Jump to content
Sign in to follow this  
il muce

Beszél itt valaki románul ?

Recommended Posts

FM2015, ultimul patch oficial, SCRC15, toate ligile din Europa, unemployed, reputatia si coaching qualifications minime, editat toate reputatiile sa fie 1 (minim posibil)

11026232_1512799282367766_91265936297936

 

“Si ? Ai emotii ?”

"Nu. Deloc. Ma rog, poate un pic" pentru ca era totusi prima oara cand ii intalneam parintii. Dupa aproape un an de cand eram impreuna cu Orsolya venise si momentul asta cand trebuia sa-i intalnesc parintii, acasa la ei. Ne luasem o saptamana de concediu si eu si ea, am pus bagajul in masina si vruuum catre provincie. Mai exact catre Harghita pentru ca de acolo era Orsi. Cu mai bine de 10 ani in urma plecase la Brasov la facultate si ca majoritatea absolventilor a ramas acolo si dupa terminarea facultatii.

La fel ca ea si eu plecasem de acasa din Moldova la facultate dar destinatia mea fusese diferita - Bucuresti. Dupa terminarea facultatii am ramas prizonier al capitalei pentru ca imi era greu sa-mi mai imaginez viata intr-un oras de provincie. De un an de zile insa batatoream in fiecare week-end drumul Bucuresti-Brasov ca sa ne vedem si sa petrecem timp impreuna fie la Brasov, fie in Bucuresti sau oriunde intre - valea Prahovei, Cheia si chiar si prin Ploiesti.

Din Brasov plecasem de vreo 2 ore, mai intai spre Targu Mures si dupa vreo ora de mers am iesit din drumul principal la indicatiile lui Orsi. Dupa o perioada am intrebat-o:

“Sigur asta-i drumul ?”

“Sigur. Am mers de muuuulte ori pe dumul asta, il stiu foarte bine”

Da, daca m-ar fi vertizat si de gropile care incepusera sa apara…

“Gata, am ajuns!” exclama Orsi cu un zambet larg pe fata.

Am incercat sa silabisesc de pe placuta bilingva de la intrarea in comuna - Ho-mo-ród-szent-pál. Pe romaneste - Sânpaul. Urmatoarea imagine a fost cu primele doua case pe stanga si pe dreapta soselei care aveau arborate un steag alb cu albastru. Dap, intrasem in tinutul secuiesc.

"Si care e cel mai apropiat oras ?" am ridicat eu din spranceana.

"E Odorheiul la 15 km, oraseanule!"

Ieee, "great"! Ordoheiu Secuiesc, orasul cu cati romani ? 5% ? 10% ? Riiiight!

Pana sa ma dezmeticesc despre ce era vorba in Sanpaul, ce case erau in jur, Orsi mi-a spus sa opresc in fata uneia destul de aratoasa in comparatie cu cele din jur, cocheta, cu flori colorate la geamul de la etaj, a carei poarta era deja deschisa asteptandu-ne. Am coborat din masina si am fost intampinati de parintii ei pe care ii recunoscusem din fotografiile pe care Orsi mi le arata cu mandrie ori de cate ori avea ocazia.

“Szia!” imi intinse mana barbatul din fata mea.

Orsi chicoti cand ma vazu cat de fastacit eram nestiind ce sa raspund.

“Sziasztok!”

“Jó estét!”

“Hogy vagy?”

“Jól, köszönöm. Éhes vagyok!”

Nu intelegeam absolut nimic din ce auzeam dar maghiara vorbita de Orsi mi se parea a naibii de sexy!! Plus accentul, ooh, accentuuul chiar si cand vorbea romaneste, mor-tal!! Am fost poftiti in casa unde mirosul de ciorba mi-a prevestit ca urma sa luam cina. Nu prea le aveam eu cu ciorbele dar in casa mirosea imbietor.

Sau poate imi era mult prea foame si doar mi se parea..

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ceva gen Guantanamera? 

Edit: Mi-a luat ceva timp sa inteleg titlul. 

Edited by Mimo

Share this post


Link to post
Share on other sites

In sfarsit!

Foarte interesant, mai ales pentru mine.

Altfel, Orsolya nu e un nume foarte sexy :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dumnezeule! Nu-mi venea sa cred cat de gustoasa a putut fi mancarea aia! Un gulas cu o mireasma ispititoare, apoi kolbász - niste carnati picanti excelenti cu cartofi si muraturi si la desert niste clatite cu nuca si ciocolata apetisante. Uh, la final imi era greu sa ma ridic de la masa!

