Guantanamera...

[Tibi]

Dupa debutul de vis in grupele Europa League, primeam in campionat vizita celor de la Sportul Studentesc.

Profitand de una dintre ultimele zile calduroase din an, i-am "târât" la stadionul din Colonie si pe Karim si Andreea. Adevarul e ca in ultimul timp eram ceva mai apropiati, asta probabil si datorita demersului nostru. Care, apropo, nu dadea roade deocamdata. Ironic. Dar asa e-n viata, nu?

In fata unui stadion pe jumatate plin, am inceput acest duel, altadata o lupta pe viata si pe moarte pentru promovare, cu urmatoarea formula:

Pogacsics - Moreno, Poverlovici, Muth, Rus - Diarra, Fulea - Batin, Mateiu, Distefano - Aarab.

Un prim "11" experimental mai degraba, dar Robert era acum fortat sa faca anumite modificari in echipa, dat fiind faptul ca ajunsesem sa "ne batem pe trei fronturi".

Experimentul nu a inceput insa bine, si asta pentru ca oaspetii au deschis scorul rapid, in minutul 5, la o faza fixa. Dragos Firtulescu a centrat la coltul lung, acolo unde Fagner s-a inaltat de langa Muth si a trimis in poarta noastra cu o lovitura puternica de cap. 0-1.

Baietii au reactionat dupa primirea acestui gol, asa cum ma si asteptam sa o faca, iar ocaziile la poarta lui Valentin Coca au inceput sa apara. Batin a sutat putin pe langa in minutul 8, dupa o cursa de 20-30 de metri pe partea stanga, apoi Fulea l-a incercat pe goalkeeper-ul "studentilor" cu un sut puternic de la distanta, din pacate pe mijlocul portii. Aarab a ratat si el doua oportunitati de a inscrie, dar de fiecare data suturile sale nu au fost bine directionate, exasperand spectatorii prezenti in tribune. Dar puneam presiune, nu glumeam, iar golul egalizator era o chestiune de timp. Pana la pauza n-am avut insa noroc, asa ca am intrat la cabine in dezavantaj.

Culmea a fost ca nici pana la final n-am avut noroc. Golul a plutit in aer, dar... a refuzat sa mai cada. I-a dat cu flit gravitatiei. Pur si simplu i-a zis gravitatiei "da-te-n p**a mea", sfidand legile universului.

Numai ca eram la fotbal...

Am dominat de la un capat la altul repriza secunda, pe parcursul careia au intrat si cei doi jucatori de atac aflati pe banca, Adrian Voiculet si Iulian Popa. In afara de a rata si ei cate-o ocazie clara, acestia n-au facut mare lucru. Ratangiul serii, insa, a fost de departe Amir Aarab. Marocanul si-a batut joc efectiv de nu mai putin de patru ocazii clare, clarisime, pe parcursul acestui meci, si am avut impulsul de a suna la Rabat sa-mi cer cei 200 de mii inapoi.

Metrom - Sportul: 0 - 1 (Fagner 5')

Spectatori: 3269

Frustrant rezultat, incredibil de frustrant. Trei puncte accesibile irosite, lasand la o parte modul in care s-a desfasurat jocul.

N-aveam insa timp de lamentari, caci in trei zile urma sa jucam in cupa. Al treilea "front", cum ar veni. Totusi, eu nu-l consideram asa. Cupa era importanta pentru mine. Reprezenta singura sansa a noastra de a castiga un trofeu, pana la urma. Si mi-era ciuda si de finala pierduta din editia precedenta, recunosc. Am fost atat de aproape... si totusi atat de departe.

Pot spune ca sortii ne-au fost potrivnici, tinand cont ca in primul nostru tur intalneam tot o echipa de prima liga, Pandurii. Si-n deplasare.

Evident, Robert a facut multe modificari in echipa fata de partida cu Sportul, astfel ca primul nostru "11" a aratat asa la Targu Jiu:

Balauru - Muth, Perendija, Rusu, Bacila - Rus, Fulea - Popa, Vranjes, Distefano - Batin.

Inceputul de joc a fost calm, oaspetii dominand usor, dar fara sa-si creeze mari ocazii. De altfel, toata repriza s-a desfasurat in aceste coordonate, dar, cand toata lumea astepta sa intre la cabine sa-si mai traga sufletul, Distefano a iutit jocul declansand un contraatac, l-a gasit cu o pasa pe Batin, iar acesta l-a lansat pe Vranjes in adancime, bosniacul scapand singur cu portarul si inscriind. 0-1, scorul pauzei. Contrar cursului jocului. Numai bine.

Gazdele au inceput in forta a doua repriza, reusind egalarea chiar in primul minut, dupa o gafa a lui Perendija. Argentinianul Esteban Lema i-a furat mingea cu usurinta fundasului nostru central, in careu, si l-a executat pe Balauru cu un sut perfect la coltul lung. 1-1.

Dar Perendija, ca un bun sarb ce e, s-a montat si s-a revansat imediat. Profitand de centrarea lui Vranjes dintr-o lovitura libera de pe partea dreapta a terenului, Perendija ne-a readus in avantaj cu o lovitura superba de cap. 1-2. "Inger si demon", cum era?

Dupa marcarea acestui gol, urmasii lui Tudor Vladimirescu au inceput sa se arunce incet-incet spre poarta noastra, dar n-au parut sa aiba mijloacele necesare de a mai strapunge o data decisiv defensiva noastra. O dominare sterila si atat. Mai mult, in minutele de final, profitand de spatiile lasate in aparare de gazde, Batin a scapat singur cu portarul si a inscris al treilea nostru gol cu un sut violent sub bara.

Pandurii - Metrom: 1 - 3 (Lema 46' / Vranjes 45', Perendija 50', Batin 89')

Un scor poate prea dur cu echipa gazda, dar important era ca mergeam mai departe in Cupa Romaniei. Si ca dovedeam ca putem fi si eficienti.