Jump to content

Welcome to FMRo Forum - Football Manager Romania

Welcome to the official forum of the Romanian Football Manager community.

Like most online communities you must register to view or post in our community, but don't worry this is a simple free process that requires minimal information for you to signup. Be apart of FMRo Forum - Football Manager Romania by signing in or creating an account.

  • Start new topics and reply to others
  • Subscribe to topics and forums to get email updates
  • Get your own profile page and make new friends
  • Send personal messages to other members.

If you don't want to create an account on our forum, you are free to join us on our other social media accounts:

- Facebook Page: https://www.facebook.com/FMRo.ro

- Facebook Group: https://www.facebook.com/groups/fmromania

- Twitter: https://twitter.com/fmro

- Discord: https://discord.com/channels/703942749522755616/703942749992517655

- Instagram: https://www.instagram.com/fmro.ro/

- Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgZCAQazHOyY_9nMspXLnvg

IMPORTANT: In order to complete your registration, a valid e-mail address is required, since we will be sending you there an activation link.


Prin Poiana, Pe Carare...


gaby4geo

Recommended Posts

-Pfff, greu mai trece timpu' cand esti sub presiune...
-Mie-mi spui? Zici ca s-au jucat trei meciuri intr-unul.
-Si inca mai sunt 10 minute...
-Macar sa treaca si alea cu bine.
-Ia uiteii!...pfoaaaa! Noroc cu portaru'.
-Cat de panarama il credeam pe Pecanha asta, ne-a scos in meciu asta pana acuma.
-Sper ca nu o sa ramana cu pana acuma...sa scoata pana la capat.
-Mda
-Macar de la voi nu am nicio teama sa dati vreun gol. Doar sa nu dea astia pana la final.
-Cand te-am auzit prima oara ca ai pus X si la asta, imi venea sa iti zic ca nu esti in toate mintile. Da' vad ca iti iese.
-Macar acuma sa iasa, ca de cand pun nu a iesit nimic.
-Nu ti-a iesit ma atunci 24 de lei?
-Da...24 de lei, din vreo suta de bilete puse, am iesit bine nu?
-Ce vrei ma? Atunci au fost la inceput, al doilea bilet pe care lai pus. Cand a iesit ala erai pe plus.
-Acum imi pare rau ca a iesit. Ca daca nu iesea ala, poate nu mai puneam la fel de multe daca vedeam ca nu iese nimic.
-Lasa ma, iese asta acuma si iti scoti toti banii inapoi si o sa fi si in plus.
-Pana sa iasa biletu', trebuie sa "ies" eu, ca fac pe mine.

Deci ati inteles tot, da? Ma rog, Suntem eu si cu Mugur (varul meu, poate ati mai auzit de el :D) si ne uitam la meci, mai exact la Steaua-Rapid. Si biletul despre care tot vorbeam este un bilet de pariuri pe care pusesem numai X-uri. Si, pana la acest meci, iesisera toate. Daca se termina X si la acesta, castigam 10 bulioane (sau 1000 de lei noi). In fine...

Ies eu de la baie, dupa ce imi termin "treburile" si incep sa cant:

-Sa vina banii, Sa vina banii (dupa care incepe si Mugur) Sa vina banii-aleeeee, Sa vina banii, Sa vina banii, Sa vina banii-aleeeee...

Tot cant eu, urcand pe scari inapoi in camera, cand aud la televizor de-odata:"GOOOOOOOOOOOOOOOLLL", dupa care ma gandesc imediat:"Ba, daca dadea Rapidu', tipa si varamiu, deci...bagami-as p**a...", si fug repede sus:

-Ce-au facut ma?

-A dat panarama ala de Bourceanu gol.

Mda. Minutu' 94, la ultimu' meci de pe bilet, se strica tot, toata combinatia...nu ca ar fi prima oara...

-Nu se poate (zic eu)

-F***-le norocu-n gura de spurcati..

-Si cine ma, uratu' asta? F***-TI M***I MA-TII DE HANDICAPAT (si dau un pumn in televizor, dandu-l cativa centimetrii mai in spate). Nu se poate ma, da-o-n p**a mea de treaba. La ultimu' meci sa ma scoata spurcatii astia, p****-as pe ei de panarame.

Mai stau ce mai stau, dupa care trag un picior in pat si incep iar sa tip:

-NU SE POATE MA ASA CEVA, DA-O DRACU DE TREABA. Tocmai la ultimu meci sa ma scoate oile, f****-as in norocu' lor (si mai trag un picior in pat)

-Zici ca au mancat c***t de cand erau mici astia, n-am vazut asa ceva...

-F*****-n gura viata, cu ghinionu' tau cu tot.

Intre timp meciul se termina, iar noi doi ramanem amandoi pe marginea patului, uitandu-ne scarbiti la televizor, fara sa mai zicem nimic. Apoi ma ridic eu resemnat si ii zic:

-Hai ma.

-Unde?

-Sa ne aruncam pe geam...Sa luam bere, cum unde?

-Mai e deschis la ora asta?

-in capatu' strazii e deschis, da' oricum nu mergem acolo, ca nu am chef sa dau de toti stelistii si sa inceapa aia cu laudele. Mergem la tramvai si luam de la non-stop.

-Mai mergem pana la tramvai acuma?

-Hai dracu', ca nu ai 80 de ani. Asa poate mai uitam de nervi. Ma rog, poate tu, ca eu o saptamana nu am cum sa uit...

-Hai ma. Daca bani nu e, macar bere sa e.(mai ceva ca Eminescu :D)

Iesim din curte si trecem pe langa casa unui prieten, vecin cu mine si stelist infocat (cat timp e Steaua pe primul loc). Si incep sa cant:

-In padurea cu alune, Aveau casa doi pitici, vine pupaza si spune (si apoi tipam amandoi) M**E STEAUA M**E STEAUA, HE HE, M**E STEAUA M**E STEAUA, HE HE.

Apoi iese si el la geam:

-Ba, vreti sa chem militia la voi?

-Cheam-o ma, sa strige si ei

-Bai Mugure, ce-a facut Rapidu' ma?

-Da ma, bine. Daca se termina egal, o saptamana de-acuma nu mai ziceai nimic de meci. Mie imi spui de tine?...

-Da' voi unde ati plecat?

-Dupa provizii.

-Va duceti sa va luati bere?

-Vezi ca stii. Nu vi si tu?

-Nu poci.

-Mai bine, ne revine noua mai multa.

-Pai vezi? Hai ca vorbim maine.

Da, ala era Bogdan. Stelist "infocat", nu foarte consumator de alcool, iar in rest, enervant cat cuprinde. Insa, noi tot aveam de indeplinit o misiune: berea!

Iesim de pe strada mea, Buzau, si intram pe "lungul" drum de pe Teius (lung de vreo 500 de metrii). In capatul Teiusului este o statie de tramvai, iar peste drum de acea statie este un magazin non-stop, de unde ne "aprovizionam" noi cand magazinele din apropiere sunt inchise. Pe drum, imi amintesc iar de meci:

-Doamnee, tot nu-mi vine sa cred ca m-au scos panaramele alea.

-Si ti-am zis sa nu pui pe ei.

-Da-i in p**a mea, ca daca nu puneam, se gaseau altii sa ma scoata. Ca asa s-au gasit mereu. E exact cum am patit atunci cu Sparta Praga (la Sparta Praga-Lausanne 3-3 in Europa League). Si atunci la fel, m-a scos ultimu' meci.

-Mda. Ai si tu un ghinion la astea, zici ca esti eu. Chiar mai rau.

-P**a, eu tot norocu' l-am folosit cand aveam un an. Ca daca nu aveam atunci noroc, acuma nu mai mergeam cu tine sa luam bere. Da' ma rog...(ce spun eu acolo e de la un incident de cand eram mic. Eram la spital in stare grava, din cauza unor arsuri, iar medicii de atunci nu imi mai dadeau nicio sansa sa raman in viata. Dar iata-ma totusi, in viata si pierzand bani la casele de pariuri sau chieltuindu-i pe bautura). Hai mai bine sa ne gandim de care bere sa luam..

Link to comment
Share on other sites

Mergem noi la magazinu' cu pricina. Bat la gemulet si deschide vanzatoarea:
-Ce va dau?
-Aa...chiar ma de care luam?
-(Mugur incepe sa rada) Ba da babalau esti, tot drumu' nu puteai sa te gandesti?
In fine, luam noi berea si o luam inapoi spre casa. Pe drum, imi suna telefonul. Il scot din buzunar si ma uit cine e.
-Cine e ma?
-E Tibi. Cred ca ma suna sa afle cat s-a terminat meciu'.

Tibi e si el un prieten mai vechi, tot stelist. Cand eram mici, nu prea ne aveam noi bine unu' cu altu', dar lucrurile s-au schimbat odata ce am mai crescut si am descoperit o pasiune comuna: bautura :lol: .Mda, si de fiecare data cand joaca Steaua ma suna pe la 11-12 noaptea sa ma intrebe de scor, el fiind la munca si neavand de unde sa afle.
-Ia zi ma.
-Ce faci ma, dormi?
-Da
-Hai ma zi!
-Ce-ai ma, eu sa dorm la ora asta?
-Da' ce faci?
-Uite, merg spre casa, ca am fost pana in Teius sa iau o bere.
-Cu cine esti, cu "perversu'"?(alt prieten, o sa auziti despre el cu alta ocazie :D)
-Nu ma, ca pe ala il bate nevasta daca iese din casa dupa ora 10.
-A da, am uitat (si incepe sa rada). Da' cu cine esti, cu varatu' ala betivan?
-Pai vezi ca stii!
-(Mugur, auzind ce a zis, striga la el in gluma) Pe cine faci ma tu betiv?
-Baa, eu nu vorbesc cu persoanele aflate in stare de ebrietate, da?
-Cine ma eu? Ma jignesti.
-Daa daa..
-(revin eu) Ce faci ma, esti la munca?
-Da, acuma plec.
-Si nu bem si noi o bere, doua, zece?
-Da ma, cum sa nu?

-Bine atunci. Mergem sa bagam berea asta in frigider si te asteptam afara.

-Auzi ma, am uitat sa te intreb. Ce a facut Steaua?

-(zic eu mai sictirit) A batut cu 1-0.

-Aha. Deci beti de suparare voi acuma?

-Putea sa nici nu fie meciu azi, ca noi tot beam.

-Da ma, stiu si eu cat de cuminti sunteti.

-Pai, ce dracu?

-Bine ma atunci, hai ca ma pregatesc si eu sa plec. Mai vorbim acolo.

-Bine ma, hai salut!

-Salut!

Inchid, dupa care ma intreaba Mugur:

-Ce a zis, vine si el?

-Da.

-Nu i-ai zis si tu sa mai ia inca o bere?

-Lasa ma, nu mergem sa mai luam dupa ce o terminam pe asta?

-Da, da' ne mai scuteam de un drum.

-N-are ma nimic, ca asa dai burta jos. Burta aia pe care nu o ai.

-Da, la 50 de kile ale mele, asta imi mai trebuie, sa mai si slabesc.

Da, cam asta se intampla cand vine Mugur pe la mine, sau eu pe la el. Facem ce facem pana noaptea, apoi ne ducem sa luam bere. Si uneori se mai intampla sa gasim si alti tovarasi, cum e cazul in seara asta. Cateodata cand suntem "cu chef" mai mergem ba pe la o terasa, ba printr-un club, da' parca tot mai frumos e cand stam acasa si bem si radem pana dimineata. La fel de frumos e si cand ne intalnim la tara la Poiana, jud. Dambovita. Nu-s aceleasi conditii ca acasa, dar ma rog, locul ala are frumusetea lui. Niciodata nu ne plictiseam acolo, gaseam mereu ce sa facem: sa mergem la garla, sa ne plimbam cu bicicletele pana in alte sate (de obicei pe timp de noapte), sa mergem la 2 noaptea sa cumparam paine proaspata de la cuptor, sa mergem la discoteca in sat, sa incingem cate o miuta sau un tenis de picior. Niciodata nu o sa ma satur de locul ala.

Dar, oricum. Ajunseram acasa, am bagat berea la rece si mai asteptam doar sa vina si Tibi...

Link to comment
Share on other sites

Dupa vreo 45 de minute de asteptare, apare intr-un final si Tibi. Intra pe strada cu Opelul lui Astra si face aceasi gluma pe care o face de fiecare data: ajunge in dreptul nostru si misca brusc din volan, facandu-se ca da peste noi.

-Ma, primele cateva dati cand faceai faza asta era oarecum amuzanta, dar deja si-a pierdut farmecu'.

-(sarcastic) Ce vrei ma, daca nu ma duce si pe mine capu' sa ma gandesc la alte glume?

-Pana te gandesti tu la alte glume, stai sa ma duc sa iau berea.

Si ma duc in casa, iau sticla de bere, 3 pahare si ne bagam la Tibi in masina pentru consumatie. Pune apoi niste muzica populara la casetofon:

-Iti place asta?

-Da, favorita mea.

-Varianta asta am cantat-o noi acum o saptamana.

-Da, ti-am recunoscut ritmu' de la bas.

-Pai nu?

Mda, un lucru pe care nu l-am mentionat. "Munca" lui Tibi este aceea de a canta la contrabas. De pe vremea cand era in liceu si pana nu de mult canta la diferite evenimente si festivaluri cu o formatie (nici acum nu sunt sigur cum se numea sau daca apartinea vreunei asociatii sau mai stiu eu ce). Nu stiu cate parti rele sunt la afacerea asta, insa parti bune sunt sigur. Pe langa faptul ca el castiga foarte multi bani din asa ceva, a reusit sa vada majoritatea tarilor Europei cu ajutorul acestei profesii. Pana acum a fost in Turcia, Bulgaria, Serbia, Austria, Ungaria, Italia, Franta, Spania, Elvetia, Portugalia, Anglia, Irlanda, Scotia, Croatia, Cehia, Danemarca si Finlanda. Si toate astea la doar 26 de ani. A avut si un avantaj in cazul asta. Tatal lui fiind si el cantaret la mai multe instrumente, la ajutat foarte mult in dezvoltarea sa.

Iar acum are un loc de munca stabil la un restaurant din Bucuresti si o duce chiar bine.

Dar destul despre el pentru ca nu el e personajul principal :lol:

-Si ia zi ma, cum a fost meciu?

-Cum sa fie? Ati ratat tot meciu si ati dat pe final un gol cacacios.

-Ba, mai conteaza cum e golu'? Trei puncte sa fie, altceva nu mai conteaza.

-Ahaa. Daca nu era golu, erau 10 milioane...

-Ce 10 milioane?

-Pai pusesem la pariuri un bilet numai cu x-uri. Si au iesit toate inafara de al vostru.

-Aoleuuu. Pai si tu la Steaua puneai x ma? Nu se stie ca Steaua bate tot?

-Ba da, asa scria si in teorema lu' Becali.

(ne intrerupe Mugur)-Hai mai dal in p**a mea de meci! Mai toarna din sticla aia!

-Mamaa, esti in forma azi? Eu si cu Tibi nici jumate nu am baut.

-Inseamna ca nu aveti chef azi.

-Ce vorbesti ma? Ca trebuie sa mergem sa mai cumparam vreo 2-3.

-E bine atunci. Hai noroc!

Da, veselie si voie buna. Parca deja uitasem de bani. Mergem noi din nou in capat la Teius, mai cumparam doua sticle si ne intoarcem in masina. Din cauza la bere, discutiile deveneau din ce in ce mai stiintifice, politice, economice...daduse intelectualitatea in noi :lol: .Insa am revenit usor-usor la subiecte mai de zi-cu-zi:

-Ti-ai mai gasit ma de munca?(ma intreaba Tibi)

-N-am mai gasit. Sa dea dracu', pe unde ma duc, stau vreun an, apoi imi caut in alta parte...ori ma plictisesc prea repede intr-un loc, ori dupa o vreme imi dau seama ca nu imi place acolo.

-Da' in domeniu' la facultatea aia care ai facut-o nu au cautat?

(stau cateva secunde)-...e mai greu..

-Ce sa fie greu?

(intrerupe iar Mugur)-Lui nu i-ai zis ma?

-Ce sa zica?

(iar eu)-Inafara de tine, nu prea stie multa lume si speram sa ramana asa..

-Ce sa imi zici ma?

-N-am mai terminat-o.

-Pai cum ma? Nu te vaitai anu' trecut ca esti cu licenta, ca ai mult de facut la lucrare, ca nu mai stiu ce? Ce ai facut pana la urma?

-Mda..adevaru' e ca dupa primu semestru' din anu' 1 nu am mai fost deloc.

-De ce?

-Mi se parea grea rau. Cu o matematica d'aia handicapata pe care nu o intelegeam, statistica la fel. Si am zis ca imi bag p**a si nu m-am mai dus.

-Ia-auzi ma la asta! Si tu ne minteai ca ai luat la examene, ca treci fara probleme, ca p**a mea. Da' in zilele alea cand ne mai intalneam pe strada si te vedeam cu foi dupa tine, tu unde te duceai?

(intervine iar Mugur)-Pai n-auzi ce a facut asta? Dupa ce a terminat cu facultatea s-a inscris la scoala de antrenori.

Si atunci au inceput amandoi sa rada si sa rada (cred ca si berea i-a ajutat putin). Vreun minut-doua au tot ras. Dupa ce isi mai revine din momentul lui umoristic, ma intreaba Tibi, cu zambetul pe buze:

-Ma asta vorbeste serios?

-...da ma da. Nu voiam sa stie ai mei ca am plecat din facultate si a trebuit sa gasesc ceva asemanator de facut.

-Pai si tocmai asta ma? (si incepe iar sa rada)

-P**a mea, m-am gandit ca daca am plecat din facultate ca nu imi placea matematica, trebuia sa invat ceva care imi si place. Si pe la nicio scoala nu imi placea vreo materie, asa ca am ales asta. Mai apoi mi-am dat seama ca nu am facut cea mai stralucita alegere, da' am zis ca nu vreau sa fac iar la fel, sa intru undeva si sa plec dupa cateva luni.

-Doamneee...(si continua sa rada). Pai si ce ai facut pana la urma? Pe asta ai terminat-o?

-Oarecum...Am luat doar licenta C.

-Adica?

-Adica...cu ea pot doar sa antrenez in divizii regionale.

-Pai si de ce nu ai luat una mai buna?

-Pentru ca trebuia sa indeplinesc niste conditii handicapate, de care eu nici macar nu stiam inainte sa ma inscriu la scoala. Trebuie sa am deja licenta C, dar ca sa fi admis pentru B, care este urmatoarea in grad, trebuie sa am experienta de un an in domeniu, ceea ce eu nu am. Mai sunt si alte conditii, da' alea presupun sa fiu jucator activ sau fost jucator de fotbal, deci e imposibil sa ma incadrez la alea.

-Pai si cu asta care o ai acuma ce faci?

-Ca sa-ti dau un exemplu, pot sa ma duc sa antrenez la tara in divizii d'alea de care nu a auzit nici dracu', da' daca promovez cu echipa in divizia urmatoare, sunt nevoit sa obtin licenta B. Si asta doar ca sa pot apoi sa o obtin pe A, pentru ca cu B nu pot sa antrenez decat echipe de copii si juniori. Deci, mai pe scurt, daca antrenez un an, pot sa fiu admis pentru B, apoi dupa inca un an pentru A si in final, ca sa pot sa antrenez echipe profesioniste, trebuie sa obtin licenta PRO.

-Deci e cam acelasi lucru cu facultatea. Inveti 4 ani si la sfarsit iei licenta, doar ca aici, dupa primu' an iti trebuie si practica.

-Exact asa.

(si intervine iar Mugur)-Ba da babalau ai putut sa fii (si incep iar amandoi sa rada)

-Da ma, asta e! Ce sa-i fac acuma? Hai mai bine sa mai punem cate un pahar si sa le dam dracu' si de scoli si de tot...

Link to comment
Share on other sites

Ma trezesc a doua zi cu o urma pata de saliva pe perna si cu un gust amar in gura (si nu la sens figurat). Asa patesc mereu dupa ce beau bere cu cateva ore inainte sa adorm. Ma uit la ceas, 10:30. "Pff, e bine n-am nicio treaba azi". Incerc sa ma intorc pe spate lovesc ceva cu cotul. Era Mugur, de care uitasem ca era acolo. "Da ba, asta a dormit aici. Da' cum de am uitat, ca mult nu am baut?". In fine, cobor in bucatarie sa beau niste apa, pentru ca gustul ala amarui e greu de suportat. Ma uit dupa mama, dupa tata, dar apoi imi dau seama ca e marti, deci sunt amandoi la munca, "Bagami-as p**a, acuma trebuie sa-mi fac singur de mancare...". Nu mi-a placut niciodata sa ma trezesc de dimineata si sa-mi fac singur de mancare. In restul zilei nu am nicio problema cu asta, insa dimineata, cand sunt cu ochii umflati de somn, numai chef de gatit nu am. Din cauza asta m-am obisnuit de la o vreme sa mananc la vreo cateva ore dupa ce ma trezesc.

Imi pun un pahar cu apa, ies in curte si ma asez pe un scaun. Incep apoi sa imi amintesc de aseara, cum radeau Mugur si Tibi de faza cu scoala de antrenori. Acum cand ma gandeam si eu la ce am facut, ma bufnea si pe mine rasul. "Doamne, ce-o fi fost in capu' meu atunci?". Nu imi parea chiar atat de rau ca am facut-o. Imi parea rau ca am facut-o in loc de facultate. Dupa ce terminam facultatea, aveam posibilitatea sa ma angajez undeva, da' asa, cu licenta aia, ce puteam sa fac? Ma duc intr-o liga anonima sa imi pierd timpu' pe acolo, sa imi fac o mie de nervi si fara sa castig cine stie ce bani sau sa fac cine stie ce performanta. Plus ca mai e si chestia cu paza din timpul meciurilor, sau mai bine zis lipsa ei. Am auzit destule cazuri cand jucatori sau antrenori care s-au dus sa joace in deplasare au plecat cu ambulanta de acolo.

Daca s-ar gasi vreun miliardar sa infiinteze o echipa in ligile alea si sa vrea sa investeasca bani calumea, asa mi-ar place, sa stiu ca am pentru ce sa antrenez. Dar care ar fi sansa? La noi astia cu bani cumpara echipe deja celebre, nu isi mai bat capul cu promovari, cu toate prostiile, ei vor direct trofee. Am tot avand fanteziile mele, vazandu-ma la mai stiu eu ce echipe mari, sa fiu alaturi de jucatori cand sarbatorim cu sampanie vreun titlu sau vreo cupa, sa aud galeria scandandu-mi numele, sa aud alti oficiali pe la televizor cum lauda tot ce fac eu...in fantezii nu ma intrece nimeni :lol: . Apoi revin cu picioarele pe pamant si incep sa rad de mine insumi. Mereu cand stau si ma gandesc la ce poate sa-mi debiteze mintea, ma bufneste rasul. E bine ca ma gandesc destul de rar si doar atunci cand sunt singur :D.

Stand acolo pe scaun, afundat in propriile-mi ganduri, ma trezesc cu o palma in cap. Fara sa-mi dau seama, Mugur era in spatele meu:
-Johnny, te-ai trezit ma?
-Pai da. De ce nu m-ai trezit si pe mine?
-Dormeai asa frumos, ca nu m-a lasat inima sa te deranjez.
-M-ai spart...ai tai nu sunt acasa?
-Sunt la munca.
-Aoleu! Pai ce zi e azi?
-E marti.
-Si eu credeam ca e duminica.
-Credeai tu asa?
-Credeam. Ca de obicei beau doar in week-end. Ieri a fost o experienta noua. Ia zi, ce e de mancare?

-Pai nu prea e, trebuie sa facem noi ceva.

-Pai hai sa facem.

-Ho ma, te-ai trezit asa cu foamea-n gat? Cand eram la tara mancam la vreo 3-4 ore dupa ce ne trezeam.

-Daca aveam ce sa mancam :D...

-Corect si asta. Chiar ma, cand mai mergem si noi pe acolo?

-Eu stiu? Tu cand vrei?

-Eu as vrea si acuma sa mergem.

-Acuma nu pot eu, ca maine sunt la munca.

-Atunci...poti sa te invoiesti si tu pentru sambata si duminica? Zi si tu pe acolo ca te duci la vreo nunta sau un botez.

-Ce nunta si botez? Le zic direct ca nu am chef sa vin zilele alea si recuperez alta data.

-Sau asa. Sa le zici maine cand te-oi duce. Si daca e, plecam sambata dimineata si ne intoarcem duminica cu autobuzu' de 4 (adica de ora 4 :D)

-Asa facem.

-Bun. Da' ia zi, de mancat nu bem si noi ceva?

-Nici nu te-ai trezit bine si deja ti-e gandu' la bautura?

-Pai acuma ca nu mai am amareala aia in gura, parca ar mai intra o bere.

-Numai una?

-Am zis sa fiu si eu mai modest, da' daca o luam asa, intra chiar mai multe.

-Pai daca tot nu mancam, hai sa luam atunci.

Deja mi se facuse ziua mai frumoasa stiind ca urmeaza sa merg din nou la tara in curand. Nu trecuse nici o luna de cand am fost ultima oara, dar pentru mine parca trecuse deja o vesnicie. De fiecare data cand am mers acolo m-am simtit bine si stiam ca si de data asta o sa fie la fel...

Link to comment
Share on other sites

Venise in sfarsit si sambata. Pe la 8 fara un sfert eram la autogara, asteptand sa vina autobuzul. Era o vreme numai buna, nici prea cald, nici prea racoare. Noi stateam pe o bordura la umbra unui pom, amintindu-ne de "excursiile" din copilarie din Poiana. Eram nerabdatori sa ajungem din nou acolo.

-Hai ma, mergem sa luam un suc?

-SUC??? Ce-ai facut te-ai imbolnavit?

-Nu ma, ce-ai?

-Pai vrei tu sa luam suc, tu care bei berea ca pe apa?

-P**a mea, suntem pe strada im timpu' zilei, n-am chef sa ne creada lumea boschetari. Si ar mai fi tare sa treaca si politia sa ne vada cu berea in mana. Lasa ca de baut bem noi cand ajungem la tara.

-Bine ma.

Pe la 8:05 a venit in sfarsit si autobuzul. Ne-am pus pe scaune si la scurt timp am plecat. Cum era toamna, erau destule locuri libere. Pe timpul verii era mereu full, abia avand loc in picioare.

-Mai ti minte cand eram mici si am numarat pomi pana am ajuns? (il intreb eu)

-Da. Eu m-am plictisit dupa un sfert de ora, da' tu erai chitit sa-i numeri pe toti.

-Ce vrei ma? Eram si eu mic si prost :D

-Mai stii cati au numarat?

-1500 si...nu mai tin minte exact, 1537 sau 1573.

-Mai numara-i acuma odata ca sa iti amintesti.

-Da-i dracu' de pomi, alta treaba nu am?

-Pai nu prea.

-Gasim noi. Mai ai net pe telefon?

-Am, de ce?

-Hai sa ne uitam la cateceva pe Youtube.

-Pai pe al tau nu ai?

-Pe al meu? Pai la cum se misca, nu cred ca vad un filmulet pana ajungem.

-Bine. La ce sa ne uitam?...

Inainte cand nu aveam telefoane, jucam X si 0, spanzuratoarea, spuneam bancuri, tot felul de chestii. Acum eram si noi smecheri, cu smartphone-uri, cu toate nebuniile. Nici nu am simtit cand a trecut timpul. Parca abia ne urcaseram si peste 10 minute am si ajuns. Am luat bagajele si am coborat. Aveam doar vreo 50-100 de metrii pana la casa unde au trait bunicii nostrii din partea mamei. Acum, niciunul din ei nu se mai afla printre noi. Bunicul a murit cu mult timp in urma, cred ca eram prin clasa intai sau a 2-a, iar bunica s-a stins din viata cu doi ani in urma. Mereu cand desfac lantul de la poarta si intru in curte, parca o vad venind din gradina sa ma imbratiseze. Acum, curtea este pustie. Toate animalele, caini, pasari si ce mai erau le-a luat o matusa de-a noastra care locuieste in apropiere, iar acolo in curte nu mai este nicio miscare. Oricum, cand venim nu prea stam noi pe-acasa, decat atunci cand mergem sa dormim, in rest, numai pe afara.

-Ce facem acuma? Vrei sa mergem la magazin sa luam cate ceva? (il intreb pe Mugur)

-Hai mai bine pe la Andrei, sa vedem daca o fi acasa.

-Hai. Ai mai vorbit cu el, stie ca am venit aici?

-Nu i-am zis. Vreau sa-l luam prin surprindere.

-Da..si ce tare ar fi sa nu fie acasa.

-Ee, daca nu e o sa se intoarca el.

-Si ce facem pana atunci, stam si il pandim?

-E p**a. Hai mai intai sa vedem daca este.

Andrei este si el var cu noi si locuieste la cateva sute de metrii de casa bunicilor. El e mai mic ca noi, are 19 ani (eu am 22, Mugur 26 :D). Momentat doar ii ajuta pe ai lui cu munca prin gradina, pe camp, atunci cand au nevoie. In week-enduri joaca si pentru echipa de fotbal a satului, fiind promovat din sezonul acesta la echipa mare (tanara speranta a Poianei :lol:).

Ajungem la el acasa, iar in curte era matusa, spaland vasele. Dupa ce ne pupa de cateva zeci de ori :D, o intrebam de Andrei:

-Si, Andrei ce face?

-A plecat mai devreme cu cativa baieti sa dea la peste.

-Si cand credeti ca se intoarce?

-Pe la vreo 12-1 o sa vina, ca asa sta de obicei.

-Vezi ma? (ii zic lui Mugur). Ti-am zis ca nu-l gasim acasa.

-Asta e acuma. Ai rabdare ca o sa vina el.

Mai stam noi de vorba pe acolo si o intreb pe matusi-mea:

-Are meci maine Andrei?

-Da, zicea ca o sa joace cu Odobesti.

-Si cum e acuma la echipa mare? Il baga si pe el sau il tine numai pe banca?

-A inceput sa il bage de la o vreme. La inceput il tinea mai mereu pe margine, da' acuma il baga.

-Deci il vedem in actiune maine. Sa ne arate el ce stie.

-Da, sa va lase cu cura cascata (si incepem sa radem).

Andrei s-a apucat de fotbal cand avea vreo 10 ani. Juca la Rapid cu inca un prieten de-al lui. De la 16 ani, insa, ai lui nu si-au mai permis sa-i plateasca taxele si a trebuit sa renunte. De atunci s-a multumit sa joace pentru juniorii satului. A fost o nesansa mare pentru el situatia financiara, ar fi putut avea un viitor bun daca ramanea sa joace la Rapid. Era mereu laudat de antrenor si acestuia i-a parut rau pentru el cand a auzit ca nu va mai juca acolo. De, asa-i viata, si cu bune si cu rele...

Link to comment
Share on other sites

Ziua de sambata a fost grozava. Ne-am plimbat cu bicicletele prin tot satul si prin satele vecine, am fost si pana la garla (raul Dambovita :D) desi apa era cam rece ca sa intri cu totul in ea, am fost la bar pana la 2 dimineata, am fost apoi sa cumparam paine proaspata de la cuptor, apoi ne-am bagat in casa si am povestit tot felul de lucruri pana ne-a luat somnul pe toti. In mare parte, cam tot ce facem de obicei cand venim la tara. Cand eram mai mici, stateam cu ceilalti copii pe afara si ne jucam toata ziua, insa toti au crescut si rar ii mai prindem prin Poiana. Ori sunt plecati cu munca, ori la Bucuresti cu facultatea, ori s-au stabilit in alta parte. Mai vin in Poiana doar de Pasti, de Craciun si de revelion. In rest, e greu sa mai dai de ei. Acum, cand mergem pe acolo, suntem doar trei, eu cu Mugur si cu Andrei. Nu mai e la fel de frumos ca inainte, insa ne simtim bine de fiecare data cand ne ducem.

A doua zi dimineata am mers la teren sa o vedem la treaba pe FC Poiana (sau cum s-o fi numind :lol:). De la ora 9 au jucat juniorii, iar la ora 11:30 urma sa joace echipa mare. Juniorii au facut un meci frumos, 3-3, un meci peste multe altele din ziua de azi in Liga I. Ei nu joaca pentru bani, doar din placere si asta face meciurile lor mai placute de urmarit. Pe jucatorii echipei mari stiu ca ii plateste primarul cu 50 sau 100 de lei pe meci, in functie de rezultat. La victorie 100, iar de la egal in jos 50. Nu e mare lucru, insa daca nu i-ar da si pe aia, nu stiu cati oameni ar mai juca :D.

In timp ce ei faceau incalzirea, eu cu Mugur stateam rezemati de gardul care separa terenul de campul de langa el si dadeam "pronosticuri":

-Ce zici, ii bat pe astia? (zic eu)

-Daca joaca Andrei, au toate sansele :D

-Si cate crezi ca le da, 2, 3?

-Numai Andrei, restu' echipei nu stiu.

-Ba da asa bun il vezi pe varatu' asta?

-Normal ma, daca a fost la Rapid. De acolo ies numai super jucatori.

-Daca imi dai un exemplu de jucator crescut de Rapid, esti tare.

-Aaaa...nu, pe Herea l-a cumparat de la FC National...Rat

-Nu e. Pe Rat l-ati luat de la Sporting Pitesti cand avea 17 ani.

-Atunci...Pancu.

-L-ati luat de la Iasi.

-P**a mea, bine ca le stii tu pe toate. Bine atunci, Andrei o sa fie primu' super jucator lansat vreodata de Rapid.

-E, asta-i altceva :lol:

Spre deosebire de alte dati, Poiana s-a miscat foarte slab in meciul asta. A avut o singura ocazie mai clara, in rest, Odobestiul a dominat partida. La pauza, primarul s-a ridicat de pe scaun (el si cu alti doi angajati de-ai lui sunt singurii care aveau scaune) si ii zice ceva antrenorului, prea incet ca sa pot intelege ce. Cel mai probabil, insa, i-a reprosat despre meci, pentru ca imediat dupa, acesta a inceput sa tipe, ca nu-l asculta jucatorii, ca el le zice ceva si ei fac alta, ca draci sa-l bata. Jucatorii se intinsesera pe iarba (din lipsa de vestiar) si Andrei a venit si s-a asezat langa noi.

(il intreb eu)-Ce i-a zis ma de a inceput sa urle ca disperatu'? L-a amenintat cu moartea daca nu castiga?

-Dracu' sa-l ia...asta cum nu-i convine ceva, incepe sa tipe. Cu noi la antrenamente la fel e.

-Si nu l-a luat nimeni la bataie pana acuma?

-Nu, da' nici mult nu mai are. Cand i s-o pune lu' unu din echipa pata pe el si sare sa-l bata, sarim toti pe el.

Apoi observam ca si primarul s-a aprins destul de tare.

-Da' si cu primaru' tot asa face? (il intreaba Mugur)

-Nu, asta e prima oara cand ii vad ca tipa unu' la altu'.

In cele din urma primarul se intoarce pe scaun, bombanind in continuare, iar antrenorul se duce sa vorbeasca cu jucatorii. Incepe apoi si repriza a doua. Meciul a continuat la fel de sters, pana prin minutul 80, cand Poiana primeste o lovitura libera din unghi, la vreo 25-30 de metrii de poarta. Desi pe pozitie de picior stang, Andrei se duce sa bata, iar el e dreptaci. Cat mai se cearta jucatorii cu arbitrul, ii fac semn lui Andrei sa vina repede pana la margine:

-Fii atent, ca portaru' o sa iasa pe centrare. Fa niste semne mai discrete spre aia din careu, cat sa te vada si el, apoi trage pe coltu' scurt.

Nu apuc sa mai zic ceva, ca ne vede antrenorul si tipa la el:

-Iancule! (numele de familia al lui Andrei) Treci inapoi pe teren!

Nu eram sigur ca o sa faca ce i-am zis eu, insa stiam ca ar putea sa mearga. L-am vazut pe portarul lor iesind in multe randuri pe centrari in meciul asta si puteam sa bag mana in foc ca o sa o faca din nou.

Cum mergeam inapoi langa Mugur, trec pe langa scaunul primarului, care ma opreste si imi zice:

-Nu poti dom'ne sa lasi baiatu' sa vorbeasca cu jucatorii, sa vada cum sa bata?

Ma gandeam sa-i zic "O sa vedeti ce i-am zis", dar m-am gandit apoi "Si daca bate prost, ce fac? Cad eu de vina?". Deci, m-am abtinut sa nu zic nimic.

Pana la urma, arbitrul fluiera executarea loviturii. Era o pozitie destul de grea de dat gol, insa Andrei loveste mingea destul de bine, iar daca portarul e prins pe picior gresit, asa cum speram, nu o sa poata sa intervina. Mai ramanea de vazut daca o sa bata cum i-am zis eu sau nu.

Se duce spre minge, o loveste, iar imediat portarul a facut cativa pasi in fata, pregatindu-se sa sara si sa prinda mingea. Din fericire, Andrei a tras, asa cum i-am zis sa o faca, si a trimis mingea impecabil pe langa bara, lasandu-l masca pe portar.

Toata lumea a sarit de bucurie, iar Andrei a venit glont pe margine si a sarit pe gatul meu de bucurie, urmat de restul jucatorilo care au venit sa-l felicite. Dupa ce acestia s-au dus inapoi pe teren, ma duc pana la primar si ii zic:

-Ati vazut ce i-am zis sa faca?

Ma asteptam initial la o reactie de genul "Du-te ma de aici, ce dracu' i-ai zis tu?", dar in schimb a ridicat palma si a zis:

-Bravo ma!

-Multumesc (si am batut apoi palma cu el)

Ala a fost singurul gol al meciului, iar datorita lui Andrei a devenit eroul zilei. Toata lumea venita la teren s-au dus la el sa-l felicite, la fel si primarul, care pana atunci nu vorbise niciodata cu el fata in fata. Dupa ce ramane mai liber, mergem si eu cu Mugur la el:

-Bine ba Iancule!

-Care Iancu? Ronaldinho in p**a mea! (si incepem toti sa radem).

Apoi am mers cu totii la bar sa sarbatorim, insa eu si cu Mugur nu am putut sta mult pentru ca la ora 4 pleca ultimul autobuz spre Bucuresti. Ne parea rau ca lasam acolo toata bautura aia gata sa fie consumata, insa va trebui sa astepte pana la "excursia" viitoare.

Link to comment
Share on other sites

Luni dimineata, in timp ce dormeam atat de bine....suna telefonul. "Bagami-as p**a, cine suna la ora asta ca-l injur?". Ma crispez putin la ecranul telefonului si vad: Andrei. "Ce-o vrea? Oi fi uitat ceva pe la tara?"

-Ia zi ma (incercand sa par cat se poate de treaz :D)

-Ce faci varu', dormeai?

-Cine ma eu? :lol: Nu ma, sunt treaz de mult.

-Aha. Cam de cate secunde?

-Pai eu stiu cate au trecut de cand a inceput telefonu' sa sune?

-Ma gandeam eu ca inca mai dormi.

-Mhm. Si, ce s-a intamplat? Am uitat ceva pe acolo cand am plecat?

-Nu ma, n-ati uitat nimic. De altceva te-am sunat.

-Pai zi.

-Si-a dat antrenoru' demisia.

-Cine? (inca dupa somn, nu constientizam foarte bine)

-Antrenoru' de la Poiana. A plecat de la echipa. Am aflat si eu mai devreme si te-am sunat sa-ti zic.

-Pai cum? De ce a plecat?

-Cica aseara s-a intamplat totu'. Dupa ce ati plecat tu si cu Mugur, noi am ramas toti la bar. Ma rog, apoi am plecat si eu si dupa aia s-a intamplat.

-Ce s-a intamplat mai exact?

-Mi-a zis un vecin ca i-ar fi zis primaru', mai in gluma mai in serios, ca el de ce nu s-a gandit la schema de la gol. Ca baiatu' ala, adica tu, si-a dat seama si el nu.

-Aha...

-Si apoi a inceput ala sa faca urat, cum l-ai vazut si tu ca face. Ca pune-l pe ala antrenor, ca eu imi bag p**a si nu mai antrenez nimic. Si azi a vorbit si asta cu el, vecinu' care mi-a povestit toata faza, ca juca si el la echipa. A vorbit cu el la telefon si a zis ca vorbea serios, ca nu mai antreneaza.

-Ce chestie...da' primaru' era si el "luat in nas" de i-a zis ce i-a zis?

-Cred ca era. Ca de obicei nu zice lucruri d'astea aiurea. Si probabil ca l-a luat gura pe dinainte.

-Si nu poate sa-si ceara iertare si sa-i zica treaba asta?

-Ar putea, da' a zis ala ca nu mai vine indiferent ce i-ar zice. E hotarat.

-Mda...pai si acuma ce o sa faceti?

-Cine stie? Da' gaseste el pe vreunu prin sat pe aici pe care sa-l puna.

-Pai cati sunt ma acolo care au licenta?

-Ce licenta ma?

-De antrenor.

-Auzi la asta (si incepe sa rada). Pai asta care a plecat crezi ca a avut licenta? Nu il verifica nimeni in ultima liga, poate sa puna pe cine vrea.

-Da, ma rog. Auzi...da' un antrenor cu licenta nu l-ar interesa?

-Adica?

-Adica. Pe mine. Nu ti-am mai zis ca eu am?

-Si tu alta treaba nu ai decat sa vi la Poiana si sa muncesti pentru nimic?

-Sincer, alta treaba chiar nu am acuma. Momentan nu lucrez nicaieri. Si de distractie nu m-ar deranja sa o fac.

-Pai nu stii jucatori, nu stii care unde joaca..

(il intrerup)-Ma, cu jucatorii pot sa vorbesc si aflu toate astea. Da' mai repede as vorbi cu primaru' sa vad ce zice de chestia asta.

-Treaba ta. Daca tu chiar vrei...

-Stiu si eu ca suna ca o prostie, da' sunt mai mult curios sa vad cum m-as descurca. Sa vad daca am luat degeaba licenta aia sau nu.

-Ti-am zis, cum vrei.

-De fapt, nu poti tu sa vorbesti cu el si sa-l intrebi cand pot sa vin acolo ca sa vorbim?

-Pai si cum dau de el?

-Vorbeste cu 'nea Valica (un var de-al mamei), ca parca lucra si el la primarie. Vorbeste cu el si spune-i ori sa vorbeasca el, ori sa faca cumva sa poti sa vorbesti tu.

-O sa trec pe la el sa-l intreb. Daca chiar esti atat de hotarat.

-Asa. Bine Andrei, hai ca mai vorbim, ca ma duc pana la baie ca fac pe mine.

-Bine ma. Hai salut!

Link to comment
Share on other sites

Mai pe seara, ma suna din nou Andrei. "O fi rezolvat ceva?"

-Ia zi ma.

-Ma, a vorbit 'nea Valica cu primaru' si a zis ca sa vi maine daca poti, ca zilele urmatoare o sa fie ocupat.

-Vin, nu-i problema.

-Nu stiu daca e cel mai inspirat lucru sa-l faci, da' daca tu chiar vrei...

-Adica?

-Pe langa ca ideea in sine sa vi tu antrenor nu e prea stralucita, ceea ce ai recunoscut si tu mai devreme, nu stiu ce sanse o sa ai.

-De ce asta?

-Azi cand am vorbit a doua oara cu unchiu, nu parea asa increzator cum il stii. Cand mi-a zis ca a vorbit cu primaru' si ca sa vi aici, era ceva de genu' "sa vina sa vorbeasca, da' omu' nu e prea incatat", intelegi?

-Ma, macar sa vorbesc cu el sa vad ce zice. Daca nu vrea, asta e.

-Bine atunci. Maine cum vi, de dimineata?

-Pai cum altfel? Sa am timp sa vorbesc si cu primaru' si sa si plec cu 4 (autobuzul)

-Bine. Hai ca mai vorbim maine.

In noaptea aia aproape ca nu am dormit deloc. Tot ma gandeam "Cum ar fi?". Si intr-adevar. Cum ar fi sa fiu eu antrenor pe bune? Teorie stiam, da' practica, zero.

Vine pana la urma si ziua urmatoare. Pe la ora 10 eram la primarie, insa cand am intrebat prin jur, aflasem ca primarul inca nu ajunsese. Am iesit apoi prin curte, stand pe o banca, iar peste doar cateva minute a ajuns si primarul.

-Buna ziua!

-Sa traiesti...

-Gabi.

-Asa, Gabi. Ma scuzi de intarziere, dar a trebuit sa dau cateva telefoane. Si ca veni vorba, trebuie sa mergem la teren.

-La teren?

-Da, trebuie sa vorbim acolo si cu jucatorii. Am zis ca decat sa vorbesc acum cu tine, si apoi sa le zic si lor, mai bine vorbim toti odata.

-Cum credeti dumneavoastra.

In mintea mea eram deja "Mamaaa! S-a rezolvat, o sa fiu antrenor!". Eram cel mai fericit in momentele alea. Desi nu era cine stie ce treaba, era senzatia aia ca voi face ceva nou, palpitant, nemaiintalnit pana acum pentru mine. Eram nerabdator sa fiu prezentat si echipei.

Ne urcam deci in masina (un Audi A4 negru) si ne indreptam spre teren. Ajungem acolo si echipa era deja adunata. Ajungem in fata lor si in prin mijloc il vad si pe Andrei, pe care il salut cu un gest discret din cap. Ma gandeam acum "De ce o fi zis el ca nu stie ce sanse as avea, ca nici nu am vorbit foarte mult".

Toti ochii erau atintiti spre primar, care a inceput sa isi tina discursul:

-Ma bucur ca ati putut veni. In cazul in care nu il cunoasteti, si probabil ca multi dintre voi nu il stiti, acesta este Gabi.

-Salut baieti! (ma fac repede prietenos :D)

-In ultimul meci, cel cu Odobesti, inspiratia acestui baiat ne-a adus cele 3 puncte. Inspiratia lui, dar in acelasi timp si executia varului sau, Andrei Iancu. Ei bine, inspiratia sa este lucrul de care are nevoie aceasta echipa, inafara de simplele strategii si tactici pe care le avea domnul Pirvu, fostul antrenor. (eu inca ma gandeam "Doamne, tot nu-mi vine sa cred. E aproape prea frumos ca sa fie adevarat") Cu inspiratia sa si munca voastra, Poiana poate avea realizari destul de bune, avand in vedere nivelul la care se alfa in acest moment. Din pacate...

Stai! "Din pacate"? De ce din pacate? Deja incepusem sa am o senzatie nu tocmai placuta

-Din pacate, dupa ce m-am consultat cu diferite persoane, am ajuns la concluzia ca aceasta comuna are nevoie de investitii in alte domenii, nu in sport. Suntem, in acest moment, sub multe alte sate si comune din judetul Dambovita din mai multe puncte de vedere, dar mai ales din cel al imaginii. De aceea, am decis sa opresc finantarea echipei de fotbal a comunei

Deja, in randul jucatorilor se auzeau multe voci de nemultumire, iar eu am ramas masca. La ce m-a chemat pana aici daca zice ca nu se mai intereseaza de echipa? Apoi a mai continuat cu cateva vorbe:

-Licentele voastre inca exista la primarie si puteti sa continuati sa jucati din placerea pentru fotbal, insa nu veti mai fi platiti de catre primarie pentru asta. Va multumesc ca ati putut veni, numai bine!

Apoi s-a dus spre masina. Tot nu imi venea sa cred. De ce? De ce imi zica sa vin daca nu are nicio treaba cu mine? Nu am putut sa stau pur si simplu si m-am dus sa-l prind din urma, exact cand se urcase in masina:

-Stati putin! Nu inteleg, de ce m-ati chemat aici? Care a fost rolul meu aici?

-Bine, iti spun. Aveam nevoie sa fi prezent in timpul discursului. Daca stateam sa vorbesc despre cineva de care oamenii nu stiau, ar fi parut cam ciudat. Sper sa nu te superi pe mine pentru asta si imi pare rau ca nu ti-am spus nimic, insa nu cred ca ai mai fi venit daca ai fi stiut despre ce e vorba.

-Deci asta e? De asta m-ati adus cu noaptea in cap din Bucuresti pana aici, ca sa imi spuneti ca echipa nu mai e?

-Echipa mai este, doar ca nu vor mai fi platiti de primarie.

-Stiti foarte bine la ce m-am referit. Nimeni nu o sa mai vrea acum sa mai joace fara niciun ban si nici nu o sa poata fara antrenor.

Sta putin si se uita la mine, dupa care continua:

-Uite, din nou, imi pare rau. Stiu ca esti dezamagit de toate astea...

-Nu numai eu. Baietii aia (si arat spre echipa care o luase agale spre sosea) credeti ca sunt multumiti de toate astea? Credeti ca o sa mai vina acum sa isi rupa picioarele pe aici cand stiu ca nu au niciun fel de suport?

(sta putin si se gandeste)-Bine, inca o data, imi pare rau! O sa incerc sa fac cumva sa fie bine si pentru voi. Hai ca trebuie sa plec si eu acum. La revedere!

(mormai cu gura usor deschisa)-O zi buna!

Si a plecat. Nu-mi venea sa cred. De la acea mica euforie, la o dezamagire crunta, in doar cateva minute. Mi-a distrus mica mea speranta cu antrenoratul si, mai presus de toate, batusem drumul pana in Poiana degeaba! :capu Am simtit ca zicea adevarul cu parerea de rau, ca ii pare intr-adevar rau pentru mine, pentru jucatori. Nu erau doar vorbe in vant. Ma intrebam doar la ce se referea cand a zis ca o sa faca sa fie bine pentru toti?

Cum ma gandeam eu cu privirea in pamant, il aud pe Andrei cum ma striga:

-Hai ma acasa, la ce mai stam?

Mda. Era timpul sa revin si eu cu picioarele pe pamant.

-Si voi ce o sa faceti acuma?(il intreb pe Andrei)

-Ne ducem la primarie, ne luam licentele inapoi, ne bagam p**a in ea de echipa si ne vedem de vietile doastre.

-Mda. Urat. Si voi nu stiati nimic de toate astea?

-E pe dracu. Ne gandeam ca ne chema sa ne zica cine e nou' antrenor. Da' in loc sa aduca pe cineva sa ne scoata din groapa, a astupat groapa, ca era mai simplu...

-P**a mea, asta e. Zicea el la sfarsit ca cica o sa faca cumva sa fie bine pentru toti. La ce crezi ca se referea?

-Mortii lui, eu stiu? O fi zis asa sa isi ceara scuze.

-Mmm...nu stiu ce sa zic. Simteam ca el chiar zice cu parere de rau.

-Hai mai da-l in p**a mea, ca nu vreau sa mai vorbesc despre el.

Daca si Andrei, cea mai optimista persoana pe care o stiu, se resemnase cu situatia, era clar. Poate ca ma fraierise el pana la urma. Sa ma faca sa cred ca nu el a vrut sa se ajunga aici, cand de fapt il durea in paiÅŸpe. Ma rog. Deocamdata, situatia parea clara: echipa Poiana nu mai exista.

Link to comment
Share on other sites

Era deja vineri. Afara ploua incet, iar eu stateam in casa uitandu-ma la TV. Deja uitasem de toata faza cu Poiana. Nici nu era ceva dupa care sa sufar zile intregi, ce-i drept. Asta a fost, asta e, mergem mai departe. Si cum stateam eu rasturnat pe o parte, imi suna telefonul, care era pe masuta, tocmai in celalalt capat al canapelei pe care stateam. Cat chin!
Ma ridic plictisit si il iau. Ma uit pe ecran: niciun nume, decat numar. "Hmm, cine o fi?"
-Alo!
-Alo, Gabi?
-Da, eu sunt. Cine e?
-Marian Serban sunt.
"Cine dracu' e Marian Serban?" Numele imi parea cunoscut, dar vag.
-Cine?
-Marian Serban, primarul din Poiana.
"Aaaaaa. El era."
-A da, buna ziua!
-'na ziua! Si, banuiesc ca te intrebi de ce te sun?

-Cam asa ceva...

-Pai, stii cand ne-am vazut ultima oara ca ti-am zis ca "o sa fac cumva sa fie pentru toti". Toti fiind eu, tu si echipa Poiana. Sau ma rog, fosta echipa.

-Da, imi amintesc.

-Pai, cred ca am gasit o solutie care sa ne multumeasca pe toti. Am vorbit zilele acestea cu primarul din Găești, Dan-Eugen Iacobuta. Ei au fost in aceeasi situatie cu echipa de fotbal in urma cu cativa ani. Acum, situatia lor financiara e mult imbunatatita, iar primarul este interesat sa readuca fotbalul in oras. Vrea sa reinfiinteze echipa Utchim Găești.

-Aa, inteleg unde as interveni eu in situatia asta, insa nu vad ce bine le face jucatorilor din Poiana.

-Le face si lor un bine. Daca vrea sa reinfiinteze o echipa, trebuie sa ia tot de la zero, ceea ce impune si cautarea unor noi jucatori, antrenori, membrii de staff s.a.m.d.. Si despre asta am vorbit eu cu el. Cum jucatorii nostrii nu vor mai juca pentru Poiana, sunt toti liberi sa o faca pentru Gaesti.

-Pai si cu ei ati vorbit, credeti ca o sa vrea?

-Cu ei am vorbit deja azi. Si sunt de acord, mai ales ca acolo vor primi dublul banilor pe care ii primeau jucand pentru Poiana. Acum, mai trebuie sa gasiti staff tehnic. In principal un doctor, care este crucial sa-l aveti la fiecare meci ca sa puteti juca, un antrenor secund daca crezi ca ai nevoie de unul, si mai vedeti apoi daca va mai trebuie ceva.

-Medic nu prea am idee de unde sa luam...

-Putem sa-l luam pe ala care a fost si la Poiana, nu-i asta problema.

-E bine. Antrenor secund...nu stiu daca ne trebuie, dar as cam avea o idee de unde sa luam unul. Si, voiam sa va intreb despre transport, cum o sa ajungem pana acolo si inapoi?

-Am discutat si cu asta cu domnul Iacobuta. Veti folosi un autobuz care circula inainte pe ruta Gaesti-Targoviste. E un model din'ala vechi, nu cine stie ce, da' puteti sa va faceti treaba cu el. De sofer pot sa vorbesc cu unul din baietii care conduc autobuzele de Bucuresti.

-A nu, nu e nevoie. Am eu pe cineva care poate sa fie sofer.

-Cu atat mai bine. Pai, cred ca ar mai trebui doar sa mergi tu maine sa vorbesti cu primarul de acolo.

-Si cum ajung in Gaesti mai exact?

-Stai linistit! Tu vino in Poiana si apoi mergi cu mine cu masina in Gaesti. Vezi sa vii tot de dimineata.

-Am inteles.

-Pai, cam asta ar fi. Restul mai discutam maine. O zi buna.

-La revedere si va multumesc de telefon.

Wow! Tot ce mai pot sa spun este wow. Nu pot sa cred, chiar s-a tinut de cuvant. Si daca stau sa ma gandesc, la toata afacerea asta iesim chiar mai bine decat la cea initiala, cu echipa Poiana. De data asta, insa, nu mai incep sa ma bucur pana nu semnez ceva care sa garanteze ca treaba este sigura.

Link to comment
Share on other sites

Mai tarziu in ziua aia ma suna Mugur. Ma gandeam eu sa-l sun sa-i dau "vestea cea mare", dar se pare ca m-a scutit de un efort:

-Da!

-Ce faci ma? Esti acasa?(zice cu o voce mai sictirita)

-Da sunt.

-Vii pana la Unirii sa bem o bere ceva?

-Vin. Da' ai patit ceva, ca te aud asa mai suparat?

-Vino incoace si iti zic care-i faza.

-Bine. Hai ca ajung si eu cam in juma' de ora.

Ma pusese deja pe ganduri. El care e vesel tot timpul sa aiba vocea aia suparata? Sigur s-a intamplat ceva. Daca nu mi-a zis la telefon, ma gandeam ca nu e ceva foarte grav. Cine stie?

In cele din urma, tramvaiul 32 ajunge in statie la Unirii. S-a miscat repede de data asta, la 15 minute dupa ce m-am urcat in el a si ajuns. Si sunt 8 statii. In fine, cobor in statie, traversez intersectia si la cativa metrii mai in fata era si Mugur.

-Ia zi ma, ce s-a intamplat?

-Mi-am dat demisia.

-E dracu?!? Cum asa?

-M-am cam certat azi cu sefu', ma tot batea la cap cu niste porcarii d'ale lui care nu le facusem bine, si la un moment dat mi-a sarit tzandara si am inceput si eu sa tip la el. Am continuat asa vreo 5 minute si apoi i-am zis ca-mi bag p**a-n munca lui si ca plec.

-Cu cuvintele astea?

-Exact cum am zis.

-Si nu i-ai dat si vre-una in moaca?

-P**a mea, mai ajungeam si pe la instante cu el. Da-l in mortii lui de aici, ma bucur acuma ca am plecat, ca de ceva vreme devenise stresant rau acolo.

-Daca tu crezi ca e mai bine, atunci bravo tie.

-Mda. Tu ce ai mai facut?

(ma uit spre cer)-Hai mai bine sa o luam la pas spre terasa, ca mi-e ca incepe iar ploaia, si iti povestesc pe drum.

Dupa cateva minute de mers am ajuns si la pub-ul nostru preferat din zona aia, Oktoberfest. Ne asezam la o masa afara, ca sa evitam galagia din interior, si ii cerem unei ospatarite care era prin zona sa ne aduca cate o bere la draft. Intre timp, ii povestisem lui Mugur toat faza cu Poiana si ca eu as ajnge antrenor la Gaesti.

-Ba esti nebun? Si a zis ala ca te pune antrenor la Gaesti?

-Da ma, daca iti zic. Vor sa reinfiinteze echipa de fotbal de acolo si o sa ia tot lotu' din Poiana si pe mine ca antrenor.

-Iauzi ma! Si te vaitai ca nu ai noroc in viata.

-Pai nu trebuia sa se mai intoarca si roata aia?

-Si cand semnati totu'?

-Pai, maine trebuie sa ma duc in Poiana, apoi merg cu primaru' cu masina in Gaesti ca sa finalizam cu primaru' de acolo.

-Si iti mai trebuie ceva oamen pe langa tine in staf?

-Ma, din ce am inteles, e obligatoriu doar un medic, da' de chestia asta sa ocupat primaru' din Poiana. A zis ca o sa-l puna pe ala care a fost la el la echipa.

-Si altceva?

-In rest, a zis ca daca eu cred ca mai e neaaparata nevoie de vreun antrenor secund sau mai stiu eu ce.

Stau apoi cateva secunde si ma gandesc, dupa care il intreb:

-Auzi ma, nu vrei sa fi tu antrenor secund?

-Eu? Ce-ai ma, ai innebunit? Ce stiu eu ca sa fiu antrenor? Nu am nici licenta, nici nimic.

-Nici nu iti trebuie licenta. Daca e sa vrea primaru' din Gaesti sa te puna secund, poti sa faci si tu scoala ca sa iei si tu licenta C, pe care o am si eu. Apoi dupa un an, incepem si ne pregatim pentru B

-Pai si eu ce sa fac acolo? Echipa a 2-a nu ai, ca sa zici ca ii pregatesc pe aia.

-Da' cine a zis de echipa a 2-a? Ma ajuti pe mine.

-Cum?

-Tu ai jucat fotbal cand erai mic la Electromagnetica. Mai stii unele chestii despre antrenamente, pregatiri, incalzire, chestii de genu' asta. De asta ai putea sa te ocupi tu.

(mai sta si se gandeste cateva secunde)-Pai si crezi ca vrea ala antrenor secund?

-Ma, daca vrea sa semnez eu, trebuie sa semneze si stafu' meu, nu-i corect?

-Mmmm...nu stiu ce sa zic.

-Hai ma-n p**a mea! Loc de munca oricum nu mai ai. Si asa o sa muncim si noi in acelasi loc, unu' langa altu', cum voiam noi de cand eram mici.

-Pai si nu ar trebui sa ii suni si tu pe aia sa le zici de mine, daca pot sa vin si eu?

-Ma, tu vino cu mine maine in Poiana, ii zic lu' primaru' care e treaba cu tine si nu o sa fie nicio problema. Ai inteles?

(zice mai rastit)-BINE MA, daca zici tu! Hai noroc!

-Noroc!(si am ciocnit halbele)

Uite o chestie la care nu ma asteptam nici eu. Nu stiu cum se facea, da' viata incepea sa devina din ce in ce mai frumoasa :D.

Link to comment
Share on other sites

Pe la ora 8 eram in drum spre casa. Intru pe strada si putin mai in fata il vad pe Bogdan afara cu Viorel. Viorel este si el un prieten de-al meu, ceva mai in varsta decat mine (34 de ani). Daca mai tineti minte, am mentionat prin primele post-uri pe unul numit "perversu'". Ei bine, el este acel pervers :D. Nu se refera la sensul propriu al cuvantului, ci putin mai figurat. Are tendita ca atunci cand face o "afacere" cu cineva, el sa iasa mai bine decat cealalta persoana. De exemplu daca el imi da mie 1 kg de mere si eu ii dau lui 1 kg de pere, trebuie sa ii mai dau si o suma de bani, dupa logica lui. Asta e doar un exemplu, poate sa difere in functie de situatie, dar banuiesc ca ati inteles ideea :D. In rest, ne intelegem bine, nu avem nicio problema unul cu celalalt.

-Ce faceti ma baieti?

-Uite, stam si noi la o gura de aer. Tu de unde vi?

-Am fost pe afara cu Mugur.

-Ati fost sa beti?

-Da' tu de unde stii?

-Pai asta faceti mereu cand va intalniti.

-Corect.

(ne intrerupe Bogdan)-Bai, eu ma duc la masa. Ne auzim mai incolo.

-Bine ma, pofta buna!

Pleaca el in casa si raman doar eu cu Viorel:

-Ba, e bine ca te-am prins, ca voiam sa vorbesc ceva cu tine.

-Ia zi.

-Tu parca aveai permis de categoria D nu?

-Da, am. De ce?

(ii explic si lui situatia cu echipa de fotbal)

-Ba lasa-ma! Tu antrenor?

-Da ma, asa cum ai auzit.

-Iauzi al naibii. Si cand aveai de gand sa ne zici si noua? Nu faci si tu o cinste?(el ar vrea sa ii fac cinste si pentru ca m-am trezit de dimineata :lol:)

-O sa fac eu si cinste, da' nu asta e problema. Tu mai ai de munca?

-De vreo luna nu. De ce, oi vrea sa ma iei ca jucator?

-Nu ma, ca vrem si noi sa castigam meciuri.

-Atunci ce, antrenor secund?

-Nu ca e Mugur secund.

-Pai si eu ce sa fiu ma, baiatu' cu apa? Ala care tunde gazonu'?

-O sa fi daca nu ma lasi sa termin.

-Hai zi.

-Avem nevoie de un sofer pentru autobuzu' echipei.

-Autobuz? Pai nu aveti ma autocar?

-Ba, suntem in ultima liga dracu', nu in Champions League.

-Si vrei sa fiu eu sofer?

-Da ma da. Conduci doar in week-end, ca doar atunci jucam.

-Si la ce bani?

-Ma, de bani nu stiu, trebuie sa te intelegi cu primaru' din Gaesti. Oricum, daca e, poti sa iti mai gasesti si un alt job in cursu' saptamanii, in caz ca acolo nu o sa-ti dea destul.

-Pai si cand sa vorbesc cu ala?

-Pai, eu cu Mugur mergem maine acolo sa vorbim cu el si sa semnam actele. Si ziceam ca daca tot mergem noi, sa te luam si pe tine. Zi, te bagi?

-Ma bag ma.

-Asa. Vezi, maine la 6 sa fi gata de plecare.

-La cat ma?? Asa cu noaptea-n cap?

-Pai la 8 trebuie sa fim la autogara, sa prindem autobuzu'.

-Pai neaaparat de dimineata?

-Pai la cat vrei ma? Ca urmatoru' autobuz e la 2. Ajungi in Poiana la 3. De acolo trebuie sa mergi pana in Gaesti, sa vorbesti acolo ce ai de vorbit si sa te intorci, iar ultimu' autobuz spre Bucuresti e la ora 4. Cu ce dracu' ne mai intoarcem apoi?

-Bine ma atunci. La 6 o sa fiu la poarta.

-Asa. Hai ca ma duc si eu acasa ca sunt rupt de foame. Ne auzim maine dimineata. Hai pa, noapte buna!

-Salut, noapte buna!

Deci, usor-usor se contureaza si "echipa tehnica" pe care o aveam in minte (daca soferul echipei se poate numi o parte a echipei tehnice :D). Era aproape prea frumos ca sa fie adevarat. Sa fiu in aceeasi echipa cu trei din prietenii mei de-o viata. Ar fi fost mai frumos sa fim toti pe teren, dar e bine si asa.

Link to comment
Share on other sites

Sambata dimineata, in jurul orei 9 ajungem in Poiana. Dupa ce coboram din autobuz, ne ducem direct la primarie, unde ne astepta primarul. Era in curte, vorbind cu cineva la telefon. Cand ne vede pe toti trei, ramane putin surprins, el gandindu-se ca o sa vin doar eu.

-Domnu' Marian, acestia sunt Mugur, pe care probabil l-ati mai vazut, si Viorel.

-Sa traiti baieti, Marian Serban ma numesc.

-Mugur este cel pe care il vreau ca antrenor secund, iar Viorel este cel despre care v-am zis ca vreau sa fie soferul echipei.

-Am inteles. Cu Viorel nu sunt probleme, dar Mugur stie ceva despre antrenorat? Pentru ca, ma gandesc eu, domnul Iacobuta nu ar vrea sa-i aduci la echipa chiar pe oricine.

-El a jucat fotbal pana la 16 ani, stie destule despre antremanente si lucruri de genul acesta unde eu ma pricep mai putin.

-Daca zici ca se pricepe, atunci banuiesc ca este in regula. Ei bine, haideti sa mergem.

Pe la ora 10 am ajuns in Gaesti. Dupa cateva minute de discutii, ne intelesesem deja cu primarul Iacobuta in privinta echipei. Acum era totul oficial. Eu am fost numit antrenor principal, Mugur antrenor secund, medicul echipei avea sa fie acelasi care a fost si in Poiana, iar toti jucatorii fostei echipe Poiana au fost legitimati la Utchim Gaesti. Si, de asemenea, Viorel a fost numit soferul echipei.

Antrenamentele le vom desfasura tot pe terenul din Poiana, fiindca nu ar avea nici un rost sa ne deplasam pana in Gaesti doar ca sa ne antrenam. Mai ramasese doar un lucru care parea neclar:

-Deci, de maine putem deja sa jucam primul meci oficial? Si ce se intampla cu meciurile care au trecut si in care nu am jucat?

-Ma bucur ca ai intrebat (raspunde domnul Iacobuta). In acest moment, Utchimul a fuzionat cu Poiana. Deci, practic, doar ii vom lua locul Poianei in clasament.

(intervine primarul Serban)-Adica o sa aveti trei victorii si o infrangere, cum avea Poiana dupa cele patru etape jucate.

(continua Iacobuta)-Exact.

-Este bine (intervin si eu), incepem direct din fata.

-Intocmai. Ei bine, dupa cum ai remarcat si tu Gabi, maine vom avea primul nostru meci oficial, asa ca o sa va las sa va pregatiti.(se ridica in picioare si intinde mana) Sper sa avem o colaborare frumoasa.

-De asemenea.

Imediat ce am iesit din primarie, l-am intrebat pe primarul Serban:

-Domnu' Marian. Puteti sa luati legatura cu cineva din Poiana ca sa stranga echipa la teren?

-Bineinteles, Dar ce ai de gand sa faci?

-Vreau sa vorbesc si eu cu baietii inainte de meciul de maine, sa face si un antrenament, ceva.

-Vad ca esti pus pe treaba, nu gluma.

-Bineinteles. Nici nu aveti idee cat am visat la clipa asta.

La 11:15 ajungem inapoi in Poiana. Primarul ne-a lasat chiar la teren, dupa care a plecat. Jucatorii erau deja la teren, asteptandu-ne. Pana sa apuc sa intru pe teren, Viorel ma trage de mana si ma intreaba:

-Auzi Gogule. Da' eu acu' m-am gandit. Daca maine dimineata trebuie sa plecam de aici sa jucam primul meci, mai mergem acasa azi?

-...ba, sa stii ca la asta nu m-am gandit. Asa e, trebuie sa ramanem aici peste noapte, ca nu avem cum sa venim maine dimineata.

-Deci ne-am trezit degeaba cu noaptea-n cap cum ai vrut tu, ca puteam sa venim si dupa-amiaza.

-Ce vrei acuma? Da-ma-n judecata! Macar terminam pe la unu jumate-doua treaba aici si apoi facem ce vrem pana maine.

Am mers apoi pe teren sa facem cunostinta cu jucatorii...

Link to comment
Share on other sites

Am stat la teren mai mult decat m-as fi asteptat. Abia la ora 14:30 le-am dat liber jucatorilor. Am vrut sa-i analizez din fiecare punct de vedere, ca sa ma pot convinge de calitatile si slabiciunile fiecaruia. Mugur mi-a fost de mare folos in acest sens, el stiind ce probe si exercitii sa faca cu jucatorii ca sa-si dea seama de aceste lucruri.

-Vezi ma?(imi zice el) Ti-am zis ca o sa am nevoie de un caiet.

-Da, e bine ca te-ai gandit, ca daca stateai in baza mea... Si ai scris tot ce trebuie?

-Tot.

-Despre fiecare?

-Ce parte din "tot" nu ai priceput?

-Sa inteleg ca da?

-Da ma da. Da sa-mi bag p**a, ca numai pusti avem in echipa, doar vreo 3 trecuti de 20 de ani.

-Ce sa-i facem? Nu multi au fost incantati cu ideea ca trebuie sa joace mereu in alt sat si nu au mai venit.

-Da' totusi, nu au fost cam multi?

-Asta din cauza ca au venit si juniorii. Da' stai linistit, mi-am notat aici care au fost mai buni si nu o sa vina mereu atat de multi.

-Si cati sunt in total in lot la echipa mare?

-Stai sa-i numar...23.

-Vreun post deficitar?

-Mijlocas stanga nu avem deloc. Avem doar un mijlocas la inchidere si foarte putini jucatori care lovesc mingea cu piciorul stang.

-Cati?

-4 care lovesc mingea doar cu stangul si inca 2 care lovesc mingea cu ambele picioare. In rest, numai dreptaci.

-Ia zi-i pe toti. Nume, varsta, post, calitate si slabiciune.

-Deci:

1.Gabi Constantin, 18 ani, portar. E bun la prinderea mingii, slab in situatiile 1 la 1.

2.Octavian Budean, 16 ani, portar. Se pozitioneaza foarte bine, stie cand sa iasa in fata adversarului sau pe centrari, insa e foarte lent.

-Pff, portar la 16 ani la echipa mare?

-Vezi ca e mai bine facut ca tine si cu 6 ani mai mic.

-Ma rog, treci mai departe.

-Asa:

3.Alin Calinescu, 27 de ani, fundas si mijlocas dreapta. Are viteza buna, da' e praf la dueluri in aer.

m1k0_49d_ucn1x.pngUploaded at Picoodle.com

-Daca e de banda e bine, ca in banda iti trebuie mai mult viteza decat jocul aerian.

-Mai departe:

4.Gabriel Sola, 18 ani, fundas dreapta. Joaca numai in pase, nu se caliceste sa dribleze de unu' singur, da' la fel ca si Calinescu, e praf in aer.

5.Valentin Brata, 18 ani, fundas dreapta. Are viteza buna, insa e putin letargic. Adica e mai neatent, nepasator, ca si cum ar "dormi pe el".

6.Daniel Predut, 18 ani, fundas dreapta si central. E la fel ca si Brata, rapid, dar letargic.

7.Sebastian Rusu, 18 ani, fundas central. E bun in jocul aerian, insa e foarte lent.

8.Marin Lazar, 19 ani, fundas central. Joaca mult in pase, insa este putin cam lent.

9.Marian Moraru, 16 ani, fundas central. Ca si Lazar, joaca in pase, dar lent.

10.Dorin Tanase, 19 ani, fundas si mijlocas central. Are viteza buna, insa este slab la marcaj.

-Deci, o sa-l tinem doar in mijloc.

-Da, cred ca acolo e cel mai bine. Continuam:

11.Adrian Merce, 16 ani, fundas stanga si central. Joaca bine in pase, insa este lent.

12.Paul Ionita, 15 ani, fundas stanga. Are viteza buna, insa e slab la jocul aerian.

-Mamaaa. doar 15 ani?

-Da, el e cel mai tanar din lot. Asa:

13.Cristi Grec, 19 ani, fundas stanga. Are o viteza buna, da' e slab in aer.

14.George Plesca, 19 ani, mijlocas la inchidere, singurul din lot. Are viteza buna, insa e slab la marcaj.

-E slab la marcaj si joaca mijlocas la inchidere?

-Da, e ceva in genu' lu' Ropotan, sau cam asa ceva.

-Ma rog.

-Bun:

15.Adrian Marinescu, 19 ani, mijlocas dreapta. Are viteza buna, da' e slab la marcaj.

-Pe asta il cred, daca joaca in banda, da' Plesca?

-Ce vrei ma acuma? Dupa ce ca e singuru' inchizator pe care il avem, mai faci si mofturi? Ne descurcam cu ce avem. Mai departe:

16.Vasile Gae, 18 ani, mijlocas dreapta. Este rapid, insa nu se baga la dueluri aeriene.

-Nu se baga? Adica nici macar nu incearca?

-Nu. De cate ori l-am vazut, sa dadea pe langa adversar si incerca sa-l incurce, da' nu sarea odata cu el.

-In fine, treci mai departe.

-Asa:

17.Andrei Iordache, 18 ani, mijlocas dreapta, central si ofensiv, si poate sa joace si in banda stanga, insa mai slab. Joaca bine in pase, ceea ce e bine pentru un mijlocas, da' nu prea e bun la marcaj.

18. Andrei Iancuuu.

-Ia, sunt curios ce ai scris despre ei.

-Pai tu nu stii ma de ce e in stare vara'tu?

-In mare parte da, da' vreau sa te aud pe tine.

-Pai: 19 ani, mijlocas central, are viteza buna, loveste bine mingea, insa e slab la marcaj.

-Ca si restul echipei de altfel...

-Cam asa ceva...

lis6_126_ucn1x.pngUploaded at Picoodle.com

19.Ionut Ionita, 18 ani, mijlocas central. Ca toata lumea aproape, are viteza, nu stie sa marcheze adversaru'.

20.Gabriel Ciucure, 25 de ani, mijlocas central ofensiv. Este rapid, insa da drumu' la minge destul de greu.

10th_c2f_ucn1x.pngUploaded at Picoodle.com

21.George Puscasu, 19 ani, mijlocas dreapta, stanga si central ofensiv si atacant. Este foarte tehnic, insa, ca si Ciucure, e egoist rau.

-Ca toti astia care stiu cu mingea, vor sa se dea mereu in spectacol.

-Da. Mai avem doi:

x6ea_241_ucn1x.pngUploaded at Picoodle.com

22.Adrian Lazar, 18 ani, atacant. Are o viteza buna, da' e cam prostovan.

-Adica?

-Adica nu isi calculeaza cand sa intre prin alunecare, cand sa bage picioru' la adversar, cand sa sara sa dea cu capu'. In sensu' asta.

-Aha. Si ultimul?

-Ultimul e:

23.Stefan Vladescu, 27 de ani, atacant. La fel ca Adrian Lazar, are viteza buna, da' nu are destula minte. Plus ca el este mai bun la finalizare.

1q5i_e0b_ucn1x.pngUploaded at Picoodle.com

-Deci astia sunt toti?

-Astia sunt.

-Am inteles. E cam problematica treaba cu mijlocasu' stanga, Daca jucam fara oameni de banda si cu trei mijlocasi centrali, ar trebui sa avem trei atacanti titulari. Si noi avem trei in tot lotul...

-Am putea sa facem ca Sporting, un 4-1-2-1-2, fara mijlocsai de banda.

-Da, da' apoi ce facem cu mijlocasii dreapta? Ca avem vreo 2-3, pe aia unde-i bagam?

-P**a mea, atunci nu stiu.

-Ziceai tu ca e unu' care poate sa joace si in stanga, da' nu la fel de bine?

-Da' Iordache.

-Si mai era unu care putea sa joace stanga ofensiv?

-Stanga ofensiv...George Puscasu.

-Putem sa-i tinem pe ei in banda pana se obisnuiesc cu postul acela, ca alta solutie nu prea avem.

-Mda.

-Urmatoru' meci cu cine avem si unde?

-Avem acasa cu Venus Independenta.

-Sunt buni de ceva?

-Dracu' stie. Vedem maine. Poti sa mai intrebi pe jucatori, ca daca au jucat cu ei sezoanele trecute, poate stiu.

-Vedem noi...hai mai intai la bar sa bem ceva, ca nu mai pot de sete.

Link to comment
Share on other sites

  • 8 months later...

Primiti cu colindu'??

Dupa ce am terminat treaba cu jucatorii in ziua aia, am mers cu Mugur si Viorel la barul din sat sa sarbatorim inceputul de drum. Eram la a doua bere fiecare, toti intr-o stare de spirit foarte buna. Si cum imi savuram "racoritoarea", imi suna telefonul.

-Bai, e Iacobuta.

-Pai raspunde-i, vezi ce vrea.

-Stai sa ies afara, e prea multa galagie aici.

Imi croiesc drumul pana la iesirea din bar, ma rezem de perete si raspund:

-Buna ziua domnu' Iacobuta!

-Salut Gabi! Ce faci tu?

-Sunt la barul din Poiana. Inchinam si noi un pahar pentru noua echipa.

-Am inteles. Uite de ce te-am sunat.

-Va ascult.

-Umm...nu stiu cum sa-ti spun asta.

(Hopa, asta nu suna promitator)-Spuneti-o direct!

-Off...au fost niste probleme in legatura cu echipa.

-Ce probleme?

-Nu ni s-a aprobat fuziunea cu Poiana.

(ma ridic brusc de pe perete)-Cum nu s-a aprobat?

-Exista niste probleme de natura juridica si ni s-a respins dosarul.

-Ce probleme mai exact?

-E complicat sa incep sa iti explic acum, mi-ar lua cam 30 de minute sa te fac sa intelegi. Pe scurt, fuziunea nu se poate face. Imi pare rau.

Parca imi daduse cu ceva in cap in acele momente. Nu imi venea sa cred. Totul devenise atat de real si era atat de aproape sa se indeplineasca, insa de fiecare data a existat cate o piedica. Acum, se pare ca a venit si piedica decisiva.

-Pai...si acum ce facem?

-Singurul lucru pe care l-am putea face este sa inscriem echipa Utchim in campionat sezonul urmator.

-Nu se poate din sezonul acesta?

-Nu, anul acesta este exclus ca Utchimul sa poata juca in campionat.

-Dar anul urmator sunteti sigur ca se poate?

-Da, absolut. Pentru anul urmator nu poate fi nicio problema.

-Si totusi, ACUM ce facem? Adica de acum pana la anul?

-Pfff...pai, actele cu tine si cu Mugur sunt semnate. Pe voi inca va pot plati pana ne vom inregistra.

-Da, dar cu jucatorii si cu Viorel cum ramane? Ei sunt platiti doar la meciuri jucate.

-Hmm. Ma tem ca la ei e mai dificil. Adica, la tie si lui Mugur imi permit sa va dau banii pentru care am semnat actele, insa nici nu vreau sa arunc cu banii aiurea. Oricum, sunt sigur ca ei nu jucau pentru Poiana ca sa-si castige existenta. Inafara de dezamagirea ca nu vor putea juca incepand de maine, nu cred ca vor avea ceva de contestat.

-Cred ca aveti dreptate. Sau, ma rog, in cazul jucatorilor. Dar Viorel nu poate sa ramana un an fara sa castige niciun ban.

-Off, bine, lui ii voi da banii care trebuia sa ii dau pentru intregul sezon. Dar vezi cum faci sa nu afle jucatorii ca ii dau doar lui. Nu stiu daca vor reactiona urat la asta, insa nu vreau sa risc.

-Da, inteleg ce spuneti.

-Si inca o chestie as mai vrea sa te rog.

-Spuneti.

-Daca tot veti avea atata timp liber, ce ziceti daca am organiza si un trial aici in Gaesti? Asa poate gasim cativa jucatori buni si la noi in oras.

-Nu e o idee rea. Cand sa il facem?

-Pai, cu cat mai repede cu atat mai bine, nu crezi?

-De acord.

-Bun. O sa ma ocup eu de organizare, iar cand se oficializeaza, o sa te contactez.

-Ok.

-E bine atunci. Hai ca eu trebuia sa inchid, mai am niste treburi de rezolvat pentru ziua de azi. O zi buna.

-La revedere, o zi buna!

Mda, nu tocmai inceputul de drum pe care il aveam in minte. Mereu cand visul asta nebun al meu este aproape de realizare, trebuie sa vina cate o piedica si sa il duca mai departe. Macar de data aceasta a fost doar o amanare, nu anulare. Acum, mai trebuia sa le zic si baietilor cele intamplate...

(bla bla bla)-Si, cam asta e situatia. Putem sa ne apucam de treaba cel mai devreme la anul. Pana atunci, frecam menta.

-Na ma, bagami-as p**a(Mugur). Trebuie mereu sa se intample cate ceva rau atunci cand vrei sa faci ceva ce-ti place.

-Ma, tot e bine ca Iacobuta asta e om calumea si ne plateste pe anu' asta fara sa facem nimic.

-Da ma, nu am zis nimic de el, Doamne fereste! Zic de situatie asa in general.

(intervine si Viorel)-E chiar prea bun asta, daca a zis ca imi da banii fara macar sa fi semnat pentru plata lunara. Nu credeam sa mai fie oameni ca el in Romania.

-Eh, suntem prea valorosi si nu isi permite sa ne piarda.

(radem toti)

-Nea Marine!(strig eu la vanzator) Mai da si aici inca trei beri.

Dupa ce le ciocnim si pe astea, imi amintesc de ce a zis primarul la sfarsitul conversatiei, ceea ce nu le povestisem baietilor inca.

-A da! Mi-a mai zis la telefon ca sa facem si un trial zilele astea, sa dea probe niste baieti din Gaesti.

-Care baieti?

-P**a mea, eu stiu? De la fosta echipa, fosti juniori, cine stie? A zis ca se ocupa el de organizare si cand e sa fie gata sa mergem sa ii vedem la treaba.

-Sa mergem? Tu si cu mai cine?(ma intreaba din nou Mugur)

-Si cu mai tine. Pai nu imi trebuie sfaturi de la profesionist?

-Pai nu poti sa te duci doar tu? La ce ma iei si pe mine?

-BA! Esti secund, vi cu mine. Clar? Ca te gaseste dracii!

-Vin ma vin, ca tu nu esti in stare sa te uiti la cativa insi si sa iti dai seama care e bun si care nu.

-Ma, sunt nu sunt, cat esti secundu' meu, trebuie sa iei parte la actiunile ce privesc viitorul echipei. Scrie si in regulament.

-Regulament?

-Regulamentu' de ordine interioara. ROI pe scurt.

(se uita la Viorel)-Ia-i pus ceva lu' asta in bere? Ca vad ca il apuca pandaliile, vorbeste de legi, de regulamente si el nici nu stie tabla inmultirii.

(rade Viorel putin)- Eu stiu ma? O fi tras ceva pe nas cat a vorbit la telefon pe-afara.

-Tot ce se poate...

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

A doua zi ne gasea tot in Poiana. Vestea primita de la Iacobuta venise prea tarziu ca sa mai putem pleca de ieri acasa, asa ca am ramas inca o zi acolo. Eram toti trei in curte, eu si cu Mugur depanam amintiri de cand eram mici si veneam la tara mai tot timpul. Isi aminteste el unul din momentele inedite:

-Mai ti minte cand ne venise chefu' sa sapam in curte?

-Cum sa nu tin minte? Parca aud si acum cum tipa mamaia la noi ca ii facusem ditamai santurile in curte.

-Daa, ce ne facuse atunci. Da' ce sa facem si noi? Daca nu aveam nisip sa facem castele din el? Trebuia sa avem si noi o ocupatie.

-Si mai stii ca atunci am ingropat banii aia aici in curte?

-Mai stiu, normal. Ziceam noi ca daca ramanem vreo-data fara bani cand o sa fim mari, sa venim sa ii dezgropam pe aia.

-Da. Si ce mare avere ingropasem noi, numai monezi de 500 de lei vechi.

-Pai cred ca ne durea inima sa fi ingropat o suma mai mare.

(radem putin, dupa care continui)-Da' mai ti minte cate accidente pateam de cate ori veneam pe aici?

-Cum sa uit? Ca toate belelele numai de capu' tau se tineau.

(ne intrerupe Viorel)-Ce belele ma?

-Destule. Poate chiar prea multe.

-Mai detaliaza si tu.

-Pai...o data am pus o bucata de folie de plastic intr-un pom pe strada si o tot ardea cu bricheta. Si apoi a venit o adiere de vant si a sarit din plasticu' ala topit de pe pom. Si din cati copii eram afara, fix pe mine a cazut, numai pe mine.

-Maaama! Pai si unde ti-a cazut?

-Pe piept si pe maini, ca apucasem sa le ridic. Am avut noroc ca nu mi-a cazut in ochi, ca ala eram.

-Daca poti sa zici ca a fost noroc ca a cazut fix pe tine, e bine atunci.

-Mda. Altadata, ne urcasem eu cu Mugur si cu Andrei pana in pod, nu mai stiu ce cautam. Si plouase in ziua aia. Apoi, ei au coborat si cand sa vin si eu mi-a alunecat picioru' de pe o teava d'aia cand mai aveam vreo 3-4 pana jos si am venit cu genunchiu' direct in ultima teava.

-Ouch! Si te-a durut?

-Daca m-a durut? Am crezut ca mi-am rupt picioru' atunci. Cand m-am uitat, mi se facuse o galma cat pumnu' de mare si vanata. Si asta (Mugur) facea si misto de mine, "Sa vezi ca ti-l taie si iti pune picior de lemn acuma, ca asta o sa-ti cada"

-Asa ifi faci ma lu' vara'tu? In loc sa-l ajuti, tu il sperii ma rau?

(intervine si mugur)-Aveam 13-14 ani, ce stiam eu sa-i fac? Asa, macar mai radeam si eu cu Andrei.

-Mda. El cica era ala mai mare si avea grija de noi. Noroc ca mai era cineva acasa, ca in baza lui puteam sa mor acolo si el se prapadea de ras.

In timp ce noi povesteam si glumeam, intra si Andrei pe poarta. Cand a ajuns mai aproape de noi, il vedeam cu o fata cam dezamagita.

-Ce-ai patit ma (il intreb eu), esti suparat?

-Da

-Ce s-a intamplat?

-M-am intalnit azi cu baietii de la echipa de fotbal...

(si atunci imi dau seama brusc)-AOLEUU! Ba, astora le-a zis cineva ca s-a amanat treaba cu echipa pentru sezonul urmator?

-Asta e problema (ma intrerupe Andrei), nu le-a zis nimeni, ca am ramas ieri toata ziua la bar si nu le-am mai zis. Ei stiau toti ca trebuia sa jucam azi. Si cand au vazut ca noi nu venim, au venit la mine acasa sa ma intrebe ce s-a intamplat. Si cand le-am explicat cum sta treaba au sarit toti ca arsi, mai aveau putin si ma luau si la bataie...siiii pana sa plece au zis ca isi baga p**a in ea de echipa si ca tu si cu Mugur puteti sa va stergeti la c*r cu contractele voastre.

-Pfoaaaa...cat de batuti in cap sa fim ma? S-a dus dracu' si echipa si tot.

(Mugur)-Pai si tu daca erai in locu' lor nu faceai la fel?

-Sincer, nu. Cred ca il bateam pe Andrei si apoi veneam aici sa ii bat si pe prostii ceilalti ca au uitat sa ne spuna sa nu ne trezim cu noaptea-n cap ca nebunii intr-o zi de duminica.

(revine Andrei)-Ma rog, si acuma ce mai facem? Il suni pe Iacobuta si anulezi tot?

-Nu anulam nimic. Nu ti-am zis ca organizeaza el trial? N-avem decat sa luam oameni de acolo.

-Din Gaesti toti?

-Pai si ce altceva sa facem? Daca am ajuns pana aici nu vreau sa dau inapoi acum.

-Pai crezi ca o sa vina multa lume la trialu' ala?

-Eu stiu? Vedem. O sa vorbesc cu el sa ii facem reclama calumea. Ma rog, atat cat se poate face intr-un oras putin mai mare decat o comuna. Da' eu cred ca daca le zicem ca avem nevoie sa gasim un lot intreg, o sa vina. Asa, daca nu trebuia neaaparat sa alegem pe cineva poate ca nu era mare interes, da' daca aud ca ne trebuie urgent oameni poate o sa vina multi.

-Bun. Da' si daca vin, cine stie ce impiedicati o sa vina.

-P**a mea, parca astia din sat erau toti vedete! Sa ii vedem cum sunt si apoi ne hotaram. Daca sunt nu vin multi sau daca vin numai ciurucuri, anulam tot si asta e.

(intervine si Mugur sictirit)-Mda, daca suntem babalai asa ne trebuie.

-Offf...pana una-alta, hai la magazin sa vedem ce luam de mancare.

Cum ieseam din curte, continuam sa ma gandesc "Totusi, cat de batuti in cap sa fim?". Am fost 4 oameni la bar ieri (Andrei ni s-a alaturat inspre seara) si nu ne-am dat niciunul seama ca pe ceilalti nu ii anuntase nimeni in legatura cu amanarea. O simpla neglijenta si eram pe cale sa compromitem toata "afacerea". Daca eram singur, cred ca ma luam la palme. Cat de bine decurgea totul, cat de frumoasa era viata si BUM! Acum stateam cu frica in san, nestiind daca se mai poate realiza toata treaba sau nu. Si nu stiu daca imi era frica sau rusine gandundu-ma ca trebuie sa-l sun si pe Iacobuta sa-i zic ce prostie am reusit sa facem.

Edited by gaby4geo
Link to comment
Share on other sites

-Si cam asta e toata povestea domnu' Iacobuta.

-Ma Gabi, nu te supara ca-ti spun, dar ai un talent sa te bagi in belele ce n-am vazut. Unde pui tu mana, vine prapadu'.

-Da, mi s-a mai spus asta. Bine, poate ca nu chiar atat de grav, dar...

-Pai pe bune acum. Ai venit la meci atunci in Poiana si te-ai implicat in treaba echipei cu lovitura aia libera, a doua zi antrenorul isi da demisia. Ai acceptat apoi sa fi tu antrenorul echipei, echipa se desfiinteaza. Ai venit la Gaesti sa rezolvam treburile cu noua echipa, nu ne-au permis sa jucam pana la anul. Si acum, dintr-o situatie banala, reusesti sa ne lasi fara lot.

-Mmda, pana sa aud asta parca nu paream chiar atat de "piaza rea".

-Nu neaaparat piaza rea, dar...totusi, chiar nu ti-a dat deloc in minte sa le zici si oamenilor alora ca s-a amanat toata treaba? Pe bune acum, unde iti era capul?

(muscandu-ma de buze, incercand sa ma abtin sa nu rabufnesc)-Imi pare rau, sincer. Chiar nu am nicio scuza pentru ce am facut, e ceva inadmisibil.

(ceva mai calm)-Ei bine, acum nu se mai poate face nimic. Ce-i facut e bun facut. Important e sa ne concentram pe ce facem mai departe.

-Pai, m-am gandit si la asta. Cred ca la trial ar veni mai multa lume daca ii facem reclama multa. Ma gandeam sa trimitem oameni prin licee si alte locuri de genul de prin Gaesti unde sa promoveze trialul si sa le spunem ca avem nevoie de o echipa, de lot intreg. Cred ca daca ar stii toti ca sunt douazeci si ceva de locuri libere ar creste interesul.

-E o idee buna. Eventual putem cauta incerca si prin satele din apropiera orasului ca sa fim siguri ca o sa fie cat mai multi. Dar ce o sa faci daca, sa zicem, p sa fie prea multi?

-Ei sa vina, indiferent cat de multi. O sa ma descurc eu in continuare. Daca o sa fie in numar foarte mare, am putea sa il tinem cateva zile. Banuiesc ca nu va fi vre-o problema, nu?

-Din partea mea, niciuna. Dar ai rabdare sa verifici atatia oameni?

-Repet, ma descurc eu. Dumneavoastra sa aveti grija sa ii faceti reclama in tot orasul, iar cand va veni vremea sa-i testam, o sa preiau eu.

-Ok. O sa te anunt cand voi rezolva totul.

-Si inca un lucru. Cu trasnportul cum facem? Ca daca suntem doar eu, Mugur, Viorel si cu Andrei, ma gandesc ca nu o sa mai folosim un autobuz sa ne deplasam de la Poiana la Gaesti si invers.

-Bine punctat. O sa trimit pe cineva sa va aduca o masina pe care sa o puteti folosi. Puteti sa spuneti ca este masina voastra de la munca.

-Deja? Vreau sa spun, mai e aproape un an pana cand o sa ne trebuiasca. De ce o trimiteti de acum?

-Eh, si asa nu o foloseste nimeni de la primarie.

(e clar, daca nu o foloseste nimeni inseamna ca e vre-un hirb)

-Si ce masina este?

-E o Dacie alba.

-Dacie...adica 1310?

-Voiai Sandero cumva?

-Nu, nu, stati linistit. Este buna si aia (mai bine ne dadeai cate o bicicleta), va multumesc.

-Nu ai pentru ce (chiar ca nu prea am pentru ce). Ei bine, eu trebuie sa inchid acum, mai am niste treaba de rezolvat astazi.

-Ok, sa aveti o zi buna. La revedere!

Nu a fost chiar atat de groaznica acea convorbire. Ma asteptam sa tipe, sa ma faca in toate felurile, insa uit ca nu toata lumea e ca mine :D. Pana la urma, mi-am primit morala bine meritata si ne-am ales si cu o masina. Ma rog, nu stiu cata lume ar sari in sus de bucurie ca au primit o Dacie 1310 ca masina de serviciu, dar banuiesc ca e mai bine decat nimic. la urma urmei, ar trebui in primul rand sa ma consider norocos ca nu m-a dat afara pentru ca am lasat Utchimul fara lot. Chestia ciudata e ca am ramas cu gandul la ce imi zisese primarul mai devreme la telefon "Unde pui tu mana, vine prapadu'". Stateam si ma gandeam daca aveau sa mai vina si alte momente nefericite pentru viitoarea echipa din cauza mea.

A doua zi, ma si sunat Iacobuta sa ma anunte ca sambata si duminica este organizat trialul. A zis ca duminica este optionala, in cazul in care va gasi foarte multi oameni interesati. Deci, peste doar o saptamana urma sa ne intoarcem in Poiana. Ce rau ne parea mie si lui Mugur :D

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

Pentru înregistrarea pe acest forum va trebui să acceptaţi termenele de utilizare a forumului disponibile aici: Terms of Use. Acest forum folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale. Detalii privind politica de confidenţialitate şi cookies sunt disponibile aici: Privacy Policy