La masa mi s-a vorbit in romaneste atat de catre domnul cat si de catre doamna Nándor. E adevarat o limba romana cu accentul specific zonei si care a generat si momente amuzante gen “Doi clatite la Ovidiu” dar nimic deranjant, numele imi era pronuntat corect 100%. Dar absolut toate celelalte conversatii dintre Orsi si parintii ei au fost purtate in maghiara, o limba pe care imi era imposibil sa o inteleg. Oricum, chiar citisem undeva ca e a dracului de greu de invatat maghiara, printre cele mai grele limbi de pe pamant. Am citit la un moment dat un “Imi pare rau pentru situatie” in privirea Orsolyei dar ce era sa fac… eram oaspete in casa lor, regulile lor, ma uitam ca un bou la ce vorbeau.

Dupa ce initial am pierdut puncte in ochii domnului Nándor pentru ca nu ma pasiona pescuitul am trecut la limbajul universal al barbatilor din toata lumea - fotbalul!!! Am descoperit un urias fan al fotbalului german, pasionat in special de Bayern Munchen. Atat de pasionat incat pastra cu sfintenie un bilet de la un meci de Bundesliga al lui Bayern din anii ‘81, ‘82.

“Stiti ca Pep Guardiola s-a apucat sa invete germana cu 6 luni inainte de a ajunge la Munchen pentru a putea sustine discutiile din vestiar si conferintele de presa in limba germana ?”

Dap, points for me!! Cuvintele l-au miscat bine de tot pe domnul Nándor care a facut ochii mari. Ii castigasem simpatia si desi pana la finalul serii a aflat ca sunt un fan il calcio asta nu l-a deranjat catusi de putin poate pentru ca avea in sfarsit un partener de discutie pe masura asteptarilor sale.

Dupa desert am fost fost invitat pe terasa de la etaj a casei de unde intrezarea prin intuneric intreaga vale si undeva in dreapta luciul a doua lacuri imense. Am fost servit cu un pahar de vin, am acceptat si am ridicat paharul sa dam noroc si pentru o secunda am citit o reactie de surpriza pe fata tatalui lui Orsi:

“Nu, la noi in secuime nu se ciocneste paharul. Niste chestii vechi, istorice, nu ai cum sa intelegi”

Am lasat paharul jos, usor invins si am sorbit din taria vinului dar n-as fi putut sa apreciez daca era bun sau nu. Nu ma pricep la vinuri, dar din politete am servit fara sa cracnesc. Vroiam sa las o impresie cat mai buna "socrului".

A fost randul meu sa fac ochii mari cand domnul Nándor mi-a declarat cu multa mandrie in glas ca pastoreste o echipa de fotbal din fotbalul mic. Adica cel judetean. Era si presedinte, si organizator de competitii si antrenor al echipei din comuna.

“Jucam in Körzeti Bajnokság A Csoport”

“Unde ?”

“E campionatul regional, adica liga a.... 7-a Harghita” zise el cu o mica pauza in care a socotit ce inseamna asta in romaneste.

“Exista Liga a 7-a in Harghita ?” am intrebat eu neincrezator

“Da, exista. Sunt foarte multe echipe la Harghita, vreo 75."

"Uau, pai cred ca fiecare comuna are echipa"

"Aproape. Liga a 7-a e ultimul nivel de divizie. In Romania mai exista liga a 7-a doar la Prahova din cate stiu eu. La noi la Harghita sunt 2 serii de 9,10 echipe la nivelul asta"

"Si pe ce loc ati terminat campionatul ? Banuiesc ca s-a terminat ca doar suntem in iunie, nu ?"

L-am vazut intristandu-se nitel. 

"Anul asta am terminat campionatul pe locul 8 din 9 echipe”

Orsi si mama ei si-au facut aparitia pe terasa casei alaturandu-se noua.

“Saru’mana pentru masa, doamna. A fost delicioasa” si nu minteam. Ok, tinteam si o impresie buna, dar nu minteam cat de putin, cina fusese un festin cu specific local.

“Nagyon köszönöm. Finom volt” a completat Orsolya.

Am ridicat din sprancene catre ea ca nu intelegeam.

