Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


șomer și fără experiență, pe tărâm european


Alec

Recommended Posts

Acum cinci ani am poposit in Anglia cu un rucsac in spate si cu nenumarate vise. Am realizat ca banii, cand traiesti intr-un anumit mediu, sunt doar o iluzie. Asa cum iti umpleai sertaru de la noptiera cu teancuri de lire, asa se si duceau.

Ca sa incep cu inceputul, fotbalul l-am inceput la Oltchim Ramnicu Valcea, dar dupa o accidentare la 19 ani totul a inceput sa se duca de rapa. S-a schimbat antrenorul, n-am mai primit incredere la echipa mare, iar la vreun an, cand incepusem sa vad din nou capatul tunelului, m-am rupt din nou. Doi ani mai tarziu m-am lasat de fotbal definitiv, ce-i drept n-a fost o decizie prea grea de luat, jucam la liga a patra, la Posada Perisani.

Majoritatea prietenilor mei faceau heckareala si eu jucam pe cativa lei si-o bere dupa meci. Stiam engleza si dintr-una intr-alta am inceput sa traduc si eu niste e-mail-uri, pe cate o sticla de whisky si ceva mai multi lei. Usor usor am invatat cum sta treaba si in 2013 am ajuns in Colchester, un orasel cam cat Ramnicu Valcea, unde cativa heckarasi prieteni inchiriasera o vila.

A mers combinatia, a mers cativa ani buni de zile. Intre timp m-am mutat si prin Londra, unde mergea treaba cu cardurile. Am cochetat si cu politia, nimic de speriat, doar asa, cate o vizita din cand in cand. Ceva amici ajunsesera si pe la "facultate", da n-a fost cazu meu. In orice caz, de vreun an incepusem sa joc poker si mergea destul de bine treaba, si cel putin nu mai era ilegal ce faceam. As vrea sa zic profesionist, dar hai sa zic full-time, online. Ma invatase tot un prieten, si el ma tinea si cu bani pentru un procent din profit.

Traiu`n Anglia e scump, deci prea bine nu o duceam, ma mutasem inapoi in Colchester ca puteam sa merg mai pe burta cand nu-mi mergea bine la poker. Facusem totusi 27 de ani si chiar daca bani au tot venit, ceva lipsea. Poate ca era stabilitatea, sau poate pur si simplu dorinta de a face ceva mai mult cu viata mea. Nimic n-a fost mai crunt decat momentul cand mi-am dat seama ca n-o sa mai ajung fotbalist. N-a fost cand m-am lasat de tot, a fost cam cu un an inainte, cand am plecat de la Oltchim. Aveam 21 si plecasem de la liga a 3a la liga a 4a, stiam ca s-a terminat.

Mihai Deaconescu, un amic de pe la Valcea, crescut si el tot de Oltchim, ajunsese sa joace la FC Romania. Ne-am gasit la o mica reuniune si astfel am primit o propunere surprinzatoare, aceea de a veni secund acolo. Mi-a oferit si o camera intr-o casa prin zona metropolitana a Londrei, stadionul lor fiind pe acolo. Puteam sa joc si poker, sa ma mentin cu banii, deci zis si facut. Nu aveam contract, nimic, dar era ceva-ul ala de care chiar aveam nevoie. Meciurile in liga a 8-a din Anglia imi aminteau de meciurile de la Perisani, diferenta fiind ca meciurile nu se jucau dimineata si nu venea nimeni direct din club la meci. In schimb, victoriile, egalurile si infrangerile se sarbatoreau intotdeauna in cel mai apropiat pub, acasa sau deplasare.

 

 

Patru luni mai tarziu ma aflam la Grosvenor Casino in Londra, si la masa de poker un anume Roy Mallaband s-a asezat in locul liber de langa mine. Nu a durat mult pana cand am inceput sa vorbim despre fotbal, si se pare ca acest domn era patronul unei echipe din prima divizie Midland, adica o liga din al 9-lea esalon englez. Coincidenta sau nu, se pare ca omul tocmai ce se despartise de antrenorul echipei, plangandu-se ca dupa 9 etape echipa stransese doar 8 puncte. Dupa ore in sir de vorba si pahare de whisky, omul mi-a dat numarul lui de telefon si mi-a spus ca vrea ca eu sa vin in 3 zile sa dau un interviu la biroul lui in Birmingham.

Nu stiam ce, cum, nu vorbisem cifre si chiar nu stiam la ce sa ma astept. Echipa se afla intr-un orasel numit Sutton Coldfield si se numea Boldmere St. Michaels. Dupa un search pe google am aflat ca era fondata in 1883 si avea un stadion de 1500 de locuri.

1484592971_0.jpg

Intrigat, am zis sa dau curs invitatiei si asa am ajuns in Birmingham la biroul lui Roy. Dupa nici doua ore de discutii am primit si primul meu contract de munca. El consta in ceva mai putin de 2000 de lire pe luna si o garsoniera la cateva blocuri de stadionul echipei. Nu era mult, dar fara sa stau pe ganduri am luat stiloul si l-am semnat. Obiectivul era sa ma clasez undeva la jumatatea clasamentului, cu cat mai putini bani cheltuiti.

club.thumb.jpg.69777b54e321f2f94f9b06a874dcbead.jpg

Ajuns la echipa, mi-am dat seama ca nimic din ce imi spusese Roy nu era adevarat. Un fundas dreapta, un mijlocas stanga, un atacant de 40 de ani si inca vreo doi care mai cochetasera cu fotbalul semi-profesionist. In rest tot ce aveam la echipa erau niste copii adusi de la cel mai apropiat liceu si vreo 4-5 trecuti de 25 de ani care munceau in constructii. Jucau pe 20-30 de lire pe meci, si clasica "cinste" dupa meci, la pub-ul lui Roy de langa stadion.

La primul meu meci ca antrenor am luat bataie 5-0 in deplasare la a doua clasata. Ce pot spune e ca a fost un scor mincinos... trebuia sa luam mult mai multe! Nivelul fotbalului era unul sub ce se juca la Perisani, ca nivel de comparatie, doar ca in alte conditii - mult mai bune. Imediat, la 3 zile, am iesit si din FA Vase cu un 1-2 in deplasare.

Impreuna cu antrenorul secund, Martin Dean, am inceput sa cautam jucatori pentru a incropi o echipa decenta. Singurul motiv pentru care Martin nu devenise chiar el antrenor principal este pentru ca avea deja un job full time si familie. Omul avea 46 de ani si chiar avea mult mai multe cunostinte decat mine in fenomen. Chiar daca nu fusese fotbalist, el antrenase ceva echipe de copii si juniori la Leeds United cu vreo 15 ani in urma, iar la Boldmere era secund de 5-6 ani.

Cu ajutorul lui l-am adus si pe Anthony Sheehan in cadrul staff-ului, iar el desi ajuns la 35 de ani juca si mijlocas defensiv. La recomandarea lui Anthony am mai acaparat membru in staff, un anume Jack Edge venit ca si preparator fizic, dar care lucra si profesor de sport la un liceu din oras. Era un staff chiar numeros pentru majoritatea echipelor din esalonul nostru.

Tot prin auzite am adus si jucatori. Jack Turnbull era piesa de rezistenta, venit din academia lui Leeds. Era nascut aici in oras, si, ramas fara echipa a acceptat sa vina pe 150 de lire la meci, fiind si de departe cel mai bine platit jucator. Pe 40-50 de lire am mai adus inca doi fundasi centrali si un mijlocas dreapta.

 

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 123
  • Created
  • Last Reply

Desi echipa incepea sa miste si am avut 3-0 la South Normanton Athletic, jucatorii au cazut atat psihic cat si fizic si am fost egalati. 3-3. O victorie la penaltiuri in Cupa Ligii ne-a dat un suflu nou, iar aducerea unui portar nou, care nu avea 16 ani ca cel cu care aparasem pana atunci, si unui atacant, au adus si prima victorie. Si nu oricum, in deplasarea de la Stourpour Swifts, echipa ce se afla pe locul 4. Echipa a inceput cat de cat sa joace, nimic de povestit nepotilor, dar cat sa ne mentinem pe linia de plutire acolo la mijlocul clasamentului.

Lucrurile incepeau totusi sa miste pentru mine. Dupa lungi discutii cu Roy am inceput si studiile pentru Licenta Nationala C, platite de el. Au durat patru luni, iar apoi am aplicat si pentru Licenta Nationala B. Treaba cu antrenoratul chiar incepuse sa imi surada.

 

La 9 luni dupa instalare lucrurile incepeau sa se strice din nou in cadrul clubului, cu jumatate din jucatorii adusi deja plecati in alta parte inainte de finalul sezonului. Singurul castig era Daril Ngwala, de altfel devenit si golgheterul echipei cu 23 de goluri marcate in 29 de meciuri.

Ngwala.thumb.jpg.5878a2df103fe09cddbe3b2d17c14697.jpg

Link to comment
Share on other sites

 

56wx4.jpg

Desi eram in cadrul obiectivului setat de patron, locul 13 in campionat, situatia mea la club era din ce in ce mai incerta. Aveam senzatia ca Roy imi cauta mereu nod in papura si cu doar o luna ramasa in contract, am decis sa imi imprastii CV-ul la diverse echipe prin zona. In luna mai am fost la doua interviuri, iar Great Wakering Rovers din Essex Senior League mi-a oferit un contract pe un an.

101_1381.JPG

Ce-i drept, contractul era mai mic decat ce primeam la Boldmere, dar cu un apartament mai bun si utilitatile platite de ei, se compensa de-acolo diferenta de bani. In plus, antrenam si eu in liga a 8-a, unde fusesem si secund. FC Romania promovase la pas si deja incepusem sa fac research de jucatori si staff cu ajutorul unor fosti colegi de acolo, care mai stiau una-alta prin zona.

Fiind la al doilea mandat ca principal, stiam ca singura mea treaba era sa gasesc niste jucatori capabili. Cand antrenezi la nivelu asta, sa dai instructiuni tactice e mai putin important. Invatasem ca atmosfera din vestiar inaintea meciului era treaba mea ceea ce conta cel mai mult.

Imi luasem Licenta Nationala B, dar noul patron nu mi-a acordat sansa de a continua studiile. Treaba asta nu prea ma multumea, dar pana la urma am inteles ca nu sunt tocmai intr-un mediu profesionist si unele chestii nu stau in puterea mea.
Cea mai mare problema a fost staff-ul. Doi membrii mi-au plecat la o luna dupa ce am ajuns eu, ce-i drept ajutandu-ma cu aducerea catorva jucatori inainte de a pleca. Am reusit totusi sa gasesc un preparator fizic tot pe modelul Boldmere, profesor la un liceu din oras.

Am reusit cu chiu, cu vai, sa incropesc o echipa cat de cat decenta. Cam toti erau jucatori locali care erau fericiti sa faca ceva miscare. Tind sa cred ca am avut noroc, reusind sa aduc vreo 5-6 jucatori chiar buni pentru nivelul asta. din fosta echipa mai ramasesera tot cam atati. Erau cam 21-22 de jucatori din care jumatate se prezentau si la antrenamentul saptamanal, ceilalti doar la meci.  
Notabili erau mijlocasul la recuperare, extremele stanga-dreapta si atacantul, care nu se compara cu Ngwala de la Boldmere ca si agilitate si tehnica, dar compensa prin munca depusa pe teren.

Hendricks.jpg

Morgan.jpg

Powell.jpg

Am inceput sezonul in forta. Cu doua victorii in cupa si doua in campionat. Primul egal l-am facut la prima clasata, 1-1 dupa ce am condus. Echipa arata bine, jucam 4-4-2 acasa, si un 4-5-1 in deplasare, care pe contra-atac se transforma in 4-3-3. Nu stiu cat de mare era impactul meu tactic la echipa, cam tot ce faceam era sa le explic pe tabla inainte de meci tactica principala si sarcinile in teren. Eram multumit totusi de faptul ca ma intelegeam bine cu grupul, nu aveam prea multi carcotasi in lot, iar la caterinca oricum tineam si eu. Important, cred eu, e ca eram capabil sa dau o reactie jucatorilor atunci cand spuneam ceva in vestiar, la Boldmere sincer sa fiu cred ca vorbeam degeaba de cele mai multe ori.
Abia pe la jumatea lui septembrie am reusit sa imi aduc un antrenor secund. Acum mi-am dat si eu seama cat de greu e sa gasesti un om care sa te ajute pe mai niciun ban salariu. Omul voia inca sa joace fotbal, asa ca l-am semnat pe un contract jucator-antrenor. I-am explicat ca nu stiu cat v-a putea sa prinda echipa dar l-am ademenit cu o suta de lire pe saptamana cu conditia sa fie prezent atat la antrenamentul saptamanal cat si la meciuri.
Nu stiu ce se intamplase la echipa dar atmosfera era una excelenta. Patel, indianul nascut aici din poarta noastra era sufletul echipei si te facea sa razi prin simpla prezenta. Parca totul mergea cu noi, echipele ba ratau penalty-uri, ba castigam in prelungiri, nu ne mai speria nimic. Eram pe primul loc la pas si singurul lucru de care eram cumva agasat era ca patronul echipei tot nu era dispus sa imi plateasca cursurile de Licenta Nationala A.

Patel.jpg

Link to comment
Share on other sites

1245150829_leaguetable.jpg.2f9e3947127b7a058ff944638363a806.jpg

La mijlocul lunii octombrie ne distantasem destul de bine in fruntea clasamentului. Mi-am dat seama ca pregatirea fizica era principalul motiv pentru care nu ne putea pune nimeni probleme. Antrenamentul saptamanal era acum tinut in mare parte de Dave, preparatorul nostru fizic, iar jucatorii titulari ii luam de cate ori aveam ocazia la alergat in parcul aflat la numai cateva sute de metrii distanta de stadion.

Patronul era multumit de felul in care juca echipa, si mai nou venea personal si la unele deplasari. In schimb, la fel ca majoritatea echipelor din astfel de esaloane, nu era foarte incantat cu ideea promovarii. Era de ordin financiar problema, dar totusi speram sa-l fac sa se razgandeasca pana la finele sezonului. In orice caz, mai putin ma interesa aspectul asta, eu imi doream sa-mi fac studiile si ca v-a fi la Great Wakering sau ca voi pleca in alta parte, voi da totul sa progresez.

@geo007ro Merci

 

Link to comment
Share on other sites

Cum nicio luna de miere nu dureaza pentru totdeauna, a venit si prima infrangere. A fost destul de usturatoare avand in vedere ca am jucat pe teren propriu cu a doua clasata, Barkingside, si pe deasupra am mai condus si 1-0. In perioada urmatoare am mai clacat de cateva ori, iar defensiva incepea sa arate din ce in ce mai rau, mai ales ca Hendricks, jucatorul cu agresivitate la mijloc, a ales sa plece. Daca nu stiti cum sta treaba in esaloanele astea, discutii prea multe nu sunt, pur si simplu iti faci bagajele si pleci atunci cand vrei.
Am acoperit gaura lasata de el cu un copil de 18 ani venit de la juniorii lui QPR. S-a vazut ca stie fotbal de la primul antrenament, venind initial in probe o saptamana. Fiind din zona, l-am ademenit cu 100 si ceva de lire la meci, mult peste ce dadeam restului jucatorilor, dar era si de alt nivel.
Cu gol in ultima secunda si victorie la loviturile de departajare, am ajuns si in semifinalele cupei Essex, trecand chiar de principala contracandidata la titlu, Barkingside, luandu-ne astfel si revansa. In perioada de iarna ne-am mai lovit de o problema, fundasul central Wilson, si probabil jucatorul cheie al echipei, a decis si el sa plece. Am adus insa in locul lui un turn de control de 20 de ani, Matt Bower, gasit prin intermediul secundului Adam Wexton.

Untitled.thumb.jpg.5ad8e31d7c03f87fd3bf5316161ff622.jpg

Nu am reusit sa pastram forma exceptionala din primele 10 etape, dar reusim sa ne mentinem cu 10 puncte peste Barkingside. Patronul a inceput usor usor sa sustina promovarea, lasandu-ne sa aducem jucatori cu ceva mai multi bani la meci jucat. Acum trei ani Great Wakering Rovers mai fusese in liga a 7-a, insa dupa doar un sezon echipa a revenit in Essex. Intre timp am reluat si studiile, iar visul de a antrena intr-o buna zi o echipa profesionista parea din ce in ce mai palpabil.

Link to comment
Share on other sites

Untitled.thumb.jpg.82d6e9dfd7ff25ecc92a3f892045a4f2.jpg

Am reusit sa ducem ritmul pana la final si urma sa joc impotriva tovarasilor de la FC Romania in Isthmian 1 North. Pe deasupra am adus si cupa acasa dupa o finala destul de lejera. Patronul m-a anuntat ca voi putea face cateva contracte part-time, iar daca vreau pot sa aduc ceva extra staff, asa ca am adus un scouter, o doctorita si un antrenor cu portarii, toti part time. Matt Bower a fost cel care a primit contract part-time, iar noii jucatori veniti erau un fundas stanga, Water,  si doua extreme una dreapta, una stanga, Woods si Ward.

image.jpg

AML.jpg

AMR.jpg

Mai aveam nevoie de ceva jucatori si noul scouter Dave Kendall era in cautari, insa nu voiam nici sa aduc la numar. Am decis sa mai fac inca doua contracte part-time, cei doi atacanti care imi marcasera 50 de goluri sezonul trecut, Powell si Jake Gordon, plus Hayes, un playmaker venit in iarna.

Link to comment
Share on other sites

eukdag.jpg

Dupa un parcurs mediocru in noua liga, o victorie cu prima clasata Histon ne-a adus momentumul pe care il cautam din momentul promovarii. In urmatoarele 6 meciuri a urmat o serie nesperata de 5 victorii. O intrebare aparent venita de nicaieri a unul jurnalist local m-a pus pe ganduri. Cu rezultate excelente in ultimul an jumate de la venirea la Great Wakering Rovers si cu studiile de Licenta Continentala B in curs, acesta m-a intrebat daca nu iau in considerare ocuparea locului vacant echipei din oraselul apropiat Hemel Hempstead, aflata in liga a 6-a. Am raspuns, sincer fiind, ca nu mi-a trecut prin cap si nici nu s-a pus problema unui contact din partea patronului respectiv.

Fiind ziua unui prieten care statea tot prin zona metropolitana londoneza, am decis sa trec prin Hamel Hempstead si sa aplic pentru postul vacant. Doua zile mai tarziu am primit un e-mail prin care am stabilit data interviului. Dupa un lung, probabil cel mai lung interviu dat in viata mea, patronul Nick Higgs a parut destul de multumit de viziunea mea si a ramas ca vom discuta intr-o saptamana si detaliile contractului.

In saptamana ce a urmat am avut o discutie cu  Leighton Hogg, actualul patron, si acesta mi-a spus ca isi doreste ca eu sa raman la echipa. Decizia era destul de grea, desi ca sa ajung cu Great Walkering in Vanarama 2 as fi avut nevoie de doua sezoane perfecte. Salariul propus la Hamel Hempstead era acelasi cu cel pe care mi-l propunea Leighton.

2125143906_greatwa.thumb.jpg.5123029dd32dd797ea5702f24cc698be.jpg

Link to comment
Share on other sites

th?id=OIP.o3-5DABM9JnX85HKyXtjkwHaE7&pid

Era heckarasilor romani din Anglia se cam terminase. Mihai, cel prin a carui recomandare am devenit secund, juca acum in echipa inchisorii Pentonville, cu "contract" pe 5 ani. Era la a doua abatere dupa ce primise doi cu suspendare, iar cert era un lucru: treaba nu mai mergea. Eu ma lasasem de prostii cu putin timp inainte sa ma apuc serios de antrenorat, dar probabil ca daca nu mi-as fi ocupat viata din nou cu fotbalul, ma intorceam si eu acolo.

Am decis in cele din urma sa plec din Great Wakering. Viata in Essex nu era prea plina si chiar daca nu erau mai multi bani in plus pe luna, simplul fapt ca as fi stat langa Londra ma implinea mai mult. Hemmel Hempstead era un orasel mic dar boem, unde puteai sa duci o viata linistita. In plus Londra era la 25-30 de minute cu masina sau cu metroul.

Hemel Hempstead Town FC

1569seu.jpg

Am decis sa iau cu mine trei din membrii staff-ului de la Great Walkering exceptand preparatorul fizic, la care am adaugat inca doi membrii in cursul primei saptamani. E mai usor sa mergi la un nou job alaturi de oameni pe care ii cunosti, mai ales ca nu stiam nimic despre noua echipa.
Dupa primele doua antrenamente am reusit sa conturez un prim 11. Am gasit aici cativa jucatori exceptionali, cel putin avand in vedere mediul din care veneam eu parea ca gasisem raiul pe pamant la Hemel. Dintre ei ieseau in evidenta extrema stanga Tom Richards, un jucator de travaliu la 25 de ani cu viteza buna dar si abilitati tehnice decente, mijlocasul central Rory Holden, un jucator inteligent cu abilitati tehnice foarte bune, si atacantul Mullins, un turn de aproape doi metrii care pe langa determinare, forta si joc aerian avea si o viteza incredibila. Eram foarte multumit si de aparare, in special de cuplul de fundasi centrali - Hayden si Clinton - care erau si capitanul, respectiv vice-capitanul echipei.

Richards.jpg

Holden.jpg

Mullins.jpg

Am adus rapid si doi jucatori noi, scoutul Dave venit cu mine si-a intrat rapid in rol si m-a ajutat in gasirea lui Carter, un mijlocas la recuperare cam la nivelul celor pe care ii aveam dar necesar, si un fundas central venit back-up pentru cuplul deja format aici. Aveam de gand sa termin sezonul cu echipa pe care o aveam si sa decid dupa ce schimbari sunt necesare. In plus nici eu, nici Dave nu cunosteam prea multi jucatori de nivelul asta si nu as fi vrut sa cheltui bugetul de salarii anapoda.

Link to comment
Share on other sites

Dupa doar cateva zile a venit si primul meci, o deplasare la Kingstonian echipa locala din a doua jumatate a clasamentului. Dupa un meci chinuit in care am fost condusi aproape tot meciul, Mullings a scos penalty pe final si am reusit sa ne agatam de egal. In urmatoarea luna si jumatate am inceput si eu sa cunosc lotul mai bine, iar jucatorii s-au obisnuit cu tactica mea defensiva bazata pe contra-atac. Nu eram genul de antrenor care sa tina disciplina in vestiar si vedeam asta ca pe un lucru bun, dat fiind faptul ca intotdeauna a fost o atmosfera buna in vestiar in timpul petrecut la Great Wakering.

bf0umq.jpg

Abia in martie atmosfera din vestiar a devenit asa cum imi doream. Am inceput sa ma inteleg bine cu jucatorii cheie si aici, norocul meu fiind ca majoritatea erau si ei tineri. Dupa cinci victorii consecutive, deplasarea la Maidstone Town ne-a lasat un gust amar. Dupa ce am condus 2-0 la pauza, pe un fond de neatentie am fost egalati in ultima secunda si in loc sa ne detasam putin pe locurile de baraj, am ramas in aceeasi delicata.

March.thumb.jpg.f4ac229c116d713160ccc556a9b2f911.jpg

Link to comment
Share on other sites

1226953146_MANAGERofthemonth-March.thumb.jpg.18b1212e045e4b25a96ced8d6fa5f11e.jpg

Pe site-ul VNL South figuram ca managerul lunii martie, si chiar fusese o luna exceptionala. Terminasem si studiile pentru Licenta B, iar impreuna cu secundul Adam Weston am inceput si cursurile pentru Continental A care durau un an. Pe langa platirea cursurilor, patronul echipei Nick Hoggs a promis si niste bani bagati in infrastructura bazei de pregatire.

Luna aprilie a venit cu tunete si fulgere, echipa a cazut intr-o degringolada totala si cu 5 infrangeri consecutive nu numai ca nu emiteam nicio pretentie pentru locurile de baraj, ci chiar se lua in considerare demiterea mea din functie.

Am terminat sezonul pe locul 11 cu un egal si o victorie in deplasarea cu prima clasata, Dulwich Hamlet, echipa care castigase deja matematic liga. Am aplanat in cele din urma si conlictul cu Nick, iar carcotasii din vestiar care nu prindeau echipa si-au facut bagajele.

Cum pe nicaieri nu am adus surplus de jucatori, am mers pe aceeasi idee si acum. Prima achizitie a venit la insistentele lui Shamir Mullings, care ne-a recomandat aducerea unui verisor de-al lui, Michael, un fundas dreapta de 18 ani format de Watford si care in ultimul an jucase in liga a 7-a meci de meci. Cum acolo nu-l aveam decat pe Banks - un jucator bun dar lenes - Michael Mullings a semnat cu noi pe doi ani. Desi nu imi placea ideea de a juca in banda cu un jucator de 1,96 - Shamir Mullings avea cea mai buna viteza din lot - cel mai probabil urma ca cei doi verisori sa fie responsabili de banda dreapta in urmatorul sezon.

Dupa experimentul ratat de a-l reprofila pe Bobby-Joe Taylor in fundas stanga, am reusit aducerea lui Tsaroulla. La recomandarea lui Dave, cipriotul de 21 de ani a venit in probe o saptamana, iar dupa doua zile am inceput deja sa negociem contractul. Nick Tsaroulla era format la academia lui Tottenham, trecut apoi si pe la Soton, insa nu apucase pana acum sa isi faca debutul profesional. Desi pretentiile salariale erau destul de mari pentru puterile noastre, am ajuns la un acord si Nick devenea astfel cel mai bine platit jucator din lot. Desi fundasii de banda dreapta nu prea aveau valente ofensive, chiar aveam nevoie pe partea stanga de un jucator care sa poata urca avand in vedere ca in banda dreapta urma sa joace Mullings, jucator cu detenta care avea nevoie de centrari.

Tsaroulla.jpg

Urmatoarea achizitie a fost Ryan Watson, un mijlocas format de Wigan, trecut apoi la Leicester si cu trei sezoane in prima echipa prin liga a 4-a la Northampton si Barnet. Sezonul trecut jucase titular la Eastleigh in Vanarama 1, adica liga a 5-a. Desi il aveam pe Holden pe pozitia lui, Watson putea juca si in banda dreapta, unde Mullings ramasese singura solutie.

watson.jpg

Ultima achizitie urma sa fie un atacant, si atat Dave cat si eu faceam tot ce ne statea in putinta sa gasim cea mai buna solutie. Reece Belgrave alaturi de Mullings, pe care urma sa il trec in banda, ramasesera singurele solutii si stiam ca pentru a emite pretentii la promovare avem nevoie de un om de gol care sa ne poata castiga meciuri.

Pentru perioada de pregatire am ales o serie de amicaluri tari cu echipe din Championship, Sky 1 si Sky 2. Iar planul era ca James Harper, preparatorul nostru fizic sa fie centrul atentiei tuturor. Nici nu pot spune ca avusesem preparator fizic pana sa il intalnesc pe James, un fost jucator profesionist care facuse studii in domeniu dupa retragere si avusesem norocul sa fim prima lui echipa pregatita. Reusisem sa il aduc inca din iarna si vazusem deja profesionalismul lui, dar abia asteptam sa-i vad rezultatele dupa pregatirea din pre-sezon. Pe langa antrenamentele dure de rezistenta fizica, viteza si forta, el impusese deja un regim nutritionist plus suplimente tuturor jucatorilor.

mhw0vb.jpg

Link to comment
Share on other sites

Nu am avut niciun meci usor in pre-sezon, dar la capitolul fizic observasem ca eram aproape la acelasi nivel cu echipe precum Huddersfield sau Bournemouth din Championship, iar asta nu putea decat sa ma multumeasca. Stiam ca o sa vina un sezon greu, echipele care trageau la promovare aveau salarii si de 100.000 de lire, pe cand noi cu banii astia plateam primii trei cei mai buni jucatori. Desi n-am castigat niciun meci, atmosfera era una buna in vestiar si cu totii asteptam noul sezon.

Aducerea lui Gallacher la lot a venit de bun augur, chiar daca s-a initamplat abia dupa ce se terminasera toate amicalele si avea sa inceapa primul meci oficial. Format de Newcastle United, Owen Gallacher se plimbase si pe la echipele U23 Ipswich si mai apoi Bristol City. Tocmai faptul ca se terminase pregatirea de vara l-a determinat sa semneze cu noi, dupa cateva trial-uri ratate in Sky 1 si 2.

330g1sp.jpg

Dupa forma nefasta prin care am trecut la finele sezonului trecut, O'Flaherty iesise dintre buturi si scotianul Ollie Abrahams, un pusti venit din academie facuse pasul la echipa mare. Chiar daca nu avea reflexe, Ollie dadea mai multa siguranta echipei si urma sa mizez pe el in noul sezon. Desi Michael Mullings si Watson nu au facut parte din primul 11 tocmai pentru ca venisera in a doua jumatate a pregatirii, Gallacher a intrat titular cu Haringey Borough si a facut dubla la debut.

In al doilea meci Gallacher a iesit din nou la rampa, cu patru goluri de data asta, 6-1 in deplasarea de la Chelmsford. Autocarul echipei rasuna a bucurie, cu cantece si voie buna. In urmatoarele 3 meciuri scotianul a mai marcat 3 goluri si ajunsese la cota 9 dupa doar 5 partide disputate.

Luna septembrie a inceput cu meciul de acasa cu Maidstone United, apoi deplasarea de la Canvei, ambele fiind echipe aflate pe podium. Am reusit sa scoatem 4 puncte si dupa 8 partide ramaneam singura echipa fara infrangere. In 4 3 3 contra-atac echipa arata un joc solid, si chiar daca am primit gol in 75% din meciuri eu unul eram foarte multumit de aparare.

435555438_inceputdesezon.thumb.jpg.f52ae9ecf47abe4540005b1a5ea51b45.jpg

Link to comment
Share on other sites

Meciul din FA Cup cu Barnet - echipa de mijlocul clasamentului in liga a 5-a ne-a aratat ca ne putem bate cu oricine - mai ales din punct de vedere fizic. Am dominat primul meci avand doua goluri anulate pe motiv de offside, unul din ele chiar gol perfect valabil. Iar in al doilea meci am luptat pentru egalare pana in ultima secunda.

Vicecapitanul Kyle Clinton a avut o aparitie dezastruoasa in meciul de la St. Albans unde a gafat la 3 din cele 4 goluri primite, si doar evolutia exceptionala a lui Gallacher ne-a scapat de prima infragere. S-a terminat ca la teatru, patru-patru. Tom Gardinier, fundasul central adus de mine la doar cateva luni dupa instalarea in functie a primit sansa de a juca titular, insa dupa 5 meciuri Clinton a revenit in primul 11.

I-am dat scouterului Dave Kendall sarcina sa porneasca in cautarea unui nou fundas central, dar dupa o luna de cautari a spus ca nu a gasit nimic notabli peste ce aveam deja.

Au durat 15 etape ca cineva sa ne invinga, si asta dupa ce am condus 1-0 la pauza in deplasarea de la Sutton United. Atmosfera in vestiar nu s-a deteriorat echipa castigand fara drept de apel 2-0 de la Bath City, echipa aflata pe primul loc.

Prin septembrie Gallacher a adus la echipa un prieten pe care il stia inca din academia Newcastle, Lewis McNeil, pe care l-am semnat tocmai ca sa avem ca back-up. Era a 7-a achizitie adusa in mandatul meu in 10 luni. Chiar si asa, am avut mult de suferit dupa accidentarea lui Gallacher intr-un meci de cupa unde intrase ultimele 10 minute - McNeil nereusind niciun gol in primele 10 partide.

Mc_Nall.jpg

In luna decembrie am semnat si un nou contract pana in 2022, cu ceva mai multi bani pe luna si cu promisiunea ca mi se vor plati cursurile de Licenta Pro. Dupa calculele mele cu un mijlocas in fata apararii si un fundas central ne faceam echipa decenta in cazul in care reuseam promovarea in Vanarama National, liga a 5a.

Munca pe care o depusesem cu asezarea in teren a inceput sa iasa la rampa in ianuarie, luna in care am luat doar doua goluri in 6 meciuri disputate. In februarie am mentinut ritmul si am acaparat primul loc pastrand o diferenta constanta de 5-6 puncte, chiar 9 la un moment dat.

Atmosfera in vestiar s-a degradat in meciul din deplasare cu lanterna rosie Bongor Regis, unde dupa ce am condus 1-0 tot meciul cu doi oameni in plus pe teren, un penalty pe final a adus un punct nesperat gazdelor. La East Thurrock, echipa care se lupta pentru salvarea de la retrogradare, am pierdut 2-0, urmand sa jucam cu echipele clasate pe locul 3 si 2.

Sutton United - echipa care ne provocase si prima infrangere sezonul acesta - ne-a administrat un 4-1 pe terenul nostru si a venit pe locul 2, la 4 puncte si cu un meci mai putin disputat. M-a acaparat un sentiment de deja-vu, amintindu-mi de sezonul trecut atunci cand in aprilie am pierdut toate meciurile. Am bagat imediat echipa in sedinta si vestiarul a reactionat pozitiv, trebuia sa ne mobilizam pentru a nu pierde in cateva zile munca depusa intregul sezon.

In meciul cu Bath City, cazuta acum pe 3 dar cu aceeasi diferenta de 4 puncte, capitanul Hayden a jucat cu infiltratii. Am inceput prima repriza excelent reusind sa dominam categoric, cu cei de la Bath City neavand niciun sut spre poarta. A doua repriza a inceput catastrofal, luand gol la prima lor ocazie a meciului. Am bagat toata artileria ofensiva si in minutul 80 am reusit sa intoarcem scorul - 2:1. Ultimele 10 minute am apelat la toate tertipurile, tragand de timp, facand faulturi, protejand chiar mingea la coltul terenului. Nu mai conteaza cum, 3 puncte sunt 3 puncte.

Cu Sutton pierzand la Hampton & Richmond, ramaneam in frutea clasamentului cu 4 puncte, dar cu trei meciuri grele ramase. Toate cele trei echipe se luptau sa prinda play-offul si in plus doua dintre ele erau deplasari.

Bagatul autobazei, trasul de timp si schimbarile facute in prelungiri nu ne-au mai ajutat iar Eastleigh ne-a egalat in ultima secunda. Norocul nostru a fost ca cei de la Sutton au facut si ei egal, iar in penultima etapa jucam acasa - cu titlul pe masa - impotriva celor de la Hampton & Richmond.

1, 2, 3 - 0 la pauza si la 45 de minute distanta de Vanarama National, liga a 5-a din Anglia.

title_holders.jpg

Spre surprinderea tuturor, am reusit sa ducem ritmul pana la final si am castigat seria. Cred eu ca James Harper - preparatorul fizic - fusese cheia succesului, si asteptam acum noul sezon cu nerabdare.

awards.jpg

Am reusit sa acaparam toate reflectoarele asupra noastra, Gallacher iesind golgheter, tanarul Ollie Abrahams - jucator din academia clubului - luase premiul de cel mai bun portar, iar eu fusesem recompensat cu eticheta de cel mai bun antrenor al seriei.

season_summary.jpg

@geo007ro Vreau sa fac povestea cat mai realista si prefer sa nu ajung in Premier League cu o echipa dintr-un oras cu locuitori cat un sfert din peluza lui Man United. Sezonul urmator mi-am setat ca obiectiv o clasare undeva la mijlocul clasamentului, desi in mod realist ma voi bate la retrogradare. Cel mai probabil voi pleca, dar 2 ani jumate nu-s putini. Daca iau o echipa cu baza de fani poate iau in considerare si ideea ta.

Link to comment
Share on other sites

Ca si sezonul trecut, am facut patru achizitii, insa toate de buna calitate. Crookes a venit primul, un mijlocas defensiv care jucase anul trecut tot in liga a 6-a dar in seria Nord. Desi evoluase anul trecut in toate meciurile, Charlie Carter a fost nemultumit de concurenta si a decis sa plece la Stockport, acestia oferind in schimbul lui o suma modica de 8000 de lire.

Adam_Crookes.jpg

Nici Shamir Mullings nu a acceptat statutul de rezerva si a plecat la Tranmere Rovers dupa venirea extremei dreapta Harper, care ne daduse batai de cap in meciurile directe cu Bath City. Pusesem ochii pe el inca de atunci, dar abia dupa ce am reusit promovarea a fost de acord sa semneze cu noi. Desi Shamir ne ajutase mult si era un membru iubit al vestiarului aveam nevoie de un jucator muncitor in banda, Mullings fiind atacant in fisa postului.

Harper.jpg

Ca si Harper, Noor Husin jucase si el in aceeasi serie cu noi, la Welling United. Venit intial in probe o luna, afganul s-a remarcat in cadrul lotului drept cel mai bun mijlocas al nostru si l-am semnat definitiv.

Husin.jpg

Intr-un an si jumatate de cand ajunsesem la carma echipei am cautat un fundas central, insa toti cei care fusesera in probe pana acum dezamagisera. Pe langa jucatori, staff-ul tehnic a fost imbunatatit cu schimbarea doctorului echipei impreuna cu antrenorul de portari. Pe deasupra am reusit sa mai aducem inca un scouter in persoana lui Sean Clohessy. Acesta a venit si cu solutia salvatoare pentru postul de fundas central: Dominic Smith - venit din Sky Bet League 2 de la Forrest Green Rovers unde nu prinsese prea mult echipa.

Smith.jpg

Inceputul de sezon a fost incredibil, ne simteam de parca nici nu schimbasem liga. Gallacher a iesit din nou la rampa cu 5 goluri in primele 4 partide, iar Noor Housin s-a dovedit o achizitie excelenta.

start.jpg

Link to comment
Share on other sites

Collaps

collaps.jpg

Ce a urmat a fost cunta realitate care ne-a trezit din visul frumos. Chiar si cu inceputul de vis nu ma asteptam sa ne batem la locurile de baraj, dar nici sa nu putem tine pasul cu plutonul de la jumatatea clasamentului. Noua liga era o caciula prea mare pentru noi.

Singurul pozitiv din perioada de toamna a fost victoria in prima runda FA Cup cu echipa din Sky 2 - Southend United - dar in runda a doua am tras la sorti Coventry City din Sky 1 si drumul nostru s-a oprit acolo. Urma totusi sa primim de la Federatie undeva la 150.000 de lire pentru eforturile noastre, dat fiind faptul ca ambele meciuri fusesera televizate.

Pana in luna ianuarie am continuat parcursul dezastruos, iar atmosfera in vestiar era una devastatoare. Desi i-am bagat pe baieti in nenumarate sedinte, nu am reusit sa redresez situatia.

Colac peste pupaza, Ollie Abrahams impreuna cu agentul sau incercau sa forteze un transfer, si cum echipa se afla oricum intr-o situatie delicata tot ce ne mai lipsea e sa ne plece si portarul. Multe echipe din Championship si Sky 1 ne-au contactat, si dupa nenumarate negocieri la sange am ajuns la un consens impreuna cu patronul echipei sa acceptam doua oferte de 400.000 cu conditia ca transferul sa se efectueze in vara. Scotianul a ales in cele din urma Crystal Palace si pentru prima data in cariera imi exersasem skill-urile de negociator; cu brio.

Abrahams.jpg

Cum egalurile din sezonul trecut ne-au adus aici, tot egalurile au fost cele care ne-au scos din situatia grea in care ne aflam. Desi am traversat o perioada buna in februarie si martie, aprilie a venit cu o noua panta descendenta si ne-am chinuit pana in ultima etapa in lupta pentru supravietuire. Certurile in vestiar si discutiile despre demiterea mea erau la ordinea zilei, si cu contractul expirandu-mi in vara nu stiu - chiar daca ne salvam - daca o sa raman la echipa.

Desi aveam nevoie de punct, in ultima etapa am luat bataie la Macclesfield Town. Barnet, echipa de locul 21 a castigat, iar daca Curzon Ashton si Hereford FC ar fi castigat la randul lor, am fi retrogradat. Din fericire nu s-a intamplat.

final_de_sezon.jpg

Ca si sumar pentru acest sezon, cea mai notabila achizitie a fost de departe Noor Husin, care in 45 de meciuri ca mijlocas central a marcat nu mai putin de 9 goluri si 10 pase de gol. Gallacher a tinut ritmul de anul trecut, reusind sa marcheze si 27 de goluri.

Cu doar o luna inainte de data scandenta a contractului, relatia dintre mine si patron se deteriorase mai mult ca oricand. In luna mai am primit un telefon neasteptat de la presedintele clubului Ipswich Town, cu care negociasem transferul lui Abrahams. Ipswich tocmai ce retrogradase din Championship si chiar daca, poate, era un pas prea mare sa ma duc in Sky 1, doar gandul ca sunt luat in considerare imi dadea fiori. Placut surprins de faptul ca nu am lasat la pret deloc in timpul negocierilor, si probabil cu un research despre cariera mea la activ, patronul Marcus Evans era in cautare de un antrenor tanar cu dorinta de afirmare.

interview.jpg

Link to comment
Share on other sites

interview_unsucessful.jpg

Cu un salariu de aproape 3000 de lire pe luna la Hemel Hempstead reusisem sa pun pe dreapta cativa bani. Dupa calculele mele puteam sa stau fara servici 4-5 luni, avand ca prioritatea era studierea pentru testele de Licenta Continentala Pro care aveau loc in august si evident obtinerea diplomei. Faptul ca avusesem un interviu cu o echipa care tocmai ce cazuse din Championship imi dadea multa incredere pentru viitor.

UEFA_Pro_Diploma.jpg

Eram surprinzator sa aflu cat de mult inseamna o diploma Pro pentru un antrenor cu putine rezultate in cariera. La 32 de ani insa putini au 5 ani de experienta in domeniu, fie ea si in esaloanele 9 - Boldmere St. Michaels, 8 si 7 - Great Wakering Rovers, 6 si 5 - Hemel Hempstead Town. Orice s-ar fi intamplat, aveam de gand sa iau o echipa de Sky 2 sau chiar daca se ivea ocazia Sky 1. Imi doream sa pot antrena o echipa care da contracte full time, sa scap de mediocritatea din Vanarama si sa antrenez un grup de jucatorii cu ambitie, nu esuati care nu au reusit sa prinda un contract profesionist.

In luna septembrie a venit si prima oferta. Cei de la Peterborough United, Sky Championship 1, ocupau zona de retrogradare si erau in cautare de un nou antrenor. Interviul a mers bine, la fel ca si cel pe care l-am avut cu Ipswich, dar au decis sa aleaga un alt candidat. In octombrie am intrat in tatonari cu Charlton care erau vecini de clasament cu Peterborough, iar de data asta totul parea sa mearga foarte bine. Desi discutiile erau destul de avansate, a intrat pe fir cea mai surprinzatoare oferta.

Link to comment
Share on other sites

Erau si in fotbalul englezesc multe ciudatenii la nivel de conducere. Cei de la Peterborough de exemplu m-ar fi obligat sa ma axez pe jucatori nord irlandezi, nationalitatea patronului. La Charton ar fost recomandat sa nu lucrez cu scotieni, fie ei staff sau jucatori, si asta pentru ca patronul era englez.

Nu eram tocmai in pozitia sa pun conditii avand in vedere reputatia mea, dar oferta celor de la Reading a venit total neasteptata. Obtinerea Licentei Pro si faptul ca antrenasem in zona Londoneza se pare ca ma pusese pe harta antrenorilor, chiar daca fusesem la echipe foarte mici.

Nu departe - la est de Londra - se afla orasul Reading, de circa 162.000 de locuitori. Clubul era condus de un grup de investitori chinezi, negociasem cu ei transferul lui Abrahams si se pare ca intrasem pe radarul lor dupa tatonarile cu Ipswich. Oriunde fotbalul se joaca pe bani, in Anglia se joaca tot pe bani, doar ca pe foarte multi. Se pare totusi ca un transfer - fie el sub 400.000 de lire -e luat in seama de oamenii care se ocupa cu recrutare de jucatori si staff tehnic. Un club ca Hemel Hempstead nu ar fi emis niciodata astfel de pretentii, cel mai scump jucator vandut in istoria clubului plecand pe o suma de 20.000 de lire.

Chiar daca fusesem refuzat, faptul ca mai fusesem la interviuri pentru cluburi mari ma ajuta. Desi teoretic ar fi trebuit sa cel mai greu, totul a mers perfect cap coada. A fost chimie, sa zic asa, fiind pe aceeasi pagina in toate aspectele discutate. Tailandezul Narin Niruttinanon - directorul clubului - a fost cel care m-a intervievat, el fiind principalul intermediar cu patronul chinez Dai Xiu Li. Clubul mergea pe filosofia de joc defensiv, cu accentul pus pe faze fixe, spunandu-mi ca asta era unul din motivele principale pentru care eram luat in considerare. Se pare ca Narin se uitase peste casetele meciurilor cu Southend si Coventry jucate in FA Cup anul trecut, care fusesera transmise pe Sky Sports. In meciurile respective echipa se aparase exceptional, iar cu Southend reusisem victoria cu doua goluri din faze fixe. Era destul de impresionat de jocul tactic al echipei, avand in vedere bugetul de vreo 4-5 ori mai mic decat al echipelor mentionate.

CV.thumb.jpg.e5cd4302c943e711c45df67054efc1c6.jpg

Am discutat apoi despre finantele clubului, avand in vedere ca urma sa gestionez un buget salarial de peste 20.000.000 pe an. Inima imi batea mai tare doar la auzirea acestor cifre. CV-ul meu vorbea de la sine, in toate cele 5 sezoane ca si antrenor echipa unde am fost facuse profit, iar faptul ca nu eram adeptul schimbarilor masive la nivel de lot era un mare atu. Doua campionate si o cupa regionala cu un buget - atat la Great Wakering cat si la Hemel Hempstead - sub multe din adversarele directe.

Cand m-a intrebat daca ma simt capabil sa fac un salt atat de mare, am raspuns fara sa ezit ca da. De la liga a 5-a la Championship e diferenta cam cum e intre Liga a doua din Romania si Premier League. I-am explicat ca niciodata n-am putut sa accept regresul, la urma urmei daca imi placea mediocritatea inca as fi fost fotbalist pe la liga a 3-a si a 4-a. Dar am plecat sa caut o viata mai buna. Sunt adeptul continuitatii, iar daca moderez o schimbare asta trebuie sa fie in bine. Nu imi era frica de aceasta provocare, chiar simteam ca e timpul meu si i-am lasat de inteles.

Reading Football Club | EST. 1871

1200px-Reading_FC.svg.png

 

Saptamana ce a urmat a fost, de departe, cea mai frumoasa din viata mea. Narin mi-a pus pe masa un contract pana in iunie 2024, de 300.000 de lire pe an. Am negociat foarte putin si suma a juns la echivalentul a 400.000 de euro, si fara sa stau prea mult pe ganduri mi-am pus si semnatura.

        semnatura.png

Am fost fermecat inca de la primul pas facut pe Medeski Stadium. Un stadion superb, niste conditii excelente de antrenament si o academie de copii si juniori impecabila defineau statura clubului, dandu-mi seama de magnitudinea noului job.

908347339dba86d13b1f830a093dc4320037aaf2

facilities_honours.jpg

In doar 5 zile urma sa disputam primul meci, asa ca totul se intamplat extrem de repede. Am inceput sa diger tot ce puteam sa aflu despre club, facand si cunostinta cu noul staff. Am decis sa colaborez cu antrenorul secund care se pare ca nu plecase odata cu schimbarea antrenorului. Totusi James Harper, preparatorul fizic pe care il avusesem la Hemel, a fost primul pe care l-am sunat sa-si faca bagajele si sa vina in ajutor. Nu doar ca oriunde m-as fi dus l-as fi adus cu mine, dar coincidenta face ca James fusese jucator nu mai putin de 9 ani aici, la Reading. Ajutase echipa sa promoveze in Championship, apoi in Premier League, si prinsese si doua sezoane integralist in toate meciurile pe cea mai inalta scena a fotbalului. Urma sa-mi vina alaturi inca de la primul antrenament, programat a doua zi dupa semnarea contractului.

Reading_1.jpg

Link to comment
Share on other sites

Primul jucator cu care am facut cunostinta a fost capitanul de 33 de ani Chris Gunter, un galez care era in lotul echipei de pe vremea cand echipa a retrogradat din Premier League, acum 10 sezoane. Gunter juca fundas dreapta si avea 116 selectii la nationala Tarii Galilor si avea un fizic impresionant pentru varsta lui, deci clar unul din cei mai importanti jucatori ai echipei.

Gunter.jpg

Mi-am facut apoi introducerea restului echipei. Antrenorul ma avertizase ca erau si 3 jucatori suparati la echipa cu care am vorbit separat: Koyuate, Naylor si Bacuna, ultimul fiind singurul cu care am reusit sa ma inteleg, restul urmand sa plece in ianuarie.

Imi placea foarte mult ca mai toti jucatorii erau polivalenti si asta ma ajuta mult in alcatuirea primului 11, mai ales ca doar 15 jucatori cred eu ca puteau face parte din el.

Portari: Dean Henderson - titularul de drept - si Harry Burgoyne

Henderson.jpg

Fundasi dreapta: Chris Gunter si mai ofensivul Callum Brittain

Stopperi: Kyle Bartley, Declan Rice (imprumutat de la West Ham) si Dale Ramshaw (imprumutat de la Middlesbrough). Lor li se alatura si Jay Fulton la nevoie, care era de drept mijlocas la recuperare

Bartley.jpg

Fundasi stanga: Antonee Robinson si James Husband erau cam la acelasi nivel, dar determinarea lui Robinson inca de la primul antrenament m-a facut sa il trec pe el pe foaia de joc.

Robinson.jpg

Mijlocasi centrali: Liam Kelly urma sa joace la inchidere, Kalvin Phillips lua in primire rolul de box to box, iar Jay Fulton era mijlocasul la recuperare. Pe langa ei ii mai aveam la dispozitie pe Hamilton, Koyuate si Naylor

Phillips.jpg

Fulton.jpg

Extreme: Dreapta urma sa joace Bacuna, care desi in fisa postului era fundas dreapta, putea sa faca toata banda si sa joace si la recuperare in centru, la nevoie. Pe stanga era Junior Stanislas, care era genul de extrema caruia ii place sa intre cu piciorul drept in centru. Islandezul Böðvarsson putea sa apara si el in banda la nevoie, iar canadianul Arfield era si el polivalent, putand sa joace in ambele benzi, si box to box la nevoie.

Bacuna.jpg

Stanislas.jpg

Atacanti ii aveam pe Böðvarsson si Dominic Solanke, plus Luke Coomber care facuse pasul la echipa mare din academie.

Bodvarsson.jpg

Solanke.jpg

Dupa James, l-am mai adus pe Alastair Thrus in staff-ul medical, iar staffului tehnic s-au mai alaturat Nigel Reo-Cocker care urma sa se ocupe de antrenamentul ce aducea aport ofensiv, John Dempster defensiv si am decis si inlocuirea antrenorului cu portarii.

Harper.jpg

Le-am spus jucatorilor ca in urmatoarele doua saptamani vom lucra si duminicile. Inaintea meciurilor avea sa ne axam pe invatarea noului sistem tactic, iar la antrenamentele din zilele de dupa meci cu formarea relatiilor de joc in noua formula.

La primul antrenament si prima sendinta tehnica am explicat tactica si filosofia de joc, urmand sa jucam cu Portsmouth pe teren propriu. James si-a facut si el introducerea in fata jucatorilor, fiind deja obisnuit cu tot ce inseamna Madjeski Stadium si baza de pregatire.

 

A venit si ziua meciului. 18.000 de fani pe o vreme furtunoasa cu 10 grade in atmosfera. Incercam sa nu arat faptul ca am multe emotii si am incercat sa transmit o energie pozitiva echipei, dar n-am scos nicio reactie de la nimeni.

Cu doua goluri luate din faze fixe nu prea am avut ce sa reprosez echipei, noi reducand din diferenta pe final si chiar avand ocazii de egalare. 1-2. Nu era debutul sperat dar mergeam inainte, plecand direct in deplasarea de la Cardiff care era la doar doua zile distanta.

Cazuti fizic, am primit din nou un gol stupid dupa un corner, la o balbaiala in careu dupa respingere. Desi am dominat tot meciul, nu am reusit nici acum sa egalam am pierdut si al doilea meci.

Desi nu am jucat rau si aveam sperante pentru salvarea de la retrogradare, clasamentul nu arata deloc bine si dupa doar 10 zile de la instalare simteam deja presiunea.

clasament.jpg

1 minute ago, il muce said:

ce progres frumos ;)

Danke, chiar nu ma asteptam sa ajung in Championship, sper sa ma prinda primavara aici.

Link to comment
Share on other sites

Le-am transmis baietilor ca vreau sa ne aparam putin mai sus, chiar daca jucam defensiv pe contra-atac. Vreau sa fim atenti la pozitionarea defensiva si sa facem pasul la off-side ca la carte. Imi doream un tempo rapid atunci cand aveam posesia mingii, sa iesim cu pase din defensiva si sa cautam spatiile libere cu mingi la intalnire. Aveam nevoie ca fundasii laterali sa contribuie la faza ofensiva, iar extremele sa alerge cu mingea si sa scoata om din dispozitiv atunci cand au posiblitatea.

image.jpg

In deplasarea de la Norwich - echipa clasata pe locul 17 - mergeam cu o mare foame de puncte. De data asta am profitat si noi de o faza fixa dupa un corner batut de Stanislas pe fruntea fundasului central Bartley. Un contra-atac scoala pe ruta Bodvarsson - Solanke s-a fructificat tot printr-o lovitura de cap a celui din urma. 2-0 si vestiarul incepea sa prinda putina culoare. Exact ce aveam nevoie. Mai aveam o luna pana scapam si de Naylor si Kouyate, oile negre ale vestiarului, pe care urma sa luam si 2 milioane, in mare parte din suma lui Kouyate.


Clapman a primit oferta de a antrena Brentford si voia evident sa plece, mai ales dupa experienta nereusita din luna in care fusese interimar inaintea venirii mele. M-am orientat pentru postul ramas vacant pentru Liam Ridgewell pe care il stiam de la cursurile din Isle of Man ale scolii de antrenori FA. Era acum secund la Woking si fiind oricum in relatii destul de apropiate, a fost nevoie de un simplu telefon pentru ca el sa semneze cu noi. Am decis sa il recrutez si pe Sean Clohessy din vechea brigada de la Hemel in vederea formarii retelei de scouting.


Dupa victoria de la Norwich aveam sa intalnim Preston North End pe teren propriu, in incercarea de a lega doua rezultate pozitive. Am reusit victoria dupa un meci muncit si cu un 2-0 in oglinda incepeam sa iesim din situatia critica in care ne aflaseram.


Tot 2-0 s-a terminat si meciul de la QPR, de data asta sortii gasindu-ne pe noi in tabara pierzatorilor. La vecina de clasament Barnsley era un meci crucial, de 6 puncte. Baietii s-au mobilizat exceptional si am intrat la pauza cu 2-0, gazdele reducand din diferenta in partea a doua. Am legat din nou doua victorii luand 3 puncte tot intr-o deplasare, la Derby County. Un meci greu decis dintr-o faza fixa unde am profitat de o minge deviata in careu, iar Bodvarsson a profitat; 1-0.


Iesisem din zona locurilor retrogradabile si dupa 3 deplasari urmau 3 meciuri pe teren propriu. Prima a fost Aston Villa si am incercat sa implementam un nou sistem pe care il mai pregatisem la ultimele antrenamente. Un 4-4-2 classic, compact si fluid in stilul Cholo Simeone, unde toti jucatorii trebuiau sa contribuie la faza defensiva. Echipa nu era inca la capacitatea la care mi-as fi dorit fizic si pe final de meci cadeau fizic si nu mai reuseau sa faca pressingul pe care il cerea sistemul, dar din fericire tot la fel cadeau si adversarii.


Cu Villa am dominat meciul dar islandezul Bodvarsson a ratat doua ocazii monumentale cu poarta goala. Ce-i drept, pe final puteam sa luam si bataie, in schimb meciul s-a terminat 0-0. In meciul cu Huddersfield Town, echipa clasata pe locul 3, am folosit acelasi sistem. De data asta ne-a intrat absolut tot - doua goluri direct din lovitura libera si un penalty ne-a adus un 3-0 la cabine. Oaspetii au redus din diferenta imediat dupa pauza, dar un gol din corner si inca unul direct din lovitura libera ne-au adus 3 puncte intr-un mare stil; 5-1. Nu mai vazusem 3 goluri direct din lovitura libera in acelasi meci nici la televizor, Gunter, Bacuna si Liam Kelly fiind autorii. Se faceau 4 victorii si un egal din 6 meciuri disputate in luna ianuarie si astfel numele mi-a fost mentionat in sectiunea Manager of the Month pe site-ul efl.com, ocupand pozitia a 3-a.

 

Urmatorul meci a fost exemplul cel mai bun de ce toti pariorii evita sa parieze pe meciurile din Championship - haos. Shaffield Wednesday ne-a dat cu terenul in cap: 0 la 5 arata tabela dupa finalul celor 90 de minute, singurele ocazii ratate fiind tot de ei.

image.jpg


Pentru runda a 3-a FA mi-am cumparat un nou costum si o cravata mai subtire, mai eleganta. La inceputul meciului i-am strans mana legendei, monumentului fotbalistic, Zinedine Zidane. Daca acum 6 ani faceam "treaba" pe net cu baietii din Ostroveni, acum ma aflam pe un Emirates plin, intr-un meci televizat international. Am luat bataie doar 3-1, tunarii odihnind multi dintre titulari.


Presa din Romania aflase si ea de noul manager obscur al lui Reading, dand chiar cateva interviuri pentru niste jurnalisti Media Pro, Telekom si Digi. Am primit astfel si multe telefoane de la oameni de care nu mai auzisem de foarte multi ani de zile, asa cum se intampla, dar si multe follow-uri pe Twitter. Era bine de stiut ca imi puteam gasi echipa-n Liga 1 daca nu o sa mearga treaba in Regat, dar nu.

Link to comment
Share on other sites

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy