in Targoviste. Afara era o caldura puternica, desi abia incepuse luna iunie. Il sunasem pe Cristian cu putin timp inainte sa intram in oras si, asa cum era de asteptat, tot noi am ajuns primi la stadion. Din fericire, de data asta a trebuit sa-l asteptam doar un sfert de ora. -Dar vad ca va miscati repede baieti. (pe un ton ironic)-Asa suntem noi, ne place sa fim punctuali. (se uita putin la mine, intelegand ce am vrut sa zic)-Ia, da-mi sa vad ce ati ales acolo. Ii intind dosarul si incepe sa se uite peste ce am incercuit noi pe foile acelea. (dupa cateva secunde de analizat, inca uitandu-se in dosar)-Dar v-ati intins, nu gluma. Sa inteleg ca nu vreti sa pastrati pe nimeni din lotul vechi? -Decat pe Liviu Mihai am vrea. Dar, se poate sa ii luam pe toti? Noi i-am incercuit asa orientativ, sa aratam pe cei care ne-ar interesa. (pe un ton usor iritat, inca uitandu-se in foi)-Ti-am zis ieri, daca vreti sa pastrati pe cineva din actualul lot, bine, daca nu, ii schimbam. (se uite inspre mine) Ce nu ai inteles? (putin rastit)-Am inteles asta, dar ma gandeam ca douazeci si ceva de jucatori ar fi putin cam mult si ca nu ar fi posibil sa ii luam pe toti. -Ba este posibil, doar ti-am zis. Deci astia sunt toti? -Aproape. Ar mai fi un jucator care l-am avut la Utchim pe care vrem sa-l aducem. -Adica vrei sa iei un jucator din liga a 4-a sa joace langa numele astea pe care le-ati trecut aici? (sare si Mugur, care fierbea de nervi)-E in Liga a 3-a acum, nu a 4-a, si putea fi chiar in prima liga daca ar fi avut un sprijin atunci cand s-a apucat de fotbal. (uitandu-se din nou prin hartii)-Ma rog, voi stiti. Voi o sa fiti responsabili de rezultate pana la urma. (il intep putin)-Si tu pentru ce esti responsabil? (se uita surprins la mine, dupa care imi raspunde pe un ton rastit)-Am eu responsabilitatile mele. O sa vorbesc cu cei de la club si va anunt cand rezolvam cu jucatorii. -Ok. Atunci asteptam sa ne suni. -Salut! (si eu si Mugur)-Salut! Astept putin sa inchida usa de la masina, dupa care zic incet: -F***-ti pe ma-ta! -Eu il bat pe asta intr-o zi, nu cred ca scapa. -Mai da-l dracu pe asta. Important e ca putem sa-i luam pe toti aia care-i vrem. -Da. Nu ma asteptam, ma gandeam ca o sa spuna ca-s prea muti, ca nu stiu ce. -E bine ca se poate. Parca nu-mi vine sa cred ca ajungem noi sa antrenam jucatorii aia. -Nici mie. Macar sa si reusim sa promovam. -Daca am reusit cu Utchim, eu zic ca reusim si cu astia. -Macar sa fie asa.

Gasim pana la urma o terasa langa Turnul Chindiei, care era foarte aproape de stadion. Ne asezam la masa, comandam cate o bere de fiecare si incepem sa rasfoim cele aproape 20 de foi din dosarul ce tocmai il primisem. -(eu)Da' sunt ceva jucatori, nu gluma. -Sunt multi, dar or fi si buni? -Vedem. Primi vad ca sunt portari. Ia, cine-o fi pe aici? (ne uitam vreo 2-3 minute peste toti) -(Mugur)Din ce vad pe aici, singuru' mai de Doamne-ajuta ar fi Lazar asta care a jucat la Pandurii. -Mda, e tinerel. Era la un moment dat si titular pe la aia. -Deci il luam pe asta si ramane de rezerva unul care e deja la echipa? -Stiu si eu. Parca as fi vrut sa-l luam si pe Matache. -Pai si luam doi portari? -Ce-are? N-ai auzit ce a zis ala? Ii tinem pe care vrem si pe restu' ii schimbam. -Pai da, dar crezi ca e in regula sa-i schimbam pe toti? -Ma, noi ii trecem aici. Daca o sa zica cineva ca sunt prea multi, reducem din ei si aia e. -Bine. Deci Lazar si Matache portari. Ce urmeaza? -Fundasi. Pff, dar sunt o gramada. Se vezi cat ne ia sa ne uitam prin toti. -Asta e, cat o dura acum... (mai trec cinci minute) -Am vazut ca e trecut aici Dananae ala care a fost la Craiova. O mai fi ceva de capu' lui? -Eu stiu? Se poate. -Il trecem aici atunci. -Ma injuri daca iti zic sa-l luam si pe Barboianu? -Pai e Barboianu trecut aici? -Pai cum? Stai sa-ti arat...uite-l. -Heh. Ori sunt astia prea bogati, ori a ajuns Barboianu de ras. -Cine stie? Il trecem aici, ca, dupa mine, e mai bun decat toti ceialti de pe dreapta. -Bine. Centrali? -Centrali...ce am vazut pe aici mai interesant, pe Scarlatache. -Aha. Inseamna ca avem un buget destul de consistent, ca Scarlatache nu e chiar asa petarda. Cel putin, nu mai rau ca Barboianu. -Mhm. Ar mai fi si Miron asta de la Otelu'. Asta parca a fost si la nationala de tineret, nu? -Habar n-am, nu le am prea bine cu astea. Daca zici tu, inseamna ca stii mai bine ca mine. -Altu'? -Altul...imi mai face cu ochiu' si Frasinescu asta. -Zici tu ca e bun? -Mai bun decat ceilalti de pe-aici, da. -Ok. Si al patrulea fundas central? -Nu stiu, speram ca ai vazut tu ceva. Ca eu, nu prea mai zaresc nimic interesant pe aici. -Dar daca le-am propune pe cineva care nu e pe lista, ce crezi? -Eu stiu. Sa nu zica ca ne intindem. -Daca nu se poate nu il luam. Nu cred ca e o crima daca incercam. -Bine...ai pe cineva in minte. -Eh, un preferat de-al meu... -Aoleu, Marius Constantin? -Vezi ca stii. -E la Targu Mures ala in p*** mea, a iesit vice campion anu' trecut, crezi ca vine ala la noi? -Merita sa incercam. -Bine. Fundasi stanga. -Bai esti nebun, e si Nicolae Vasile trecut aici. -Oho, deja l-am trecut pe primul. Al doilea? -Stai sa vedem.. (mai stam cateva minute) -Cred ca cel mai bun ar fi Musat. -Il trecem atunci. Hai ca pe astia i-am terminat repede. -Ce urmeaza? -Inchizatori, zic eu. -Inchizatori atunci. (si incepem sa analizam) -Din ce-am vazut pe aici, neaaparat trebuie luat Serban de la Dinamo. -Ala a fost petarda de cate ori a jucat, ce vezi asa bun la el? -Ma, daca o fi in echipa cu jucatori de acelasi nivel, poate o juca si el ceva. -Ma rog. Altu? -Din ce am vazut pe aici...cred ca Bucsa asta. -Dar am vazut ca sunt destui de la Petrolu', nu numai el. Cred ca se duc de rapa astia. -Cel mai probabil. Deci, avem Serban si Bucsa, altu' mai luam? -Hmm, as tinde sa zic ca nu. In cel mai rau caz, il bagam pe Barboianu la inchidere daca e nevoie. -Ma rog. Sa vedem si mijlocasi laterali acum. (bla bla bla) -Cam subtire aici. -Mda. Singurii mai asa si asa ar fi Serediuc pe dreapta si Calcan ala de la U Cluj pe stanga. -Mari nume... -Ce sa facem, luam si noi ce ne permitem. -Pai si altii? -Nu stiu ce sa zic. Hai, sarim peste si revenim mai tarziu. -Bine. Mijlocasi ofensivi? -Pai, il avem deja pe Liviu Mihai. Stai sa vedem ce mai e pe aici (...) -Ce zici, ramane si Purece? -...ramane asta, ca si restu' sunt...vai-vai. -Dar ce zici, il incercam si pe Andrei? -Eu stiu ce sa zic...crezi ca ar face fata? -Incercam. Macar stim ca el nu o sa fie scump. -Ma rog. Hai, il trecem si pe el, vedem ce iese. -Si am ajuns deja la atacanti? -Da. Mama, uite cine e primul! -Marius Niculae? Da' are 50 de ani. -Lasa, ca putina experienta acolo nu cred ca strica. -Ma rog. Altu? -(ma bufneste rasul)Florin Costea? -E si asta acolo? -Este, uite-l mai jos. -Hai ma, ce dracu? O facem in bataie de joc? -Nu ma, vorbesc serios. -Aoleu, iei toti parlitii in echipa. -Hai ma, o sa fie cu fostii lui coechipieri, cu Barboianu, cu Dananae. Poate o misca ceva. -Bine ma, trece-l si pe asta. -Deci, astia sunt? -Mai aveam mijlocasi laterali de ales. -A da. Ca tot ai adus vorba, ma gandeam la o chestie. Nu o merge sa imprumutam de pe undeva? -Banuiesc ca nu. Adica daca luam cu imprumut, nu ar avea de ce sa fie scumpi. Dar pe cine? -Pai, primu' care-mi vine in minte e fi-su' lu' Petre, de la Dinamo. -Patrick? Pai il lasa aia sa vina? -Pai n-ai vazut ca el abia prinde lotu' la echipa mare? Ca sa mai prinda si el ceva experienta, l-or lasa. Nu cred ca e mai benefic pentru el sa joace in Liga a 3-a decat in Liga a 2-a. -Ma rog. Altu'? -Pustii aia doi de la Steaua, Valceanu si Enceanu. -Pff, de la Steaua nu mai luaseram... -Ce are ma? De venit vin, ca acolo si asa nu joaca. De lasat o sa-i lase, ca si asa nu-i folosesc. Defapt, poate o sa se mai intereseze astia daca mai au pe cineva pe care ar vrea aia sa-i imprumute, ca sa joace si ei cateva meciuri. -Mhm. Deci, asta e lotu'? -In mare parte da. Sa vedem acum daca putem sa-i luam pe toti sau daca trebuie sa alegem doar cativa. -Aia e cel mai important. Il sunam acum pe grabitu' ala? -Il sunam maine, da-l in Franta. A zis ca azi il sunam doar daca avem probleme si noi nu avem niciuna. -Pai si acum ce facem? -Eu stiu? Terminam berile astea si mergem la Poiana, zic eu. -Bine. Cu ocazia asta ii zicem si lu' Andrei ca i-am gasit alta echipa.

-Ia vezi ma, cat mai e ceasu'? -(ma uit la telefon)S-a facut 11. Sa-mi bag p***, stam de o ora dupa asta. Nici la telefon nu raspunde... -La ce dracu ne-a mai chemat daca n-o putea sa vina? -Sau poate ca intarzie intentionat ca sa se dea important. -Sa vezi ce suturi importante ii dau daca stam toata ziua pe aici si nu apare. -Sa-l sunam pe Hasan, o stii el ceva? -Si sa zica ca-l disperam din prima zi cu telefoane? Da-l in ma-sa! Stam si asteptam, ce sa facem? -Cum crezi... Venise asadar inca o zi de luni. Astazi urma sa ne intalnim cu directorul echipei pentru a discuta in legatura cu jucatorii ce ii vom folosi in sezonul ce urmeaza. Stateam in parcarea din fata stadionului Eugen Popescu de la ora 10, iar dansul nu dadea niciun semn de viata. -Mai stii cum il cheama?(il intreb pe Mugur) Balasa si mai cum? -Aaa...Cristian parca. -Asa, da, Cristian Balasa. -Eh, cum l-o chema, oricum o sa se prezinte el cand ajunge aici. -Dupa tine asa, cati bani crezi ca o sa avem la dispozitie? -Eu stiu? Ne-o da si el un milion pentru transferuri? -Pff, ar fi mana cereasca. Dar parca vad ca trebuie sa ne descurcam doar cu jucatorii pe care ii avem. -Ca veni vorba, ai vreo idee care sunt aia? -Ma, din ce m-am uitat pe net, singurul pe care il cunosc de la ei e Liviu Mihai. -Si asta cine e? -Juca inainte pe la Farul. -Inainte cand? -Nu stiu exact. Cand erau ei in A. -E clar...si are suta de ani? -Nu e chiar asa batran. Din cate tin minte are 27. -Aa. Binisor. Si in rest, nimeni? -Nimeni, nu cunosc pe nimeni altcineva. -Deci o sa trebuiasca sa-i luam la analizat si pe astia. -Mda. In timp ce vorbeam noi, in parcare intra un Renault Megane alb. -Asta o fi? -Cred ca da. Cine altcineva sa fie? Iese din masina un tip, imbracat la blugi si camsa alba. Sta cateva secunde si se uita la noi de la distanta dupa care incepe sa se apropie grabit. -Salut! Voi sunteti de la echipa? -Da, noi suntem noii antrenori. -Aha. (intinde mana) Cristian Balasa, imi pare bine! -De asemenea (si ii strang mana). Eu sunt Gabi Stoian, antrenorul principal, acesta e Mu... -Da, perfect. Uitati, ma cam grabesc, veniti putin pana la masina, ca am sa va dau ceva. Omul apoi se duce glont catre masina in timp ce eu si cu Mugur ne uitam mirati unul la altul. Dupa vreo doua secunde venim si noi dupa el. Tipul se intinde catre bancheta din spate si scoate un dosar rosu pe care mi-l inmaneaza. -Ok, rapid. Aveti aici o lista ampla cu jucatori din tara si cativa de afara despre care s-au interesat oamenii domnului Hasan. Toti cei trecuti aici se incadreaza in plafonul nostru salarial. Va uitati peste ei, vedeti care va convin, pe care ati vrea sa-i luam si maine imi dati o lista cu cei pe care alesi. Daca vreti sa pastrati pe cineva din lotul actual, bun, daca nu, ii schimbam, nu-i problema. -Bine, dar... -Daca aveti nelamuriri, ma sunati si rezolvam. -Pai am mai... -Imi pare, dar ma grabesc, nu mai am timp de vorba. Mi-a facut placere sa va intalnesc, (ne strange rapid mainile) ne auzim. Salut! Si se urca inapoi in masina si pleaca. Asteptasem o ora dupa el ca sa stam de vorba un minut. -(tip sarcastic dupa el)Aa, nu-ti face probleme, te iertam ca ai intarziat atata timp. -F***-i mortii ma-sii, mare flegma intre ochi trebuia sa-i dau. -Da-l in p*** mea de aici. Acuma ce dracu facem? -Eu stiu? Hai la o terasa de pe aici pe undeva si sa ne uitam peste lista lu' asta. -Hai.

A trecut si ziua de luni, a trecut si cea de marti, cu tot cu durerile de cap de dupa acea sticla de whiskey. A fost bun, dar o sticla de 700 ml la doi oameni...nu e tocmai cea mai stralucita idee. Dar la cat de fericiti eram in seara aia, nu mai conta. Si in plus, am mai avut noi dureri de cap dupa o noapte de betie, ba chiar mai rau decat acum. Chiar daca nu e o experienta de care sa ne bucuram, o suportam. Dar toate astea deja nu mai contau. Acum eram in drum spre Gaesti pentru a ne negocia contractele. Eu: -Cum e, ai emotii? Mugur: -Si inca cum. Dar tu? E: -Si eu... Viorel: -Ba da sigur e pe bune toata treaba, sa nu mergem pana acolo de pomana? E: -Ba da' m-ai innebunit, e a zecea oara cand ne intrebi. Daca am zis ca da, da. V: -Mie tot imi vine greu sa cred ca din toata tara, s-au gasit aia sa va puna fix pe voi la conducerea echipei. E: -Doar ti-am explicat care a fost faza. Nu ne-au luat pentru ca ne-au vazut la televizor cat de buni suntem, a pus Iacobuta o vorba buna pentru noi. Fara el, cred ca nici nu stiau de noi aia de la Arctic. M: -Asa e. Fara asta, acum cine stie ce ocupatii aveam. Numai antrenori nu deveneam noi daca nu ni se ivea ocazia aia atunci. E: -Ne-a ajutat, asa e. Da' si noi i-am dat motive sa ne tina la echipa aia doi ani. M: -Corect. V: -Parca vad ca a vrut doar sa faca misto de voi si v-a chemat degeaba pana acolo. E: -Sa-mi bag p***, daca nu erai sofer te aruncam pe geam. De cand ti-am zis de treaba asta, ne cobesti intruna. V: -Ce vrei ma? Imi dau si eu cu parerea. Parca pare prea SF toata treaba. E: -Lasa ca o sa vedem in cateva minute cat de SF este. V: -Pai si unde mergem mai intai? E: -Mai intai la primarie. Ca a zis Iacobuta ca sa trecem pe la el si apoi ne duce el la sediu' la Arctic sa ne prezinte. V: -Aa, deci mai intai trecem pe la el ca sa rada de voi ca v-a tras teapa. E: -Ba, termina odata ca deja devi enervant! Cam in 10 minute am ajuns si la primarie. Asta era un lucru bun, pentru ca daca mai stateam mult in masina ascultandu-l pe Viorel cum cobeste, se lasa cu cafteala. Dar in fine. Intram in cladirea primariei si dupa vreo 2 minute apare si iacobuta: -Traiasca dom' patron! -Hehe, o sa trebuiasca sa va alegeti alt salut dupa ziua de azi pentru ca nu o sa mai fiu eu patronul. Dar sa lasam vorba pe mai tarziu. Haideti sa mergem ca ne asteapta domnul Hasan. -Hasan? Adica nu e roman asta de la Arctic? -Nu nu, e turc. -Si stie romaneste? -Hmm, cat de cat. Cam poceste cuvintele, dar eu zic ca puteti intelege ce vorbeste. -Si numele intreg care este? -Hasan Ali Yardimci. Daca mai aveti alte intrebari mi le puneti pe drum, haideti. Si in scurt timp ajungeam si la Arctic. Ajunsi la biroul sefului, primarul Iacobuta s-a ocupat de prezentari: -Gabi, Mugur, Viorel, acesta este directorul general al companiei Arctic, domnul Hasan Ali Yardimci. -Buna ziua, este o placere sa va cunoastem! -Salut domnilor, bine venit la noi. Deci, banuiam ca domnul Iacobuta povestit voua despre ce este vorba cu nou nostru proiect. -Da, in mare am inteles care este treaba. -Bun. Deci, dupa cum spus voua, grubul Arcelik vrea sa continue sa dezvolte imaginea pe plan sportiv. In 2006, Arcelik inceput promovarea Beko, alta companie detinuta de noi. Acum este randul Arctic. Am achizitionat, dupa cum stit, echipa Tagoviste, Chidia, si vrem sa o rebrand cu numele Arctic. Deci, incepand de an acesta, noul nume va fi FC Arctic Gaesti 2015 (creativ...). Si, aici intervenit voi baeti. Domnul Iacobuta povestit noua despre ce reusit voi la echipa locala si noi decis sa va dam o sansa sa va afirmat la un nivel mai mare. Staful echipei ramane acelasi, bineinteles fara antrenor si secund, care o sa fiti voi. Daca avut pe altcineva pe care doriti in staf, vorbit cu noi si vedem cum rezolvam. -Nu, nu, este bine asa. Si asa nu cunoastem pe nimeni pe care am putea sa aducem. -Ok, voi stiti. Acum, in cateva zile o sa facuti cunostinta cu director echipei. Pana atunci, eu o sa comunic lui buget vostru pentru sezonce urmeaza. Nu pot sa zis vreun numar acum pentru ca nu cunosc inca, trebuie aflat de la sefii din Turcia ce bani ne ofera. Dar oricum, o sa fie mai mult decat avut echipa asta pana acum, nu va temeti. Dupa ce intalnit cu director, veti vorbit cu el despre jucatorii actual, pe cine vreti sa pastrat si daca vreti adus altii noi, in functie buget. -Am inteles. (in mintea mea, topaiam de bucurie cand auzeam ce ne zice turcul) -Acum, stiu ca voi baeti venit din Bucuresti. Deci, ca sa nu fie problem cu program antrenamente si meciurile echipei, noi oferit voua un apartament in oras Targoviste unde veti locuit pe durata contract. -In Targoviste? Deci meciurile le vom juca tot acolo? -Evident, pentru ca in Gaesti, pur si simplu, nu avut unde. Dar asta o sa schimbat pe viitor. Incepand de an acesta, vom incepe construire un nou stadion in Gaesti. O sa aibe cca 8000 locuri si o sa fie gata prin 2018-2019. Si, de asemenea, noi inceput deja construirea unei noi academy de juniori in Targoviste. Incepand de an urmator, o sa incercam sa atras tinere talente din judet Dambovita si, de ce nu, si din toata tara. -Ok, suna bine. -Deci, baeti, v-am prezentat in mare parte proiect nostru, ce avem de gand facut aici. Noi oferit voua o sansa sa avut tot ce v-am prezentat pana acum. Acum, o sa depinde de voi daca reusit sa profitat de sansa asta si sa ne aratat noua ca meritat sa fiti aici. -O sa facem tot ce tine de noi. (intervine si Mugur) (turcul deschide o servieta si scoate doua dosare)-Domnilor, acesta sunt contractele voastre pe care noi le oferit voua. Luati-le, cititi-le si va decideti daca semnat sau nu. Cred ca am facut ochii cat cepele cand am vazut ce salariu urma sa avem: 1000 de Euro/luna. Era pe o perioada de un an, iar daca reuseam sa promovam in prima liga, exista o clauza care il va extinde pe inca un an, la 2000 de Euro/luna. M-am uitat cateva clipe la Mugur, s-a uitat si el la mine, dupa care am semnat fara sa mai stam pe ganduri. -Ei bine baeti, sper sa avem o colaborare cat mai buna! -Si noi de asemenea. Apoi, unul dintre angajati ne-a adus fiecaruia cate un paharel de ceai turcesc pentru a ciocni in cinstea viitoarei colaborari. La iesire, pana sa plecam spre casa, ne-am oprit sa ne luam la revedere si de la Iacobuta: -Ei bine, baieti, se pare ca astazi colaborarea noastra a ajuns la sfarsit. -Asa se pare. Domnu' Eugen, nici nu stim cum sa va multumim pentru tot ce ati facut pentru noi. Daca nu erati dumneavoastra, nu eram aici acum. -Gabi, eu in urma cu doi ani de zile v-am oferit o sansa. Si nu o sansa catre o cariera de succes, ci una de a va realiza visul vostru nebun. Faptul ca ati ajuns pana aici este meritul vostru si va felicit pentru asta. (intervine Mugur)-Asa este. dar fara ajutorul dumneavoastra in cazul acesta, acum eram cu Gaestiul in Liga a 3-a asteptand sa mature adversarele terenul cu noi. -E adevarat, v-am ajutat si eu pe unde am putut. Dar, repet, faptul ca ati ajuns pana aici este numai meritul vostru. -Pai, noi ar cam trebui sa plecam, deja se face tarziu. O sa ne mai vedem pe viitor. -Ok, baieti, drum bun! O sa vin sa va urmaresc la primul meci. -Va asteptam cu drag. Ramaneti cu bine! Si ne-am strans mana si am plecat. Cat de nesuferit a fost el in unele momente, iata ca ne-a oferit o mare mana de ajutor acum la final. Datorita lui, drumul nostru catre primele ligi a fost scurtat enorm. Dar, de acum totul depindea de noi. Era de datoria noastra sa aratam tuturor ca meritam sa fim unde suntem. Am intrat in masina si am pornit la drum. Apoi, dupa ce nu ne mai vedea nimeni, eu si cu Mugur in sfarsit aveam ocazia sa ne descatusam: -1000 de Eurooo!!! (si am inceput sa urlam ca nebunii si sa tragem unul de altul prin masina). Apoi, cand am ajuns inapoi in Bucuresti, dupa ce toata treaba devenise oficiala, am chemat toate cunostintele din zona la mine acasa pentru a ne "uda" contractele. De data asta am fost ceva mai cumpatati si nu ne-am mai facut praf. Doar eram si noi profesionisti acum

Noaptea aceea a fost grozava. Am colindat aproape tot Centrul Istoric si am plecat la rasarit, asa cum imi doream. Ba mai mult, pornisera si tramvaiele cand ne-am decis noi sa ne intoarcem acasa, deci nici n-a trebuit sa mai dam bani la taxiu . Si culmea, eram inca treaz. Mi se parea ciudat insa, pentru ca era pentru prima data cand paraseam Centrul fara sa fiu beat. Era o experienta noua. Insa nu stiu de cate ori o sa fie repetata. Singurul lucru care nu mi-a placut e ca a fost joi noaptea si nu prea era multa lume. Dar totusi, un detaliu minor. Cea mai buna parte a acelei nopti e ca a reusit sa-mi ia gandul de la faptul ca Steaua castigase iarasi campionatul. Ultimele doua titluri ale lor nu m-au deranjat la fel de tare cum a facut-o acesta. Poate din cauza faptului ca la alea doua nu au avut niciun fel de concurenta, iar anul asta ar fi putut sa il fure ASA-ul, dar nu au fost in stare. Cred ca de cand au invins-o pe Dinamo in finala cupei in 2011 nu am mai fost atat de suparat ca a castigat Steaua un trofeu. Pana la urma a trecut si weekendul iar eu deja am uitat toata povestea cu campionatul. Deja ma gandeam cum o sa ne descurcam eu si Mugur cu echipa noastra din sezonul ce urma sa inceapa. Deja ma gandeam cum sa facem sa jucam mai defensiv, sa incercam sa ne aparam cat mai bine si sa lovim pe contraatac. Eram constient ca nu ne mai permiteam sa jucam ofensiv asa cum am facut-o sezoanele trecute, pentru ca pur si simplu urma sa jucam la alt nivel. Doua sezoane la rand am jucat cu echipe de prin sate si comune uitate de lume, unde nu interesa pe nimeni soarta lor. Acum urma sa dam piept cu niste adversari care au parte de ceva sustinere financiara. Nu uriasa, dar mai mult decat aveam noi, oricum. Era totusi un lucru imbucurator, si acela ca de la noi nu se astepta nimic. Pana si faptul ca am promovat a fost un lucru neasteptat pentru primarul Iacobuta. Acum nu o sa aiba pretentia sa ramanem in Liga a 3-a sau sa promovam mai departe, pentru ca pur si simplu nu ar fi o lupta egala intre noi si celelalte echipe. Si ca tot vorbeam de lup, pe la ora 13:00 imi suna telefonul. Era "patronul": -Traiasca dom' patron! -Hehe, sa traiesti Gabi! Ce faci? -Ce sa fac, eram pe acasa, ma gandeam la una si la alta. Dumneavoastra? -Eu sunt la primarie. Asculta, am o veste mare pentru tine. -Va ascult. -Deci, cunosti compania Arctic, da? -Da, cea de electrocasnice nu? Cea cu fabrica in orasul dumneavoastra. -Exact aceea. Ei bine, ca o mica istorioara, din anul 2002 compania este detinuta de Grupul Arçelik , care este controlat de catre Koç Holding, cel mai mare grup industrial din Turcia. Acesta apartine familiei Koç, una din cele mai bogate familii din Turcia.-Ok. Si mie imi spuneti toate astea pentru ca... -O sa intelegi imediat. Din anul 2006, cei de la Arçelik au inceput diferite sponsorizari in sport. Beko, care este o alta companie detinuta de ei, a fost sponsorul principal al campionatelor de baschet din Turcia si Germania. Apoi au inceput sponsorizari si in fotbal. Anul trecut, Arçelik a reusit o uriasa lovitura de imagine cand au devenit unul din sponsorii Barcelonei. -Asa...(trece si asta la subiect odata??) -Si incepand de anul acesta, vor sa promoveze imaginea inca unei companii a lor pe plan sportiv. Si, fi atent, compania pe care au ales-o este Arctic. -Stati putin, stati putin. Cand m-ati sunat, ati zis ca aveti sa-mi dati o veste mare, da? -Da, de ce? -Si, va refereati la o veste mare pentru mine sau pentru dumneavoastra? -Pentru tine. -Pai si ce treaba au toate astea cu mine? -Asculta putin si o sa intelegi. -Ok, ascult...(ma apuca noaptea cu asta...) -Deci, turcii vor sa investeasca tot in fotbal. Vor sa devina patronii unui club din Romania, iar Arctic sa fie principalul sponsor al echipei. -Ahaa... -Si, pentru ca Arcticul este din judetul Dambovita, au decis sa aleaga o echipa din zona. (eu extaziat)-Si au ales Utchimul?? -Nu nu. Voiau sa o echipa cu care se poate ajunge mai repede la performanta, asa ca au ales Chindia. -Aha. Si asta cu ce ma incalzeste pe mine? -Pai ar trebui sa te incalzeasca. Eu, lucrand in acelasi oras cu presedintele Arcticului, am intrat in vorba cu el pe subiectul acesta. I-am zis de tine si de Mugur, cum ati pregatit echipa din Gaesti si ca ati reusit sa o promovati in Liga a 3-a si l-am convins sa va dea o sansa la carma noii lor echipe. (sar de pe scaun)-Vorbiti serios??? -Cat se poate de serios. -Mamaaaa! (fac ca toate alea la telefon si incep sa sar prin casa de bucurie) Auziti, stati putin, eu in vara acum o sa obtin doar licenta A, abia la anul pot sa o obtin pe cea Pro. Se poate sa ma numeasca antrenor daca nu o am? -M-am interesat si de chestia asta si din cate se pare in Liga a 2-a nu e asa strictete ca in prima liga. Important e sa o obtii pe cea Pro la anul, sa nu bata la ochi. -Sa nu bata la ochi? Adica daca as deveni antrenor doar cu licenta A, ar fi ilegal? -Cat timp nu vorbesti in public de treaba asta, nu o sa existe vreo problema. -Ok, am inteles. Haideti ca o sa-l sun si pe Mugur sa-i dau vestea. -Bine. Vezi, zilele astea o sa trebuiasca sa veniti pana aici sa vorbiti cu presedintele de la Arctic. Ma suni dinainte si stabilesc eu o intalnire. -Ok. -Si vezi, sa va imbracati si voi mai decent, nu cum ati venit cand m-ati cunoscut pe mine, in pantaloni scurti si in tricou. (rad putin)-Bine, am inteles. -Bine, ne auzim zilele astea. -Bine, va multumesc mult de telefon, sa aveti o zi buna! -Sanatate, numai bine! Dau apoi sa-l sun pe Mugur: -Ce faci vere? -Uite, ma uitam la televizor? Tu ce faci? -Bine. Fi atent ce faza! -Ia zi, ce faza? -...de fapt, stai ca vin la tine si-ti zic acolo. -E asa important? -E cel mai important lucru pe care ti l-am zis vreodata. -Ba lasa-ma! -Serios. Hai ca inchid si vin spre tine. -Bine. Hai pa! Nici nu l-am mai salutat. M-am incaltat repede si am plecat. Am mers mai mult alergand pana la el, chiar daca sunt vreo 2 km intre casele noastre. Nu mai aveam rabdare sa-i dau vestea cea mare. Intr-un sfert de ora eram deja la el in fata blocului. Urc pana la usa si sun la sonerie: -Ba da' repede ai ajuns. -Am fugit aproape tot drumu' ca nu aveam rabdare. -Si ia zi, ce-i asa important? (ii explic si lui toata povestea) -Ba esti nebun? -Vorbesc serios. -Ba du-te cu mistourile tale! -Daca te luam la misto, iti ziceam la telefon, nu alergam ca nebunu' pana aici. -Ma, deci e pe bune? Ne baga aia pe noi la o echipa din Liga a 2-a? -Da, asa cum ai auzit. -Este ma!! (si ne luam in brate si sarim ca nebunii prin casa) Maaama, nu-mi vine sa cred. -Ba sa crezi, chiar se intampla. -Pfoaa, da-te asa. (se duce la vitrina si scoate o sticla de Chivas Regal de 18 ani. Primisem amandoi cate una de la Iacobuta dupa ce am promovat cu Gaestiul in Liga a 3-a) Ma gandeam ca o deschid primavara urmatoare daca promovam cu Utchim in Liga a 2-a, dar se pare ca nu o sa aiba viata lunga. -Hai ca ocazie mai speciala ca asta nu exista. -Vrei cu gheata? -Nu mai aduce si gheata, las-l asa! -Mai bine, ca si asa nu aveam. (toarna in pahare) Hai, sa fie-n bafta noastra! -Si cand ne-o fi mai rau, sa ne fie ca acum!

-Haideti ma!...(Zbang! un pumn in masa). Ba cum sa nu poti ma sa nu le dai gol lu' astia? -Sa dea dracu', joaca cu echipa deja retrogradata si nu sunt in stare sa-i bata. -Nu ma gandeam, sa-mi bag p***. Credeam ca o sa bata Steaua si nu o sa mai conteze meciu' astora. Dar aia sa fie tinuti in sah de Iasi si tu sa nu poti sa-i bati pe Otelu'? -Maaaama, e deja minutu' 90. Sa vezi ca asa se termina. -Cinci minute de prelungiri. Hai ma ca se poate! Hai ma dati un gol! Ok, deci am revenit in prezent. Dupa ce am sarbatorit titlul castigat de echipa noastra cu cateva saptamani in urma, eu si cu Mugur asteptam acum cu sufletul la gura finalul de sezon din Liga 1, sperand sa sarbatorim primul titlu ala ASA Targu Muresului. Nu le suntem fani, dar cat timp nu castiga Steaua campionatul, pentru noi era o sarbatoare. Cam penibil, dar la situatiile in care se afla echipele noastre, Dinamo si Rapid, acela era singurul lucru care ne mai putea aduce un pic de bucurie. -Doamnee, cand ii vad atat de impiedicati...fix in meciul asta s-au gasit si ei ma sa nu poata sa bata? (Mugur primeste o notificare pe telefon)-S-a terminat egal la Steaua. -Ba esti nebun? -Uite, citeste! -Maaama, deci le-a mers si jocu' rezultatelor. Nu mai trebue decat sa dea un amarat de gol. -Hai ca Prunea si-a facut treaba cu ai lui, mai trebuie doar sa bata astia. Da' zici ca-s legati de picioare, uita-te la ei. -Asta ar fi ultima, sa nu poti sa bati o retrogradata ca sa castigi campionatu'. -Doamnee, mai e un minut. Nu pot sa cred... "Si Otelul scapa acum pe contraatac..." -NU! Nu nu nu nu nu nu... -Nu cred... "...poarta este goala, si...GOOOOOOOOOOOLLL!!!" -Da-o-n mortii ei de treaba! -Atat de prosti sa fie ma? Sa-i bata Otelu'? -Pfooooaaaaaaa, cat bulan sa aiba ma aia. Sa te incurci in ultima etapa si sa nu fie astia in stare sa-ti ia titlu'? Da-i in p*** mea. -N-au vrut ma nici de-ai dracu sa se dea din fata lor, nici Sumudica, nici Florin Marin, le-a dat lu' Steaua inca un titlu. Bagami-as p***-n ei. -Mai bine bateau aia si nu mai conta ce fac astialalti. Mi-au stricat toata ziua asa. -Si Otelu', n-au batut pe nimeni tot sezonul, acum si-au gasit si ei sa joace bine. Bai baiatule, nu-mi vine sa cred. (imi suna telefonul)-Du-te-n p*** si tu. (resping apelul si-l inchid) -Cine era, Bogdan? -Cine putea? Cand bate Steaua nu scapi o saptamana de el, da' cand ia bataie se face ca ploua, ca nici nu stie ca au jucat. Atunci nu-l mai intereseaza fotbalul. -Bagasi-ar p*** in Steaua lui. (ma ridic si sting televizorul)-Ce facem, pe unde mergem? -Ti-a venit cheful de plecare? -Simt nevoia sa ies, sa ma destresez. -Eu stiu? Hai prin centru, vedem noi pe unde intram pe acolo. -Ia vezi cat e ceasul. -Zece fara un pic. -Hai ca mai prindem si tramvai. In drum spre statia de tramvai: -Uite ma cum mi-au stricat impiedicatii aia toata dispozitia. -Si ai nostrii daca jucau cu Otelu' azi si tot nu luau bataie. -Care ai nostrii, Gaestiu'? -Mai avem altii? -Credeam ca poate zici de Rapid sau Dinamo. -Nu ma, echipa noastra ce-a glorioasa. -Da, care o sa debuteze din toamna in Liga a 3-a. Daca eram noi castigam campionatu' in seara asta. Asa, Targu Muresu' s-au c**** pe ei. -Da, marea mandrie a Argealului. CFR-u' cum a putut ma sa le i-a titlu' lu' Steaua in 2008 si astia nu au fost in stare? -Dracu' sa-i ia. Poate ca ASA-u' nu o fi avut pe cine trebuie prin conducere. -Tot ce se poate. Nu poti sa bagi mana-n foc ca a fost totu' corect. Da' acuma ce sa mai rastalmacesti. Au pierdut, aia e. -Mda. Ei sa-si vada de ale lor si noi de ale noastre. -Pai bineinteles. Tu ai card? -De RATB? -Da. -Pai tu vrei sa mai fie controlori la ora asta? -Mai stii? -Fereasca Dumnezeu, ca la ce nervi am acum, dau cu ei de pamant. -Tu ala periculosu'...(se uita in stanga). Dar sigur mai circula, ca din 'colo nu se vede nimic. -Or veni mai greu la ora asta. Na, e abia zece si ceva, astea circula cel putin pana la 11. -Bine, merg pe mana ta. Dar parca vad ca stam o ora pe-aici degeaba. -Eh, aia sa fie paguba. Daca nu vine, luam un taxiu', aia e. -Da' sa fim si noi mai responsabili de data asta. Nu ne mai facem muci. -Ma, putem sa nu ne facem, da' eu vreau sa plecam acasa cand rasare soarele. -Pai si stau tu atata in centru fara sa te faci praf? -Eu stiu? O sa incerc. Ca pana acum, de cate ori am fost, nu mi-am propus sa nu ma imbat. Daca incerc, cine stie... -Ia, s-o vad si p'asta.

Si au trecut zile, saptamani...luni. Am umblat prin toate satele si comunele posibile si imposibile. A fost un drum cu destule hopuri, dar dupa cateva incurcaturi si amanari, reusisem. Visul meu de a deveni antrenor se implinise. Nu la vreo echipa mare, nici macar la echipa de la tara, ci la Utchim Gaesti. Si nu a durat mult pana cand realitatea m-a scos din lumea viselor si m-a lovit peste fata cu prima mea infrangere, chiar in primul meci oficial din Cupa Romaniei. Deci aventura noastra in cupa se terminase inainte sa inceapa, iar noua nu ne ramanea decat campionatul. In prima etapa am primit vizita celor de la Caracal, la doar patru zile dupa meciul de cupa. Ei, ca si noi, avusesera de asemenea meci in Cupa Romaniei saptamana aceea si deci nu plecam cu un dezavantaj din cauza oboselii. Pana la urma, a fost un meci jalnic intre doua echipe care practic nu erau in stare sa atace si s-a terminat 0-0. Etapa urmatoare ne prindea in deplasare la Ghimpati, judetul Giurgiu. Din pacate, o saptamana nu ne-a fost de ajuns pentru a ne pune la punct cu forma fizica, iar jucatorii nostrii erau iarasi storsi cu mult inaintea finalului de meci. S-au descurcat in prima repriza, insa in partea a doua nu au mai reusit sa tina pasul si am pierdut cu 2-0. In etapa a treia am jucat acasa cu cei de la Budesti, jutetul Calarasi. De data asta s-a vazut o schimbare in forma fizica a baietior. Au putut de aceasta data sa joace la capacitate maxima o buna parte din repriza a doua, ceea ce nu a putut decat sa ne bucure pe mine si pe Mugur. Rezultatul, din pacate, nu a reusit sa ne incante, reusind sa scoatem doar un 1-1. Etapa a patra ne prindea in judetula Arges, comuna Leordeni. Acesta a fost meciul in care am reusit sa spargem gheata, castigand cu 3-1. Am avut o joc incantator, asa cum reusisem in primele 30 de minute din meciul de cupa de la Malini. De aceasta data, insa, am dominat intreaga partida si am primit gol abia in prelungiri. Acesta avea sa fie semnalul ca ne-am trezit din hibernare si ca eram pusi pe treaba. Am reusit sa repetam evolutia buna si in etapa urmatoar contra celor de la Cazanesti, judetul Ialomita. De data aceasta am reusit sa ne si aparam la perfectie, castigand cu 3-0. Partida urmatoare avea sa fie din Cupa Nicolae Dobrin, impotriva Urziceniului (nu Unirea, ci FC) pe teren propriu intr-o zi de miercuri. Am incercat sa odihnesc cativa dintre titulari si de asemenea sa incercam sa folosim cateva tactici noi. Din pacate, acelea nu ne-au ajutat cu nimic si am pierdut meciul cu 2-1. Deci, inca o cupa pierduta. Duminica aceea ne-am deplasat la Draganesti-Vlasca in judetul Alexandria. Oboseala si-a spus din nou cuvantul, reusind doar un 1-1. Am reusit insa sa castigam urmatoarele trei partide, 1-0 cu Miroslavesti din Prahova, 2-1 cu Tartasesti din Dambovita si 2-0 cu Segarcea din Dolj. Ne-am stricat insa "winning streak-ul" in deplasarea de la Dabuleni, tot din judetul Dolj, cand am pierdut cu 3-2 (ne-au dat cu pepenii-n cap...). Eram deja in luna noiembrie si temperaturile continuau sa scada. Jocul nostru, insa, refuza sa o faca. In etapa a 11-a am primit vizita celor de la Horezu din Valcea. Ploaia si noroiul din ziua aceea ne-au facut viata grea, insa am reusit pana la urma sa castigam cu 1-0. Un teren la fel de greu ne-a asteptat si la Negru Voda in judetul Constanta, acolo unde am scos cu greu un 1-1 in ultimele minute de joc. Cel mai spectaculos joc al sezonului l-am reusit impotriva celor din Fundulea, Calarasi, pe care i-am invins cu 4-3. Dupa un 2-1 la pauza, oaspetii reusisera sa intoarca scorul pana in minutul 60, insa am continuat sa atacam si am reusit egalarea in minutul 80. Adversarii au fost lacomi dupa ce au fost egalati si au fortat victoria pe final, iar noi am reusit sa-i prindem pe contraatac si sa inchidem tabela la 4-3. Etapa a 14-a ne prindea in localitatea Pogoanele, judetul Buzau. Acolo am fost adusi putin cu picioarele pe pamant dupa un usturator 4-1. Am reusit totusi sa ne redresam pentru ultima etapa a turului impotriva Topoloveniului, judetul Arges, si sa castigam cu 1-0. Asadar, dupa 15 etape jucate, 8 victorii, 4 egaluri si 3 infrangeri, in total 28 de puncte. Eram pe locul 3, sub Ghimpati, 32 de puncte, si Dabuleni, 33 de puncte. Nu ne venea sa credem. Reuseam sa tinem pasul cu o echipa formata numai din pusti. In unele meciuri s-a vazut lipsa lor de experienta sau diferenta de gabarit intre ei si jucatorii adversi, insa per total s-au descurcat foarte bine. Intre timp, Andrei reusise sa-i impace pe trei jucatori ai fostei echipe Poiana si i-a convins sa ni se alature pentru retur. Un portar de 30 de ani, un fundas central de 26 de ani si un mijlocas dreapta de 27 de ani. Eram in special incantat de portar si de fundas, pentru ca aveam mare nevoie de ceva mai multa maturitate si forta fizica in aparare. In ianuarie a aparut si o stire bomba. Din cate se pare, noul sistem competitional al fotbalului romanesc s-a dovedit a fi un esec din punct de vedere financiar si al imaginii. Deci, incepand cu sezonul urmator, acesta avea sa fie schimbat din nou: vor fi din nou doar patru divizii + Onoarea, insa se va pastra sistemul de 14 echipe + play-off pentru prima liga. Si, de asemenea, se va renunta la toate cupele regionale si se vor pastra doar Cupa Romaniei si Cupa Ligii. Pe noi nu putea decat sa ne avantajeze acest lucru, pentru ca asta insemna ca de la anul vom fi in Liga a 4-a in loc de Liga a 8-a sau a 7-a. Intre timp, Mugur se apucase si el de scoala. Trebuia sa asteptam amandoi pana in vara ca sa obtinem licentele, el C si eu B. Ne-am fi dorit noi sa existe o cale prin care sa obtinem licenta Pro mai repede, insa pentru nivelul nostru de pregatire si experienta profesionala nu exista alta cale. Returul campionatului a fost unul de poveste. Dupa inca 10 victorii 3 egaluri si 2 infrangeri, reuseam sa strangem in total 61 de puncte si sa terminam la egalitate cu Ghimpati, insa doar pe locul doi din cauza rezultatelor directe (2-0 in tur si 2-2 in retur). Dar oricum, locul doi. Dupa doar un sezon, reuseam sa terminam campionatul pe locul doi. Cu echipa asta de pusti, chiar reusisem sa ne clasam pe locul al doilea. Nici lui Iacobuta nu-i venea sa creada (ai fi crezut ca o sa ne dea si noua o prima de performanta, dar de unde...). Intre timp, in prima liga, Steaua reusea, spre "bucuria" mea, sa castige al doilea titlu la rand. Sezonul urmator avea sa ne prinda ceva mai pregatiti. De data aceasta incepusem antrenamentele cu doua saptamani inainte de prima etapa, care avea sa fie tot un meci din Cupa Romaniei. Adversara noastra din prima runda era ACS Dumbravita, din judetul Timis. Am fost norocosi de data aceasta, pentru ca meciul s-a jucat pe terenul nostru. A fost o partida grea, dar am reusit pana la urma sa castigam cu 3-2, dupa ce am fost condusi in doua randuri cu 1-0 si 2-1. Prima noastra victorie intr-un meci de cupa. Nu era cine stie ce, dar pentru noi era o oarecare performanta. Bine, poate ca nu "performanta", dar totusi o imbunatatire. Liga a 4-a de fotbal a revenit la vechiul sistem, fiecare judet din tara avand liga/ligile sale. Liga noastra, cea din Dambovita, era compusa din: noi (Gaesti), Moreni, Cornesti, Gura Sutii, Pucioasa, Petrolul Targoviste, Dragomiresti, Piersinari, Tartasesti, Urziceanca, Odobesti, Ungureni, Matasaru, Fieni, Cobia, Petresti, Brezoaele si Moroeni. 18 echipe. Multe echipe care nu au avut puterea (financiara) sa fie inscrise in sezonul trecut si-au permis sa-si faca din nou aparitia in sezonul acesta. Singurele echipe care au ramas din Liga a 8-a din Sud eram noi si Tartasestiul. Singurul dezavantaj al acestui lucru era ca aveam mai multe meciuri de jucat. Insa deplasarile erau mult mai scurte, tinand cont ca nu vom mai parasi judetul, si adversarele urmau sa fie, in mod normal, mai slabe decat cele pe care le-am infruntat sezonul trecut. Sii cam asa a fost. Am inceput in forta cu cinci victorii din primele cinci meciuri: 1-0 cu Cornesti, 3-1 cu Moroeni, 3-0 cu Brezoaele, 2-1 cu Ungureni si 2-0 cu Cobia. Dupa aceea am suferit si prima infrangere contra celor de la Targoviste, 2-0. Peste doar cateva zile a venit si urmatoarea runda din Cupa Romaniei, acolo unde am dat peste Unirea Slobozia din Liga a 3-a care ne-au dat cu terenul in cap, 4-0. Apoi au urmat si doua egaluri in campionat, 1-1 cu Odobesti si 0-0 cu Moreni. Apoi am revenit cu inca doua victorii, 2-0 cu Gura Sutii si 3-2 cu Pucioasa. Apoi a urmat inca un egal cu Tartasesti, 2-2, si doua victorii cu Urziceanca, 1-0, si cu Fieni, 2-1. Etapa urmatoarea am fost din nou adusi cu picioarele pe pamant cand am pierdut 3-0 cu Dragomiresti. Dupa aceea am reusit doar un 1-1 cu Piersinari, insa ne-am revansat in ultimele doua etape ale turului, 1-0 cu Matasaru si 2-1 cu Petresti. La finalul lui 2014 eram pe primul loc, 37 de puncte dupa 11 victorii, 4 egaluri si 2 infrangeri, si eram cu 4 puncte peste Targoviste, care erau pe locul doi. Eram oarecum surprins din cauza faptului ca nu prea am avut accidentati din astea 1 sezon si jumatate care le-am jucat. Singurele incidente au fost atunci cand jucatorii calcau stramb sau cadeau mai prost. Poate de unde ne vedeau adversarii mai mici si li se faceau mila de noi, cine stie. Ce-i drept, din punctul asta de vedere am fost foarte norocosi. Returul a decurs aproape la fel de bine: 9 victorii, 5 egaluri si 3 infrangeri. Terminam asadar anul, atentie, pe prima pozitie, cu 69 de puncte, la 3 puncte in fata celor de la Targoviste, care au terminat uc 66. Eram in culmea fericirii. Echipa noastra anonima reusise sa termine pe primul loc in Liga a 4-a si sa obtina promovarea in Liga a 3-a. Eram constienti de ce ne astepta din sezonul urmator, am vazut in meciul de cupa cu cei de la Slobozia ca suntem departe de nivelul lor, insa nu ne pasa. Principalul obiectiv pentru noi era sa nu retrogradam si sa ne mentinem la acel nivel. Stiam ca fara ceva bani nu aveam cum sa urcam mai sus, iar echipa din Gaesti nu cred ca era una in care primaria judetului Dambovita ar fi fost dispusa sa bage bani. Dar asta era si chestia, echipa aceea nu era una cu care aveam de gand sa ne imbogatim. Era pur si simplu rampa noastra de lansare, locul unde strangeam experienta de care aveam nevoie pentru a obtine licenta Pro. Apoi, poate cu ceva noroc, puteam ajunge prin a doua sau chiar in prima liga. Pana atunci, nici nu se pune problema sa reusim noi cine stie ce performante. Dar, de-ajuns cu lectia de istorie. Sa revenim in prezent...

-Hai baieti, mai cu viata! Stiu ca e cald afara si ca inca nu v-ati revenit dupa meciu' din Moldova, da' trebuie sa fim in forma pentru prima etapa. (strig eu in timp ce ma plimbam pe langa jucatorii care trageau de zor la primul nostru antrenament mai serios) Era deja vineri. Peste doua zile aveam primul meci de campionat si trebuia sa fim macar aproape de capacitate maxima. Eu si cu Mugur ii supravegheam atent pe baieti, asigurandu-ne ca-si fac treaba ca la carte. -Mareane, lasa vorba si vezi-ti de treaba acolo! (striga si Mugur la unul din ei. Mai sta cateva secunde, dupa care vine si ma intreaba). Te-ai mai gandit cum o sa jucam? Tot 4-4-2? -Nu, ma gandeam sa incercam un 4-2-3-1. Il scoatem pe Martin din atac si-l lasam doar pe Tudor, iar in spatele lui sa joace Andrei. -Mijlocas sau atacant? -Mijlocas. Vreau sa coboare mai mult, sa ajute la constructie si sa fie ala cu pasa decisiva. Sa fie numaru' 10. -Am inteles. Si in rest, mai schimbi pe cineva. -Hmm, nu cred. Apararea ramane la fel, Huruzeanu si Stanciu o sa joace la inchidere si Prosu cu Chivoiu pe benzi. Ei nu s-au miscat rau in meciu' de cupa, problema a fost ca nu s-au mai putut misca dupa prima repriza. -Mda. In rest, instructiuni individuale? -Ma, in principiu sa incercam sa jucam pe centru. Daca o sa joace adversarii mai strans, o sa incercam sa atacam pe stanga, pe partea lu' Chivoiu, ca am vazut ca are si viteza si ceva tehnica. Pase si centrari numai pe jos, ca nu avem noi jucatori pentru centrari la cap. Daca sar cot la cot cu unu d'ala de doua ori cat ei, ii da jos fara probleme. O sa ne folosim mai mult de viteza, de dinamica. -Pai si crezi ca o sa duca astia duminica un meci intreg asa cum vrei tu sa joci? -Nu, duminica o sa o lasam mai moale. Daca or sa fuga din nou ca nebunii din primele minute, iar o sa fie praf in a doua repriza. Jucam la asteptare, sa incercam sa gasim spatii libere si doar atunci cand gasim cate unu' sa apasam mai tare pe acceleratie. Asta e, pana ne intram in forma, jucam cum putem. -Si fazele fixe? -Ce-i cu ele? -Cine o sa le execute? -Andrei. -Pe toate? -Toate. Pai ce, loveste vreunu din astia mingea mai bine ca el? Oricum, la ce "giganti" avem noi in echipa, nu o sa ne bazam prea mult pe faze fixe. Si la lovituri libere si la cornere o sa incercam sa batem scurt si sa-i prindem pe aia pe picior gresit. Ca daca centram la cap, nu are cine sa loveasca mingea de la noi. -Pai si cand o sa aiba adversarul faze fixe, ce facem? -Ce sa facem? Ne aparam cum putem si ne rugam sa centreze aia prost. -Si instructiuni individuale? -Pentru moment, singura pe care o am in minte e sa-i zic lu' Prosu sa intre cat mai mult in centru cand atacam si Chivoiu sa stea lipit de tusa. Si cred ca o sa atacam fara fundasii laterali. Sa urce maxim pana la mijlocul terenului. -Inteleg. Altceva? -Pai...ma gandeam daca am incerca sa jucam putin mai...murdar. -Adica cum? -Sa ne enervam adversarii pe cat de mult posibil. Meltenii aia cu care o sa jucam n-o sa stie ei multe. Cum ii superi putin, Poc! te faulteaza, incep sa te imbranceasca, sa te loveasca. Sunt usor de provocat? -Si de ce vrei tu sa jucam asa? -Pai, daca ne comparam fizic cu ei, stam mai prost. Asa, sa incercam sa ne creem avantaje. Totu' e sa fie subtili, sa nu observe arbitru' ca ii provocam. La faze fixe sau in alte situatii in care au ocazia sa stea lipiti de adversar, sa-i impinga, sa-i ciupeasca, sa faca ce le trece prin cap ca sa-i enerveze si sa reactioneze aia urat. Atata doar sa fie discreti, sa nu se vada de la o posta ce vor sa faca. Sa stie numai jucatoru' si adversaru' ce e intre ei. (rade putin)-F***-te-n noroc! Cat ii injurai tu pe aia la televizor cand ii vedeai ca fac gesturi d'astea si acum vrei sa faci si tu ca ei? -Ma, cum am zis, trebuie sa ne creem avantaje. -Avantaju' ca avantaj, da' nu te gandesti ca daca ii stresezi prea tare pe aia o sa sara sa ne omoare? -Mh...e si asta o chestie. Vedem noi cum facem. O sa incercam asta mai mult cand jucam acasa. In deplasare, daca vedem ca e si lume multa la meci si reactioneaza si aia urat cand incepem sa-i enervam, o sa stam si noi mai cuminti. -Deci tu chiar vrei sa joace ai nostrii asa? -Ma, scopu' scuza mijloacele. Nu o fi onorabil, da' cu onoarea o sa murim de foame. -De unde stii? Daca o sa fim cu cateva clase peste restu' echipelor? -Ma, daca ii vad eu in primele doua etape ca domina copios si ca batem fara probleme, jucam curat. Daca nu, schimbam foaia. (ma uit catre jucatori) Hai Iuliane, ai obosit? Mai cu viata! (din nou cu Mugur) Primu' meci parca il avem acasa, nu? -Da. Avem cu Caracal prima etapa acasa. -Caracal si mai cum? -P*** mea! Caraca si atat. Atat mi-a zis ala de la primarie. -Deci nu stii, o fi Internazionale Caracal sau o fi Atletico? -Ba cred ca e Caracl United... -Bine ca nu e City. -Ma rog. Hai, vezi ce fac baietii mai departe.

Dupa inca un drum care parea ca nu se mai termina, am ajuns inapoi in Gaesti. "Gladiatorii" nostrii au plecat fiecare la casele lor, iar noi trei am ramas sa dormim in autobuz langa terenul de la Gaesti. Viorel si asa ne-a adus inapoi de unde plecasem mai mult adormit decat treaz asa ca nu am vrut sa ne riscam sa mai mergem si pana la Poiana. Cu toate ca n-am bagat decat cateva ore de somn cu o zi in urma, nu puteam sa dorm. Si era 2:30 dimineata. Decat sa ma invart incontinuu' pe scaunele alea incomode, am decis se ies pe afara. M-am asezat pe o banca din apropiere si am inceput sa ma gandesc la o multime de chestii. Era ciudat, tocmai luasem parte la prima mea infrangere ca antrenor. Cu ceva vreme in urma, ma gandeam ca o as fi un munte de nervi dupa orice meci pierdut, ca o sa stau suparat o saptamana dupa fiecare esec. Dar, eram perfect calm. Chiar fericit. Eram fericit ca visul meu prostesc din urma cu ceva ani in sfarsit incepea sa prinda contur. In copilarie, ca orice pusti, visam sa fiu fotbalist. Dar dupa cativa ani, cand mi-am dat seama ca sunt petarda, m-am reorientat. In mintea mea "Daca in teren nu, atunci macar pe banca. Tot fotbal e". Si iata-ma peste ani si ani. Antrenor la Utchim Gaesti. Nu toti au inceput de la echipe mari. Ce-i drept, nici multi din antrenorii care ajung in primele ligi nu au inceput chiar atat de jos. Dar oricum, cu ceva timp in urma nici nu credeam ca o sa incep de undeva. Daca s-a putut sa incep de undeva, de ce sa nu se poata sa ajung si la echipe mai bune? Cine stie ce Fergusson ascuns zace in mine. Sau macar un Lucescu, ceva. Si cum stateam eu facandu-mi 1000 de ganduri si fantezii, il vad pe Mugur coborand din autobuz: -Nici tu n-ai somn? -Nu prea. Te-am auzit cand ai coborat, da' am crezut ca te duci sa te pisi. Daca am vazut ca nu mai vi, am zis sa vin sa vad ce faci. -Ce dracu? Ma gandesc la nemurirea sufletului. -Aha. Inca mai ai emotii dupa primu' nostru meci? -Nu emotii, dar...nu stiu, pur si simplu nu pot sa-mi iau gandu' de la asta. Aproape ca nu-mi vine sa cred ca facem asta. -Eh, stiu ce zici (si se aseaza langa mine pe banca), si eu numai asta am in cap. M-ai bagat tu pe mine in antrenorat. -Doar nu era sa duc greul singur, nu? -Aha. Si ce te-ai gandit, hai sa-i fie greu si lu' asta, nu? -Eh, mai mult sau mai putin. (stam cateva secunde si ne uitam in gol, dupa care continui) -I-ai vazut ma pe pustii aia cum au putut sa joace la inceput? -Am vazut. Aproape ca nu-mi venea sa cred. -Si fara antrenamente impreuna, fara nimic, doar ce le-am zis noi inainte de meci. -Stiu, d'aia nu-mi vine sa cred. -O sa trebuiasca sa ne apucam serios de treaba si sa-i bagam in forma. Daca o sa fie la punct cu forma fizica, o sa rupa astia. -Mi-e sa nu fi fost o intamplare. Adica sa fi prins ailalti un start mai prost sau sa fi dat ai nostrii la nimereala si sa le iasa toate alea. -Ma, cum o fi fost, s-a vazut ca se poate. Daca au putut sa joace asa cu aia, o sa poata si cu alte echipe. Doar ca trebuie sa poata sa alerge 90 de minute. Ca daca obosim in toate meciurile dupa juma' de ora, mai bine nu ne mai prezentam. -Asta e beleaua la noi. Si, cum zici sa facem? -Ma, habar n-am. Maine, sau astazi defapt ca e trecut de 12, o sa fie zob din cauza la febra musculara. Tu crezi ca o sa poata astia sa faca ceva? -Miram-as. Pai si atunci ce facem, ii punem la treaba de vineri? -Cred ca da. O sa fie cam naspa, ca duminica o sa avem meci si in campionat. O sa aiba doar doua zile de antrenament daca facema asa. -Ma, pana la urma ce sa-i facem? Atat timp avem la dispozitie, asta e. Meciu' de duminica il jucam cum o fi si ne concentram pe etapa urmatoare. Pana atunci avem destul timp. -Mda, asa e. -Si maine mai mergem si acasa? -Ar cam fi o idee. Nu de alta, dar e si Viorel cu noi. Adica, pentru noi nu ar fi o problema daca am ramane la tara pana vineri cand vrem sa facem primu' antrenament, dar el poate vrea sa mai mearga si acasa. Sta el dupa noi, dar nici chiar asa. -Asa-i. -Trecem maine si pe la Poiana sa vedem cum se mai simte Andrei si apoi mergem acasa. Si vineri dimineata ne ducem iar la Poiana, il luam pe Andrei si venim cu el aici. -Pfff, multa invarteala o sa mai fie. -Este, ce sa-i faci. Daca ramaneam atunci cu lotu' de la Poiana, acum nu ne mai faceam atatea probleme. Viorel ramanea acasa si venea doar atunci cand trebuia sa ne duca la meciuri. Dar ce sa-i faci? -Mda. -Lasa ma, cum necum, o sa ne descurcam noi.

Era ora 14:55. Jucatorii tocmai intrau pe teren. Ma tot uitam catre ei si ma gandeam "Ia ma, a meritat sa batem atata drum pana aici sau am venit de geaba?". Stiam ca va fi greu. !1 pusti care nu au jucat niciun meci de 90 de minute impreuna pana acum aveau sa joace impotriva unei echipe dintr-o liga superioara. Din orice punct de vedere veneam ca outsideri. -Ce zici?(il intreb pe Mugur) Facem ceva? -Putin probabil. Da', sa vedem ce-o iesi. -Cu doar 2-3 ore de pregatire, nu prea are ce sa iasa. Macar sa nu primim de la 3 in sus, sa nu-mi para rau ca am venit pana aici. -Ce mi-e ca pierdem cu 2-0, ce mi-e ca pierdem cu 3 sau 4? Tot cred ca am venit degeaba pana aici. -Eh, acum am venit, ce mai conteaza? Lasa, sa vezi ce-o sa radem peste cativa ani cand ne-om aminti de ziua asta. Nu eram 100% convins unde ar juca mai bine fiecare jucator al nostru asa ca am inceput cu un 4-4-2 clasic impotriva Forestei Malini. Primii 11 erau: Ionut Chiriac - Alin Barbu, Marius Sovoi, Andrei Paulescu, Mihai Ghindeac - Vlad Prosu, Adi Huruzeanu, Florin Stanciu, Marian Chivoiu - Marius Tudor, Iulian Martin. Ii mai aveam pe banca pe David Bradu (portar), Victor Stanescu, Robert Fauroiu, Razvan Chelaru, Mircea Ionescu, Alin Gheorghiu si Cristi Grigore. Ora 15:00, arbitrul da startul meciului. In sfarsit, dupa luni si luni de asteptare, incepe primul meu meci ca antrenor. Inceputul e cat se poate de echilibrat, echipa gazda incercat o posesie prelungita. Incep sa strig la jucatori, zicandu-le sa faca presing cat mai avansat. In minutul 10, acesta incepe sa dea roade. Dupa o preluare prea larga a unui mijlocas advers la mijlocul terenului, Huruzeanu recupereaza mingea si pleaca in viteza spre careul advers. Paseaza in dreapta la Prosu care preia si apoi trimite o centrare inspre bara a doua, acolo unde urca in viteza Martin, insa mingea trece cu cativa cm peste acesta si se duce pe langa poarta. -Ha. Hai ca nu suntem chiar ciuca bataii cum asa cum credeam. -Ai rabdare, abia au trecut 10 minute. Prin minutul 15, doi adversari incearca un un-doi aproape de mijlocul terenului, insa gresesc a doua pasa, care este interceptata de acelasi Huruzeanu. De data asta paseaza repede catre Martin, care era cel mai avansat om al nostru. Coboara pana pe la 25 de metrii de poarta ca sa intercepteze pasa, iar in acelasi timp Tudor a trecut in viteza pe langa el si inspre careu. Vazandu-l pe coechipierul sau demarcandu-se, Martin preia si, fara sa se mai uite, se intoarce si trimite o minge saltata in suprafata de pedeapsa. Pasa sa trece de fundasii centrali sjunge cu succes in fata lui Tudor, care venise din pozitie reculamentara. Lasa mingea sa cada o data si de pe la 11 metrii trage puternic din voleu, pe dreapta portarului, reusind sa inscrie. Pe cat de imposibil parea, era 0-1. Raman stana de piatra cateva secunde, dupa car sar de gatul lui Mugur: -Este maaaa! -Ce-a dat-o, sa-mi bag p***!. Bine baietii! Nu-mi venea sa cred. Facusem o faza mai mult decat frumoasa si reusisem sa deschidem scorul. Le-am transmis apoi jucatorilor sa coboare liniile si sa preseze doar cand adversarii intra cu mingea in jumatatea noastra de teren. Gazdele continuau sa plimbe mingea pe la 40-50 de metrii de poarta, incercand sa gaseasca o bresa in apararea noastra. Au incercat la un moment dat sa schimbe directia de atac de pe stanga pe dreapta, insa Chivoiu a fost pe faza si a reusit sa fure mingea din fata mijlocasului lor de banda. Fundasul lor de pe aceeasi parte a incercat sa intervina, insa cu o simpla atingere, Chivoiu ii strecoara mingea printre picioare, ramanand cu toata banda stanga libera. El, alaturi de cei doi atacanti, pleaca in viteza inspre careul advers, care era pazit doar de fundasii centrali. Chivoiu reuseste sa dea mingea si pe langa unul din ei si ajunge cu ea la cativa metrii de linia de fund a terenului. De acolo paseaza in forta inspre coltul lung unde venea in viteza Tudor, insa mingea trece cu cativa centimetrii prin fata bocancului acestuia, iesind mai apoi in aut. -Pfoaa, sa-mi bag p***!. Cat de aproape a fost. Foarte bine baieti, tot asa! -Bai, tu vezi cum joaca astia? (ma intreaba Mugur) -Vad, da' parca nu-mi vine sa cred. Undeva prin minutul 28. Stanciu recupereaza si el o minge aproape de mijlocul terenului. Urca pana in jumatatea adversa dupa care paseaza in dreapta pentru Prosu. Pasa a fost data insa putin prea in spate, iar mijlocasul nostru a pierdut secunde bune pana a reusit sa o preia si sa se intoarca cu fata inspre careul advers. In timp ce adversarii se repliau, acesta arunca o privire in banda stanga, acolo unde urca in viteza Chivoiu, complet demarcat. Ii centreaza undeva la 10 metrii de coltul careului si mijlocasul nostru reuseste sa preia. Avanseaza incet inspre fundasii centrali dupa care scoate mingea in centru la Martin care venea in viteza. Trece din preluare pe langa unul din fundasi si apoi incearca sutul, insa trimite peste poarta. Dupa vreo 35 de minute de joc, observ ceva la jucatorii mei si-i atrag atentia si lui Mugur: -Auzi. mi se pare mie sau astia ai nostrii sunt cam extenuati? -Am vazut si eu. Nu mai preseaza, pierd usor mingile, paseaza aiurea. -Da' nu a trecut nici macar o repriza. Sa oboseasca asa repede? -Daca nu au pregatire fizica...si oricum, au alergat ca dracii de la inceput pana mai devreme, au facut risipa prea mare de efort. -Off, macar sa terminam repriza asta fara sa primim gol. Din pacate, lucrurile nu aveau sa fie asa. Prin minutul 40, mijlocasul lor dreapta trece fara probleme de Chivoiu, care abia daca a incercat sa-l blocheze, si reuseste apoi sa-l dribleze si pe Ghindeac, dupa care centreaza pe 6 metrii din marginea careului. Sovoi sare la cap, insa nu are nicio sansa impotriva atacantului advers, care e mult mai bine facut. Acesta loveste mingea puternic si o trimite pe stanga lui Chiriac care a ramas fara replica. !-1. -Hai da-o-n p*** mea! -Si stai sa vezi, ca mai avem inca o repriza de jucat. Insa, pana in repriza a doua, mai exact in minutul 44, Acelasi mijlocas care a dat centrarea pentru golul egalizator, se distreaza din nou cu banda noastra dreapta si vine in viteza inspre care, aproape la fel ca la faza golului de mai devreme. De data asta, scoate mingea la sut pe 16 metrii. Decarul lor, mijlocas central ofensiv, vine din spate si pune latul, plasand impecabil mingea pe coltul lung, 2-1. -...nu pot sa zic ca nu ma asteptam la asta. -Da. Pacat ca am ratat ocaziile alea la inceput. Acum, nu mai avem nicio sansa sa mai dam macar unul. La 2 minute dupa acea faza, arbitrul pune capat primei reprize. Cum au iesit de pe teren, jucatorii s-au intins toti pe iarba. Ii auzeam pe toti vautandu-se ca erau terminati, ca nu mai pot. -Baieti...ce sa va zic? Felicitari pentru cum ati jucat .Ati aratat mult m-ai bine decat m-as fi asteptat. Din pacate, meciul dureaza mai mult decat puteti voi sa alergati. Dar, sa tineti minte un lucru. Daca pierdem, si o sa pierdem mai mult ca sigur, e vina lui Iacobuta ca nu ne-a anuntat mai din timp despre meci. Si au inceput toti sa rada. Reusisem sa mai destind armosfera, chiar daca nu ne ajuta cu nimic. Dar, pentru moral, eu zic ca le prinde bine o portie de ras. In majoritatea reprizei secunde, adversarii s-au multumit doar sa tina de minge si au creat foarte putine faze de atac. Noi, de cealalta parte, eram de nerecunoscut. Dupa un inceput de prima repriza excelent, acum doar stateam in spate si asteptam atacurile adversarilor, atacuri care nu mai veneau. In startul primei parti am efectuat si primele schimbari, scotandu-i pe Chivoiu si pe Tudor si bagandu-i in locul lor pe Ionescu si Grigore. Prin minutul 60 l-am scos de pe teren si pe Huruzeanu si l-am inlocuit cu Chelaru. Prima faza notabila din a doua parte a venit abia prin minutul 70. Decarul advers a incercat patruns pe centrul terenului pana pe la 20 de metrii de poarta si a incercat sa dea o pasa pe culoar printre fundasii nostri centrali spre singurul lor atacant. Sovoi a reusit sa blocheze pasa, iar mingea deviata de el a ajuns la Paulescu. Acesta a incercat sa preia cu piciorul drept, insa a calcat pe minge si a alunecat, iar din cazatura a scapat mingea in spate la atacantul advers. Acesta a preluat fara probleme si a inscris printre picioarele lui Chiriac care iesise din poarta, incercand sa-l blocheze, 3-1. Ultima faza notabila a avut loc in minutul 83 cand mijlocasul stanga al Forestei a sutat de pe la 30 de metrii de poarta, insa mingea a trecut putin pe deasupra transversalei. In minutul 93 arbitrul pune capat meciului. Primul meci, prima infrangere. Ma asteptam la asta, insa imi parea rau ca am aratat foarte bine la inceput, dar apoi jucatorii au obosit foarte repede si nu au mai izbutit nimic. -Eh, se putea si mai rau... -Mda. Partea buna e ca daca ii punem intr-o forma fizica buna, s-ar descurca foarte bine. -Da. Macar stim ca avem pentru ce sa muncim. (vine si antrenorul Forestei sa dea mana cu noi)-Baieti, foarte frumos ati jucat la inceput. -Multumim, si felicitari pentru victorie. -Va multumesc. Ar trebui sa-i puneti la punct cu pregatirea pe copii astia. Au jucat minunat, dar au cedat mult prea repede. -Stim. O sa ne punem la punct cu timpul. E bine ca am vazut ca putem juca un fotbal frumos. -Chiar foarte bun. Dar voi baieti nu sunteti cam tinerei ca sa stati pe banca? Nu intrati si voi la joc? -Nu, noi ne descurcam mai bine de pe margine decat din teren. -Pai, daca asa ziceti, ma gandesc ca voi stiti mai bine. -Da. Haideti ca noi trebuie sa ne pregatim de plecare, ca avem drum lung pana acasa. Felicitari din nou. -Bine. Drum bun! Si, asa plecam din Moldova. Abia a inceput sezonul si deja eram eliminati din Cupa Romaniei. Nu ca am fi fost favoriti sa ajungem macar pana in saisprezecimi, dar era frumos sa obtinem macar o victorie. Singurul lucru pozitiv dupa acest meci e ca am vazut ca putem practica un fotbal frumos. Mai ramanea doar sa ne punem in forma, sa putem alerga toate cele 90 de minute ale unui meci.

Venise si ziua urmatoare. Eram in masina toti patru, eu, Mugur, Viorel si Andrei, in drum spre Poiana. "Vedeta" noastra era inca groggy dupa experienta de duminica. Am sperat ca poate isi revine pana sa plecam spre Malini, insa degeaba. -Ia zi Messi, cum te mai simti? -Ca dracu. -Eh, data viitoare sa-ti fie invatatura de minte sa nu mai amesteci bauturile in halu' ala. -O sa tin, acu' lasa-ma, ca n-am chef sa vorbesc. -Bine, ia de dormi! (catre ceilalti din masina) Macar s-a oprit din vomitat. (Viorel)-Aha, vezi ca am zis bine sa luam niste pungi la noi. Daca nu le luam, ne inunda aici. -Asa e, mai ai si tu dreptate din cand in cand. (Mugur, catre Andrei)-Hai ca aproape am ajuns la Lunguletu. Mai e putin pana acasa. Vrei sa oprim la un magazin sa-ti luam o bere, ceva? (Andrei)-Aoleu, lasa-maaa! (eu)-Lasa-l ma in pace! Dupa ce ca e cum e, il mai superi si tu acuma. Lasa Andrei, ca daca nu vrei bere iti luam un Alexandrion. (si atunci ne bufneste rasul pe toti) -Offf, sa-mi bag p***-n bautura voastra. Nu mai beau niciodata cu voi. -Lasa ma, ca nu esti tu primu' care sa se simta asa de la bautura. Am trecut si noi prin d'astea. Si daca nu e cineva care sa rada de tine atunci cand ti-e rau, degeaba te-ai imbatat.(si continuam sa radem) Peste putin timp ajungem si la Poiana. Spre norocul nostru, matusi-mea si cu unchi-miu nu erau acasa, deci eu si cu Mugur am scapat ieftin. Mai rau era de Andrei atunci cand o sa se intoarca ai lui. Il lasam pe "Messi de Dambovita" la el in pat, dupa care plecam spre Gaesti. -Ma, e 2 si ceva ceasu', in Gaesti ajungem pe la 3. Daca plecam pe la 3 jumate, ajungem in Malini pe la 11-12. -Si pana la urma pe unde o luam (ma intreaba Viorel). -Din ce am vazut eu pe net, cel mai scurt ar fi sa mergem spre Targoviste, apoi Ploiesti, Buzau, Focsani, Bacau, Roman, trecem pe langa Falticeni si apoi putin mai departe e Malini. (Mugur)-Doamne, cand ma gandesc cat avem de mers, parca deja ma ia greata. -Si pe mine. Asta e acuma, trebuie sa ducem treaba pana la capat. Pe la ora 3 ajungem si in Gaesti. Dupa ce ne dezmortim cateva minute, ne urcam in autobuz si pornim la drum. Eu stateam cu Mugur pe scaunele din spatele soferului. -Pai, uite ca in sfarsit se intampla. Maine avem primul meci. -Da. Mai stii ca si anul trecut ai zis asa si a trebuit sa asteptam inca un an pana la primu' meci? -Ma, daca si acum se mai intampla ceva, eu renunt. -Asa te vreau, perseverent. Si, ai emotii? Esti nerabdator? -Nerabdator? Anul trecut eram, acum parca abia astept sa se termine si sa ne intoarcem acasa. -Cum asa? Nu e asta visul tau de-o viata? -Este, dar...dupa atatea hopuri, parca mi-a disparut si entuziasm si tot. -Mda, te inteleg. Lasa, ca incetu' cu incetu' o sa-ti revina. -Sper. Ti-ai luat caietu' cu jucatorii la tine? Ca eu i-am uitat pe toti, nu mai stiu de niciunu' cum il cheama sau care e treaba cu el. -Il am. -Foarte bine. Deci, ajungem noaptea acolo...dormim maine pana pe la 9...ne trezim, mancam ceva, mai facem un antrenament si apoi avem meciul. -Cam asa ceva. Apoi pierdem si ne intoarcem acasa ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. -Cam asa ceva. -E bine ca suntem sincronizati. -Este. Timpul trece. Si trece. Si trece.... Si noi parca tot nu mai ajungeam. Pe la ora 11, ma striga Viorel: -Gogule. Eu zic sa oprim pe un camp undeva si sa ne culcam ca mi se-nchid ochii, nu mai pot. -Bine Vio. Vezi pe unde gasesti sa opresti pune-te sa dormi. Mai bine continuam maine decat sa facem acum vreo belea. Si am oprit pe o poteca de pe un camp. Speram sa ma pot odihni cat de cat, ca maine sa fiu in forma pentru mult asteptatul nostru debut.

Intre timp, s-au trezit si fetele cu care am venit acasa. Ne-a luat cam un sfert de ora sa le calmam si sa le convingem ca nu au fost rapite. Apoi le-am chemat un taxi si au plecat acasa. Pe la ora 5 suna iar telefonul. Surprinzator, era Viorel: -Ce dracu faci ma? Pe unde umbli? -Ce-ai ma de tipi asa? Ce-ai patit? -O sa-ti explic, da' zi mai intai pe unde esti? -Sunt la cumnatu' acasa. -Si cum te simti? -Pai, am vomat mai devreme si acum ma mai doare putin capu'. In rest, sunt bine. Da' ce-i cu agitatia asta? -E belea mare. M-a sunat Iacobuta mai devreme si mi-a zis ca avem poimaine dupa-masa primu' meci in Cupa Romaniei. -Ce ma? Ala nu e sanatos? -Nu stiu cat de sanatos e, da' cica astazi a aflat si el. -Si cu cine avem, cu Foresta Malini in deplasare. -Malini...asta pe unde mai e? -Aa, e aici aproape, pe langa Suceava. -Ce face? Ba tu ma iei la misto? -Sa mor daca te mint. -Pai nu i-ai explicat si tu situatia, ca ne-am facut praf, ca nu putem sa ajungem? -Da ma. Trebuia sa-i zic ca ne-am imbatat ca porcii si nu putem sa facem deplasarea pentru primu' meci oficial? Sunt sigur ca nu ne-ar fi dat afara pe toti. -Pai si lasa-ne pe noi, da' jucatorii nu au niciun antrenament facut. Ne ducem degeaba pana acolo, ca sa avem de unde sa ne intoarcem. -I-am zis treaba asta. A spus ca trebuie sa ne prezentam, indiferent de ce o sa se intample. -Pai si cum facem, cand plecam? -Ma gandeam sa plecam de maine seara si ramanem peste noapte acolo. -Pai si de dormit unde dormim Gogule? -In autobuz, unde altundeva? Ca daca plecam cu noaptea-n cap, o sa ajungem cu jucatorii lesinati acolo. Asa, poate reusesc sa doarma peste noapte cat de cat. -Ma, pai ce conteaza daca reusesc sau nu reusesc sa doarma? Oricum nu o sa bata ei pe nimeni daca nu au niciun pic de pregatire facuta. -Ba, daca nu te gandesti la ei, atunci macar gandeste-te la noi, ca avem si noi nevoie de somn. Si mai ales tu, ca o sa conduci mult. Asculta-ma pe mine, ca e mai bine asa. -Bine ma, facem ca tine. -Auzi, da' cum ai reusit sa ajungi la cumnata-tu' acasa? -Da crezi ca eu mai tine minte? -Ma rog. Hai, vezi ce faci si vin-o acasa pana maine, ca o sa avem de umblat. -Da ma, bine. Hai salut. -Salut! Inchid telefonul, dupa care ma intreaba Mugur, care inca era la mine: -Ce facea ma? Cum se simte? -El zice ca bine. Sa speram ca asa e. -Si, acum ce facem? -Acum, nimic. Maine o sa plecam mai devreme spre Poiana, apoi la Gaesti sa luam echipa si plecam spre Moldova. -Pai de ce ne mai oprim si in Poiana. -Ma gandeam sa-l lasam pe asta a lu' Iancu (Andrei). Daca nu s-a trezit nici acum, crezi ca o sa fie in stare sa joace poimaine? Si in plus, cred ca ar fi o tortura pentru el sa-l tinem maine 7 ore in autobuz la starea in care o sa fie. -Mda. E corect si ce zici tu. -Offf, sa-mi bag p*** in el de antrenorat, ca imi vine sa-l sun acuma pe Iacobuta si sa-i zic ca renunt la tot. Mai ales cand ma gandesc ca avem de mers o gramada pana in Moldova cu un harb de autobuz. -Ma, n-ai vrut tu sa te faci antrenor? Asta e, induri acuma. Ce, daca ajungi la o echipa mare, nu mai faci deplasari? -Ba da, da' atunci o sa castig si eu bani calumea, nu 200 de lei pe meci. -Stii ceva? Mai bine nu te mai vaita si suna-l pe Iacobuta si zi-i ce avem de gand. Spunei sa anunte echipa ca maine dupa-masa plecam la drum. -Mda, ai si tu dreptate. Ma gandeam eu ca inceputul de drum in cariera mea de antrenor nu o sa fie usor, dar chiar atat de zbuciumat...nu mi-as fi imaginat. Imi parea rau gandindu-ma ca o sa mergem aproape 500 de km doar ca sa facem prezenta, avand sanse aproape nule de un rezultat bun. Incercam sa ma conving ca poate-poate facem o minune, ca poate lucrurile nu stau chiar atat de prost cum le vedeam eu, insa reveneam rapid cu picioarele pe pamant. (off-topic): Imi cer scuze pentru ce am zis mai sus cu ceva timp in urma ("m-am oprit intentionat inaintea primului meci. Am facut ca la televizor, cand te uiti la un film si baga publicitate exact cand e cel mai interesant"). A fost o prostie din partea mea si sper sa fie ultima. De asemenea, imi cer scuze tuturor celor care chiar urmareau acest story (daca o facea cineva) si au fost lasati cu ochii-n soare. Incerc sa nu mai fac promisiuni referitoare la cat de des voi posta, insa o sa fac tot posibilul sa raman constant.

Multumesc!