“Köszönöm adica multumesc” mi-a raspuns ea.

M-am chinuit sa reproduc si eu catre doamna Nándor

“Köszönöm!”

Edited by il muce

Share this post


Link to post
Share on other sites

12241270_1515176192130075_78458597554546

Eram uimit de descoperirea acestor locuri despre care pana atunci nu stiam mai nimic in ignoranta mea rusinoasa. Am colindat alaturi de Orsi cateva zile prin Harghita cea muntoasa ca sa descopar locuri linistite, peisaje desprinse din vederi rustice, totul departe de agitatia oraselor si mai ales departe de Bucuresti. Desi era iunie, diminetile aici erau mai racoroase, iar pe parcursul zilei erai ferit de zapuseala campiei.

Sambata am asistat si la o traditie a satului, despre care am inteles ca se intampla in aproape fiecare sat din Tinutul Secuiesc. Imbracati in costumele populare tinerii din sat au iesit la “plimbare”. Flacaii in costume cu camasa alba, acoperita cu o vesta neagra, cioareci crem, laibar negru ornamentat cu snur si cizme negre pana sub genunchi calarind pe cai frumosi, masivi, mandri precum holteii nobili de acum 4-500 de ani. In spatele lor, intr-o trasura, fetele de maritat ale satului imbracate cu bluze albe, imaculate acoperite de veste rosii cu negru, fuste tot rosii cu negru si in fata un sort brodat cu motive secuiesti.

“Si ia zi Orsi, la vremea ta, te-ai plimbat si tu cu trasura cu fetele mari ?” am intepat eu la locul ce presimteam ca e sensibil.

Am primit ca raspuns o privire de foc ce doar o unguroaica veritabila o poate arunca.

Duminica dimineata tot satul la biserica. Am zis pas profitand si de faptul ca nu eram nici catolic, nici reformat si dupa ce ne-am trezit tarziu ca deh, vacanta, am profitat mergand intr-o mica excursie la salina de la Praid. Desi in urma cu cateva zile cand am ajuns in Sanpaul avusesem parte de un drum asa-si-asa, deja parerea despre sosele mi-o schimbasem intre timp. Impecabile. Numai bune de incalcat limita legala.

La intoarcere ne-am oprit in Odorheiu Secuiesc sau Székelyudvarhely cum ii zic localnicii. Ca peste tot in zona am auzit vorbindu-se exclusiv maghiara, practic eram singura persoana de pe o raza de probabil cateva zeci de km care nu intelegeam o boaba si incepea toate frazele in limba romana. La benzinarie, magazine toata lumea vorbea ungureste, mi se adresau in ungureste si dupa ce raspundeam in romaneste, foarte civilizat si fara sa strambe din nas continuau discutia in romaneste cu acel accent comic pentru mine. Am avut tot timpul senzatia ca aici e o zona cu totul izolata de restul Romaniei, limitata, cu toate avantajele si dezavantajele ce decurg de aici, unde oamenii traiesc linistit dar fara a se gandi vreodata sa mearga in alta parte, la Bucuresti, in Oltenia, Muntenia, Moldova. Orsolya a fost una din putinele exceptii.

Am aflat si ca domnul Nándor nu era nimeni altul decat administratorul celor doua lacuri imense de langa Sanpaul unde se crestea si pescuia peste. Din cate am inteles de la dumnealui pasionati de prin Tinutul Secuiesc, Brasov, Sibiu, Prahova si Bucuresti veneau aici sa-si satisfaca hobby-ul, totul foarte bine planificat, cu programare, cazare la pensiune, transport.

Oh, si sa nu uit. Mancarea! Total nesanatoasa ca si cea romaneasca, dar gustoasa rau-rau. Inclusiv la capitolul deserturi cu celebrul kürtőskalács varf de lance dar sustinut indeaproape de clatite si langosi.

Iar femeile ? Bineinteles, atat cat am apucat sa observ… Hmm, nu frumoase in mod special, dar cu un aer exotic, mistic, parca doar al lor, diferite de romance dar nu as putea spune exact prin ce. Tot efectul dublat de momentul in care deschideau gura si incepeau sa vorbeasca. Oh… Iar rujul are un succes mult mai mare la ele decat la romance.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din cate se pare, ai reusit sa cumperi paine. Cel mai mare hop l-ai trecut, deci.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy